Paliperidona Stada 50 mg

Doze Tratamentul de iniţiere recomandat cu Paliperidonă Stada este o doză de 150 mg în ziua 1 de tratament şi o doză de 100 mg o săptămână mai târziu (ziua 8), ambele administrate în muşchiul deltoid în scopul obţinerii rapide a concentraţiilor terapeutice (vezi pct. 5.2). A treia doză trebuie administrată la o lună după a doua doză de inițiere. Doza lunară de întreţinere recomandată este de 75 mg; anumiţi pacienţi pot beneficia de doze mai mici sau mai mari din intervalul recomandat cuprins între 25 şi 150 mg, în funcţie de tolerabilitatea şi/sau eficacitatea individuală a pacientului. Pacienţii supraponderali sau obezi pot necesita doze la limita superioară a intervalului (vezi pct. 5.2). După a doua doză de iniţiere, dozele lunare de întreţinere pot fi administrate fie în muşchiul deltoid, fie în cel gluteal.

Ajustarea dozei de întreţinere poate fi efectuată lunar. Atunci când se fac ajustări ale dozei trebuie luate în considerare caracteristicile de eliberare prelungită ale Paliperidonă Stada (vezi pct. 5.2), dat fiind faptul că efectul complet al dozelor de întreţinere poate să nu se observe timp de câteva luni.

Trecerea de la paliperidona cu eliberare prelungită administrată oral sau risperidona administrată oral la Paliperidonă Stada Tratamentul cu Paliperidonă Stada trebuie iniţiat conform indicaţiilor de mai sus, de la începutul punctului 4.2. În timpul tratamentului de întreținere cu Paliperidonă Stada administrat lunar, pacienții stabilizați anterior prin administrarea unor doze diferite de paliperidonă sub formă de comprimate cu eliberare prelungită pot obține o expunere similară la paliperidonă la starea de echilibru prin administrare injectabilă. Pentru a obține o expunere similară în condițiile stării de echilibru farmacocinetic sunt necesare următoarele doze de Paliperidonă Stada ca tratament de întreținere:

Paliperidona și risperidona administrate oral ca tratament anterior pot fi întrerupte la momentul inițierii tratamentului cu Paliperidonă Stada. Unii pacienți pot beneficia de întrerupere graduală a tratamentului. Unii pacienți la care trecerea s-a facut de la doze mai mari de paliperidonă administrată oral (de exemplu, 9-12 mg pe zi) la administrarea injectabilă a Paliperidonă Stada în mușchiul gluteal ar putea prezenta o expunere plasmatică mai redusă în timpul primelor 6 luni după trecerea de la un medicament la altul. Prin urmare, ca alternativă pentru primele 6 luni, se poate lua în considerare administrarea injectabilă în muşchiul deltoid.

tratamentul cu Paliperidonă Stada în locul următoarei injecţii programate. După aceasta, administrarea Paliperidonă Stada trebuie continuată la intervale lunare. Nu este necesar regimul dozelor de iniţiere la interval de o săptămână incluzând administrarea injectabilă intramusculară (ziua 1 şi respectiv, ziua 8), descris mai sus, la punctul 4.2. Pacienţii stabilizaţi anterior cu diferite doze de risperidonă injectabilă cu acţiune prelungită pot obţine o expunere similară la paliperidonă la starea de echilibru farmacocinetic, în timpul tratamentului de întreţinere cu doze lunare de Paliperidonă Stada, după cum urmează:

Întreruperea medicamentelor antipsihotice trebuie făcută în concordanţă cu informaţiile de prescriere corespunzătoare. Dacă tratamentul cu Paliperidonă Stada este întrerupt, trebuie avute în vedere caracteristicile sale de eliberare prelungită. Trebuie reevaluată periodic necesitatea continuării administrării medicamentelor pentru simptomele extrapiramidale existente (SEP).

Dozele omise

Evitarea dozelor omise Se recomandă ca a doua doză de iniţiere cu Paliperidonă Stada să se administreze la o săptămână după prima doză. Pentru a se evita omiterea unei doze, pacienţilor li se poate administra a doua doză cu 4 zile înainte sau după intervalul de o săptămână (ziua 8). În mod similar, după regimul de iniţiere se recomandă a se administra lunar a treia şi următoarele injecţii. Pentru a se evita omiterea unei doze lunare, pacienţilor li se poate administra injecţia cu până la 7 zile înainte sau după termenul de o lună.

