Olanzapina Teva 15 mg

Doze

Adulţi

Schizofrenie Doza iniţială recomandată de olanzapină este de 10 mg pe zi.

Episod maniacal Doza iniţială este de 15 mg, ca doză zilnică unică în monoterapie sau 10 mg pe zi în tratamentul combinat (vezi pct. 5.1).

Prevenirea recurenţelor în tulburarea bipolară Doza iniţială recomandată este de 10 mg pe zi. Pentru pacienţii la care s-a administrat olanzapină pentru tratamentul episodului maniacal, tratamentul de prevenire a recăderilor se continuă cu aceeaşi doză. Tratamentul cu olanzapină trebuie continuat (cu ajustarea dozelor, dacă este necesar) dacă apare un nou episod maniacal, mixt sau depresiv, împreună cu medicaţie suplimentară, pentru tratamentul simptomelor de dispoziţie, în funcţie de starea clinică.

În timpul tratamentului schizofreniei, episodului maniacal şi prevenirii recurenţelor din tulburarea bipolară, doza zilnică poate fi ulterior ajustată, în funcţie de starea clinică individuală, în intervalul de doze de 5 mg-20 mg pe zi. O creştere până la o doză mai mare decât doza iniţială recomandată este indicată numai după o reevaluare clinică adecvată şi nu trebuie realizată, în general, la intervale mai mici de 24 ore. Olanzapina se poate administra independent de orarul meselor, deoarece absorbţia nu este influențată de alimente. La întreruperea tratamentului cu olanzapină, trebuie luată în considerare reducerea treptată a dozei.

Olanzapina se poate administra indiferent de orarul meselor, deoarece absorbţia nu este afectată de alimente.

La întreruperea tratamentului cu olanzapină trebuie luată în considerare reducerea treptată a dozei.

Comprimatul orodispersabil de olanzapină este bioechivalent cu comprimatele filmate de olanzapină, având viteză şi grad de absorbţie similare. Comprimatele orodispersabile au aceleaşi concentraţii şi aceeaşi frecvenţă de administrare ca şi comprimatele filmate de olanzapină. Comprimatele orodispersabile de olanzapină pot fi utilizate ca alternativă la comprimatele filmate de olanzapină.

Grupe speciale de pacienți

Vârstnici

Nu este indicată administrarea de rutină a unei doze iniţiale mai mici (5 mg pe zi), dar aceasta trebuie luată în considerare la pacienţii cu vârsta de 65 de ani şi peste, când factorii clinici o justifică (vezi pct. 4.4).

Insuficienţă renală şi/sau hepatică

La aceşti pacienţi trebuie luată în considerare o doză iniţială mai mică (5 mg). În caz de insuficienţă hepatică moderată (ciroză, clasa Child-Pugh A sau B), doza iniţială trebuie să fie de 5 mg şi poate fi crescută numai cu prudenţă.

Fumători Nu este necesar ca doza iniţială şi intervalul dintre administrarea dozelor să fie modificate de rutină la nefumători, comparativ cu fumătorii. Metabolizarea olanzapinei poate fi indusă de fumat. Se recomandă monitorizare clinică și dacă este cazul, creșterea dozei de olanzapină (vezi punctul 4.5).

În cazul în care este prezent mai mult de un singur factor care ar putea determina metabolizarea mai lentă a medicamentului (sex feminin, vârstă înaintată, nefumător), trebuie luată în considerare posibilitatea scăderii dozei iniţiale. Când este indicată, creşterea dozei trebuie făcută cu prudenţă la aceşti pacienţi.

În cazul în care sunt considerate necesare creşteri ale dozei cu câte 2,5 mg, trebuie utilizate alte forme farmaceutice de olanzapină.

(Vezi pct. 4.5 şi. 5.2).

Copii şi adolescenţi Olanzapina nu este recomandată pentru utilizarea la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, din cauza lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea. În studiile clinice de scurtă durată, la pacienţii adolescenţi s-a raportat o magnitudine mai mare a creşterii în greutate, a modificărilor profilului lipidelor şi concentrațiilor plasmatice ale prolactinei, comparativ cu studiile efectuate la pacienţii adulţi (vezi pct. 4.4, 4.8, 5.1 şi 5.2).

