Osagrand 150 mg

Doze Doza recomandată este un comprimat filmat a 150 mg, o dată pe lună. Este de preferat să se administreze comprimatul la aceeaşi dată, în fiecare lună. Osagrand trebuie administrat dimineaţa, în condiţii de repaus alimentar (la cel puţin 6 ore de la ultima masă) şi cu 1 oră înainte de primul consum de alimente sau băuturi (alta decât apa plată) din ziua respectivă (vezi pct. 4.5) sau înainte de utilizarea oricărui alt medicament sau a suplimentelor nutritive (incluzând calciu) cu administrare orală. În cazul omiterii unei doze, pacientele trebuie instruite să utilizeze un comprimat Osagrand 150 mg în dimineaţa următoarei zile în care şi-au amintit, cu excepţia cazului în care au rămas mai puţin de 7 zile până la momentul administrării următoarei doze. Pacientele trebuie să revină la administrarea dozei o dată pe lună, la data programată anterior. Dacă administrarea următoarei doze este programată în mai puţin de 7 zile, pacientele trebuie să aştepte până la acel moment şi să continue apoi administrarea o dată pe lună, la data programată anterior. Pacientele nu trebuie să utilizeze două comprimate în decursul aceleiaşi săptămâni. Pacientelor trebuie să li se administreze suplimente de calciu şi/sau vitamina D, dacă aportul alimentar este inadecvat (vezi pct. 4.4 şi 4.5).

Nu a fost stabilită durata optimă a tratamentului cu bifosfonaţi în osteoporoză. Necesitatea continuării tratamentului trebuie reevaluată periodic, în funcţie de beneficiile şi riscurile potenţiale ale administrării Osagrand, pentru fiecare caz în parte, în special după 5 sau mai mulţi ani de utilizare.

Grupe speciale de pacienţi Insuficienţă renală Din cauza experienţei clinice limitate, utilizarea acidului ibandronic nu este recomandată la pacientele cu un clearance al creatininei sub 30 ml/min (vezi pct. 4.4 şi 5.2). Nu este necesară ajustarea dozei la pacientele cu insuficienţă renală uşoară sau moderată, la care clearance-ul creatininei este egal cu sau mai mare de 30 ml/min.

Insuficienţă hepatică Nu este necesară ajustarea dozei (vezi pct. 5.2).

Vârstnice (> 65 de ani) Nu este necesară ajustarea dozei (vezi pct. 5.2).

Copii şi adolescenţi Acidul ibandronic nu prezintă utilizare relevantă la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani; utilizarea acidului ibandronic nu a fost investigată la această grupă de pacienţi (vezi pct. 5.1 şi 5.2).

Mod de administrare Administrare orală

• Comprimatele trebuie înghiţite întregi, cu un pahar cu apă (180 până la 240 ml), în timp ce pacienta stă aşezată sau este în ortostatism. Apa care conţine o concentraţie ridicată de calciu nu trebuie folosită. Dacă există motive de îngrijorare cu privire la nivelul potenţial ridicat al calciului din apa de la robinet (apă dură), este recomandată utilizarea de apă îmbuteliată cu un conţinut scăzut de minerale.
• Pacientele nu trebuie să stea în clinostatism timp de 1 oră după administrarea Osagrand.
• Apa este singura băutură cu care trebuie administrat Osagrand.
• Pacientele nu trebuie să mestece sau să sugă comprimatul, din cauza posibilităţii de apariţie a ulceraţiilor orofaringiene.

Hipocalcemie Hipocalcemia existentă trebuie corectată înainte de a începe tratamentul cu acid ibandronic. De asemenea, alte tulburări ale metabolismului osos şi mineral trebuie tratate eficace. La toate pacientele este important aportul adecvat de calciu şi vitamina D.

Iritaţie gastrointestinală Administrarea orală de bifosfonaţi poate cauza iritaţia locală a mucoasei porţiunii superioare a tractului gastrointestinal. Din cauza acestor posibile efecte iritante şi a potenţialului de agravare a bolii preexistente, trebuie luate măsuri de precauţie atunci când acidul ibandronic este administrat la paciente cu

tulburări active la nivelul tractului gastrointestinal superior (de exemplu esofag Barrett diagnosticat, disfagie, alte afecţiuni esofagiene, gastrită, duodenită sau ulcere). La pacientele tratate cu bifosfonaţi pe cale orală au fost raportate reacţii adverse ecum sunt esofagită, ulcere esofagiene şi eroziuni esofagiene, în unele cazuri de intensitate severă şi necesitând spitalizare, rar însoţite de sângerare sau urmate de strictură sau perforaţie esofagiană. Riscul de reacţii adverse esofagiene severe pare să fie mai mare la pacientele care nu respectă instrucţiunile de administrare şi/sau care continuă tratamentul cu bifosfonaţi pe cale orală, după apariţia simptomelor sugestive de iritaţie esofagiană. Pacientele trebuie să acorde o atenţie specială şi să poată să urmeze instrucţiunile de administrare (vezi pct. 4.2). Medicii trebuie să fie atenţi la orice semne sau simptome care semnalează o posibilă reacţie esofagiană şi pacientele trebuie instruite să întrerupă administrarea de acid ibandronic şi să solicite asistenţă medicală în cazul în care dezvoltă disfagie, odinofagie, durere retrosternală sau pirozis nou apărut sau agravare a pirozisului preexistent. În timp ce în studiile clinice controlate nu a fost observat un risc crescut, după punerea pe piaţă, în cazul administrării orale de bifosfonaţi au existat raportări de ulcere gastrice şi duodenale, unele severe şi cu complicaţii. Deoarece atât medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene cât şi bifosfonaţii sunt asociate cu iritaţie gastrointestinală, trebuie luate măsuri de precauţie în timpul administrării concomitente.

Osteonecroză de maxilar Osteonecroza de maxilar (OM) a fost raportată foarte rar în perioada ulterioară punerii pe piaţă la pacientele cărora li s-a administrat Osagrand pentru indicaţia de osteoporoză (vezi pct. 4.8). La pacientele cu leziuni ale ţesuturilor moi de la nivelul cavităţii bucale deschise, nevindecate, iniţierea tratamentului sau introducerea unui nou tratament trebuie amânate.

Se recomandă efectuarea unei examinări stomatologice adecvate cu rol preventiv şi o evaluare a raportului beneficiu-risc înainte de începerea tratamentului cu Osagrand la pacientele cu factori de risc concomitenţi.

Trebuie avuţi în vedere următorii factori de risc în cazul evaluării riscului de apariţie a OM, pentru fiecare pacientă:

• Potenţa medicamentului care inhibă resorbţia osoasă (un risc mai mare în cazul substanţelor cu potenţă ridicată), calea de administrare (un risc mai mare în cazul administrării parenterale) şi doza administrată cumulată de medicament care inhibă resorbţia osoasă
• Neoplasm, condiţii de comorbiditate (de exemplu, anemie, coagulopatii, infecţie), fumat
• Terapii concomitente: corticosteroizi, chimioterapie, inhibitori ai angiogenezei, radioterapie la nivelul capului şi gâtului.
• Igienă orală necorespunzătoare, boală periodontală, proteze dentare montate necorespunzător, antecedente de afecţiuni la nivelul dinţilor, proceduri stomatologice invazive, precum extracţiile dentare.

Toate pacientele trebuie sfătuite să aibă o bună igienă orală, să efectueze examinări stomatologice de rutină şi să raporteze imediat orice simptome la nivelul cavităţii bucale, cum sunt mobilitate dentară, durere sau inflamaţie sau ulceraţii care nu se vindecă sau secreţii în timpul tratamentului cu Osagrand. Pe durata tratamentului, procedurile dentare invazive trebuie efectuate numai după o atentă examinare şi trebuie evitate în perioada proximă tratamentului cu Osagrand.

Schema de tratament pentru pacientele care dezvoltă OM trebuie stabilită prin strânsa colaborare a medicului curant, medicului dentist sau specialistului în chirurgie orală cu experienţă în OM. Trebuie avută în vedere întreruperea temporară a tratamentului cu Osagrand, până când afecţiunea se remite şi factorii care contribuie la aceasta sunt atenuaţi, unde este posibil.

Osteonecroza canalului auditiv extern

În cursul tratamentului cu bifosfonați au fost raportate cazuri de osteonecroză a canalului auditiv extern, în special în asociere cu terapia de lungă durată. Factorii de risc posibili pentru osteonecroza canalului auditiv extern includ utilizarea corticosteroizilor și chimioterapia și/sau factorii de risc locali, cum sunt infecțiile sau traumatismele. Trebuie luată în considerare posibilitatea de apariție a osteonecrozei canalului auditiv extern la pacienții cărora li se administrează bifosfonați, care prezintă simptome auriculare, inclusiv infecții cronice ale urechii.

Fracturi femurale atipice În timpul tratamentului cu bifosfonaţi au fost raportate fracturi atipice subtrohanteriene şi de diafiză femurală, în special la pacienţii care urmează un tratament de lungă durată pentru osteoporoză. Aceste fracturi transversale sau oblice scurte pot apărea oriunde de-a lungul femurului, imediat de sub trohanterul mic până imediat deasupra platoului supracondilar. Aceste fracturi apar în urma unui traumatism minor sau în absenţa unui traumatism, iar unii pacienţi prezintă durere la nivelul coapsei sau la nivel inghinal, asociată adesea cu aspecte imagistice de fracturi de stres, prezente cu săptămâni până la luni de zile înainte de apariţia unei fracturi femurale complete. Fracturile sunt adesea bilaterale; de aceea, la pacienţii trataţi cu bifosfonaţi la care s-a confirmat apariţia unei fracturi de diafiză femurală, trebuie examinat femurul contralateral. A fost raportată, de asemenea, vindecarea insuficientă a acestor fracturi. La pacienţii la care se suspecteaza o fractură femurală atipică, până la finalizarea evaluării trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu bifosfonaţi pe baza aprecierii raportului risc/beneficiu individual.

În timpul tratamentului cu bifosfonaţi, pacienţii trebuie sfătuiţi să raporteze orice durere la nivelul coapsei, şoldului sau la nivel inghinal, iar orice pacient care prezintă astfel de simptome trebuie evaluat pentru o fractură femurală incompletă.

Insuficienţă renală Din cauza experienţei clinice limitate, acidul ibandronic nu este recomandat la paciente cu clearance al creatininei sub 30 ml/min (vezi pct. 5.2).

Intoleranţă la galactoză Acest medicament conţine lactoză. Pacientele cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Rezumatul profilului de siguranţă Cele mai grave reacţii adverse raportate sunt reacţiile anafilactice/socul anafilactic, fracturile femurale atipice, osteonecroza de maxilar, iritaţia gastrointestinală, inflamaţiile oculare (vezi paragraful „Descrierea reacţiilor adverse selectate” şi pct 4.4). Cele mai frecvente reacţii adverse raportate sunt artralgiile şi simptomele asemănătoare gripei. Aceste simptome sunt de obcei asociate cu prima doză, sunt de scurtă durată, au intensitate uşoară sau moderată şi de obicei se remit în timpul continuării tratamentului fără să necesite măsuri terapeutice medicale (vezi paragraful „Simptome asemanătoare gripei”).

Lista reacţiilor adverse sub formă de tabel In tabelul 1 este prezentată lista completă a reacţiilor adverse cunoscute. Siguranţa administrării acidului ibandronic în doză de 2,5 mg pe zi a fost evaluată la 1.251 paciente înrolate în 4 studii clinice controlate placebo iar marea majoritate a pacientelor provenea dintr-un studiu pivot de evaluare a fracturilor, desfăşurat pe durata a trei ani (MF 4411). Într-un studiu desfăşurat pe durata a doi ani (BM 16549), efectuat la femei cu osteoporoză aflate în postmenopauză, profilurile generale de siguranţă ale acidului ibandronic 150 mg administrat o dată pe lună şi ale acidului ibandronic 2,5 mg administrat o dată pe zi au fost similare. În cazul adminstrării o dată pe lună a dozei 150 mg de acid ibandronic, procentul total de paciente la care a apărut o reacţie adversă a fost de 22,7% după 1 an şi de 25,0% 2 ani. În majoritatea cazurilor, reacţiile adverse nu au determinat întreruperea tratamentului.

Tabelul 1: Reacţii adverse care au apărut la femei aflate în postmenopauză la care s-a administrat acid ibandronic 150 mg o dată pe lună sau acid ibandronic 2,5 mg o dată pe zi în studiile de fază III BM 16549 şi MF 4411 şi în cadrul experienţei de după punerea pe piaţă.

Clasificare pe aparate, Frecvenţă Reacţii adverse sisteme şi organe Tulburări ale sistemului Mai puţin frecvente Exacerbări ale astmului imunitar

Rare Reacţii de hipersensibilitate

Foarte rare Reacţie anafilactică/şoc anafilactic†

Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Cefalee Mai puţin frecvente Ameţeli Tulburări oculare Rare Inflamaţie ocularㆠTulburări gastrointestinale Frecvente Esofagită, gastrită, boală de reflux gastroesofagian, dispepsie, diaree, durere abdominală, greaţă Mai puţin frecvente Esofagită, incluzând ulceraţii sau stricturi esofagiene şi disfagie, vărsături, flatulenţă Rare Duodenită Frecvente Erupţie cutanată tranzitorie Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Rare Angioedem, edem facial, urticarie

• Vezi informaţiile suplimentare de mai jos. † Identificate în experienţa de după punerea pe piaţă.

Descrierea reacţiilor adverse selectate Reacţii adverse gastrointestinale În studiul cu administrare o dată pe lună au fost incluşi pacienţii cu antecedente de afecţiuni gastrointestinale, incluzând pacienţi cu ulcer peptic fără sângerare sau spitalizare recentă şi pacienţi cu dispepsie sau reflux gastroesofagian controlate medicamentos. Pentru aceşti pacienţi nu a existat nicio diferenţă în ceea ce priveşte incidenţa evenimentelor adverse gastrointestinale între grupul de tratament cu doza de 150 mg administrată o dată pe lună şi grupul de tratament cu doza de 2,5 mg administrată zilnic.

Sindrom pseudo-gripal Sindromul pseudo-gripal include evenimente raportate ca reacţie de fază acută sau simptome incluzând mialgie, artralgie, febră, frisoane, fatigabilitate, greaţă, pierdere a apetitului alimentar sau dureri osoase.

Osteonecroză de maxilar Cazuri de osteonecroză de maxilar au fost raportate, în special la pacientele cu neoplasm tratate cu medicamente care inhibă resorbţia osoasă, cum este acidul ibandronic (vezi pct. 4.4.). În perioada ulterioară punerii pe piaţă a acidului ibandronic au fost raportate cazuri de OM.

Inflamaţie oculară Evenimentele inflamatorii oculare cum sunt uveita, episclerita şi sclerita au fost raportate în asociere cu administrarea de acid ibandronic. În unele cazuri, aceste evenimente nu s-au remis până când administrarea acidului ibandronic nu a fost întreruptă.

Reacţie anafilactică/şoc anafilactic La pacienţii cărora li s-a administrat acid ibandronic intravenos au fost raportate cazuri de reacţie anafilactică/şoc anafilactic, incluzând evenimente letale.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Este importantă raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.