Dacă data planificată pentru a doua injecţie cu Paliperidonă Stada (ziua 8 ± 4 zile) este omisă, reiniţierea recomandată depinde de perioada de timp care a trecut de la prima injecţie administrată pacientului.

A doua doză de iniţiere omisă (< 4 săptămâni de la prima injecţie) Dacă de la prima injecţie au trecut mai puţin de 4 săptămâni, pacientului trebuie să i se administreze a doua injecţie de 100 mg cât mai rapid posibil, în muşchiul deltoid. O a treia injecţie de Paliperidonă Stada de 75 mg, fie în muşchiul deltoid, fie în cel gluteal, se va administra la 5 săptămâni de la prima injecţie (independent de momentul celei de-a doua injecţii). În continuare trebuie urmat ciclul lunar normal de injecţii, fie în muşchiul deltoid, fie în cel gluteal, cu doze de 25 mg până la 150 mg, în funcţie de tolerabilitatea şi/sau eficacitatea individuală a pacientului.

A doua doză de iniţiere omisă (4-7 săptămâni de la prima injecţie Dacă de la prima injecţie cu Paliperidonă Stada au trecut între 4 şi 7 săptămâni, reluaţi dozarea cu două injecţii de 100 mg după cum urmează: 1. o injecţie în muşchiul deltoid cât mai rapid posibil 2. o altă injecţie în muşchiul deltoid după o săptămână 3. reluarea ciclului lunar normal de injecţii, fie în muşchiul deltoid, fie în cel gluteal, cu doze de 25 mg până la 150 mg, în funcţie de tolerabilitatea şi/sau eficacitatea individuală a pacientului.

A doua doză de iniţiere omisă (> 7 săptămâni de la prima injecţie)

Dacă de la prima injecţie cu Paliperidonă Stada au trecut mai mult de 7 săptămâni, se iniţiază dozarea conform indicaţiilor pentru prima iniţiere recomandată cu Paliperidonă Stada, de mai sus.

Doza lunară de întreţinere omisă (de la 1 lună până la 6 săptămâni) După iniţiere, ciclul recomandat de administrare a injecţiilor cu Paliperidonă Stada este lunar. Dacă de la ultima injecţie au trecut mai puţin de 6 săptămâni, doza stabilită anterior trebuie administrată cât mai curând posibil, urmată de injecţii la intervale lunare.

Doza lunară de întreţinere omisă (> 6 săptămâni până la 6 luni) Dacă de la ultima injecţie cu Paliperidonă Stada au trecut mai mult de 6 săptămâni, recomandarea este după cum urmează:

Pentru pacienţii stabilizaţi cu doze între 25 şi 100 mg 1. o injecţie în muşchiul deltoid cât mai curând posibil cu aceeaşi doză cu care pacientul a fost stabilizat anterior 2. o altă injecţie în muşchiul deltoid (aceeaşi doză) după o săptămână (ziua 8) 3. reluarea ciclului lunar normal de injecţii fie în muşchiul deltoid, fie în cel gluteal, cu doze de 25 mg până la 150 mg, în funcţie de tolerabilitatea şi/sau eficacitatea individuală a pacientului.

Pentru pacienţii stabilizaţi cu doză de 150 mg 1. o injecţie în muşchiul deltoid cât mai curând posibil cu o doză de 100 mg 2. o altă injecţie în muşchiul deltoid după o săptămână (ziua 8) cu o doză de 100 mg 3. reluarea ciclului lunar normal de injecţii fie în muşchiul deltoid, fie în cel gluteal, cu doze de 25 mg până la 150 mg, în funcţie de tolerabilitatea şi/sau eficacitatea individuală a pacientului.

Doza lunară de întreţinere omisă (> 6 luni) Dacă de la ultima injecţie cu Paliperidonă Stada au trecut mai mult de 6 luni, iniţiaţi administrarea conform recomandărilor pentru tratamentul de iniţiere cu Paliperidonă Stada, de mai sus.

Grupe speciale de pacienţi Vârstnici Eficacitatea şi siguranţa la vârstnicii > 65 ani nu au fost stabilite.

În general, doza de Paliperidonă Stada recomandată la pacienţii vârstnici cu funcţie renală normală este aceeaşi ca la pacienții adulți mai tineri cu funcţie renală normală. Cu toate acestea, din cauza faptului că pacienţii vârstnici pot avea o funcţie renală diminuată, poate fi necesară ajustarea dozelor (vezi Insuficienţa renală de mai jos, pentru recomandările de doze la pacienţii cu disfuncţie renală).

Insuficienţa renală Paliperidonă Stada nu a fost studiat sistematic la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 5.2). Pentru pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (clearance al creatininei ≥ 50 până la < 80 ml/min), tratamentul de iniţiere recomandat cu Paliperidonă Stada este cu o doză de 100 mg în ziua 1 de tratament şi de 75 mg o săptămână mai târziu, ambele administrate în muşchiul deltoid. Doza lunară de întreţinere recomandată este de 50 mg, cu un interval cuprins între 25 şi 100 mg, în funcţie de tolerabilitatea pacientului şi/sau eficacitatea tratamentului

Paliperidonă Stada nu este recomandat în cazul pacienţilor cu insuficienţă renală moderată sau severă (clearance al creatininei < 50 ml/min) (vezi pct. 4.4).

Insuficienţa hepatică Bazat pe experienţa cu paliperidona cu administrare orală, la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată nu este necesară ajustarea dozei. Deoarece nu a fost studiată administrarea paliperidonei la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, în cazul acestor pacienţi se recomandă precauţie (vezi pct. 5.2).

Copii şi adolescenţi Siguranţa şi eficacitatea produsului Paliperidonă Stada la copiii şi adolescenţii < 18 ani nu au fost stabilite. Nu există date disponibile.

Mod de administrare Paliperidonă Stada este destinat numai pentru administrare intramusculară. Nu trebuie administrat în niciun alt mod. Se va injecta lent, profund în muşchiul deltoid sau gluteal. Fiecare injecţie trebuie administrată de către un cadru medical calificat. Administrarea trebuie să se efectueze într-o singură injecţie. Doza nu trebuie administrată în injecţii divizate.

Dozele de iniţiere din zilele 1 şi 8 trebuie administrate ambele în muşchiul deltoid, în scopul obţinerii rapide a concentraţiilor terapeutice (vezi pct. 5.2). După a doua doză de iniţiere, dozele lunare de întreţinere pot fi administrate fie în muşchiul deltoid, fie în cel gluteal. O trecere de la muşchiul gluteal la cel deltoid (şi invers) trebuie luată în considerare în cazul durerilor la locul de injectare, dacă disconfortul la locul de injectare nu este bine tolerat (vezi pct. 4.8). Se recomandă, de asemenea, alternanţa între părţile stângă şi dreaptă (vezi mai jos).

Pentru instrucţiunile de utilizare şi manipulare a medicamentului Paliperidonă Stada, a se vedea prospectul (informaţii destinate profesioniştilor din domeniul sănătăţii).

Administrarea în muşchiul deltoid Dimensiunea recomandată a acului pentru administrarea iniţială şi de întreţinere a Paliperidonă Stada la nivelul muşchiului deltoid este determinată de greutatea pacientului. Pentru cei cu greutate ≥ 90 kg, se recomandă acul de seringă de 1½ inci, calibru 22 (38,1 mm x 0,72 mm). Pentru cei cu greutate <90 kg, se recomandă acul de seringă de 1 inci, calibru 23 (25,4 mm x 0,64 mm). Injecţiile în muşchiul deltoid trebuie alternate între cei doi muşchi deltoizi

Administrarea în muşchiul gluteal Dimensiunea recomandată a acului de seringă pentru administrarea de întreţinere a Paliperidonă Stada la nivelul muşchiului gluteal este de 1½ inci, calibru 22 (38,1 mm x 0,72 mm). Administrarea trebuie efectuată în cadranul supero-extern al regiunii gluteale. Injecţiile în muşchiul gluteal trebuie alternate între cei doi muşchi gluteali.

Utilizarea la pacienţii aflaţi într-o stare de agitaţie acută sau stare psihotică severă Paliperidonă Stada nu trebuie utilizat pentru abordarea terapeutică a stărilor de agitaţie acută sau a stărilor psihotice severe în care trebuie asigurat controlul imediat al simptomelor.