Mod de administrare

Comprimatul orodispersabil trebuie introdus în cavitatea bucală, unde se dispersează rapid în salivă, astfel încât poate fi înghiţit cu uşurinţă. Îndepărtarea intactă din gură a unui comprimat orodispersabil este dificilă. Deoarece comprimatul orodispersabil este fragil, el trebuie administrat imediat după scoaterea din blister. Alternativ, imediat înainte de administrare, comprimatul poate fi dispersat într-un pahar plin cu apă sau cu o altă băutură potrivită (suc de portocale, suc de mere sau lapte).

În timpul tratamentului antipsihotic, ameliorarea stării clinice a pacientului poate să necesite câteva zile, până la câteva săptămâni. Pe durata acestei perioade, pacienţii trebuie atent monitorizaţi.

Psihoză asociată demenţei şi/sau alte tulburări de comportament Olanzapina nu este recomandată pentru utilizare la pacienți cu psihoză asociată demenţei şi/sau tulburări de comportament asociate demenţei, din cauza creşterii mortalităţii şi a riscului de accident vascular cerebral. În studii clinice controlate cu placebo (cu o durată de 6-12 săptămâni), la pacienţi vârstnici (vârsta medie 78 ani), cu psihoză şi/sau tulburări de comportament asociate demenţei, s-a observat o creştere de 2 ori a incidenţei deceselor la pacienţii trataţi cu olanzapină, comparativ cu cei la care s-a administrat placebo (3,5%, respectiv 1,5%). Incidenţa mai mare a deceselor nu a fost asociată cu doza de olanzapină administrată (doza medie zilnică 4,4 mg) sau cu durata tratamentului. Factorii de risc care pot predispune acest grup de pacienţi la creşterea mortalităţii includ vârsta > 65 ani, disfagia, sedarea, malnutriţia şi deshidratarea, afecţiunile pulmonare (de exemplu pneumonia, cu sau fără aspiraţie) sau utilizarea concomitentă a benzodiazepinelor. Totuşi, incidenţa deceselor a fost mai mare în rândul pacienţilor trataţi cu olanzapină, comparativ cu cei la care s-a administrat placebo, independent de aceşti factori de risc.

În aceleaşi studii clinice s-au raportat evenimente adverse cerebrovasculare (EACV, de exemplu accident vascular cerebral, accident vascular cerebral ischemic tranzitoriu), inclusiv decese. S-a înregistrat o creştere de 3 ori a incidenței EACV la pacienţii trataţi cu olanzapină, comparativ cu cei la care s-a administrat placebo (1,3%, respectiv 0,4%). Toţi pacienţii trataţi cu olanzapină şi toţi pacienţii la care s-a administrat placebo, care au prezentat evenimente adverse cerebrovasculare aveau factori de risc preexistenţi. Vârsta > 75 ani şi demenţa de tip vascular/mixtă au fost identificaţi ca factori de risc pentru apariţia EACV în asociere cu tratamentul cu olanzapină. În aceste studii clinice nu s-a stabilit eficacitatea olanzapinei.

Boală Parkinson În studiile clinice, agravarea simptomatologiei parkinsoniene şi a halucinaţiilor s-a raportat foarte frecvent şi mai frecvent comparativ cu placebo (vezi pct. 4.8) şi olanzapina nu a fost mai eficace decât placebo în tratamentul simptomelor psihotice. În aceste studii clinice, iniţial a fost necesar ca pacienţii să fie stabili în cadrul terapiei cu cea mai mică doză eficace de medicamente anti-parkinsoniene (agonist dopaminergic) şi să utilizeze aceleaşi medicamente anti-parkinsoniene, în aceleași doze pe toată durata studiului. Tratamentul cu olanzapină a fost inițiat cu o doză de 2,5 mg pe zi, care a fost crescută treptat până la maxim 15 mg pe zi, în funcţie de decizia investigatorului.

Sindrom neuroleptic malign (SNM) SNM este o afecţiune care poate pune viaţa în pericol, asociat medicaţiei antipsihotice. Cazuri rare raportate ca SNM au fost, de asemenea, asociate cu tratamentul cu olanzapină. Manifestările clinice ale SNM sunt febră cu valori mari, rigiditate musculară, alterare a statusului mental şi semne de instabilitate vegetativă (puls neregulat sau oscilaţii ale tensiunii arteriale, tahicardie, diaforeză şi aritmii cardiace). Alte semne pot include creşterea concentraţiilor plasmatice ale creatinfosfokinazei, mioglobinurie (rabdomioliză) şi insuficienţă renală acută. Dacă pacientul dezvoltă semne şi simptome care indică SNM şi prezintă febră mare inexplicabilă, fără alte manifestări clinice ale SNM, trebuie întreruptă administrarea tuturor medicamentelor antipsihotice, incluzând olanzapina.

Hiperglicemie şi diabet zaharat S-au raportat mai puţin frecvent hiperglicemie şi/sau apariţia sau agravarea diabetului zaharat, asociate ocazional cu cetoacidoză sau comă, incluzând unele cazuri letale (vezi pct. 4.8). În unele cazuri, s-a raportat creşterea iniţială a greutăţii corporale, care poate fi un factor predispozant. Se recomandă monitorizarea clinică adecvată, în concordanţă cu ghidurile privind utilizarea medicamentelor antipsihotice, de exemplu măsurarea glucozei din sânge la începutul tratamentului, după 12 săptămâni de tratament cu olanzapină şi ulterior anual. Pacienţii trataţi cu oricare medicamente antipsihotice, inclusiv olanzapină, trebuie monitorizaţi pentru apariţia semnelor şi simptomelor de hiperglicemie (cum sunt polidipsia, poliuria, polifagia şi starea de slăbiciune) şi

pacienţii cu diabet zaharat sau cu factori de risc pentru diabet zaharat trebuie monitorizaţi în mod regulat pentru depistarea deteriorării controlului glicemiei. Greutatea corporală trebuie monitorizată în mod regulat, de exemplu la începutul terapiei, după 4, 8 şi 12 săptămâni de tratament cu olanzapină şi ulterior la interval de 3 luni.

Modificări ale profilului lipidic În studiile clinice controlate cu placebo, s-au observat modificări nedorite ale profilului lipidic la pacienţii trataţi cu olanzapină (vezi pct. 4.8). Modificările profilului lipidic trebuie abordate corespunzător din punct de vedere clinic, în special la pacienţii cu dislipidemii şi la pacienţii cu factori de risc pentru apariţia tulburărilor profilului lipidic. Pacienţii trataţi cu oricare medicament antipsihotic, inclusiv olanzapină, trebuie monitorizaţi periodic pentru evaluarea concentraţiei plasmatice a lipidelor, în concordanţă cu ghidurile privind utilizarea medicamentelor antipsihotice, de exemplu la începutul terapiei, după 12 săptămâni de tratament cu olanzapină şi ulterior la interval de 5 ani.

Activitate anticolinergică Cu toate că olanzapina a demonstrat activitate anticolinergică in vitro, experienţa din studiile clinice a evidenţiat o frecvenţă mică a evenimentelor legate de această acţiune. Cu toate acestea, deoarece experienţa clinică cu olanzapină la pacienţii cu boli asociate este limitată, se recomandă prudenţă în prescrierea medicamentului la pacienţii cu hipertrofie de prostată, ileus paralitic şi afecţiuni înrudite.

Funcţie hepatică S-au constatat frecvent creşteri tranzitorii, asimptomatice ale concentraţiilor plasmatice ale transaminazelor hepatice ALT şi AST, în special la începutul tratamentului. Este necesară prudenţă şi monitorizare ulterioară la pacienţii cu concentraţii plasmatice mari ale ALT şi/sau AST, la pacienţii cu semne şi simptome de insuficienţă hepatică, la pacienţii cu afecţiuni preexistente asociate cu o rezervă funcţională hepatică limitată şi la pacienţii trataţi cu medicamente cu potenţial hepatotoxic. În cazurile în care s-a diagnosticat o hepatită (incluzând forme cu afectare hepatocelulară, forme cu colestază sau forme mixte), tratamentul cu olanzapină trebuie întrerupt.

Neutropenie Este necesară prudenţă la pacienţii cu valori scăzute ale numărului de leucocite şi/sau de neutrofile, indiferent de cauză, la pacienţii trataţi cu medicamente cunoscute că determină neutropenie, la pacienţii cu antecedente de toxicitate/deprimare medulară determinată de medicamente, la pacienţii cu deprimare medulară provocată de boli concomitente, radioterapie sau chimioterapie şi la pacienţii cu afecţiuni cu hipereozinofilie sau cu afecţiuni mieloproliferative. Neutropenia a fost frecvent raportată atunci când olanzapina a fost utilizată concomitent cu valproat (vezi pct. 4.8).

Întreruperea tratamentului În cazul în care administrarea olanzapinei se întrerupe brusc, s-au raportat rar (≥0,01% şi <0,1%) simptome acute, cum sunt transpiraţii, insomnie, tremor, anxietate, greaţă sau vărsături.

Interval QT În studiile clinice, prelungirea intervalului QTc semnificativă clinic (corecţia tip Fridericia a intervalului QT [QTcF] ≥ 500 milisecunde [msec] oricând după momentul iniţial, la pacienţii cu valori iniţiale ale QTcF < 500 msec) a fost mai puţin frecventă (0,1% până la 1%) la pacienţii trataţi cu olanzapină, comparativ cu cei la care s-a administrat placebo, fără diferenţe semnificative în ceea ce priveşte evenimentele cardiace asociate. Totuşi, este necesară prudenţă atunci când olanzapina este prescrisă concomitent cu medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QTc, în special la pacienţii

vârstnici, la pacienţii cu sindrom de interval QT prelungit congenital, insuficienţă cardiacă congestivă, hipertrofie cardiacă, hipokaliemie sau hipomagneziemie.

Tromboembolism Asocierea temporală dintre tratamentul cu olanzapină şi tromboembolismul venos s-a raportat mai puţin frecvent (≥ 0,1% şi < 1%). Nu s-a stabilit o relaţie cauzală între apariţia tromboembolismului venos şi tratamentul cu olanzapină. Cu toate acestea, deoarece pacienţii cu schizofrenie prezintă adesea factori de risc pentru tromboembolism venos, toţi factorii de risc de TEV, ca de exemplu imobilizarea pacienţilor, trebuie identificaţi şi trebuie luate măsurile preventive necesare.

Activitate generală asupra SNC Din cauza efectelor principale ale olanzapinei asupra SNC, este necesară prudenţă atunci când aceasta se administrează concomitent cu alte medicamente cu acţiune centrală şi cu alcoolul etilic. Deoarece prezintă antagonism dopaminergic in vitro, olanzapina poate să antagonizeze efectele agoniştilor dopaminergici direcţi şi indirecţi.

Convulsii Olanzapina trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii cu antecedente de convulsii sau la cei expuşi unor factori care pot să scadă pragul convulsivant. La pacienţii trataţi cu olanzapină s-a raportat mai puţin frecvent apariţia convulsiilor. În majoritatea acestor cazuri s-au raportat antecedente de convulsii sau factori de risc pentru convulsii.

Diskinezie tardivă În studiile comparative cu durată de un an sau mai puţin, olanzapina s-a asociat cu o incidenţă a diskineziei iatrogene semnificativ mai mică statistic. Cu toate acestea, riscul de diskinezie tardivă creşte odată cu expunerea pe termen lung şi, în consecinţă, dacă la un pacient tratat cu olanzapină apar semne sau simptome de diskinezie tardivă, trebuie luată în considerare scăderea dozei sau întreruperea tratamentului. Aceste simptome se pot accentua temporar sau chiar apar după întreruperea tratamentului.

Hipotensiune arterială ortostatică În studiile clinice cu olanzapină, efectuate la pacienţi vârstnici, s-a observat rar hipotensiune arterială ortostatică. Se recomandă măsurarea periodică a tensiunii arteriale la pacienţii cu vârsta peste 65 ani.

Moarte subită de etiologie cardiacă În raportările după punerea pe piaţă a olanzapinei, moartea subită de cauză cardiacă a fost raportată la pacienţi trataţi cu olanzapină. Într-un studiu clinic de cohortă, retrospectiv, observaţional, riscul de moarte subită presupusă de cauză cardiacă la pacienţi trataţi cu olanzapină a fost de aproximativ două ori mai mare comparativ cu pacienţii care nu utilizau antipsihotice. În studiu, acest risc la olanzapină a fost comparabil cu riscul la antipsihoticele atipice, incluse într-o analiză comună.

Copii şi adolescenţi Olanzapina nu este indicată pentru utilizare în tratamentul copiilor şi adolescenţilor. Studii efectuate la pacienţi cu vârsta cuprinsă între 13 şi 17 ani au evidenţiat diverse reacţii adverse, incluzând creştere în greutate, modificări ale parametrilor metabolici şi creşteri ale concentraţiilor plasmatice ale prolactinei(vezi pct. 4.8 şi 5.1).

Aspartam (E951)Aspartamul este hidrolizat la nivelul tractului gastrointestinal. Unul dintre cei mai importanți produși ai hidrolizei este fenilalanină. Poate fi dăunător la persoanele cu fenilcetonurie (FCU).

Rezumatul profilului de siguranță

Adulţi

Reacţiile adverse raportate cel mai frecvent (observate la ≥ 1% dintre pacienţi) în studiile clinice, asociate cu utilizarea olanzapinei, au fost somnolenţă, creştere în greutate, eozinofilie, creştere a concentraţiilor plasmatice ale prolactinei, colesterolului, glucozei şi trigliceridelor (vezi pct. 4.4), glicozurie, creştere a apetitului alimentar, ameţeli, acatizie, parkinsonism, leucopenie, neutropenie (vezi pct. 4.4), diskinezie, hipotensiune arterială ortostatică, efecte anticolinergice, creşteri tranzitorii asimptomatice ale concentraţiilor plasmatice ale transaminazelor hepatice (vezi pct. 4.4), erupţii cutanate tranzitorii, astenie, oboseală, febră cu valori mari, artralgie, creştere a concentraţiilor plasmatice ale fosfatazei alcaline, creştere a concentraţiilor plasmatice ale gama glutamiltransferazei, creştere a concentraţiilor plasmatice ale acidului uric, creştere a concentraţiilor plasmatice ale creatin fosfokinazei şi edeme.

Lista reacţiilor adverse prezentate sub formă de tabel Următorul tabel prezintă reacţiile adverse şi modificările investigaţiilor de laborator observate în timpul studiilor

Tulburări hematologice si limfatice

Eozinofilie Trombocitope- Leucopenie10 nie11 Neutropenie10 Tulburări ale sistemului imunitar

Hipersensibilitate

Tulburări metabolice si de nutriţie

Creştere în Concentraţii Apariţia sau Hipotermie12 greutate1 crescute ale exacerbarea colesterolului2,3 diabetului zaharat Concentraţii asociat crescute ale ocazional cu glucozei4 cetoacidoză Concentraţii sau comă, crescute ale inclusiv unele trigliceridelor2,5 cazuri letale (vezi Glicozurie pct. 4.4)11 Apetit alimentar crescut Tulburări ale sistemului nervos

Somnolenţă Ameţeală Convulsii, unde Sindrom Acatizie6 în neuroleptic Parkinsonism6 majoritatea malign (vezi pct. Diskinezie6 cazurilor au fost 4.4)12 raportate Simptome antecedente de determinate de convulsii sau întreruperea factori de risc tratamentului 7,12 pentru apariţia convulsiilor11

Distonie (incluzând crize oculogire)11

Diskinezie tardivă11

Amnezie9 Dizartrie Balbism11 Sindromul picioarelor neliniștite11

Tulburări cardiace

Bradicardie Tahicardie/fibri- Prelungirea laţie intervalului QTc ventriculară, (vezi pct. 4.4) moarte subită (vezi pct. 4.4)11 Tulburări vasculare

Hipotensiune Tromboembolism arterială (incluzând ortostatică1 embolism pulmonar şi tromboză venoasă profundă) (vezi pct. 4.4) Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale

Epistaxis9 Tulburări gastrointestinale Efecte Distensie Pancreatită11 anticolinergice abdominală9 uşoare, Hipersecreție tranzitorii, salivară incluzând constipaţie şi xerostomie Tulburări hepatobiliare

Creşteri Hepatită tranzitorii, (incluzând asimptomatice forme cu ale afectare concentraţiilor hepatocelu-serice ale lară, forme transaminazelor cu colestază hepatice (ALT, sau forme

AST), în special mixte)11 la iniţierea tratamentului (vezi pct. 4.4) Afecţiuni cutanate si ale ţesutului subcutanat

Erupţie cutanată Reacţii de Reacție indusă de tranzitorie fotosensibilizare medicament, cu Alopecie eozinofilie și simptome sistemice (sindrom DRESS) Tulburări musculo-scheletice şi ale tesutului conjunctiv

Artralgie9 Rabdomio-liză11

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Incontinenţă urinară Retenție urinară Iniţierea ezitantă a micţiunii11 Condiții în legătură cu sarcina, perioada puerperală și perinatală

Sindrom de sevraj la nou-născuți (vezi pct. 4.6) Tulburări ale aparatului genital şi sânului

Disfuncţii erectile Amenoree Priapism12 la bărbaţi Mărirea în volum Scăderea a sânilor libidoului la Galactoree la bărbaţi şi femei femei Ginecomastie/mă rirea în volum a sânilor la bărbaţi Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Astenie Fatigabilitate Edeme Pirexie10 Investigaţii diagnostice

Concentraţii Creşterea Creşterea plasmatice concentraţiilor concentraţiilor crescute ale fosfatazei bilirubinei totale prolactinei8 alcaline10 Creşterea concentraţiilor creatin fosfokinazei11

Creşterea concentraţiilor gama glutamiltransfera zei10 Creşterea concentraţiilor acidului uric10

Creşterea în greutate, semnificativă din punct de vedere clinic, a fost observată faţă de valorile iniţiale ale tuturor categoriilor indicelui de masă corporală (IMC). După tratamentul de scurtă durată (durata mediană de 47 zile), creşterea în greutate ≥ 7% faţă de greutatea iniţială a fost foarte frecventă (22,2%), creşterea în greutate ≥ 15% a fost frecventă (4,2%) şi creşterea în greutate ≥ 25% a fost mai puţin frecventă (0,8%). O creştere în greutate cu ≥ 7%, ≥15% şi ≥ 25% faţă de greutatea iniţială a fost observată foarte frecvent (64,4%, 31,7% şi, respectiv, 12,3%) la pacienţii trataţi pe termen lung (cel puţin 48 săptămâni).

Creşterile medii ale concentraţiilor plasmatice ale lipidelor în condiţii de repaus alimentar (colesterol total, colesterol LDL şi trigliceride) au fost mai mari la pacienţii care nu au prezentat modificări ale profilului lipidic la momentul iniţial. Observate pentru concentraţii plasmatice iniţiale normale în condiţii de repaus alimentar (< 5,17 mmol/l) care au ajuns la valori crescute (≥ 6,2 mmol/l). Modificările concentraţiilor plasmatice iniţiale ale colesterolului total în condiţii de repaus alimentar de la valori limită (≥ 5,17 mmol/l – < 6,2 mmol/l) la valori crescute (≥ 6,2 mmol/l) au fost foarte frecvente. Observate pentru valori iniţiale normale ale glicemiei în condiţii de repaus alimentar ( 7 mmol/l) la valori crescute (≥ 7 mmol/l) au fost foarte frecvente. Observată pentru concentraţii plasmatice iniţiale normale în condiţii de repaus alimentar (< 1,69 mmol/l), care au ajuns la concentraţii crescute (≥ 2,26 mmol/l). Modificările concentraţiilor plasmatice iniţiale ale trigliceridelor în condiţii de repaus alimentar de la valori limită (≥ 1,69 mmol/l – < 2,26 mmol/l) la valori crescute (≥ 2,26 mmol/l) au fost foarte frecvente. În studiile clinice, incidenţa parkinsonismului şi a distoniei la pacienţii trataţi cu olanzapină a fost mai mare numeric, dar nu a fost semnificativ statistic diferită faţă de placebo. Pacienţii trataţi cu olanzapină au prezentat o incidenţă mai mică a parkinsonismului, acatiziei şi distoniei, comparativ cu pacienţii trataţi cu doze progresive de haloperidol. În absenţa unor informaţii detaliate privind antecedente individuale preexistente de tulburări motorii extrapiramidale acute şi tardive, în prezent nu se poate concluziona că olanzapina produce mai rar diskinezie tardivă şi/sau alte sindroame extrapiramidale tardive. Simptome acute, cum sunt transpiraţii, insomnie, tremor, anxietate, greaţă şi vărsături au fost raportate atunci când tratamentul cu olanzapină a fost întrerupt brusc. În studiile clinice cu durata de până la 12 săptămâni, concentraţiile plasmatice ale prolactinei au depăşit limita superioară a valorilor normale la aproximativ 30% dintre pacienţii trataţi cu olanzapină, cu valori normale ale prolactinei la momentul iniţial. La majoritatea acestor pacienţi, creşterile au fost, în general, uşoare şi au rămas sub de două ori limita superioară a valorilor normale. Reacţie adversă identificată în studii clinice, în Baza de Date Integrate a Olanzapinei. Evaluată cu ajutorul valorii măsurate în studiile clinice, din Baza de Date Integrate a Olanzapinei. Reacţie adversă identificată din raportarea spontană de după punerea pe piaţă, cu o frecvenţă determinată utilizând Baza de Date Integrate a Olanzapinei. Reacţie adversă identificată din raportarea spontană de după punerea pe piaţă, cu o frecvenţă estimată la limita superioară a intervalului de încredere de 95%, utilizând Baza de Date Integrate a Olanzapinei.

Expunere pe termen lung (cel puţin 48 săptămâni) Procentul pacienţilor la care s-au înregistrat modificări nedorite, semnificative clinic în ceea ce privește creşterea în greutate, valorile glicemiei, concentrațiile plasmatice ale colesterolului total/LDL/HDL sau trigliceridelor, a crescut de-a lungul timpului. La pacienţii adulţi care au încheiat o perioadă de tratament de 9-12 luni, rata de creştere a valorilor medii ale glicemiei s-a redus după aproximativ 6 luni.

Copii şi adolescenţi Olanzapina nu este indicată pentru tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani. Chiar dacă nu s-au efectuat studii clinice menite să compare grupele de vârstă, adolescenţi cu adulţi, datele din studiile clinice efectuate la adolescenţi au fost comparate cu cele din studiile clinice efectuate la adulţi. Următorul tabel prezintă pe scurt reacţiile adverse raportate cu o frecvenţă mai mare la pacienţii adolescenţi (vârsta 13-17 ani), decât la pacienţii adulţi sau reacţiile adverse observate doar în cadrul studiilor clinice de scurtă durată efectuate la pacienţi adolescenţi. Creşterea în greutate semnificativă clinic (≥7%) pare să apară mai frecvent la adolescenţi, faţă de adulţii care au avut expuneri comparabile. Magnitudinea creşterii în greutate şi procentul pacienţilor adolescenţi care au avut creşteri în greutate semnificative clinic au fost mai mari în cazul expunerii pe termen lung (cel puţin 24 săptămâni), decât în cazul expunerii pe termen scurt. În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii. Frecvenţa evenimentelor listate este definită după cum urmează: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 și <1/10).

Tulburări metabolice şi de nutriţie Foarte frecvente: creştere în greutate13, concentraţii plasmatice crescute de trigliceridelor14, apetit alimentar crescut. Frecvente: concentraţii plasmatice crescute ale colesterolului15 Tulburări ale sistemului nervos Foarte frecvente: sedare (incluzând hipersomnie, letargie, somnolenţă) Tulburări gastrointestinale Frecvente: xerostomie Tulburări hepatobiliare Frecvente: creşteri ale concentraţiilor plasmatice ale transaminazelor hepatice (ALT/AST; vezi pct. 4.4). Investigaţii diagnostice Foarte frecvente: bilirubinemie totală scăzută, concentraţii plasmatice crescute ale GGT, concentraţii

plasmatice crescute ale prolactinei16 După tratamentul pe termen scurt (durată mediană de 22 zile), creşterea în greutate cu ≥ 7% faţă de greutatea iniţială (kg) a fost foarte frecventă (40,6%), creşterea în greutate cu ≥ 15% faţă de greutatea iniţială a fost frecventă (7,1%) şi creşterea în greutate cu ≥ 25% faţă de greutatea iniţială a fost frecventă (2,5%). În cazul expunerii pe termen lung (cel puţin 24 săptămâni), 89,4% dintre pacienţi au crescut în greutate cu ≥ 7%, 55,3% au crescut în greutate cu ≥15% şi 29,1% au crescut în greutate cu ≥ 25%, faţă de greutatea iniţială. Observată pentru concentraţii plasmatice iniţiale normale în condiţii de repaus alimentar (< 1,016 mmol/l) care au ajuns la concentraţii plasmatice crescute (≥ 1,467 mmol/l) şi modificări ale valorilor iniţiale ale trigliceridemiei în condiţii de repaus alimentar de la valori limită (≥ 1,016 mmol/l – < 1,467 mmol/l) la valori crescute (≥ 1,467 mmol/l). S-au observat frecvent modificări ale concentraţiilor plasmatice ale colesterolului total în condiţii de repaus alimentar, de la valori normale iniţial (<4,39 mmol/l) la valori crescute (≥ 5,17 mmol/l). Modificările concentraţiilor plasmatice iniţiale ale colesterolului total în condiţii de repaus alimentar de la valori limită (≥ 4,39 mmol/l – < 5,17 mmol/l) la valori crescute (≥ 5,17 mmol/l) au fost foarte frecvente. Concentraţii plasmatice crescute ale prolactinei au fost raportate la 47,4% dintre pacienţii adolescenţi.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro. Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro. Website: www.anm.ro Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.