Olanzapina Terapia 10 mg

Adulţi

Schizofrenie: Doza iniţială recomandată de olanzapină este de 10 mg pe zi.

Episoade maniacale: Doza iniţială este de 15 mg ca doză unică zilnică în monoterapie sau 10 mg pe zi în terapia asociată (vezi pct. 5.1).

Prevenirea recurenţelor în tulburarea bipolară: Doza iniţială recomandată este de 10 mg pe zi. Pentru pacienţii la care s-a administrat olanzapină pentru tratamentul episoadelor maniacale, tratamentul de prevenire a recăderilor se continuă cu aceeaşi doză. Tratamentul cu olanzapină trebuie continuat (cu ajustarea dozelor dacă este necesar) dacă apare un nou episod maniacal, depresiv sau mixt, cu medicaţie suplimentară, în funcţie de indicaţiile terapeutice, pentru tratamentul simptomelor modificărilor de dispoziţie.

În timpul tratamentului schizofreniei, episoadelor maniacale şi prevenirii recurenţelor tulburării bipolare, doza zilnică poate fi ulterior ajustată în funcţie de starea clinică individuală, în intervalul 5-20 mg pe zi. O creştere până la o doză mai mare decât doza iniţială recomandată este indicată numai după o reevaluare clinică şi nu trebuie realizată, în general, la intervale mai mici de 24 ore.

Olanzapina se poate administra independent de orarul meselor, deoarece absorbţia nu este afectată de alimente. La întreruperea tratamentului cu olanzapină, trebuie luată în considerare reducerea treptată a dozei.

Comprimatele orodispersabile de Olanzapină Terapia trebuie introduse în gură, unde se vor dizolva rapid în salivă, astfel încât comprimatele pot fi înghiţite cu uşurinţă. Este dificil ca un comprimat orodispersabil să fie îndepărtat din gură în stare intactă. Deoarece comprimatele orodispersabile sunt fragile, ele trebuie administrate imediat după deschiderea blisterului. Alternativ, comprimatele pot fi dizolvate într-un pahar plin cu apă sau alte băuturi potrivite (suc de portocale, suc de mere, lapte sau cafea), imediat înainte de administrare.

Comprimatele orodispersabile de olanzapină sunt bioechivalente cu comprimatele filmate de olanzapină, cu viteză şi grad de absorbţie similare. Au aceeaşi frecvenţă de administrare a dozei similară comprimatelor filmate de olanzapină. Comprimatele orodispersabile de olanzapină pot fi utilizate ca alternativă la comprimatele filmate de olanzapină.

Grupe speciale de pacienţi

Vârstnici

Nu este indicată administrarea de rutină a unei doze iniţiale mai mici (5 mg pe zi), dar aceasta trebuie luată în considerare la pacienţii cu vârsta de 65 de ani şi peste, când factorii clinici o justifică (vezi şi pct. 4.4).

Insuficienţă renală şi/sau hepatică La aceşti pacienţi trebuie luată în considerare o doză iniţială mai mică (5 mg). În caz de insuficienţă hepatică moderată (ciroză clasa Child-Pugh A sau B), doză iniţială trebuie să fie de 5 mg pe zi şi poate fi crescută numai cu prudenţă.

Fumători Nu este necesar ca doza iniţială şi dozele terapeutice să fie modificate de rutină la nefumători, comparativ cu fumătorii. Metabolismul olanzapinei poate fi indus prin fumat. Monitorizarea clinică este recomandată şi creşterea dozei de olanzapină poate fi luată în considerare dacă este necesar (vezi pct. 4.5).

În cazul în care este prezent mai mult de un singur factor care ar putea determina metabolizarea mai lentă a medicamentului (sexul feminin, vârsta înaintată, nefumător), trebuie luată în considerare posibilitatea scăderii dozei iniţiale. Când este indicată, creşterea dozelor trebuie făcută cu prudenţă la aceşti pacienţi.

(Vezi şi pct. 4.5 şi pct. 5.2).

Copii şi adolescenţi Nu se recomandă utilizarea olanzapinei la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani din cauza lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea. În studiile clinice de scurtă durată la pacienţii adolescenţi s-a raportat o magnitudine mai mare a creşterii în greutate, a alterărilor valorilor lipidelor şi prolactinei, comparativ cu studiile la pacienţii adulţi (vezi pct. 4.4, 4.8, 5.1 şi 5.2).

În timpul tratamentului antipsihotic, ameliorarea stării clinice a pacientului poate să necesite câteva zile până la câteva săptămâni. Pe durata acestei perioade, pacienţii trebuie atent monitorizaţi.

Psihoză asociată demenţei şi/sau alte tulburări de comportament Olanzapina nu este recomandată pentru a fi utilizată în tratamentul pacienţilor cu psihoze asociate demenţei şi/sau tulburări de comportament din cauza creşterii mortalităţii şi a riscului de accident cerebrovascular. În studiile clinice placebo controlate (cu durată de 6-12 săptămâni) la pacienţii vârstnici (cu vârsta medie de 78 ani) cu psihoze şi/sau tulburări de comportament asociate demenţei, s-a observat o creştere de 2 ori a incidenţei deceselor la pacienţii trataţi cu olanzapină comparativ cu pacienţii la care s-a administrat placebo (3,5% faţă de 1,5%). Incidenţa crescută a deceselor nu a fost asociată cu doza de olanzapină administrată (doza medie zilnică 4,4 mg) sau cu durata tratamentului. Factorii de risc predispozanţi la creşterea mortalităţii pentru această grupă de pacienţi includ vârsta (peste 65 ani), disfagia, sedarea, malnutriţia şi deshidratarea, afecţiunile pulmonare (de exemplu, pneumonia, cu sau fără aspiraţie) sau utilizarea concomitentă a benzodiazepinelor. Cu toate acestea, independent de factorii de risc enumeraţi, incidenţa deceselor a fost mai mare în rândul pacienţilor trataţi cu olanzapină, comparativ cu cei la care s-a administrat placebo.

În aceleaşi studii clinice, au fost raportate evenimente adverse cerebrovasculare (EACV, de exemplu accident vascular cerebral, atac ischemic tranzitor), inclusiv decese. S-a înregistrat o creştere de 3 ori a EACV la pacienţii trataţi cu olanzapină, comparativ cu cei la care s-a administrat placebo (1,3%, respectiv 0,4%). Toţi pacienţii trataţi cu olanzapină sau la care s-a administrat placebo şi care au prezentat evenimente adverse cerebrovasculare, aveau factori de risc pre-existenţi. Vârsta peste 75 ani

şi demenţa de tip vascular/mixtă au fost identificaţi ca factori de risc asociaţi tratamentului cu olanzapină pentru apariţia EACV. Eficacitatea olanzapinei nu a fost stabilită în cadrul acestor studii clinice.

Boală Parkinson Nu se recomandă utilizarea olanzapinei în tratamentul psihozelor asociate agoniştilor dopaminergici la pacienţii cu boala Parkinson. În studiile clinice s-au observat foarte frecvent şi mai frecvent decât cu placebo, agravarea simptomatologiei parkinsoniene şi a halucinaţiilor (vezi pct. 4.8), iar olanzapina nu a fost mai eficace comparativ placebo în tratamentul simptomelor psihotice. În aceste studii clinice, iniţial a fost necesar ca pacienţii să fie stabili la cea mai mică doză eficace de medicamente antiparkinsoniene (agonişti dopaminergici) şi să rămână cu aceleaşi doze pe întreaga durată a studiului. S-a iniţiat administrarea de olanzapină cu o doză de 2,5 mg pe zi care a fost crescută treptat până la maxim 15 mg pe zi, în funcţie de aprecierea investigatorului.

Sindrom Neuroleptic Malign (SNM) SNM este o afecţiune care pune viaţa în pericol, asociată cu medicaţia antipsihotică. Cazuri rare de SNM au fost raportate, de asemenea, la bolnavii trataţi cu olanzapină. Manifestările clinice ale SNM sunt hiperpirexie, rigiditate musculară, alterarea stării mintale şi semne de instabilitate vegetativă (puls neregulat sau oscilaţii tensionale, tahicardie, diaforeză şi aritmii cardiace). Alte semne pot include creşterea valorilor creatinfosfokinazei, mioglobinurie (rabdomioliză) şi insuficienţă renală acută. Dacă bolnavul prezintă semne şi simptome care indică SNM sau prezintă febră mare inexplicabilă fără alte manifestări clinice ale SNM, toate medicamentele antipsihotice trebuie întrerupte, inclusiv olanzapina.

Hiperglicemie şi diabet zaharat Mai puţin frecvent s-au raportat hiperglicemie şi/sau apariţia sau agravarea diabetului zaharat preexistent, ocazional asociată cu cetoacidoză sau comă, inclusiv câteva cazuri letale (vezi pct. 4.8). În unele cazuri, s-a raportat o creştere anterioară a greutăţii corporale, care poate fi un factor predispozant. Se recomandă o monitorizare clinică adecvată, în concordanţă cu recomandările privind utilizarea medicamentelor antipsihotice, de exemplu măsurarea glucozei din sânge la momentul iniţial, la 12 săptămâni după începerea tratamentului cu olanzapină şi ulterior, anual. Pacienţii trataţi cu orice medicamente antipsihotice, inclusiv Olanzapină Terapia, trebuie monitorizaţi pentru apariţia semnelor şi simptomelor de hiperglicemie (cum sunt polidipsie, poliurie, polifagie şi astenie), iar la pacienţii cu diabet zaharat şi la pacienţii cu factori de risc pentru apariţia diabetului zaharat se recomandă monitorizare clinică adecvată pentru detectarea deteriorării controlului glicemic. Greutatea corporală trebuie monitorizată regulat, de exemplu la momentul iniţial, la 4, 8 şi 12 săptămâni după începerea tratamentului cu olanzapină şi, ulterior, trimestrial.

Modificări ale profilului lipidic În studiile clinice placebo controlate au fost observate modificări nedorite ale valorilor lipidelor la pacienţii trataţi cu olanzapină (vezi pct. 4.8). Modificările valorilor lipidelor trebuie să fie abordate terapeutic corespunzător, în special la pacienţii cu dislipidemii şi la pacienţii cu factori de risc pentru apariţia dislipidemiilor. Pacienţii trataţi cu oricare medicamente antipsihotice, inclusiv Olanzapină Terapia, trebuie monitorizaţi periodic pentru evaluarea concentraţiei plasmatice a lipidelor în concordanţă cu recomandările privind utilizarea medicamentelor antipsihotice, de exemplu la momentul iniţial, la 12 săptămâni după începerea tratamentului cu olanzapină şi, ulterior, la fiecare 5 ani.

Activitate anticolinergică Deşi olanzapina a demonstrat activitate anticolinergică in vitro, experienţa din studiile clinice a evidenţiat o frecvenţă mică a evenimentelor legate de această acţiune. Cu toate acestea, deoarece experienţa clinică privind olanzapina la pacienţii cu boli asociate este limitată, se recomandă prudenţă în prescrierea medicamentului la pacienţii cu hiperplazie benignă de prostată, ileus paralitic şi alte afecţiuni înrudite.

Funcţie hepatică S-au constatat frecvent creşteri tranzitorii, asimptomatice, ale valorilor serice ale aminotransferazelor, transaminazelor hepatice, alaninaminotransaminaza (ALT), aspartataminotransaminaza (AST), în special la începutul tratamentului. Este necesară prudenţă și instituită monitorizarea la pacienţii cu

ALT şi/sau AST crescute, la pacienţii cu semne şi simptome de insuficienţă hepatică, la pacienţii cu afecţiuni preexistente asociate cu o rezervă funcţională hepatică limitată şi la pacienţii trataţi cu medicamente cu potenţial hepatotoxic. În cazurile în care s-a diagnosticat o hepatită (incluzând afectare hepatocelulară, colestatică sau prin mecanism mixt), tratamentul cu olanzapină trebuie întrerupt.

Neutropenie Este necesară prudenţă la pacienţii cu valori scăzute ale numărului de leucocite şi/sau neutrofile, indiferent de cauză, la pacienţii trataţi cu medicamente cunoscute că determină neutropenie, la pacienţii cu antecedente de deprimare/toxicitate medulară indusă de medicamente, la pacienţii cu deprimare medulară determinată de boli concomitente, radioterapie sau chimioterapie şi la pacienţii cu afecţiuni hipereozinofilice sau cu boli mieloproliferative. În cazul în care olanzapina s-a administrat concomitent cu valproat, neutropenia a fost raportată frecvent (vezi pct. 4.8).

Întreruperea tratamentului În cazul în care administrarea olanzapinei se întrerupe brusc, s-au raportat rar (≥ 0,01% şi < 0,1%) simptome acute, cum sunt transpiraţii, insomnie, tremor, anxietate, greaţă sau vărsături.

Interval QT În studiile clinice, la pacienţii trataţi cu olanzapină, prelungirea clinic semnificativă a intervalului QTc (corecţia QT Fridericia [QTcF] ≥ 500 milisecunde [msec] în orice moment post-evaluare iniţială la pacienţi cu valori iniţiale ale QTcF bazal <500 msec) a fost mai puţin frecventă (între 0,1% şi 1%), fără diferenţe semnificative în privinţa evenimentelor cardiace asociate comparativ cu placebo. Cu toate acestea, este necesară prudenţă când olanzapina se administrează în asociere cu medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QTc, în special la pacienţii vârstnici, la pacienţii cu sindrom QT prelungit congenital, cu insuficienţă cardiacă congestivă, hipertrofie cardiacă, hipokaliemie sau hipomagneziemie.

Tromboembolism Asocierea temporală dintre tratamentul cu olanzapină şi tromboembolismul venos s-a raportat mai puţin frecvent (≥ 0,1% şi <1%). Nu s-a stabilit o relaţie cauzală între apariţia tromboembolismului venos şi tratamentul cu olanzapină. Cu toate acestea, deoarece pacienţii cu schizofrenie prezintă adesea factori de risc dobândiţi pentru tromboembolismul venos, toţi factorii de risc ai TEV, ca de exemplu imobilizarea pacienţilor, trebuie identificaţi şi trebuie luate măsurile preventive necesare.

Activitatea generală a SNC Datorită efectelor primare asupra SNC ale olanzapinei, este necesară prudenţă când medicamentul este administrat în asociere cu alte medicamente cu acţiune centrală sau cu alcool etilic. Deoarece prezintă antagonism dopaminergic in vitro, olanzapina poate să acţioneze antagonist faţă de efectele agoniştilor dopaminergici direcţi sau indirecţi.

Convulsii Olanzapina trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii cu antecedente convulsive sau la cei expuşi unor factori care pot să scadă pragul convulsivant. La pacienţii trataţi cu olanzapină s-a raportat mai puţin frecvent apariţia convulsiilor. În majoritatea acestor cazuri s-au raportat antecedente convulsive sau factori de risc pentru convulsii.

Diskinezie tardivă În studiile comparative, cu durată de un an sau mai puţin, olanzapina s-a asociat cu o frecvenţă semnificativ statistic mai mică a diskineziei iatrogene. Cu toate acestea, riscul de diskinezie tardivă creşte odată cu expunerea pe termen lung şi, în consecinţă, dacă la un pacient aflat sub tratament cu olanzapină apar semne sau simptome de diskinezie tardivă, trebuie luată în considerare scăderea dozei sau întreruperea tratamentului. Aceste simptome se pot accentua în timp sau pot apărea după întreruperea tratamentului.

Hipotensiune arterială ortostatică

În studiile clinice cu olanzapină la pacienţii vârstnici s-a observat rar hipotensiunea arterială ortostatică. Se recomandă determinarea periodică a tensiunii arteriale la pacienţii cu vârsta peste 65 de ani.

Moarte subită cardiacă În rapoarte de după punerea pe piaţă a olanzapinei, evenimentul moarte subită cardiacă a fost raportat la pacienţii cu olanzapină. Într-un studiu retrospectiv observaţional de tip cohortă, riscul estimat de moarte subită cardiacă la pacienţii trataţi cu olanzapină a fost aproximativ dublu faţă de cel al pacienţilor care nu utilizau antipsihotice. În acest studiu, riscul asociat olanzapinei a fost comparabil cu riscul asociat altor antipsihotice atipice care au fost incluse într-o analiză globală.

Copii şi adolescenţi Olanzapina nu este indicată pentru a fi utilizată în tratamentul copiilor şi adolescenţilor. Studiile la pacienţii cu vârsta între 13 şi 17 ani au evidenţiat diferite reacţii adverse, incluzând creştere ponderală, modificări ale parametrilor metabolici şi creşteri ale valorilor prolactinei (vezi pct. 4.8 şi 5.1).

Fenilalanină Comprimatele orodispersabile de Olanzapină Terapia conţin aspartam (E951), care este o sursă de fenilalanină. Poate fi dăunător pentru persoanele cu fenilcetonurie.

Pacienții care nu pot utiliza manitol trebuie să țină cont de faptul că Olanzapină Terapia conține manitol.

Rezumatul profilului de siguranță

Adulţi Reacţiile adverse asociate cu utilizarea olanzapinei raportate cel mai frecvent (observate la ≥ 1% dintre pacienţi) în studii clinice au fost somnolenţa, creşterea ponderală, eozinofilia, creşterea valorilor prolactinei, colesterolului, glucozei şi trigliceridelor (vezi pct. 4.4), glucozuria, creşterea

apetitului alimentar, ameţeala, acatizia, parkinsonismul, leucopenia, neutropenia (vezi pct. 4.4), diskinezia, hipotensiunea arterială ortostatică, efectele anticolinergice, creşterile tranzitorii asimptomatice ale valorilor serice ale aminotransferazelor hepatice (vezi pct. 4.4), erupţia cutanată tranzitorie, astenia, oboseala, pirexia, artralgia, creşterea valorilor fosfatazei alcaline, creşterea valorilor gama glutamiltransferazei, creşterea valorilor acidului uric, creşterea valorilor creatinfosfokinazei şi edemele.

Tulburări hematologice şi limfatice Eozinofilie Trombocitopenie11 Leucopenie10 Neutropenie10 Tulburări ale sistemului imunitar Hipersensibilitate11 Tulburări metabolice şi de nutriţie Creştere în Valori crescute ale Apariţia sau Hipotermie12 greutate¹ colesterolului2,3 exacerbarea Valori crescute ale diabetului zaharat glucozei4 asociat ocazional cu Valori crescute ale cetoacidoză sau trigliceridelor2,5 comă, incluzând Glucozurie unele cazuri letale Apetit alimentar (vezi pct. 4.4)11 crescut Tulburări ale sistemului nervos Somnolenţă Ameţeli Convulsii, unde în Sindrom Acatizie6 cele mai multe cazuri neuroleptic malign Parkinsonism6 au fost raportate (vezi pct. 4.4)12 Diskinezie6 antecedente de Simptomatologie convulsii sau factori determinată de de risc pentru apariţia întreruperea convulsiilor11 tratamentului 7, 12 Distonie (incluzând mişcări oculogire)11 Diskinezie tardivă11 Amnezie9 Dizartrie Balbism11 Sindromul picioarelor neliniștite11 Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Epistaxis9

Tulburări cardiace

Bradicardie Tahicardie/fibrilaţie Prelungirea ventriculară, moarte intervalului QTc (vezi subită (vezi pct. pct. 4.4) 4.4) Tulburări vasculare Hipotensiune Tromboembolism arterială (incluzând embolism ortostatică10 pulmonar şi tromboză venoasă profundă) vezi pct. 4.4 Tulburări gastrointestinale Efecte anticolinergice Distensie Pancreatită11 uşoare, tranzitorii abdominală9 incluzând constipaţie şi Sialoree11 xerostomie Tulburări hepatobiliare Creşteri tranzitorii, Hepatită (incluzând asimptomatice ale valorilor afectare serice ale hepatocelulară, aminotransferazelor colestatică sau prin hepatice (ALT, mecanism mixt)11 AST), în special la iniţierea tratamentului (vezi pct. 4.4) Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Erupţie cutanată tranzitorie Reacţii de Reacție fotosensibilizare indusă de Alopecie medicament cu eozinofilie și simptome sistemice (sindrom DRESS) Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Artralgie9 Rabdomioliză11 Tulburări renale şi ale căilor urinare Incontinenţă urinară Retenţie urinară Iniţierea ezitantă a micţiunii11 Sarcină, puerperium şi afecţiuni perinatale Sindrom de sevraj la nou-născut (vezi pct. 4.6) Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului Disfuncţie erectilă la bărbaţi Amenoree Priapism12 Libido scăzut la bărbaţi şi Mărirea de volum a femei sânilor Galactoree la femei Ginecomastie/mărirea de volum a sânilor la bărbaţi Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Astenie Oboseală

Edeme Pirexie10 Investigaţii diagnostice Concentraţii Creşterea valorilor fosfatazei Creşterea valorilor plasmatice alcaline10 bilirubinei totale crescute ale Creşterea valorilor prolactinei creatinfosfokinazei11 Creşterea valorilor gama glutamiltransferazei10 Creşterea valorilor acidului uric10 Creşterea semnificativă în greutate a fost observată indiferent de valorile iniţiale ale Indicilor de masă corporală (IMC). În urma tratamentului pe termen scurt (durata mediană de 47 zile), creşterea ponderală ≥ 7% faţă de masa corporală iniţială a fost foarte frecventă (22,2%), creşterea ponderală ≥ 15% a fost frecventă (4,2%) iar creşterea ponderală ≥ 25% a fost mai puţin frecventă (0,8%). La pacienţii cu expunere îndelungată (cel puţin 48 săptămâni), creşterile în greutate ≥ 7%, ≥ 15% şi ≥ 25% faţă de masa corporală iniţială au fost foarte frecvente (64,4%, 31,7% şi respectiv 12,3%). Creşterile medii ale valorilor lipidelor în condiţii de repaus alimentar (colesterol total, LDL-colesterol şi trigliceride) au fost mai mari la pacienţii care nu au prezentat modificări iniţiale ale lipidelor. Observată pentru valori iniţiale normale în condiţii de repaus alimentar (< 5,17 mmol/l) care au atins valori crescute (≥ 6,2 mmol/l). Modificările valorilor iniţiale ale colesterolului în condiţii de repaus alimentar de la valori limită (≥ 5,17 – < 6,2 mmol/l) la valori crescute (≥ 6,2 mmol/l) au fost foarte frecvente. Observată pentru valori iniţiale normale ale glicemiei în condiţii de repaus alimentar (< 5,56 mmol/l) care au atins valori crescute ( ≥ 7 mmol/l). Modificările glicemiei iniţiale în condiţii de repaus alimentar de la valori limită (≥ 5,56 – < 7 mmol/l) la valori crescute (≥ 7 mmol/l) au fost foarte frecvente. Observată pentru valori iniţiale normale în condiţii de repaus alimentar (< 1,69 mmol/l) care au atins valori crescute (≥ 2,26 mmol/l). Modificările valorilor iniţiale în condiţii de repaus alimentar ale trigliceridelor de la valori limită (≥ 1,69 mmol/l – < 2,26 mmol/l) la valori crescute (≥ 2,26 mmol/l) au fost foarte frecvente. În studiile clinice, incidenţa Parkinsonismului şi a distoniei la pacienţii trataţi cu olanzapină a fost mai mare numeric, dar nu a fost semnificativ statistic diferită faţă de placebo. Pacienţii trataţi cu olanzapină au prezentat o incidenţă mai mică a Parkinsonismului, acatiziei şi distoniei, comparativ cu cei trataţi cu doze progresive de haloperidol. În absenţa unor informaţii detaliate privind antecedentele individuale preexistente de tulburări motorii extrapiramidale acute şi tardive, în prezent nu se poate concluziona că olanzapina produce mai puţin diskinezie tardivă şi/sau alte sindroame extrapiramidale tardive. Simptome acute cum sunt transpiraţia, insomnia, tremorul, anxietatea, greaţa şi vărsăturile au fost raportate când tratamentul cu olanzapină s-a întrerupt brusc. În studii clinice cu durata de până la 12 săptămâni, concentraţiile plasmatice ale prolactinei au depăşit limita superioară a valorilor normale la aproximativ 30% dintre pacienţii trataţi cu olanzapină, care aveau valori iniţiale normale ale prolactinei. La majoritatea acestor pacienţi, creşterile au fost în general uşoare şi au rămas sub dublul valorii maxime a intervalului de valori normale. Eveniment advers identificat în studiile clinice din Olanzapine Integrated Database.

Aşa cum a fost evaluat prin măsurarea valorilor în studiile clinice din Olanzapine Integrated

Database.

Eveniment advers identificat din raportările spontane după punerea pe piaţă a olanzapinei, cu frecvenţă determinată utilizând Olanzapine Integrated Database. Eveniment advers identificat din raportările spontane după punerea pe piaţă a olanzapinei, cu frecvenţă estimată la limita superioară a 95% interval de încredere utilizând Olanzapine Integrated Database.

Expunerea de lungă durată (cel puţin 48 săptămâni)

Proporţia pacienţilor care au prezentat modificări nedorite, semnificative clinic ale creşterii ponderale, glicemiei, raportului colesterol total/LDL/HDL sau trigliceridelor, a crescut de-a lungul timpului. La pacienţii adulţi care au încheiat o perioadă de tratament de 9-12 luni, rata de creştere a valorilor medii ale glicemiei a încetinit după aproximativ 6 luni.

Informaţii suplimentare privind grupurile speciale de pacienţi

Într-un studiu clinic la pacienţii cu manie bipolară, terapia asociată cu valproat şi olanzapină a dus la o incidenţă de 4,1% a neutropeniei; un factor favorizant ar putea fi concentraţiile plasmatice crescute ale valproatului. Olanzapina administrată cu valproat sau litiu a dus la creşterea frecvenţei (≥10%) tremorului, xerostomiei, creşterii apetitului alimentar şi creşterii ponderale. De asemenea, frecvent au fost observate tulburări de vorbire. În timpul tratamentului cu olanzapină în asociere cu litiu sau divalproex, s-a produs o creştere de ≥7% a greutăţii corporale faţă de valoarea iniţială la 17,4% dintre pacienţii aflaţi în faza tratamentului acut (până la 6 săptămâni). Tratamentul de lungă durată cu olanzapină (peste 12 luni) pentru prevenirea recurenţelor la pacienţii cu tulburare bipolară a fost asociat cu o creştere de ≥ 7% a greutăţii corporale faţă de valoarea iniţială la 39,9% dintre pacienţi.

Copii şi adolescenţi

Olanzapina nu este indicată pentru tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani. Cu toate că nu au fost efectuate studii menite să compare adolescenţii cu adulţii, datele din studiile clinice la adolescenţi au fost comparate cu cele ale adulţilor.

Următorul tabel prezintă pe scurt reacţiile adverse raportate cu frecvenţă mai mare la pacienţii adolescenţi (cu vârsta între 13-17 ani) decât la pacienţii adulţi sau reacţii adverse observate numai în cadrul studiilor clinice de scurtă durată la adolescenţi. Creşterea semnificativă clinic a greutăţii corporale (≥ 7%) pare să apară mai frecvent în rândul adolescenţilor faţă de adulţii care au avut expuneri comparabile. Amploarea creşterii ponderale şi proporţia pacienţilor adolescenţi care au avut creşteri ponderale semnificative clinic au fost mai mari în cazul expunerii de lungă durată (cel puţin 24 săptămâni) decât în cazul expunerilor de scurtă durată.

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii. Frecvenţa reacţiilor adverse enumerate este definită după cum urmează: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10).

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Foarte frecvente: Creştere în greutate13, creştere a valorilor trigliceridelor14, creştere a apetitului alimentar. Frecvente: Valori crescute ale colesterolului15.

Tulburări ale sistemului nervos Foarte frecvente: Sedare (incluzând: hipersomnie, letargie, somnolenţă).

Tulburări gastrointestinale Frecvente: Xerostomie Tulburări hepatobiliare Foarte frecvente: Creştere a valorilor plasmatice ale aminotransferazelor hepatice (ALT/AST; vezi pct. 4.4).

Investigaţii diagnostice Foarte frecvente: Scădere a bilirubinei totale, creştere a GGT, creştere a valorilor plasmatice ale prolactinei16.

În urma tratamentului pe termen scurt (durata medie 22 zile), creşterea ponderală ≥ 7% faţă de masa corporală iniţială a fost foarte frecventă (40,6%), creşterea ≥ 15% faţă de masa corporală iniţială a fost frecventă (7,1%), iar creşterea ≥ 25% a fost frecventă (2,5%). În cazul expunerii îndelungate (cel puţin 24 săptămâni), 89,4% dintre pacienţi au câştigat în greutate ≥ 7%, 55,3% au câştigat ≥ 15% şi 29,1% au câştigat în greutate ≥ 25% faţă de masa corporală iniţială.

Observată pentru valori iniţiale normale în condiţii de repaus alimentar (< 1,016 mmol/l) care au atins valori crescute (≥ 1,467 mmol/l) şi modificări ale valorilor iniţiale ale trigliceridelor în condiţii de repaus alimentar de la valori limită (≥ 1,016 mmol/l – < 1,467 mmol/l) la valori crescute (≥ 1,467 mmol/l). Modificările valorilor iniţiale normale ale colesterolului în condiţii de repaus alimentar (< 4,39 mmol/l) la valori crescute (≥ 5,17 mmol/l) au fost observate frecvent. Modificările valorilor iniţiale ale colesterolului în condiţii de repaus alimentar de la valori limită (≥ 4,39 – < 5,17 mmol/l) la valori crescute (≥ 5,17 mmol/l) au fost foarte frecvente. Creşterea valorilor plasmatice ale prolactinei a fost raportată la 47,4% dintre pacienţii adolescenţi.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro.