Octreotida Rompharm 0,1 mg/ml

Doze

Tumori endocrine gastro-entero-pancreatice Iniţial se administrează subcutanat 0,05 mg o dată sau de două ori pe zi. În funcţie de răspunsul clinic, de efectul asupra concentrațiilor plasmatice de hormoni produşi de tumoră (în caz de tumori

carcinoide, de efectul asupra excreţiei urinare de acid 5-hidroxiindolacetic) şi de toleranţă, doza poate fi crescută treptat la 0,1 până la 0,2 mg de 3 ori pe zi. În condiţii excepţionale pot fi necesare doze mai mari. Dozele de întreţinere trebuie ajustate individual.

În tumori carcinoide, dacă nu există răspuns benefic în decurs de 1 săptămână de tratament cu Octreotidă Rompharm la doza maximă tolerată, tratamentul nu trebuie continuat.

Complicații secundare chirurgiei pancreasului 0,1 mg de 3 ori pe zi prin injecție subcutanată, 7 zile consecutive, începând din ziua operaţiei cu cel puţin o oră înaintea laparotomiei.

Hemoragia varicelor gastro-esofagiene 25 micrograme pe oră, 5 zile, în perfuzie intravenoasă (i.v.) continuă. Octreotidă Rompharm poate fi utilizat diluat cu ser fiziologic.

La pacienţii cirotici cu hemoragie a varicelor esofagiene, Octreotidă Rompharm a fost bine tolerat la administrarea intravenoasă continuă de doze de până la 50 micrograme pe oră, timp de 5 zile (vezi pct. 4.9).

Tratamentul adenoamelor hipofizare secretoare de TSH Doza eficace, în general, este de 100 micrograme de trei ori pe zi prin injectare subcutanată. Doza poate fi ajustată în funcţie de răspunsul TSH şi al hormonilor tiroidieni. Vor fi necesare cel puţin 5 zile de tratament pentru a stabili eficacitatea.

Utilizarea la vârstnici Nu există dovezi de reducere a toleranţei sau de necesitate a modificării dozelor la pacienţii vârstnici trataţi cu octreotidă.

Utilizarea la copii și adolescenți Experienţa cu octreotidă la copii şi adolescenţi este limitată.

Utilizarea la pacienții cu insuficiență hepatică La pacienţii cu ciroză hepatică timpul de înjumătăţire plasmatică poate creşte, fiind necesară ajustarea dozei de întreţinere.

Utilizarea la pacienții cu insuficiență renală Insuficienţa renală nu afectează expunerea totală (ASC) la octreotidă administrată ca injecţie subcutanată, de aceea, nu este necesară ajustarea dozei de octreotidă.

Mod de administrare Octreotidă Rompharm poate fi administat direct prin injectare subcutanată (s.c.) sau intravenoasă (i.v.) prin soluție perfuzabilă, după diluare. Pentru instrucțiuni suplimentare privind manipularea și instrucțiuni privind diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

Generale

Deoarece tumorile hipofizare care secretă hormon de creştere se pot extinde uneori, provocând complicaţii grave (de exemplu, deficienţe ale câmpului vizual), este esenţială supravegherea atentă a

tuturor pacienţilor. Dacă există dovezi ale creşterii tumorii, se vor lua în considerare proceduri alternative de tratament.

Beneficiile terapeutice ale unei reduceri a concentrațiilor plasmatice ale hormonului de creştere (GH) şi ale normalizării concentraţiei plasmatice a factorului 1 de creştere similar insulinei (IGF-1) la pacientele cu acromegalie pot consta în reapariţia fertilităţii. Pacientele cu potenţial fertil trebuie sfătuite să utilizeze metode adecvate de contracepţie, dacă este necesar, în timpul tratamentului cu ocreotidă (vezi pct. 4.6).

Funcţia tiroidiană trebuie monitorizată la pacienţii cărora li se administrează un tratament prelungit cu octreotidă.

Funcţia hepatică trebuie monitorizată în timpul tratamentului cu octreotidă.

Evenimente cardiovasculare asociate

S-au raportat frecvent cazuri de bradicardie. Poate fi necesară ajustarea dozelor unor medicamente cum sunt beta-blocante, blocante ale canalelor de calciu sau medicamente care controlează echilibrul hidro-electrolitic (vezi pct. 4.5).

Au fost raportate blocuri atrioventriculare (inclusiv bloc atrioventricular complet) la pacienții tratați cu doze mari continue de soluție perfuzabilă (100 micrograme/oră) și la pacienții tratați cu octreotidă intravenos în bolus (50 micrograme în bolus urmat de 50 micrograme/oră perfuzie continuă). Din acest motiv, doza maximă de 50 micrograme/oră nu trebuie depășită (vezi pct. 4.2). Pacienții tratați cu doze intravenoase mari de octreotidă trebuie ținuți sub monitorizare cardiacă adecvată.

Vezica biliară şi evenimente asociate

Colelitiaza este un eveniment obișnuit în timpul tratamentului cu octreotidă și poate fi asociată cu colecistita și dilatarea ductului biliar (vezi pct. 4.8). În plus, au fost raportate cazuri de colangită după punerea pe piață, ca o complicație a colelitiazei la pacienții care utilizează octreotidă. Ca urmare, se recomandă examinarea ecografică a vezicii biliare înainte de tratament şi la intervale de 6 până la 12 luni în timpul tratamentului cu octreotidă.

Tumori endocrine GEP

În tratamentul tumorilor endocrine GEP, pot apărea, rar, scăpări bruşte de sub controlul simptomatic al octreotidă, cu recurenţa rapidă a simptomelor grave. Dacă tratamentul este întrerupt, simptomele se pot agrava sau pot recidiva.

Metabolismul glucozei

Din cauza acţiunii sale inhibitorii asupra eliberării hormonului de creştere, glucagonului şi insulinei, octreotida poate afecta procesul de reglare a glicemiei. Toleranţa post-prandială la glucoză poate fi afectată și, în anumite cazuri, poate să apară starea de hiperglicemie persistentă, ca rezultat al administrării cronice. De asemenea, s-a raportat hipoglicemie.

La pacienţii cu insulinom, octreotida, din cauza potenţialului relativ mai mare de a inhiba secreţia GH şi a glucagonului, decât a insulinei şi, din cauza duratei mai scurte de acţiune asupra inhibării insulinei, poate creşte gravitatea şi prelungi durata hipoglicemiei. Aceşti pacienţi trebuie supravegheaţi cu atenţie la începerea tratamentului cu octreotidă şi la fiecare schimbare de doză. Fluctuaţiile marcate ale glicemiei pot fi reduse prin administrarea de doze mai mici, mai frecvent.

Necesarul de insulină al pacienților care utilizează tratament pentru diabet zaharat de tip 1 poate fi redus prin administrarea de octreotidă. La pacienţii fără diabet zaharat şi la pacienţii cu diabet zaharat

de tip 2 cu rezerve de insulină parţial intacte, administrarea de octreotidă poate avea ca rezultat creşteri post-prandiale ale glicemiei. Ca urmare, se recomandă monitorizarea toleranţei la glucoză şi a tratamentului antidiabetic.

Varice esofagiene

Deoarece, ulterior episoadelor de hemoragie a varicelor esofagiene, există un risc crescut de dezvoltare a diabetului zaharat insulino-dependent sau de modificări ale necesarului de insulină la pacienţii cu diabet zaharat preexistent, este obligatorie monitorizarea corespunzătoare a glicemiei.

Reacţii la nivelul locului de administrare Într-un studiu de toxicitate de 52 săptămâni efectuat la şobolan, predominant la masculi, s-a observat apariţia de sarcoame la locul de injectare subcutanată, numai la cea mai mare doză administrată (de aproximativ 8 ori mai mare decât doza maximă administrată la om în funcţie de suprafaţa corporală). Într-un studiu de toxicitate de 52 săptămâni efectuat la câine, nu s-au observat leziuni hiperplazice sau neoplazice la locul de injectare subcutanată. Nu s-a raportat formarea de tumori la locurile de injectare la pacienţii trataţi cu octreotidă timp de până la 15 ani. Toate datele disponibile până în prezent indică faptul că datele găsite la şobolan sunt specifice speciei şi nu sunt semnificative pentru utilizarea medicamentului la om (vezi pct. 5.3).

Alimentaţie

La unii pacienţi, octreotida poate influenţa absorbţia lipidelor din dietă.

La unii pacienţi cărora li s-a administrat tratament cu octreotidă s-au observat concentraţii scăzute ale vitaminei B12 şi rezultate anormale la testele Schilling. Se recomandă monitorizarea concentraţiei vitaminei B12 în timpul tratamentului cu octreotidă la pacienţii cu antecedente de privare de vitamină B12.

Funcția pancreatică

Insuficiența exocrină pancreatică (PEI) a fost observată la unii pacienți care au fost tratați cu octreotidă pentru tumori neuroendocrine gastroenteropancreatice. Simptomele PEI pot include steatoree, scaune moi, balonare abdominală și pierdere în greutate. La pacienții simptomatici trebuie luate în considerare screening-ul și tratamentul adecvat pentru PEI, în conformitate cu ghidurile clinice.

Conținutul de sodiu Octreotidă Rompharm conține mai puțin de 1 mmol (23 mg) de sodiu per fiolă, adică practic „nu conține sodiu”.

Rezumatul profilului de siguranţă

Cele mai frecvente reacţii adverse raportate în timpul tratamentului cu octreotidă includ tulburări gastro-intestinale, tulburări ale sistemului nervos, tulburări hepatobiliare şi tulburări metabolice şi de nutriţie.

Cele mai frecvente reacţii adverse raportate în studiile clinice în care s-a administrat octreotidă au fost diaree, dureri abdominale, greaţă, flatulență, cefalee, colelitiază, hiperglicemie şi constipaţie. Alte reacţii adverse raportate frecvent au fost ameţeli, durere localizată, sediment biliar, disfuncţie tiroidiană (de exemplu, concentraţie scăzută a hormonului de stimulare tiroidiană [TSH], concentraţie scăzută a hormonului T4 total şi concentraţie scăzută a fracţiei libere a hormonului T4), scaune moi, toleranţa redusă la glucoză, vărsături, astenie şi hipoglicemie.

Lista reacţiilor adverse sub formă de tabel

Date de după punerea pe piaţă

În Tabelul 2 sunt prezentate reacțiile adverse raportate spontan şi voluntar și nu este întotdeauna posibil să se stabilească cu certitudine frecvenţa acestora sau relaţia cauzală cu expunerea la medicament.

Tabelul 2 Reacţii adverse la medicament derivate din raportări spontane Tulburări ale sistemului circulator și limfatic Trombocitopenie Tulburări ale sistemului imunitar Anafilaxie, alergie/reacţii de hipersensibilitate Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Urticarie Tulburări hepatobiliare Pancreatită acută, hepatită acută fără colestază, hepatită colestatică; colestază, icter, icter colestatic Tulburări cardiace Aritmii Investigaţii diagnostice Concentraţii plasmatice crescute ale fosfatazei alcaline, concentraţii plasmatice crescute ale gamma glutamil transferazei.

Descrierea reacţiilor adverse selectate

Vezica biliară și reacții asociate S-a arătat că analogii de somatostatină inhibă contractilitatea vezicii biliare și reduc secreția de bilă, ceea ce poate duce la anomalii ale vezicii biliare sau sedimente. Formarea calculilor biliari a fost raportată la 15 până la 30% dintre pacienții care au primit pe termen lung octreotidă administrată subcutanat. Incidența în rândul populației generale (cu vârsta cuprinsă între 40 și 60 ani) este de 5 până la 20%. Prezența calculilor biliari la pacienții tratați cu octreotidă este în mare parte asimptomatică; calculii simptomatici trebuie tratați fie prin terapie de dizolvare cu acizi biliari, fie prin chirurgie.

Tulburări gastro-intestinale În cazuri rare, reacţiile adverse gastro-intestinale pot simula obstrucţia intestinală acută, cu distensie abdominală progresivă, dureri epigastrice severe, dureri şi rigiditate musculară abdominală.

Se cunoaşte faptul că frecvenţa reacţiilor adverse gastro-intestinale scade în timp odată cu continuarea tratamentului.

Riscul apariţiei reacţiilor adverse gastro-intestinale poate fi redus prin evitarea meselor în apropierea momentului administrării injecţiei subcutanate de octreotidă, şi anume prin injectarea medicamentului între mese sau înainte de a merge la culcare.

Hipersensibilitate și reacții anafilactice Au fost raportate reacții alergice și hipersensibilitate în timpul perioadei de după punerea pe piață. Când acestea apar, ele afectează în cea mai mare parte pielea, rareori cavitatea bucală și căile respiratorii. S-au raportat cazuri izolate de șoc anafilactic.

Reacţii la locul injectării Reacţiile adverse la locul injectării s.c., durere sau senzaţie de înţepături, furnicături sau arsură, cu hiperemie şi edem, rar durează mai mult de 15 minute. Disconfortul local poate fi redus permiţând soluţiei injectabile să ajungă la temperatura camerei înainte de injectare sau injectând un volum mai mic utilizând o soluţie mai concentrată.

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Deşi excreţia fecală de grăsimi poate creşte, până în prezent nu există dovada că tratamentul de lungă durată cu octreotidă a dus la deficienţe nutriţionale prin malabsorbţie.

Enzime pancreatice În cazuri foarte rare, s-a raportat pancreatită acută în primele ore sau zile ale tratamentului s.c. cu octreotidă şi a dispărut prin întreruperea administrării medicamentului. În plus, s-a raportat pancreatita indusă de colelitiază la pacienţii care utilizează tratament s.c. de lungă durată cu octreotidă.

Tulburări cardiace Bradicardia este o reacție adversă obișnuită cu analogii de somatostatină. S-au observat, atât la pacienții cu acromegalie, cât şi la cei cu sindrom carcinoid, modificări ale ECG, cum sunt prelungirea intervalului QT, deplasări ale axelor, repolarizare precoce, voltaj scăzut, tranziţie R/S, progresie precoce a undelor R şi modificări nespecifice ale undelor ST-T. Nu a fost stabilită relaţia dintre aceste evenimente şi acetatul de octreotidă deoarece mulţi dintre aceşti pacienţi au afecţiuni cardiace pre-existente (vezi pct. 4.4).

Trombocitopenia Trombocitopenia a fost raportată în timpul experienței după punerea pe piață, în special în timpul tratamentului cu octreotidă (i.v.) la pacienții cu ciroză hepatică. Acest lucru este reversibil după întreruperea tratamentului.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare direct la Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478-RO e-mail: adr@anm.ro website: www.anm.ro