Parnido 9 mg

Doze

Schizofrenie (adulţi) Doza recomandată de Parnido pentru tratamentul schizofreniei la adulţi este de 6 mg, o dată pe zi, administrată dimineaţa. Nu este necesară titrarea iniţială a dozei. Unii pacienţi pot beneficia de doze mai mici sau mai mari în limitele recomandate de 3 mg până la 12 mg, o dată pe zi. Ajustarea dozelor, dacă este indicată, trebuie să se facă numai după reevaluarea clinică. Când sunt indicate creşteri ale dozei, se recomandă creşteri de 3 mg pe zi şi, în general, la intervale mai mari de 5 zile.

Tulburare schizoafectivă (adulţi) Doza recomandată de Parnido pentru tratamentul tulburării schizoafective la adulţi este de 6 mg, o dată pe zi, administrată dimineaţa. Nu este necesară titrarea iniţială a dozei. Unii pacienţi pot beneficia de doze mai mari în limitele recomandate de 6 mg până la 12 mg, o dată pe zi. Ajustarea dozelor, dacă este indicată, trebuie să se facă numai după reevaluarea clinică. Când sunt indicate creşteri ale dozei, se recomandă creşteri de 3 mg pe zi şi, în general, la intervale mai mari de 4 zile.

Trecerea la alte medicamente antipsihotice Nu există date colectate în mod sistematic care să se refere în mod specific la trecerea pacienţilor de la Parnido la alte medicamente antipsihotice. Din cauza profilelor farmacodinamice şi farmacocinetice diferite ale medicamentelor antipsihotice, este necesară supravegherea medicală atunci când trecerea la un alt medicament antipsihotic este considerată adecvată din punct de vedere medical.

Vârstnici Recomandările de doze pentru pacienţii vârstnici cu funcţie renală normală (≥ 80 ml/min) sunt aceleaşi ca pentru adulţii cu funcţie renală normală. Totuşi, deoarece pacienţii vârstnici pot prezenta o diminuare a funcţiei renale, pot fi necesare ajustări ale dozei în funcţie de starea funcţiei renale a acestora (vezi mai jos Insuficienţă renală). Parnido trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii vârstnici cu demenţă şi cu factori de risc pentru accident vascular cerebral (vezi pct. 4.4). Nu au fost studiate siguranţa şi eficacitatea utilizării Parnido la pacienţii cu vârsta > 65 de ani cu tulburări schizoafective.

Insuficienţă hepatică Nu este necesară nicio ajustare a dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată. Deoarece paliperidona nu a fost studiată la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, se recomandă prudenţă la aceşti pacienţi.

Insuficienţă renală Pentru pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (clearance-ul creatininei ≥ 50 şi < 80 ml/min), doza iniţială recomandată de Parnido este de 3 mg o dată pe zi. Doza poate fi crescută la 6 mg o dată pe zi pe baza răspunsului clinic şi tolerabilităţii.

Pentru pacienţii cu insuficienţă renală moderată până la severă (clearance-ul creatininei ≥ 10 şi < 50 ml/min), doza iniţială recomandată de Parnido este de 3 mg, la interval de 2 zile, care poate fi crescută la 3 mg o dată pe zi, după reevaluare clinică. Deoarece paliperidona nu a fost studiată la pacienţii cu clearance-ul creatininei sub 10 ml/min, utilizarea sa nu se recomandă la aceşti pacienţi.

Copii şi adolescenţi

Schizofrenie: Doza iniţială recomandată de Parnido în tratamentul schizofreniei la adolescenţi cu vârsta de 15 ani şi peste este de 3 mg, o dată pe zi, administrată dimineaţa.

Adolescenţi cu o greutate corporală < 51 kg: doza zilnică maximă recomandată de Parnido este de 6 mg.

Adolescenţi cu o greutate corporală ≥ 51 kg: doza zilnică maximă recomandată de Parnido este de 12 mg.

Ajustarea dozelor, dacă este indicată, trebuie să se facă numai după reevaluarea clinică, în funcţie de necesităţile individuale ale fiecărui pacient. Atunci când sunt indicate creşteri ale dozei, se recomandă creşteri de 3 mg pe zi şi, în general, la intervale 5 zile sau mai mari. Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea utilizării paliperidonei în tratamentul schizofreniei la adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 12 şi 14 ani. Datele disponibile actualmente sunt prezentate la punctele 4.8 şi 5.1, dar nu se pot face recomandări privind doza. Nu există o utilizare relevantă a Parnido la copii şi adolescenţi cu vârsta mai mică de 12 ani.

Tulburare schizoafectivă: Nu au fost studiate sau stabilite siguranţa şi eficacitatea utilizării paliperidonei în tratamentul tulburării schizoafective la pacienţi cu vârsta cuprinsă între 12 şi 17 ani. Nu există o utilizare relevantă a Parnido la copii şi adolescenţi cu vârsta mai mică de 12 ani.

Alte grupe speciale de pacienţi Nu este recomandată nicio ajustare a dozei de Parnido pe baza sexului, apartenenţei etnice sau statutului de fumător.

Mod de administrare Parnido se administrează pe cale orală. Comprimatele trebuie înghiţite întregi, cu lichide, şi nu trebuie mestecate, divizate sau zdrobite. Substanţa activă este conţinută într-un înveliş neabsorbabil, conceput să elibereze substanţa activă într-un ritm controlat. Învelişul comprimatului, împreună cu componentele insolubile ale nucleului, sunt eliminate din organism; pacienţii nu trebuie să se îngrijoreze dacă observă ocazional în scaunul lor ceva ce seamănă cu un comprimat.

Administrarea Parnido trebuie standardizată în relaţie cu ingestia de alimente (vezi pct. 5.2). Pacientul trebuie instruit să utilizeze Parnido fie întotdeauna în condiţii de repaus alimentar, fie întotdeauna cu micul dejun şi să nu alterneze între administrarea în condiţii de repaus alimentar şi administrarea în timpul mesei.

Pacienţii cu tulburare schizoafectivă trataţi cu paliperidonă trebuie să fie monitorizaţi cu atenţie pentru a identifica posibila transformare a simptomelor maniacale în simptome depresive.

Interval QT Este necesară prudenţă când paliperidona este prescrisă la pacienţi cunoscuţi cu boli cardiovasculare sau cu antecedente familiale de interval QT prelungit, precum şi la utilizarea concomitentă cu alte medicamente despre care se crede că prelungesc intervalul QT.

Sindrom neuroleptic malign La utilizarea paliperidonei, a fost raportată apariţia sindromului neuroleptic malign (SNM), caracterizat prin hipertermie, rigiditate musculară, labilitate vegetativă, alterare a stării de conştienţă şi concentraţii plasmatice crescute de creatinfosfokinază. Semnele clinice suplimentare pot include mioglobinuria (rabdomioliză) şi insuficienţa renală acută. Dacă un pacient prezintă semne sau simptome care indică SNM trebuie întrerupte toate antipsihoticele, inclusiv Parnido.

Diskinezie tardivă/simptome extrapiramidale Medicamentele cu proprietăţi de antagonist al receptorilor dopaminergici au fost asociate cu inducerea diskineziei tardive caracterizată prin mişcări involuntare, ritmice, predominant ale limbii şi/sau ale feţei. Dacă apar semne şi simptome ale diskineziei tardive, trebuie luată în considerare întreruperea administrării tuturor medicamentelor antipsihotice, inclusiv Parnido.

Se recomandă prudență la pacienții la care se prescriu concomitent ambele medicamente, psihostimulante (de exemplu, metilfenidat) și paliperidonă, deoarece pot apărea simptome

extrapiramidale, atunci când se ajustează unul sau ambele medicamente. Se recomandă întreruperea treptată a tratamentului stimulant (vezi pct. 4.5).

Leucopenie, neutropenie şi agranulocitoză În cazul utilizării medicamentelor antipsihotice, inclusiv paliperidonă, s-au raportat cazuri de leucopenie, neutropenie şi agranulocitoză. În perioada de supraveghere de după punerea pe piaţă, agranulocitoza s-a raportat foarte rar (< 1/10 000 pacienţi). Pacienţii cu antecedente de scădere clinic semnificativă a numărului de leucocite sau cu leucopenie/neutropenie indusă de medicamente trebuie monitorizaţi pe perioada primelor luni de tratament şi trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului cu paliperidonă la primul semn de scădere clinic semnificativă a numărului de leucocite, în absenţa altor factori cauzatori. Pacienţii cu neutropenie clinic semnificativă trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru prezenţa febrei sau a altor semne şi simptome de infecţie şi trebuie trataţi cu promptitudine dacă apar astfel de semne sau simptome. La pacienţii cu neutropenie severă (numărul absolut de neutrofile < 1 x 109/l) trebuie să se întrerupă tratamentul cu paliperidonă şi trebuie urmărit numărul de leucocite până la recuperare.

Hiperglicemie şi diabet zaharat În timpul tratamentului cu paliperidonă s-au raportat hiperglicemie, diabet zaharat şi exacerbarea diabetului zaharat preexistent. În unele cazuri, s-a raportat o creştere anterioară a greutăţii corporale care poate fi un factor predispozant. A fost raportată foarte rar asocierea cu cetoacidoză şi rar asocierea cu comă diabetică. Se recomandă monitorizarea corespunzătoare în concordanţă cu ghidurile privind medicamentele antipsihotice utilizate. Pacienţii trataţi cu oricare medicament antipsihotic atipic, inclusiv cu paliperidonă, trebuie monitorizaţi pentru apariţia simptomelor de hiperglicemie (cum sunt polidipsie, poliurie, polifagie şi slăbiciune), iar pacienţii cu diabet zaharat trebuie monitorizaţi regulat pentru a observa agravarea controlului glicemic.

Creştere ponderală În cazul utilizării paliperidonei a fost raportată creştere ponderală semnificativă. Greutatea trebuie măsurată în mod regulat.

Hiperprolactinemie Studiile pe culturi de ţesut sugerează că prolactina poate stimula creşterea celulară în cazul tumorilor mamare umane. Deşi până în prezent în studiile clinice şi epidemiologice nu s-a demonstrat o asociere clară cu administrarea de antipsihotice, la pacienţii cu istoric medical relevant se recomandă precauţie. Paliperidona trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu posibile tumori dependente de prolactină.

Hipotensiune arterială ortostatică Paliperidona poate induce hipotensiune arterială ortostatică la unii pacienţi pe baza activităţii sale alfa-blocante.

Pe baza datelor colectate din trei studii clinice placebo-controlate, cu durata de 6 săptămâni, cu doză fixă, efectuate cu paliperidonă (3, 6, 9 şi 12 mg), hipotensiunea arterială ortostatică a fost raportată de 2,5% dintre subiecţii trataţi cu paliperidonă, comparativ cu 0,8% dintre subiecţii la care s-a administrat placebo. Paliperidona trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cunoscuţi cu boli cardiovasculare (de exemplu insuficienţă cardiacă, infarct miocardic sau ischemie miocardică, tulburări de conducere), boli cerebrovasculare sau stări clinice care predispun pacientul la hipotensiune arterială (de exemplu deshidratare şi hipovolemie).

Crize convulsive Paliperidona trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu antecedente de crize convulsive sau alte stări clinice cu potenţial de scădere a pragului de declanşare a crizelor.

Potenţial de obstrucţie gastrointestinală Deoarece comprimatul de Parnido este nedeformabil şi nu-şi modifică în mod apreciabil forma în tractul gastrointestinal, Parnido nu trebuie administrat în mod obişnuit la pacienţi cu stenoze gastrointestinale severe preexistente (patologice sau iatrogene) sau la pacienţii cu disfagie ori cu dificultăţi semnificative în înghiţirea comprimatelor. Au fost raportări rare de simptome obstructive, la

pacienţii cu stricturi cunoscute, în asociere cu ingestia de medicamente în forme farmaceutice cu eliberare controlată, nedeformabile. Din cauza formei farmaceutice, cu eliberare controlată, Parnido trebuie utilizat numai la pacienţii care sunt capabili să înghită comprimatul întreg.

Situaţii clinice cu scurtarea timpului de tranzit gastrointestinal Situaţiile clinice care duc la scurtarea timpului de tranzit gastrointestinal, de exemplu boli asociate cu diaree cronică severă, pot avea ca rezultat o absorbţie redusă a paliperidonei.

Insuficienţă renală Concentraţiile plasmatice de paliperidonă sunt crescute la pacienţii cu insuficienţă renală şi, de aceea, poate fi necesară ajustarea dozei la unii pacienţi (vezi pct. 4.2 şi 5.2). Nu sunt disponibile date referitoare la pacienţii cu un clearance al creatininei sub 10 ml/min. Paliperidona nu trebuie utilizată la pacienţii cu un clearance al creatininei sub 10 ml/min.

Insuficienţă hepatică Nu sunt disponibile date referitoare la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (Clasa C în clasificarea Child-Pugh). Se recomandă prudenţă dacă paliperidona este utilizată la aceşti pacienţi.

Pacienţi vârstnici cu demenţă Paliperidona nu a fost studiată la pacienţii vârstnici cu demenţă. Experienţa câştigată cu risperidonă este considerată valabilă şi pentru paliperidonă.

Mortalitate generală Într-o meta-analiză a 17 studii clinice controlate, pacienţii vârstnici cu demenţă trataţi cu alte medicamente antipsihotice atipice, inclusiv risperidonă, aripiprazol, olanzapină şi quetiapină au avut un risc crescut de mortalitate, în comparaţie cu placebo. În cazul celor trataţi cu risperidonă, mortalitatea a fost de 4%, în comparaţie cu 3,1% pentru placebo.

Reacţii adverse cerebrovasculare Un risc de apariţie a reacţiilor adverse cerebrovasculare crescut de aproximativ 3 ori a fost observat în studiile clinice randomizate, controlate placebo, la pacienți cu demenţă cărora li s-au administrat unele medicamente antipsihotice atipice, inclusiv risperidonă, aripiprazol şi olanzapină. Mecanismul responsabil de acest risc crescut este necunoscut. Parnido trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii vârstnici cu demenţă care prezintă factori de risc pentru accidente vasculare cerebrale.

Boală Parkinson şi demenţă cu corpi Lewy Medicii trebuie să evalueze riscurile posibile faţă de beneficiile aşteptate când prescriu paliperidonă pacienţilor cu boală Parkinson sau demenţă cu corpi Lewy (DCL) pentru că ambele grupuri pot avea un risc crescut de apariţie a sindromului neuroleptic malign, precum şi o sensibilitate crescută la medicamente antipsihotice. Manifestările acestei sensibilităţi crescute pot cuprinde confuzia, sedarea, instabilitatea posturală cu căderi frecvente, adăugate simptomelor extrapiramidale.

Priapism S-a raportat că medicamentele antipsihotice (inclusiv risperidona) cu efecte blocante alfa-adrenergice induc priapism. În cursul supravegherii după punerea pe piaţă, priapismul a fost, de asemenea, raportat în cazul utilizării paliperidonei, care este metabolitul activ al risperidonei. Pacienţii trebuie informaţi să solicite de urgenţă asistenţă medicală, dacă priapismul nu s-a remis în decurs de 3-4 ore.

Reglare a temperaturii corporale O alterare a capacităţii organismului de a reduce temperatura corporală centrală a fost atribuită medicamentelor antipsihotice. Se recomandă o atenţie corespunzătoare când paliperidona se prescrie pacienţilor care vor fi expuşi situaţiilor care pot contribui la o temperatură corporală centrală crescută, de exemplu exerciţiul fizic intens, expunerea la căldură excesivă, administrarea concomitentă de medicamente cu activitate anticolinergică sau deshidratarea.

Tromboembolism venos În utilizarea medicamentelor antipsihotice s-au raportat cazuri de tromboembolism venos (TEV).

Deoarece pacienţii trataţi cu medicamente antipsihotice au adesea factori de risc dobândiţi pentru TEV, toţi factorii de risc pentru TEV trebuie identificaţi înainte şi în cursul tratamentului cu paliperidonă şi trebuie luate măsuri de profilaxie.

Efect antiemetic Un efect antiemetic a fost observat în studiile preclinice cu paliperidonă. Dacă apare la om, acest efect poate masca semne şi simptome de supradozaj cu unele medicamente sau ale unor situaţii clinice precum obstrucţia intestinală, sindromul Reye şi tumorile cerebrale.

Copii și adolescenți Efectul sedativ al paliperidonei trebuie monitorizat cu atenție la această categorie de pacienţi. Modificarea orei de administrare a paliperidonei poate îmbunătăţi impactul sedării asupra pacientului.

Din cauza efectelor potențiale ale hiperprolactinemiei prelungite asupra creșterii și maturizării sexuale la adolescenţi, trebuie luată în considerare evaluarea clinică periodică a statusului endocrin, inclusiv, măsurarea înălțimii, greutăţii, maturizării sexuale, monitorizarea menstruației și alte efecte posibile asociate prolactinei.

În timpul tratamentului cu paliperidonă trebuie efectuat, de asemenea, un examen regulat pentru depistarea simptomelor extrapiramidale și a altor tulburări de mișcare.

Pentru recomandări specifice legate de doze la copii şi adolescenţi vezi pct. 4.2.

Sindrom de iris flasc intraoperator Sindromul de iris flasc intraoperator (SIFI) a fost observat în timpul intervenţiilor chirurgicale pentru cataractă la unii pacienţi aflaţi sub tratament cu blocante alfa 1-adrenergice, precum paliperidona (vezi pct. 4.8).

SIFI poate duce la creşterea complicaţiilor oculare în timpul intervenţiei chirurgicale şi post-operator. Medicul oftalmolog chirurg trebuie anunţat înaintea intervenţiei chirurgicale despre utilizarea actuală sau în antecedente a medicamentelor cu efecte blocante alfa 1-adrenergice. Nu a fost stabilit potenţialul beneficiu al întreruperii tratamentului cu blocante alfa 1-adrenergice înaintea intervenţiei chirurgicale pentru cataractă şi este necesară punerea în balanţă a riscului întreruperii medicaţiei antipsihotice.

Sodiu Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adică poate fi considerat “fără sodiu”.

Adulţi

Rezumatul profilului de siguranţă Reacţiile adverse la medicament (RAM) cel mai frecvent raportate în studiile clinice la adulţi au fost cefalee, insomnie, sedare/somnolenţă, parkinsonism, acatizie, tahicardie, tremor, distonie, infecţii ale căilor respiratorii superioare, anxietate, ameţeli, creştere ponderală, greaţă, agitaţie, constipaţie, vărsături, fatigabilitate, depresie, dispepsie, diaree, xerostomie, dureri dentare, dureri musculoscheletice, hipertensiune arterială, astenie, lombalgii, interval QT prelungit pe electrocardiogramă şi tuse.

RAM care par a fi dependente de doză includ cefalee, sedare/somnolenţă, parkinsonism, akatizie, tahicardie, distonie, ameţeli, tremor, infecţii ale căilor respiratorii superioare, dispepsie şi dureri musculoscheletice.

În studiile tulburării schizoafective, o proporţie mai mare de subiecţi din totalul grupului de tratament cu paliperidonă aflați sub tratament concomitent cu un antidepresiv sau un stabilizator de dispoziţie, au avut reacţii adverse, comparativ cu subiecţii trataţi cu paliperidonă în monoterapie.

Lista în format tabelar a reacţiilor adverse Următoarele sunt în totalitate RAM care au fost raportate în studiile clinice la adulţi şi în experienţa după punerea pe piaţă cu paliperidonă, în funcţie de categoria de frecvenţă estimată din studiile clinice

Tulburări ale parkinsonismb, distonieb, diskinezie tardivă, sindrom sistemului nervos acatizieb, ameţeli, convulsiie, sincopă, neuroleptic sedare/ diskinezieb, hiperactivitate malign, ischemie somnolenţă, tremorb psihomotorie, cerebrală, absenţă cefalee ameţeli posturale, a răspunsului la perturbări ale stimulic, pierderea atenţiei, dizartrie, conştienţei, disgeuzie, scădere a nivelului hipoestezie, de conştienţăc, parestezii comă diabeticăc tulburări de echilibru, coordonare anormală, titubaţii ale capuluic Tulburări oculare vedere înceţoşată fotofobie, glaucom, tulburări conjunctivită, de mişcare a xeroftalmie globilor ocularic, oculogiraţiec, creştere a secreţiei lacrimale, hiperemie oculară Tulburări vertij, tinitus, acustice şi otodinie vestibulare Tulburări bloc aritmie sinusală, fibrilaţie atrială, cardiace atrioventricular, traseu anormal pe sindrom de tulburări de electrocardiogramă, tahicardie conducere, palpitaţii posturală interval QT ortostaticăc prelungit pe electrocardiogra mă, bradicardie, tahicardie Tulburări hipotensiune hipotensiune embolism vasculare arterială arterială pulmonar, ortostatică, tromboză venoasă, hipertensiune ischemie, arterială hiperemie facială Tulburări durere dispnee, respirație sindrom de apnee congestie respiratorii, faringolaringiană șuierătoare, în somn, pulmonară toracice şi, tuse, congestie epistaxis hiperventilaţie, mediastinale nazală pneumonie de aspiraţie, congestie a tractului respirator, disfonie

Tulburări durere umflare a limbii, pancreatităc, gastrointestinale abdominală, gastroenterită, obstrucţie a disconfort disfagie, meteorism intestinului, ileus, abdominal, incontinenţă vărsături, greaţă, fecală, fecalomc, constipaţie, cheilită diaree, dispepsie, xerostomie, durere dentară Tulburări creştere a creştere a icter hepatobiliare concentraţiei concentraţiei plasmatice a plasmatice a gama-transaminazelor glutamil transferazei, creştere a concentraţiei plasmatice a enzimelor hepatice Afecţiuni cutanate erupţie cutanată urticarie, alopecie, angioedem, şi ale ţesutului tranzitorie, prurit eczemă, acnee erupţie cutanată subcutanat indusă de medicamentc, hiperkeratoză, xerodermie, eritem cutanat, modificări ale culorii pielii, dermatită seboreică, mătreaţă Tulburări durere creştere a rabdomiolizăc, musculo-musculoscheletal concentraţiei postură anormalăc scheletice şi ale ă, durere plasmatice a creatin-ţesutului lombară, artralgii fosfokinazei, conjunctiv spasme musculare, rigiditate articulară, inflamaţie a articulaţiilor, slăbiciune musculară, dureri ale gâtului Tulburări renale incontinenţă urinară, şi ale căilor polakiurie, retenţie urinare urinară, disurie Condiţii în sindrom de legătură cu întrerupere la nou-sarcina, perioada născut (vezi pct. puerperală şi 4.6)c perinatală Tulburări ale amenoree disfuncţie erectilă, priapismc, aparatului genital tulburări de întârziere a şi sânului ejaculare, tulburări menstruaţieic, menstrualee, ginecomastie, galactoreee, tumefiere mamară, disfuncţii sexuale, mărire de volum a mastodinie, glandei mamarec, disconfort mamar secreţie mamară, secreţie vaginală

Tulburări febră cu valori edem facial, edeme, hipotermiec, generale şi la mari, astenie, frisoane, creşterea scăderea nivelul locului de fatigabilitate temperaturii temperaturii administrare corpului, mers corpuluic, sindrom anormal, sete, de întrerupere a durere toracică, medicamentuluic, disconfort toracic, induraţiec stare generală de rău Leziuni, cădere intoxicaţii şi complicaţii legate de procedurile utilizate a Se referă mai jos la ”Hiperprolactinemie”. b Se referă mai jos la ”Simptome extrapiramidale”. c Nu a fost observat în studiile clinice experimentale efectuate cu paliperidonă, dar a fost observat în cadrul experienţei după punerea pe piaţă a paliperidonei d În studiile pivot controlate placebo, diabetul zaharat a fost raportat la 0,05% dintre subiecţii trataţi cu paliperidonă, comparativ cu o rată de 0% în grupul la care s-a administrat placebo. Incidenţa generală din toate studiile clinice a fost de 0,14%, la toţi subiecţii trataţi cu paliperidonă e Insomnia include: insomnie iniţială, insomnie de mijloc; Convulsiile includ: convulsii grand mal; Edemele includ: edem generalizat, edem periferic, edem cu godeu; Tulburările menstruale includ: menstruaţie neregulată, oligomenoree.

Reacții adverse observate la formele farmaceutice care conțin risperidonă Paliperidona este metabolitul activ al risperidonei şi, de aceea, profilele reacţiilor adverse ale acestor substanțe (atât formele farmaceutice cu administrare orală, cât şi cele cu administrare injectabilă) sunt relevante unul pentru celălalt. Suplimentar reacţiilor adverse de mai sus, următoarele reacţii adverse au fost observate la utilizarea medicamentelor care conţin risperidonă şi se aşteaptă ca ele să apară şi la utilizarea paliperidonei.

Tulburări psihice: tulburări de alimentaţie asociate somnului Tulburări ale sistemului nervos: afecţiuni cerebrovasculare Tulburări oculare: sindrom de iris flasc (intraoperator) Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale: raluri Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: sindrom Stevens-Johnson/necroliză epidermică toxică

Descrierea reacţiilor adverse selectate Simptome extrapiramidale (SEP) În studiile clinice pentru schizofrenie, nu s-a observat nicio diferenţă între placebo şi dozele de paliperidonă de 3 şi 6 mg. Dependenţa SEP de doză a fost observată pentru cele două doze mai mari de paliperidonă (9 şi 12 mg). În studiile tulburării schizoafective, incidenţa SEP a fost observată mai frecvent în toate grupele de doză, decât în cazul placebo, fără o corelaţie clară cu doza.

SEP includ o analiză coroborată a următorilor termeni: parkinsonism (include hipersecreţie salivară, rigiditate musculo-scheletică, parkinsonism, hipersalivaţie, rigiditate în roată dinţată, bradikinezie, hipokinezie, facies de mască, încordare musculară, akinezie, rigiditate nucală, rigiditate musculară, mers parkinsonian şi reflex glabelar anormal, tremor parkinsonian de repaus), acatizie (include acatizie, agitaţie, hiperkinezie şi sindromul picioarelor neliniştite), diskinezie (diskinezie, spasme musculare, coreoatetoză, atetoză şi mioclonus), distonie (include distonie, hipertonie, torticolis, contracţii musculare involuntare, contractură musculară, blefarospasm, mişcări oculogire, paralizie linguală, spasm facial, laringospasm, miotonie, opistotonus, spasm orofaringian, pleurototonus, spasm lingual şi trismus) şi tremor. Trebuie remarcat faptul că a fost inclus un număr mai mare de simptome care nu sunt neapărat de origine extrapiramidală.

Creştere ponderală În studiile clinice pentru schizofrenie, a fost comparată proporţia subiecţilor ce îndeplinesc criteriul de creştere ponderală de ≥ 7% din greutatea corporală, relevând o incidenţă similară a creşterii ponderale pentru dozele de paliperidonă de 3 mg şi 6 mg, în comparaţie cu placebo, şi o incidenţă mai mare a creşterii ponderale pentru dozele de paliperidonă de 9 mg şi 12 mg, în comparaţie cu placebo.

În studiile clinice pentru tulburarea schizoafectivă, un procent mai mare de subiecţi trataţi cu paliperidonă (5%) au prezentat creşteri ponderale de ≥ 7%, comparativ cu subiecţii din grupul la care s-a administrat placebo (1%). În studiul care a comparat două grupuri de doză (vezi pct. 5.1), creşterea ponderală de ≥ 7% a fost de 3% în grupul tratat cu doza mai mică (3-6 mg), 7% în grupul tratat cu doză mai mare (9-12 mg) şi 1% în grupul la care s-a administrat placebo.

Hiperprolactinemie În studiile clinice pentru schizofrenie, a fost observată creşterea valorii prolactinei serice la 67% dintre subiecţii trataţi cu paliperidonă. Reacţii adverse care ar putea sugera creşterea valorilor prolactinei serice (de exemplu, amenoree, galactoree, tulburări menstruale, ginecomastie) au fost raportate în total la 2% din subiecţi. Maximul creşterilor medii ale concentraţiilor prolactinei serice a fost observat în general în ziua 15 a tratamentului, dar a rămas deasupra valorilor de bază la finalizarea studiului.

Efecte ale clasei La utilizarea antipsihoticelor pot apărea prelungire a intervalului QT, aritmii ventriculare (fibrilaţie ventriculară, tahicardie ventriculară), moarte subită neexplicată, stop cardiac şi torsadă a vârfurilor. În utilizarea medicamentelor antipsihotice s-au raportat cazuri de tromboembolism venos, inclusiv cazuri de embolism pulmonar şi cazuri de tromboză venoasă profundă (cu frecvenţă necunoscută). Paliperidona este metabolitul activ al risperidonei. Profilul de siguranţă al risperidonei poate fi pertinent.

Vârstnici Într-un studiu efectuat la subiecţi vârstnici diagnosticaţi cu schizofrenie, profilul de siguranţă a fost similar celui observat la subiecţii non-vârstnici. Paliperidona nu a fost studiată la pacienţii vârstnici diagnosticaţi cu demenţă. În studiile clinice efectuate cu unele dintre celelalte antipsihotice atipice a fost raportat risc crescut de deces şi de accident vascular cerebral (vezi pct. 4.4).

Simptome extrapiramidale (SEP) În studiul pe termen scurt, controlat placebo, cu doză fixă, desfăşurat la adolescenţi, incidența SEP a fost mai mare decât în cazul placebo pentru toate dozele de paliperidonă, cu o frecvență crescută a SEP la doze mai mari. În toate studiile efectuate la adolescenţi, SEP au apărut mai frecvent la adolescenți, comparativ cu adulții, pentru fiecare doză de paliperidonă.

Creșterea greutăţii corporale În studiul pe termen scurt, controlat placebo, cu doză fixă, desfăşurat la adolescenţi, un procent mai mare de subiecți trataţi cu paliperidonă (6-19% în funcție de doză) au înregistrat o creştere a greutăţii corporale de ≥ 7%, comparativ cu pacienții la care s-a administrat placebo (2%). Nu s-a observat nicio

corelaţie clară cu doza. În studiul pe termen lung, cu durata de doi ani, subiecții care au fost expuşi la paliperidonă în timpul ambelor studii, în regim dublu – orb și deschis, au raportat o creştere modestă în greutate (4,9 kg).

La adolescenți, creșterea în greutate trebuie evaluată în funcție de creșterea normală preconizată.

Prolactina În cadrul studiului de fază deschisă cu durata de până la 2 ani pentru evaluarea tratamentului cu paliperidonă la adolescenţi cu schizofrenie, creşterea valorilor plasmatice ale prolactinei s-a produs la 48% dintre pacienţii de sex feminin și la 60 % dintre pacienţii de sex masculin. Reacții adverse care pot sugera creşterea valorilor de prolactină (de exemplu, amenoree, galactoree, tulburări menstruale, ginecomastie) au fost raportate în total la 9,3 % dintre subiecți.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la: Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro