Osetron 8 mg Solutie Injectabila

Administrare parenterală (intramuscular şi intravenos).

Chimioterapie şi radioterapie

Adulți Potenţialul emetogen al tratamentului cancerului variază în funcţie de dozele şi de combinaţia de chimioterapice sau radioterapie utilizate. Doza de ondansetron variază între 8-32 mg ondansetron pe zi. Doza de ondansetron trebuie să fie flexibilă și selectată după cum se arată mai jos.

Chimioterapie şi radioterapie emetogenă: Ondansetron se poate administra, de asemenea, pe cale rectală, orală (comprimate şi sirop), parenterală (intramuscular şi intravenos).

Doza recomandată pentru administrare intravenoasă este de 8 mg ondansetron imediat înainte de tratamentul chimioterapic sau radioterapic, urmată de 8 mg ondansetron dupǎ 12 ore.

Pentru prevenirea emezei întârziate sau prelungite după primele 24 ore, tratamentul cu ondansetron administrat pe cale orală sau rectală trebuie continuat timp de până la 5 zile, în doză de 8 mg ondansetron de două ori pe zi.

Chimioterapie intens emetogenă: Pentru majoritatea pacienţilor trataţi cu doze mari de chimioterapice cu potenţial emetogen, de exemplu doze mari de cisplatină, ondansetron s-a dovedit eficace dacă s-a administrat în primele 24 de ore după una dintre schemele următoare:

• O doză unică de 8 mg ondansetron administrată intravenos lent sau intramuscular imediat înainte de chimioterapie;
• O doză de 8 mg ondansetron administrată intravenos lent sau intramuscular imediat înainte de începerea chimioterapiei, urmată de alte 2 doze de 8 mg ondansetron administrat intravenos lent sau intramuscular la interval de 4 ore sau de perfuzarea continuă a 1 mg ondansetron/oră timp de 24 ore;
• O doză maximă inițială de 16 mg ondansetron, diluată în 50 – 100 ml soluţie salină izotonă sau altă soluţie compatibilă (vezi pct. 6.6) şi administrată în perfuzie cu durat de 15 minute sau mai mult, imediat înainte de începerea chimioterapiei. După 4 ore, doza inițială de ondansetron poate fi suplimentată cu două doze de 8 mg administrate intravenos (cel puțin 30 secunde) sau intramuscular.
• Datorită creșterii riscului de prelungire a intervalului QT odată cu cresterea dozei, nu trebuie administrată o doză unică mai mare de 16 mg (vezi pct. 4.4, 4.8 și 5.1).

În cazul administrării unor chimioterapice cu potenţial emetogen mare, eficacitatea poate fi crescută prin administrarea unei doze unice intravenoase de 20 mg dexametazonă fosfat sodic înainte de chimioterapie.

Pentru profilaxia emezei tardive sau prelungite, după primele 24 de ore, se administrează în continuare 8 mg ondansetron de 2 ori pe zi, oral sau rectal, timp de până la 5 zile după o cură de chimioterapie.

Copii şi adolescenţi

Greața și vărsăturile induse de chimioterapie (GVIC) la copii cu vârsta ≥6 luni și adolescenți Doza pentru GVIC poate fi calculată pe baza suprafeței corporale (SC) sau de greutate – a se vedea mai jos. În studiile clinice pediatrice s-a administrat intravenos ondansetron diluat în 25 până la 50 ml soluție salină sau alte soluții compatibile sau în perfuzie cu durata de cel puțin 15 minute. Dozarea pe baza greutății corporale a rezultat în doze zilnice totale mai mari comparativ cu dozarea pe baza SC (vezi pct. 4.4 și 5.1).

Dozarea pe baza SC

Ondansetron ar trebui să fie administrat chiar înainte de chimioterapie în doză unică intravenoasă de 5 mg/m2. Doza intravenoasă nu trebuie să depășească 8 mg. Administrarea pe cale orală poate începe după 12 ore și poate fi continuată până la 5 zile (Tabelul 1). Doza zilnică totală nu trebuie să depășească doza de 32 mg recomandată la adult.

Dozare pe baza greutății Dozarea pe baza greutății rezultă în obținerea unor doze zilnice totale mai mari în comparație cu dozarea pe baza SC (pct. 4.4 și 5.1). Ondansetron ar trebui să fie administrat chiar înainte de chimioterapie în doză unică intravenoasă de 0,15 mg/kg. Doza intravenoasă nu trebuie să depășească 8 mg. Două doze suplimentare intravenoase pot fi administrate într-un interval de 4 ore. Administrarea pe cale orală poate începe doisprezece ore mai târziu și poate fi continuată până la 5 zile (tabelul 2). Doza zilnică totală nu trebuie să depășească doza recomandată la adult de 32 mg.

Vârstnici La pacienții cu vârsta între 65 și 74 ani se poate aplica dozarea pentru adulți. Toate dozele administrate intravenos ar trebui diluate în 50-100 ml soluție salină sau administrate în perfuzie cu durata de cel puțin 15 minute.

La pacienții cu vârsta de 75 ani sau mai mult doza inițială administrată intravenos nu ar trebui să depășească 8 mg. Toate dozele administrate intravenos ar trebui diluate în 50-100 ml soluție salină sau alte soluții compatibile sau administrate în perfuzie cu durata de cel puțin 15 minute. La interval de 4 ore, doza inițială de 8 mg poate fi urmată de două doze de 8 mg administrate în perfuzie cu durata de cel puțin 15 minute.

Pacienții cu afectiuni renale Nu este necesară o modificare a dozei, a frecvenței dozei sau a căii de administrare.

Pacienti cu afectiuni hepatice Clearance-ul ondansetronului este redus simțitor, iar timpul de înjumătățire prin eliminare este prelungit semnificativ la pacienții cu insuficiență hepatică moderată sau severă. Doza maximă recomandată este 8 mg pe zi.

Pacienți cu metabolism redus al sparteinei/debrisochinei, Timpul de înjumătățire prin eliminare al ondansetronului nu este modificat la subiecții cunoscuți ca având o metabolizare redusă a sparteinei și debrisochinei. Ca urmare, la acești pacienți administrarea repetată nu va duce la niveluri de expunere la medicament diferite de cele observate în populația generală. Nu sunt necesare modificări ale dozei zilnice sau ale frecvenței administrării.

Greață și vărsături postoperatorii (GVPO)

Adulți Pentru prevenirea GVPO ondansetron poate fi administrat pe cale orală sau injecție intravenoasă sau intramusculară. La momentul inducerii anesteziei se poate administra o doză unică de 4 mg ondansetron, intramuscular sau intravenos lent. Pentru tratamentul GVPO este recomandată o doză unică de 4 mg ondansetron, administrată intramuscular sau intravenos lent.

Copii și adolescenți:

GVPO la copii cu vârsta 1 lună și adolescenți

Pentru prevenirea GVPO la copii și adolescenți, în cazul unei intervenții chirurgicale care necesită anestezie generală, se poate administra intravenos lent (nu mai puțin de 30 secunde ) o doză de 0,1 mg/kg până la un maxim de 4 mg ondansetron înainte, în timpul sau după inducerea anesteziei.

Pentru tratamentul GVPO la copii și adolescenți, după o intervenție chirurgicală care a necesitat anestezie generală, se poate administra intravenos lent (nu mai puțin de 30 secunde ) o doză de 0,1 mg/kg până la un maxim de 4 mg ondansetron.

Nu există date privind utilizarea ondansetron pentru tratamentul GVPO la copii cu vârsta sub 2 ani.

Vârstnici Există o experiență limitată în ceea ce privește prevenirea și tratamentul GVPO la pacienții în vârstă. Cu toate acestea, ondansetronul este bine tolerat în acest grup de pacienți tratați prin chimioterapie.

Pacienții cu insuficiență renală Nu este necesară o modificare a dozei, a frecvenței dozei sau a căii de administrare.

Pacientii cu insuficiență hepatică Clearance-ul ondansetronului este redus simțitor, iar timpul de înjumătățire prin eliminare este prelungit semnificativ la pacienții cu insuficiență hepatică moderată sau severă. Doza maximă recomandată este 8 mg pe zi.

Pacienți cu metabolism redus al sparteinei/debrisochinei Timpul de înjumătățire prin eliminare al ondansetronului nu este modificat la subiecții cunoscuți ca având o metabolizare redusă a sparteinei și debrisochinei. Ca urmare, la acești pacienți administrarea repetată nu va duce la niveluri de expunere la medicament diferite de cele observate în populația generală. Nu sunt necesare modificări ale dozei zilnice sau ale frecvenței administrării.

Au fost raportate reacţii de hipersensibilitate la pacienţii care au prezentat hipersensibilitate la alţi antagonişti selectivi ai receptorilor 5HT3.

Evenimentele respiratorii ar trebui tratate simptomatic şi medicii ar trebui să acorde o atenţie acestora ca precursori de reacţii de hipersensibilitate.

Ondansetron prelungeşte intervalului QT într-o manieră dependentă de doză (vezi Farmacologie clinică). În plus, au fost raportate cazuri de torsada vârfurilor după punerea pe piaţă la pacienţii care utilizează ondansetron. Evitaţi utilizarea ondansetron la pacienţii cu sindrom QT congenital prelungit. Ondansetron ar trebui să fie administrat cu precauţie la pacienţii care au sau pot dezvolta prelungirea intervalului QT, inclusiv la pacienţii cu anomalii electrolitice, insuficienţă cardiacă congestivă, bradiaritmie sau la pacienţii care iau alte medicamente care determină prelungirea intervalului QT sau anomalii electrolitice.

Hipokaliemia şi hipomagneziemia trebuie corectate înainte de a se administra ondansetron.

După punerea pe piaţă, există rapoarte care descriu pacienţi cu sindrom serotoninergic (inclusiv stare mentală alterată, instabilitate vegetativă şi anomalii neuromusculare) după utilizarea concomitentă de ondansetron şi alte medicamente serotoninergice (inclusiv inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) şi inhibitori ai recaptării serotoninei și noradrenalinei (IRSN)). Dacă tratamentul concomitent cu ondansetron şi alte medicamente serotoninergice este justificat clinic, se recomandă ţinerea sub observaţie a pacientului.

Întrucât ondansetronul măreşte durata tranzitului prin colon, pacienţii cu simptome de obstrucţie intestinală subacută trebuie supravegheaţi după administrarea de ondasetron.

Tratamentul cu ondansetron administrat pacienţilor care au fost supuţi intervenţiei de amigdalectomie, poate masca sângerările oculte. Ca urmare, aceşti pacienţi vor fi strict monitorizaţi în perioada postoperatorie.

Au fost raportate cazuri de ischemie miocardică la pacienții tratați cu ondansetron. La unii pacienți, în special în cazul administrării intravenoase, au apărut simptome imediat după administrarea de ondansetron. Pacienții trebuie avertizați cu privire la semnele și simptomele ischemiei miocardice.

Copii şi adolescenţi Copiii şi adolescenţii care urmează un tratament cu agenţi chemo-terapeutici hepatotoxici şi cărora li se administrează şi ondasetron trebuie monitorizaţi îndeaproape în ceea ce priveşte funcţia hepatică.

Greaţa şi vărsăturile induse de chimioterapie Când se calculează doza pe baza raportului mg/kg şi administrarea de trei doze la interval de 4 ore, doza zilnică totală va fi mai mare decât dacă s-ar lua o singură doză de 5mg/m2 urmată de o doză orală. Eficacitatea comparată a acestor două regimuri diferite de dozare nu a fost investigată în studii clinice. Comparaţia între studiile existente au indicat o eficacitate similară pentru ambele regimuri de dozare – vezi pct. 5.1.

Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic „nu conţine sodiu

Tulburări ale sistemului imunitar Rare: reacții de hipersensibilitate imediată, uneori severe, inclusiv anafilaxie.

Tulburări oculare: Rare: Tulburări tranzitorii de vedere (de exemplu vedere încețoșată) mai ales în cazul administrării i.v. Foarte rare: Cecitate tranzitorie în principal în timpul administrării i.v. (2).

Tulburări vasculare Frecvente: bufeuri. Mai puțin frecvente: hipotensiune arterială.

Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale Mai puțin frecvente: sughiț.

Tulburări gastrointestinale Frecvente: constipație.

Tulburări hepatobiliare Mai puțin frecvente: creșterea asimptomatică a valorilor la testele funcțiilor hepatice(3).

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Frecvente: reacţii locale la locul de administrare i.v. (1) Observat fără dovezi concludente de sechele clinice persistente. (2) Majoritatea cazurilor de orbire raportate s-au remediat în 20 de minute. Cei mai mulți pacienți au primit agenți chimioterapeutici, inclusiv cisplatină. Unele cazuri de orbire tranzitorie au fost raportate ca având origine coricală. (3) Aceste evenimente au fost observate frecvent la pacienții care au primit chimioterapie cu cisplatină.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro. Website: www.anm.ro