Intervalul QT Se recomandă precauţie atunci când paliperidona este prescrisă pacienţilor cu afecţiuni cardiovasculare cunoscute sau antecedente familiale de QT prelungit şi în cazul utilizării concomitente cu alte medicamente care prelungesc intervalul QT.

Sindromul neuroleptic malign Sindromul neuroleptic malign (SNM), caracterizat prin hipertermie, rigiditate musculară, instabilitate a sistemului nervos vegetativ, conştienţă alterată şi concentraţii serice mari ale creatinfosfokinazei, a fost raportat în asociere cu administrarea de paliperidonă. Semnele clinice suplimentare pot include mioglobinuria (rabdomioliza) şi insuficienţa renală acută. Dacă un pacient dezvoltă semne sau

simptome care indică SNM, administrarea paliperidonei trebuie întreruptă.

Dischinezia tardivă/simptome extrapiramidale Medicamentele cu proprietăţi antagoniste faţă de receptorii dopaminergici au fost asociate cu inducerea dischineziei tardive caracterizată prin mişcări ritmice, involuntare, predominant la nivelul limbii şi/sau feţei. Dacă apar semne şi simptome de dischinezie tardivă, trebuie avută în vedere întreruperea administrării tuturor antipsihoticelor, incluzând paliperidona.

Precauția este justificată la pacienţii la care se administrează concomitent atât psihostimulante (de ex. metilfenidat), cât şi paliperidonă, deoarece pot apărea simptome extrapiramidale atunci când se ajustează unul sau ambele medicamente. Se recomandă retragerea treptată a tratamentului stimulant (vezi pct. 4.5).

Leucopenie, neutropenie şi agranulocitoză În cazul administrării Paliperidonă Stada, s-au raportat cazuri de leucopenie, neutropenie şi agranulocitoză. În perioada de supraveghere de după punerea pe piaţă, agranulocitoza s-a raportat foarte rar (< 1/10 000 pacienţi). Pacienţii cu antecedente de scădere semnificativă clinic a numărului de leucocite sau cu leucopenie/neutropenie indusă de medicamente trebuie monitorizaţi pe perioada primelor luni de terapie şi trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului cu Paliperidonă Stada la primul semn de scădere semnificativă clinic a numărului de leucocite, în absenţa altor factori cauzatori. Pacienţii cu neutropenie semnificativă clinic trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru prezenţa febrei sau a altor semne şi simptome de infecţie şi trebuie trataţi cu promptitudine dacă apar astfel de semne sau simptome. La pacienţii cu neutropenie severă (numărul absolut de neutrofile < 1 X 109/l) trebuie să se întrerupă tratamentul cu Paliperidonă Stada şi trebuie urmărit numărul de leucocite până la recuperare.

Reacții de hipersensibilitate În timpul experienței de după punerea pe piață, au fost raportate rareori cazuri de reacții anafilactice la pacienții care au tolerat anterior risperidonă sau paliperidonă administrată oral (vezi pct 4.1 și 4.8). Dacă apar reacții de hipersensibilitate, întrerupeți utilizarea Paliperidonă Stada; inițiați măsuri generale de susținere, corespunzătoare clinic și monitorizați pacientul, până când semnele și simptomele se rezolvă (vezi pct 4.3 și 4.8).

Hiperglicemia şi diabetul zaharat În timpul tratamentului cu paliperidonă s-au raportat hiperglicemie, diabet zaharat şi exacerbare a diabetului zaharat preexistent, inclusiv comă diabetică și cetoacidoză. Se recomandă monitorizarea corespunzătoare, în concordanţă cu ghidurile de utilizare a medicamentelor antipsihotice. Pacienţii trataţi cu Paliperidonă Stada trebuie monitorizaţi pentru apariţia simptomelor de hiperglicemie (cum sunt polidipsie, poliurie, polifagie şi slăbiciune), iar pacienţii cu diabet zaharat trebuie monitorizaţi regulat pentru a se observa perturbarea controlului glicemiei.

Creşterea ponderală A fost raportată o creştere ponderală semnificativă în timpul tratamentului cu Paliperidonă Stada. Greutatea corporală trebuie măsurată în mod regulat.

Utilizarea la pacienți cu tumori dependente de prolactină Studiile pe culturi de ţesut sugerează că prolactina poate stimula creşterea celulară în cazul tumorilor mamare umane. Deşi până în prezent în studiile clinice şi epidemiologice nu s-a demonstrat o asociere clară cu administrarea de medicamente antipsihotice, la pacienţii cu istoric medical relevant se recomandă precauţie. Paliperidona trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu o tumoră pre-existentă posibil dependentă de prolactină.

Hipotensiunea arterială ortostatică Paliperidona poate induce hipotensiune arterială ortostatică la anumiţi pacienţi, din cauza activităţii de blocare a receptorilor alfa. Pe baza datelor colectate din trei studii controlate cu placebo, cu durata de 6 săptămâni, cu doze fixe

cu paliperidonă comprimate orale cu eliberare prelungită (3, 6, 9 şi 12 mg), hipotensiunea ortostatică a fost raportată la 2,5 % din subiecţii trataţi cu paliperidonă cu administrare orală, comparativ cu 0,8 % din subiecţii la care s-a administrat placebo. Paliperidonă Stada trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare cunoscute (de exemplu insuficienţă cardiacă, infarct miocardic sau ischemie, tulburări de conducere), afecţiuni cerebrovasculare sau stări care predispun pacientul la hipotensiune (de exemplu deshidratare sau hipovolemie)

Convulsii Paliperidonă Stada trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu antecedente de convulsii sau alte afecţiuni care pot scădea pragul convulsivant..

Insuficienţa renală Concentraţiile plasmatice ale paliperidonei sunt crescute la pacienţii cu insuficienţă renală şi, prin urmare, ajustarea dozei este recomandată la pacienţii cu insuficientă renală uşoară. Paliperidonă Stada nu este recomandat în cazul pacienţilor cu insuficienţă renală moderată sau severă (clearance al creatininei < 50 ml/min) (vezi pct. 4.2 şi 5.2).

Insuficienţa hepatica Nu există date disponibile pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (Child-Pugh clasa C). La aceşti pacienţi se recomandă precauţie dacă se utilizează paliperidona.

Pacienţii vârstnici cu demenţă Paliperidonă Stada nu a fost studiat la pacienţii vârstnici cu demenţă. Paliperidonă Stada trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii vârstnici cu demenţă cu factori de risc pentru atac cerebral.

Experienţa cu risperidonă prezentată mai jos este considerată valabilă şi pentru paliperidonă.

Mortalitatea generală Într-o meta-analiză a 17 studii clinice controlate, pacienţii vârstnici cu demenţă trataţi cu alte medicamente antipsihotice atipice, incluzând risperidonă, aripiprazol, olanzapină şi quetiapină, au prezentat un risc crescut de mortalitate în comparaţie cu cei la care s-a administrat placebo. Printre cei trataţi cu risperidonă, mortalitatea a fost de 4 % comparativ cu 3,1 % pentru placebo..

Reacţii adverse cerebrovasculare În studiile clinice placebo-controlate şi randomizate, s-a observat un risc de aproximativ trei ori mai mare de apariţie a reacţiilor adverse cerebrovasculare la populaţia cu demenţă în cazul administrării anumitor medicamente antipsihotice atipice, incluzând risperidonă, aripiprazol şi olanzapină. Mecanismul pentru acest risc crescut nu este cunoscut.

Boala Parkinson şi demenţa cu corpi Lewy Medicii trebuie să evalueze raportul risc-beneficiu atunci când prescriu Paliperidonă Stada pacienţilor cu boală Parkinson sau cu demenţă cu corpi Lewy (DLB), deoarece ambele grupuri pot prezenta risc crescut de sindrom neuroleptic malign, precum şi o sensibilitate crescută la medicamente antipsihotice. Manifestările acestei sensibilităţi crescute pot include confuzie, lentoare, instabilitate posturală cu căderi frecvente, adăugate simptomelor extrapiramidale.

Priapismul S-a raportat că medicamentele antipsihotice (incluzând risperidona) cu efecte blocante alfa adrenergice induc priapismul. În timpul monitorizării după punerea pe piaţă, priapismul a fost raportat şi în cazul paliperidonei cu administrare orală, care este metabolitul activ al risperidonei. Pacienţii trebuie informaţi să solicite asistenţă medicală de urgenţă în cazul în care priapismul nu s-a rezolvat într-un interval de 4 ore.

Reglarea temperaturii corporale Medicamentelor antipsihotice li s-a atribuit tulburarea capacităţii organismului de a reduce temperatura

corporală centrală. Se recomandă o atenţie adecvată în cazul prescrierii Paliperidonă Stada la pacienţii care vor fi supuşi situaţiilor care pot contribui la o creştere a temperaturii corporale centrale, de exemplu activitatea fizică intensă, expunerea la căldură extremă, administrarea concomitentă de medicamente cu activitate anticolinergică sau deshidratarea.

Tromboembolismul venos Au fost raportate cazuri de tromboembolism venos (TEV) asociate utilizării medicamentelor antipsihotice. Deoarece pacienţii trataţi cu medicamente antipsihotice prezintă de obicei factori de risc dobândiţi pentru TEV, trebuie identificaţi toţi factorii de risc posibili pentru TEV înainte şi în timpul tratamentului cu Paliperidonă Stada şi trebuie luate măsuri de prevenţie.

Efectul antiemetic S-a observat un efect antiemetic în studiile pre-clinice cu paliperidonă. Acest efect, dacă apare la oameni, poate masca semnele şi simptomele de supradozaj cu anumite medicamente sau ale afecţiunilor cum ar fi obstrucţia intestinală, sindromul Reye şi tumorile cerebrale.

Administrarea Se recomandă atenţie pentru a evita injectarea accidentală a Paliperidonă Stada în vasele sanguine.

Sindrom de iris flasc intraoperator Sindromul de iris flasc intraoperator (SIFI) a fost observat în timpul intervenţiilor chirurgicale pentru cataractă la unii pacienţi aflaţi sub tratament cu medicamente cu efecte blocante alfa 1a-adrenergice, precum Paliperidonă Stada (vezi pct. 4.8). SIFI poate duce la creşterea complicaţiilor oculare în timpul intervenţiei chirurgicale şi post-operator. Medicul oftalmolog chirurg trebuie anunţat înaintea intervenţiei chirurgicale despre utilizarea actuală sau în antecedente a medicamentelor cu efecte blocante alfa 1a-adrenergice. Nu a fost stabilit potenţialul beneficiu al întreruperii tratamentului cu blocante alfa 1-adrenergice, înaintea intervenţiei chirurgicale pentru cataractă şi este necesară punerea în balanţă a riscului întreruperii medicaţiei antipsihotice.

Excipienți Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic „nu conţine sodiu”.

Rezumatul profilului de siguranţă Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate din studiile clinice au fost insomnia, cefaleea, anxietatea, infecţiile la nivelul tractului respirator superior, reacţiile la nivelul locului de administrare, parkinsonismul, creşterea ponderală, acatizia, agitaţia, sedarea/somnolenţa, greaţa, constipaţia, ameţelile, durerea musculo-scheletică, tahicardia, tremorul, durerea abdominală, vărsăturile, diareea, oboseala şi distonia. Dintre acestea, acatizia şi sedarea/somnolenţa par să fie asociate cu doza administrată.

a Frecvența reacțiilor adverse este clasificată ca „necunoscutăˮ deoarece nu au fost observate în cadrul studiilor clinice cu palmitat de paliperidonă. Acestea provin fie din raportări spontane de după punerea pe piață și frecvența acestora nu poate fi stabilită sau provin din date obținute din studiile clinice cu risperidonă (orice formă farmaceutică) sau cu paliperidonă orală şi/sau din raportări după punerea pe piaţă. b Cu referire la „Hiperprolactinemia” detaliată mai jos. c Cu referire la „Simptome extrapiramidale” detaliate mai jos. d În studiile controlate cu placebo, diabetul zaharat s-a raportat la 0,32% dintre subiecţii trataţi cu paliperidonă, comparativ cu o rată de 0,39% în grupul la care s-a administrat placebo. Incidenţa generală din toate studiile clinice a fost de 0,65%, la toţi subiecţii trataţi cu paliperidonă e Insomnia include: insomnie iniţială, insomnie de mijloc; Convulsiile includ: convulsii grand mal; Edemele includ: edem generalizat, edem periferic, edem cu godeu. Tulburările menstruale includ: întârziere a menstruației, menstruaţie neregulată, oligomenoree

Efectele adverse observate la formele farmaceutice care conţin risperidonă

Paliperidona este un metabolit activ al risperidonei şi, de aceea, profilele reacţiilor adverse ale acestui component (atât formele farmaceutice cu administrarea orală cât şi formele farmaceutice injectabile) sunt relevante una pentru cealaltă.

Descrierea reacţiilor adverse selectate

Reacţiile anafilactice Rareori, au fost raportate cazuri de reacții anafilactice după injecția cu paliperidonă în timpul experienței de după punerea pe piață la pacienți care au tolerat anterior risperidonă sau paliperidonă administrată oral (vezi pct. 4.4).

Reacţiile la nivelul locului de injectare Cea mai frecventă reacţie adversă asociată cu locul administrării raportată a fost durerea. Majoritatea acestor reacţii raportate au fost uşoare până la moderate. Evaluările subiecţilor cu privire la durerea la locul administrării pe baza unei scale vizuale analogice au înregistrat o tendinţă de scădere a frecvenţei şi a intensităţii în timp în toate studiile de faza 2 şi 3 cu paliperidonă. Injecţiile la nivelul muşchiului deltoid au fost percepute uşor mai dureroase decât injecţiile corespunzătoare la nivelul muşchiului gluteal. Alte reacţii la locul injecţiei au fost în majoritatea cazurilor uşoare ca intensitate şi au inclus indurarea (frecvent), pruritul (mai puţin frecvent) şi nodulii (rar).

Simptome extrapiramidale (SEP)

SEP includ o analiză coroborată a următorilor termeni: parkinsonism (include hipersecreţie salivară,rigiditate musculo-scheletică, parkinsonism, hipersalivaţie, rigiditate în roată dinţată, bradikinezie, hipokinezie, facies de mască, încordare musculară, akinezie, rigiditate nucală, rigiditate musculară, mers parkinsonian, reflex glabelar anormal și tremor parkinsonian de repaus), acatizie (include acatizie, agitaţie, hiperkinezie şi sindromul picioarelor neliniştite), dischinezie (dischinezie, spasme musculare, coreoatetoză, atetoză şi mioclonus), distonie (include distonie, hipertonie, torticolis, contracţii musculare involuntare, contractură musculară, blefarospasm, mişcări oculogire, paralizie linguală, spasm facial, laringospasm, miotonie, opistotonus, spasm orofaringian, pleurototonus, spasm lingual şi trismus) şi tremor. Trebuie remarcat faptul că a fost inclus un număr mai mare de simptome care nu sunt neapărat de origine extrapiramidală.

Creşterea ponderală În studiul cu durata de 13 săptămâni cu o doză de iniţiere de 150 mg, procentul subiecţilor cu creştere ponderală anormală de ≥ 7% a prezentat o corelaţie cu doza, cu o incidenţă de 5% în grupul placebo comparativ cu ratele de 6%, 8% şi 13 % în grupurile de tratament cu paliperidonă de 25 mg, 100 mg şi respectiv de 150 mg.

Într-un studiu clinic deschis cu durata de 33 de săptămâni pentru prevenirea recăderilor pe termen lung, pe perioada de tranziţie/întreţinere, 12% dintre pacienţii trataţi cu paliperidonă au îndeplinit acest criteriu (creştere în greutate ≥ 7% faţă de obiectivul final al fazei dublu-orb); modificarea ponderală medie (deviaţie standard, DS) faţă de valoarea de referinţă a studiului deschis a fost de +0,7 (4,79) kg.

Hiperprolactinemia În studiile clinice, la pacienţii de ambele sexe care au primit paliperidonă s-au observat creşteri medii ale prolactinei serice. Reacţiile adverse care pot sugera creşterea concentraţiilor de prolactină (de exemplu amenoreea, galactoreea, tulburări menstruale, ginecomastia) au fost raportate în general la < 1% din subiecţi.

Efecte de clasă La utilizarea antipsihoticelor pot apărea prelungire a intervalului QT, aritmii ventriculare (fibrilaţie ventriculară, tahicardie ventriculară), moarte subită inexplicabilă, stop cardiac şi torsadă a vârfurilor.

Au fost raportate cazuri de tromboembolism venos, incluzând cazuri de embolie pulmonară şi cazuri de tromboză venoasă profundă asociate cu administrarea medicamentelor antipsihotice (cu frecvenţă necunoscută).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la: Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro