Ondansetron Kalceks 2 mg/ml

Doze

Potențialul emetogen al tratamentului cu citostatice sau al radioterapiei variază în funcție doză și de schema terapeutică. Alegerea schemei terapeutice trebuie efectuată în funcție de severitatea efectelor emetogene.

De asemenea, Ondansetron este disponibil pentru administrare orală și permite ajustarea individuală a dozei. Pentru administrare orală, consultați informațiile relevante despre medicament. Adulți Greață și vărsături induse de chimioterapie și radioterapie

Doza recomandată este de 8 mg ondansetron administrată intravenos (i.v.) sau intramuscular (i.m.) imediat înainte de chimioterapie sau radioterapie.

În cazul chimioterapiei cu efect emetogen marcat, o doză inițială maximă de 16 mg poate fi administrată sub formă de perfuzie intravenoasă cu o durată de cel puțin 15 minute. Nu trebuie administrată o doză unică mai mare de 16 mg din cauza creșterii dependentă de doză a riscului de prelungire a intervalului QT (vezi pct. 4.4).

Eficacitatea ondansetronului în chimioterapia intens emetogenă poate fi crescută prin administrarea suplimentară a unei doze unice de 20 mg fosfat de sodiu dexametazonă, înainte de chimioterapie.

Dozele mai mari de 8 mg administrate intravenos și până la o doză maximă de 16 mg trebuie diluate în 50-100 ml de clorură de sodiu de 9 mg/ml (0,9%) sau soluție perfuzabilă de glucoză 50 mg/ml (5%) sau altă soluție compatibilă pentru perfuzie (vezi pct. 6.6) și trebuie perfuzate timp de cel puțin 15 minute.

Dozele de ondansetron de 8 mg sau mai puțin nu trebuie diluate și pot fi administrate lent sub formă de injecție intramusculară sau perfuzie intravenoasă timp de cel puțin 30 de secunde.

Doza inițială de ondansetron poate fi urmată de două doze suplimentare de 8 mg administrate intravenos sau intramuscular la un interval de 2 până la 4 ore sau prin perfuzie continuă de 1 mg/oră timp de până la 24 de ore.

Pentru prevenirea emezei tardive sau prelungite după primele 24 de ore, se recomandă tratamentul oral cu ondansetron.

Doza zilnică maximă totală într-un interval de 24 ore pentru adulți este de 32 mg.

Greață și vărsături post-operatorii

Pentru a preveni greața și vărsăturile postoperatorii, doza recomandată este de 4 mg ondansetron ca doză unică administrată prin injectare intramusculară sau intravenoasă lentă la inducerea anesteziei. Pentru a trata greața și vărsăturile postoperatorii existente, se recomandă o doză unică de 4 mg administrată prin injecție intramusculară sau intravenoasă lentă.

Copii și adolescenți

Greață și vărsături induse de chimioterapie la copii și adolescenți de la 6 luni la 17 ani

Doza poate fi calculată în funcţie de suprafeța corporală sau de greutate. În studiile clinice la copii și adolescenți, ondansetron a fost administrat prin perfuzie intravenoasă, diluat în 25 până la 50 ml de clorură de sodiu sau altă soluție perfuzabilă compatibilă (vezi pct. 6.6). Infuzia trebuie să dureze cel puțin de 15 minute.

Stabilirea dozelor în funcţie de suprafața corporală

Ondansetron trebuie administrat imediat înainte de chimioterapie ca doză unică intravenoasă de 5 mg/m2. Doza unică administrată intravenos nu trebuie să depășească 8 mg. Administrarea orală poate începe după 12 ore și poate fi continuată până la 5 zile (vezi Tabelul 1). Nu trebuie depășită doza recomandată pentru adulți.

• Trebuie administrată o formulare orală disponibilă adecvată (de exemplu, sirop, soluție orală, comprimate).

Stabilirea dozelor în funcţie de greutatea corporală

Ondansetron trebuie administrat imediat înainte de chimioterapie sub formă de doză intravenoasă unică de 0,15 mg/kg. Doza unică administrată intravenos nu trebuie să depășească 8 mg. În ziua 1, pot fi administrate alte două doze intravenoase la intervale de 4 ore. Administrarea orală poate începe 12 ore mai târziu și poate fi continuată până la 5 zile (vezi Tabelul 2). Doza pentru adulți nu trebuie depășită.

• Trebuie administrată o formulare orală disponibilă adecvată (de exemplu, sirop, soluție orală, comprimate).

Greață și vărsături postoperatorii la copii și adolescenți de la 1 lună la 17 ani

Pentru a preveni greața și vărsăturile postoperatorii la copii și adolescenți supuși unei intervenții chirurgicale efectuate sub anestezie generală, se poate administra o doză unică de ondansetron poate fi administrată lent intravenos (cel puțin 30 de secunde) doza stabilită fiind de 0,1 mg/kg (până la maxim 4 mg) fie înainte, la sau după inducerea anesteziei sau după intervenția chirurgicală. Pentru a trata greața și vărsăturile postoperatorii existente la copii și adolescenți, se recomandă doza de 0,1 mg/kg (până la maxim 4 mg) de ondansetron, administrată lent intravenos.

Vârstnici ≥65 ani

Greață și vărsături induse de chimioterapie și radioterapie

La pacienții cu vârsta de 65 de ani sau peste, toate dozele administrate intravenos trebuie diluate și perfuzate timp de 15 minute. Dacă este necesară administrarea repetată, acestea trebuie administrate la un interval de cel puțin 4 ore.

La pacienții cu vârsta cuprinsă între 65 și 74 de ani, doza inițială de 8 mg sau 16 mg poate fi administrată sub formă de perfuzie timp de 15 minute. Aceasta poate fi urmată de alte două doze de 8 mg, perfuzate în decurs de 15 minute și administrate la un interval de cel puțin 4 ore.

La pacienții cu vârsta de 75 de ani sau peste, doza inițială de ondansetron, administrată sub formă de perfuzie timp de 15 minute, nu trebuie să depășească 8 mg. Aceasta poate fi urmată de alte două doze intravenoase de 8 mg, perfuzate în decurs de 15 minute și administrate la interval cel puțin 4 ore (vezi pct. 5.2).

Greață și vărsături post-operatorii Există experiență limitată în administrarea ondansetronului în prevenirea și tratamentul greței și vărsăturilor postoperatorii la vârstnici. Cu toate acestea, ondansetronul este bine tolerat de pacienții cu vârsta peste 65 de ani.

Pacienți cu insuficiență hepatică Eliminarea ondansetronului este semnificativ redusă, iar timpul de înjumătățire plasmatică prelungit semnificativ la pacienții cu insuficiență hepatică moderată sau severă. La acești pacienți nu trebuie depășită o doză zilnică totală de 8 mg.

Pacienți cu insuficiență renală Nu este necesară ajustarea dozei, a frecvenței administrării sau a căii de administrare.

Pacienţi cu metabolizare lentă a sparteinei/debrisochinei: Timpul de înjumătăţire prin eliminare al ondansetronului nu se modifică la subiecţii clasificaţi cu metabolizare lentă a sparteinei şi debrisochinei. În consecinţă, la aceşti pacienţi, administrarea repetată nu va duce la niveluri de expunere la medicament diferite faţă de cele ale populaţiei generale. Nu este necesară o modificare a dozelor zilnice sau a frecvenţei de administrare a dozelor.

Compatibilitatea cu alte medicamente

Ondansetron poate fi administrat prin perfuzie intravenoasă (1 mg/oră). Cu toate că ondansetronul nu trebuie amestecat cu alte medicamente în aceeași perfuzie, următoarele medicamente pot fi administrate prin intermediul setului de perfuzie în formă de Y pentru ondansetron, la concentrații ale ondansetronului de 16 până la 160 micrograme/ml (de exemplu, 8 mg/500 ml și respectiv 8 mg/50 ml).

• Cisplatină: Concentrațiile de până la maxim 0,48 mg/ml (de exemplu 240 mg în 500 ml) pot fi administrate timp de la 1 până la 8 ore.
• 5-Fluorouracil: concentrații de până la maximum 0,8 mg/ml (de exemplu, 2,4g în 3 litri sau 400 mg în 500 ml) administrate cu o viteză de cel puțin 20 ml/oră (500 ml/24 ore). Concentrații mai mari de 5-fluorouracil pot determina precipitarea ondansetronului. Infuzia cu 5-fluorouracil poate conține până la 0,045% clorură de magneziu pe lângă alți excipienți dovediți că sunt compatibili.
• Carboplatină: concentrații cuprinse între 0,18 mg/ml și 9,9 mg/ml (de exemplu, 90 mg în 500 ml până la 990 mg în 100 ml), administrate în interval de 10 minute până la o oră.
• Etopozid: Concentrații în intervalul 0,144 mg/ml până la 0,25 mg/ml (de exemplu, 72 mg în 500 ml până la 250 mg în 1000 ml), administrate timp de 30 minute până la o oră.
• Ceftazidimă: doze cuprinse între 250 mg și 2000 mg reconstituite cu apă pentru preparate injectabile conform recomandărilor producătorului (de exemplu, 2,5 ml pentru 250 mg și 10 ml pentru 2 g ceftazidimă) și administrate sub formă de injecție intravenoasă în bolus, timp de aproximativ 5 minute.
• Ciclofosfamidă: Doze cuprinse între 100 mg și 1 g, reconstituite cu apă pentru preparate injectabile (5 ml per 100 mg ciclofosfamidă), conform recomandărilor producătorului și administrată prin injecție intravenoasă în bolus timp de aproximativ 5 minute.
• Doxorubicină: Doze în intervalul 10-100 mg reconstituit cu apă pentru preparate injectabile (5 ml pe 10 mg doxorubicină), conform recomandărilor producătorului și administrat prin injecție intravenoasă în bolus timp de aproximativ 5 minute.
• Dexametazona fosfat de sodiu: Dexametazona fosfat de sodiu 20 mg poate fi administrat intravenos lent timp de 2-5 minute prin setului de perfuzie în formă de Y care administrează 8 mg sau 16 mg de ondansetron diluat în 50-100 ml de soluție perfuzabilă compatibilă într-un interval de aproximativ 15 minute. S-a demonstrat compatibilitatea dintre dexametazonă fosfat de sodiu și ondansetron care permite administrarea acestor medicamente prin același set de administrare rezultând concentrații în linie de 32 micrograme/ml până la 2,5 mg/ml pentru dexametazonă fosfat de sodiu și de 8 micrograme/ml până la 1 mg/ml pentru ondansetron.

Mod de administrare

Pentru administrare intravenoasă sau intramusculară. Ondansetron Kalceks poate fi administrat sub formă de injecție intravenoasă lentă sau perfuzie intravenoasă lentă sau injecție intramusculară. Pentru instrucțiuni privind diluarea medicamentului înainte de administrare și soluții compatibile, vezi pct. 6.6.

Au fost raportate reacții de hipersensibilitate la pacienții care au prezentat hipersensibilitate la alți antagoniști selectivi ai receptorilor 5HT3.

Dacă apar tulburări respiratorii, acestea trebuie tratate simptomatic și atent monitorizate de personalul medical, deoarece pot fi un semnul unor reacții de hipersensibilitate.

Ondansetronul prelungește intervalul QT în funcţie de doză (vezi pct. 5.1). În plus, după punerea pe piață au fost raportate cazuri de torsadă a vârfurilor la pacienții cărora li s-a administrat ondansetron. Ondansetronul trebuie evitat la pacienții cu sindrom QT prelungit congenital. Ondansetronul trebuie administrat cu precauție pacienților diagnosticați cu sau pot dezvolta prelungirea intervalului QT, inclusiv pacienților cu dezechilibre electrolitice, insuficiență cardiacă congestivă, bradiaritmii sau pacienților care utilizează medicamente care duc la prelungirea intervalului QT sau produc dezechilibre electrolitice.

Au fost raportate cazuri de ischemie miocardică la pacienții tratați cu ondansetron. La unii pacienți, în special în cazul administrării intravenoase, au apărut simptome imediat după administrarea de ondansetron. Pacienții trebuie avertizați cu privire la semnele și simptomele ischemiei miocardice.

Hipokaliemia și hipomagneziemia trebuie corectate înainte de administrarea ondansetronului. Prin urmare, trebuie acordată atenție atunci când se administrează ondansetron pacienților cu aritmii sau tulburări de conducere cardiacă, precum și pacienților cărora li se administrează medicamente antiaritmice sau beta-blocante și pacienților cu dezechilibru electrolitic semnificativ.

A fost raportată apariția sindromului serotoninergic după administrarea în asociere a ondansetronului cu alte medicamente serotoninergice (vezi pct. 4.5). Dacă tratamentul în asociere a ondansetronului cu alte medicamente serotoninergice este justificat clinic, se recomandă ţinerea sub observaţie a pacientului.

Deoarece ondansetronul poate crește durata tranzitului prin intestinul gros, se recomandă prudență la pacienții cu motilitate intestinală afectată (sau obstrucție intestinală). Funcția intestinală a acestor pacienți trebuie monitorizată cu atenție.

La pacienții cu intervenție chirurgicală adenotonsilară, administrarea de ondansetron pentru a preveni greața și vărsăturile poate masca hemoragiile oculte. Prin urmare, acești pacienți trebuie monitorizați cu atenție după administrarea de ondansetron.

Copii și adolescenți Pacienții copii și adolescenți cărora li se administrează ondansetron concomitent cu agenți chimioterapeutice hepatotoxice trebuie monitorizați îndeaproape pentru afectarea funcției hepatice.

Excipienți Acest medicament conține 3,52 mg sodiu per ml soluție, echivalent cu 0,18% din doza maximă zilnică recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult.

Următoarele frecvențe sunt estimate la dozele standard recomandate de ondansetron.

Tulburări ale sistemului imunitar Rare: reacții de hipersensibilitate de tip imediat, care uneori pot fi grave, inclusiv anafilaxie.

Tulburări oculare Rare: tulburări de vedere tranzitorii (de exemplu, vedere încețoșată) în principal cu administrare i.v. prea rapidă. Foarte rare: cecitate tranzitorie, în principal asociată cu administrare i.v.

În majoritatea cazurilor de cecitate, s-a făcut o recuperare completă în decurs de 20 de minute. Majoritatea pacienților cărora li s-a administrat chimioterapice, care au inclus cisplatină. Unele cazuri de cecitate tranzitorie au fost de origine corticală.

Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale Mai puțin frecvente: sughiț.

Tulburări gastro-intestinale Frecvente: constipație. Cu frecvență necunoscută: xerostomie.

Tulburări hepatobiliare Mai puțin frecvente: creșteri asimptomatice ale analizelor funcției hepatice. Aceste evenimente au fost observate frecvent la pacienții care primeau chimioterapie cu cisplatină.

Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat Frecvente: eritem facial tranzitoriu. Foarte rare: erupție cutanată toxică, inclusiv necroliză epidermică toxică.

Tulburări generale și la nivelul locului de administrare Frecvente: iritații locale după administrarea i.v.

Copii și adolescenți Profilul efectelor adverse la copii și adolescenți a fost comparabil cu cel observat la adulți.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro