Octagam 10%

Terapia de substituţie trebuie să fie iniţiată şi ţinută sub observaţie sub supravegherea unui medic cu experienţă în tratamentul imunodeficienţelor.

Doze Doza şi schema de administrare depind de indicaţia terapeutică.

Poate fi necesar ca doza să fie individualizată pentru fiecare pacient în parte, în funcţie de răspunsul clinic. Doza bazată pe greutatea corporală poate necesita ajustare la pacienţii subponderali şi supraponderali. La pacienţii supraponderali, doza trebuie să se bazeze pe greutatea corporală standard fiziologică.

Următoarele scheme de administrare pot fi considerate ca recomandări.

Terapia de substituţie în sindroamele de imunodeficienţă primară Schema de administrare trebuie să atingă o concentraţie a imunoglobulinei G (IgG) (măsurată înainte de administrarea următoarei doze) de cel puţin 6 g/l sau încadrată în intervalul de referinţă al valorilor normale pentru vârsta populaţională. Durata administrării trebuie să fie de cel puţin trei până la şase luni de la iniţierea terapiei, până când se atinge echilibrul dorit (concentraţiile de IgG la starea de echilibru). Doza iniţială recomandată este de 0,4 – 0,8 g/kg administrată o dată, urmată de o doză de cel puţin 0,2 g/kg administrată la intervale de trei până la patru săptămâni.

Doza necesară pentru a atinge concentraţia de 6 g/l este de 0,2 – 0,8 g/kg şi lună. Intervalul dintre administrări, după ce s-a atins starea de echilibru, variază între 3 şi 4 săptămâni. Concentraţiile plasmatice minime trebuie să fie măsurate şi evaluate având în vedere frecvenţa infecţiei. Pentru a reduce frecvenţa infecţiilor bacteriene, poate fi necesară creşterea dozelor, pentru a obţine concentraţii plasmatice minime mai ridicate.

Imunodeficienţe secundare (definite la pct. 4.1) Doza recomandată este de 0,2 – 0,4 g/kg la intervale de trei până la patru săptămâni.

Concentraţiile plasmatice minime de IgG trebuie să fie măsurate şi evaluate în funcţie de incidenţa infecţiei. Doza trebuie ajustată conform necesităţilor, pentru a se obţine protecţia optimă împotriva infecţiilor: poate fi necesară o creştere la pacienţii cu infecţie persistentă; poate fi luată în considerare o reducere a dozei odată ce infecţia pacientului se remite complet.

Trombocitopenie imună primară Există două scheme de tratament alternative:  O doză de 0,8 – 1g/kg, administrată în prima zi. Această doză poate fi repetată o dată în decurs de 3 zile.  O doză de 0,4 g/kg, administrată zilnic timp de două, până la cinci zile  Tratamentul poate fi repetat dacă apar recăderi. Sindromul Guillaine Barré 0,4 g/kg şi zi, timp de 5 zile (cu posibilitatea repetării dozei în caz de recidivă).

Boala Kawasaki O doză de 2 g/kg administrată ca doză unică. Pacienţii trebuie trataţi concomitent cu acid acetilsalicilic.

Polineuropatie demielinizantă inflamatorie cronică (PDIC): Doză iniţială: 2 g/kg, în prize divizate, pe parcursul a 2 – 5 zile consecutive. Doză de întreţinere: 1 g/kg pe parcursul a 1 – 2 zile consecutive, la interval de 3 săptămâni. Efectul tratamentului trebuie evaluat după fiecare ciclu; dacă nu se observă niciun efect al tratamentului după 6 luni, tratamentul trebuie oprit. Dacă tratamentul este eficace, tratamentul de lungă durată este la latitudinea medicului, pe baza răspunsului pacientului şi a răspunsului la tratamentul de întreţinere. Poate fi necesară adaptarea dozelor şi intervalelor de administrare în funcţie de evoluţia individuală a bolii.

Neuropatie motorie multifocală (NMM) Doză iniţială: 2 g/kg administrate pe parcursul a 2 – 5 zile consecutive. Doze de întreţinere: 1 g/kg la interval de 2 -4 săptămâni sau 2 g/kg la interval de 4 -8 săptămâni. Efectul tratamentului trebuie evaluat la fiecare ciclu; dacă nu se observă niciun efect al tratamentului după 6 luni, tratamentul trebuie oprit. Dacă tratamentul este eficace, tratamentul de lungă durată este la latitudinea medicului, pe baza răspunsului pacientului şi a răspunsului la tratamentul de întreţinere. Poate fi necesară adaptarea dozelor şi intervalelor de administrare în funcţie de evoluţia individuală a bolii.

0,4 g/kg şi zi timp de 2 – 5 zile Sindrom Guillain Barré 0,4 g/kg şi zi timp de 5 zile Boala Kawasaki 2 g/kg într-o singură doză, concomitent cu acid acetilsalicilic Poliradiculoneuropatie Doză iniţială: în prize divizate, pe parcursul a 2 – demielinizantă inflamatorie cronică 2 g/kg 5 zile consecutive (PDIC) Doză de întreţinere: la interval de 3 săptămâni, pe parcursul 1 g/kg a 1 – 2 zile consecutive

Doză de întreţinere: 1 g/kg la interval de 2 -4 săptămâni

sau

2 g/kg la interval de 4 -8 săptămâni, pe parcursul a 2 – 5 zile

Copii şi adolescenţi Schema terapeutică pentru copii şi adolescenţi (0-18 ani) nu este diferită de cea pentru adulţi, deoarece dozele recomandate pentru fiecare indicație depind de greutatea corporală şi sunt ajustate în funcţie de evoluţia clinică a afecţiunilor menţionate mai sus.

Insuficienţă hepatică Nu sunt disponibile dovezi care să impună o ajustare a dozei.

Insuficienţă renală Nicio ajustare a dozei, cu excepţia cazului în care aceasta este justificată din punct de vedere clinic, vezi pct. 4.4.

Vârstnici Nicio ajustare a dozei, cu excepţia cazului în care aceasta este justificată din punct de vedere clinic, vezi pct. 4.4.

Mod de administrare Administrare intravenoasă Octagam 10% trebuie administrat perfuzabil intravenos, cu o viteză iniţială de administrare de 0,01 ml/kg pe minut, timp de 30 de minute. Vezi pct. 4.4. În cazul apariţiei unei reacţii adverse, trebuie redusă viteza de perfuzare sau trebuie oprită perfuzia. Dacă este bine tolerată, viteza de administrare poate fi crescută progresiv, până la un maxim de 0,12 ml/kg pe minut. Linia de perfuzie poate fi spălată înainte şi după administrarea OCTAGAM, fie cu soluţie salină normală, fie cu soluţie apoasă de dextroză 5%.

Acest medicament conţine 90 mg/ml maltoză, ca excipient. Maltoza poate interfera în analizele pentru determinarea glicemiei, ducând la obţinerea de rezultate eronate de glicemie ridicată şi, în consecinţă, la administrarea inadecvată de insulină, ceea ce poate determina stări periculoase de hipoglicemie şi decesul. De asemenea, cazuri reale de hipoglicemie pot rămâne netratate, dacă starea de hipoglicemie este mascată de rezultatele eronate de glicemie ridicată (vezi pct. 4.5). Pentru insuficienţă renală acută, a se vedea mai jos.

Trasabilitate Pentru îmbunătăţirea trasabilităţii medicamentelor biologice, numele şi numărul lotului medicamentului administrat trebuie înregistrate în mod clar.

Precauţii de utilizare Potenţialele complicaţii pot fi prevenite adeseori dacă se asigură faptul că pacienţii:  nu prezintă sensibilitate la imunoglobulină umană normală după prima administrare lentă a medicamentului (0,01 până la 0,02 ml/kg pe minut).  sunt atent monitorizaţi pentru orice simptom pe tot parcursul perioadei de administrare. În mod special, pacienţii care nu au mai fost trataţi cu imunoglobulină umană normală, pacienţii cărora li s-a schimbat medicamentul alternativ conţinând IgIV sau atunci când a trecut un interval lung de timp de la ultima administrare trebuie monitorizaţi în timpul perfuzării iniţiale şi în prima oră după administrarea primei perfuzii, pentru a observa eventualele reacţii adverse. Toţi ceilalţi pacienţi trebuie ţinuţi sub observaţie timp de cel puţin 20 minute după administrare.

La toţi pacienţii, administrarea i.v. de imunoglobuline necesită:  hidratare adecvată înainte de iniţierea pefuzării de IgIV  monitorizarea diurezei  monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale creatininei  evitarea utilizării concomitente a diureticelor de ansă (vezi pct. 4.5).

În cazul apariţiei unei reacţii adverse, trebuie redusă viteza de perfuzare sau trebuie oprită perfuzia. Tratamentul necesar depinde de natura şi severitatea reacţiei adverse.

Reacţie la perfuzie Anumite reacţii adverse (de exemplu cefalee, hiperemie facială, frisoane, mialgie, respiraţie şuierătoare, tahicardie, lombalgie, greaţă şi hipotensiune arterială) pot fi legate de viteza de perfuzare. Viteza de perfuzare recomandată la pct. 4.2 trebuie respectată cu stricteţe. Pacienţii trebuie monitorizaţi atent şi trebuie urmărite cu atenţie orice simptome care pot să apară pe toată perioada administrării.

Reacţiile adverse pot să apară mai frecvent:  la pacienţii cărora li s-au administrat pentru prima dată imunoglobuline umane normale, în rarele cazuri în care este schimbat preparatul de imunoglobulină umană normală cu un altul sau când există un interval prea mare de la perfuzarea anterioară.  la pacienţii cu infecţie netratată sau inflamaţie cronică de fond.

Hipersensibilitate Reacţiile de hipersensibilitate sunt rare.

Anafilaxia poate apărea în cazul pacienţilor  cu IgA nedetectabilă sau care prezintă anticorpi anti-IgA  care au tolerat un tratament anterior cu imunoglobulină umană normală.

În caz de şoc, se instituie tratamentul standard pentru şoc.

Tromboembolie S-a evidenţiat clinic o asociere între administrarea i.v. a imunoglobulinelor şi evenimentele trombotice cum sunt infarct miocardic, accident vascular cerebral (inclusiv ischemie cerebrală), embolie pulmonară şi tromboză venoasă profundă, care se presupune că sunt corelate cu o potenţială creştere a vâscozităţii sângelui determinată de administrarea de doze mari de imunoglobulină la pacienţii cu risc. Trebuie luate măsuri de precauţie în cazul recomandării şi perfuzării i.v. a imunoglobulinelor la pacienţii cu obezitate şi la pacienţii cu factori de risc preexistenţi pentru evenimente trombotice (cum sunt vârstă înaintată, hipertensiune arterială, diabet zaharat şi antecedente de boli vasculare sau episoade trombotice, tulburări trombofilice existente sau dobândite, perioade prelungite de imobilizare, hipovolemie severă, boli care cresc vâscozitatea sângelui). La pacienţii care prezintă un risc ridicat de reacţii adverse de tip tromboembolic, medicamentele care conţin imunoglobulină cu administrare pe cale intravenoasă trebuie să fie administrate la un debit minim de perfuzare şi în doza eficace cea mai redusă posibil.

Insuficienţă renală acută La pacienţii cărora li s-a administrat tratament cu imunoglobuline i.v s-au raportat cazuri de insuficienţă renală acută. La majoritatea cazurilor au fost identificaţi factori de risc, cum sunt insuficienţă renală preexistentă, diabet zaharat, hipovolemie, supraponderalitate, utilizarea concomitentă de medicamente cu potenţial nefrotoxic sau vârsta peste 65 ani.

Parametrii renali trebuie evaluaţi înainte de perfuzia i.v. a imunoglobulinelor, în special la pacienţii consideraţi a prezenta un risc potenţial crescut de dezvoltare a insuficienţei renale acute, şi ulterior la intervale periodice. La pacienţii cu risc de insuficienţă renală acută, medicamentele care conţin IgIV trebuie administrate cu o viteză de perfuzare minimă şi în doza minimă recomandată.

În caz de insuficienţă renală trebuie luată în considerare întreruperea administrării i.v. a imunoglobulinelor.

Deoarece raportările de disfuncţie renală şi insuficienţă renală acută au fost asociate cu utilizarea i.v. a mai multor tipuri de medicamente autorizate care conţin Ig şi diverşi excipienţi cum sunt zahărul, glucoza şi maltoza, în cazul medicamentelor care conţin zahăr ca şi conservant s-a înregistrat o rată disproporţionată de reacţii adverse dintre toate medicamentele administrate. La pacienţii cu risc poate fi luată în considerare administrarea i.v. de imunoglobuline care nu conţin astfel de excipienţi. Octagam 10% conţine maltoză (vezi lista excipienţilor de mai sus).

Sindrom de meningită aseptică (SMA) S-a observat apariţia de cazuri de sindrom de meningită aseptică în asociere cu tratamentele cu imunoglobulină administrată pe cale intravenoasă. Sindromul apare, de obicei, la un interval de timp cuprins între câteva ore şi 2 zile după începerea tratamentului cu imunoglobulină administrată pe cale intravenoasă. Analizele lichidului cefalorahidian prezintă în mod frecvent rezultate pozitive la pleocitoză, de până la câteva mii de celule pe mm3, în mod predominant de tip granulocitar şi niveluri ridicate de proteine de până la câteva sute de mg/dl. Sindromul de meningită aseptică poate apărea mai frecvent în asociere cu tratamente cu doze ridicate (2 g/kg) de imunoglobulină administrată pe cale intravenoasă.

La pacienţii care prezintă astfel de semne şi simptome trebuie să se efectueze un consult neurologic amănunţit, inclusiv analize ale LCR, pentru a se exclude alte cauze ale meningitei.

Întreruperea tratamentului cu imunoglobulină administrată pe cale intravenoasă a dus la dispariţia în timp de câteva zile a sindromului de meningită aseptică, fără să rămână sechele.

Anemie hemolitică Medicamentele care conțin imunoglobulină, cu administrare pe cale intravenoasă, pot conţine anticorpi de grup sanguin, care pot acţiona ca hemolizine şi pot induce aderarea in vivo a imunoglobulinei la eritrocite, detrminând o reacţie antiglobulinică pozitivă directă (testul Coombs) şi, rareori, hemoliză. Anemia hemolitică poate să apară după o terapie cu imunoglobulină administrată pe cale intravenoasă, din cauza accentuării sechestrării eritrocitelor. Pacienţii sub tratament cu imunoglobulină administrată pe cale intravenoasă trebuie să fie supravegheaţi pentru a depista semnele clinice şi simptomele hemolizei. (Vezi pct. 4.8).

Neutropenie/Leucopenie După tratamentul cu IgIV, au fost raportate o scădere tranzitorie a numărului de neutrofile şi/sau episoade de neutropenie, uneori severe. Acest efect se produce de obicei în interval de ore sau zile după administrarea IgIV şi se remite spontan în interval de 7 – 14 zile.

Leziune pulmonară acută legată de transfuzie (LPALT) La pacienţii cărora li s-a administrat IgIV, au fost raportate câteva cazuri de edem pulmonar necardiogen acut [leziune pulmonară acută legată de transfuzie (LPALT)], prin urmare, această reacție adversă nu poate fi exclusă în totalitate pentru Octagam, chiar dacă nu a fost observat până în prezent niciun caz la administrarea de Octagam. LPALT este caracterizată de hipoxie severă, dispnee, tahipnee, cianoză, febră şi hipotensiune arterială. Simptomele de LPALT apar de obicei în timpul sau în interval de 6 ore de la transfuzie, deseori în interval de 1 – 2 ore. Prin urmare, persoanele cărora li se administrează IgIV trebuie monitorizate în scopul depistării şi perfuzia trebuie oprită imediat în caz de reacţii adverse pulmonare. LPALT este o afecţiune potenţial ameninţătoare de viaţă, care necesită tratament imediat la o unitate de terapie intensivă.

Interferenţa cu testele serologice După administrarea de imunoglobuline, din cauza transferului pasiv de diverşi anticorpi în sângele pacientului, pot apărea rezultate fals pozitive la testările serologice. Transmiterea pasivă a anticorpilor faţă de antigenele eritrocitare, de exemplu A, B, D, poate interfera cu anumite teste serologice pentru detectarea alo-anticorpilor eritrocitari, de exemplu cu testul antiglobulinic direct (DAT, testul Coombs direct).

Microorganisme transmisibile Măsurile standard pentru prevenirea infecţiilor rezultate din utilizarea medicamentelor obţinute din sânge uman sau plasmă includ selectarea donatorilor, screening-ul fiecărei donări şi al rezervelor de plasmă pentru markerii infecţioşi specifici şi includerea în procesul de producţie a procedurilor validate pentru inactivarea/îndepărtarea virusurilor. Când se administrează medicamente preparate din sânge uman sau plasmă nu se poate exclude în totalitate posibilitatea transmiterii unor microorganisme infecţioase. Acelaşi lucru este valabil şi pentru virusurile nou-apărute şi alte microorganisme patogene.

Măsurile aplicate sunt considerate eficace pentru virusurile încapsulate cum sunt HIV, HBV şi HCV.

Procedurile de inactivare/îndepărtare virală pot avea valoare limitată faţă de virusurile neîncapsulate cum sunt virusul hepatitei A sau parvovirusul B19.

Există o experienţă clinică liniştitoare cu privire la imposibilitatea transmiterii hepatitei A sau a parvovirusului B19 prin intermediul medicamentelor care conţin imunoglobuline şi se presupune, de asemenea, că anticorpii conţinuţi au o contribuţie reală la siguranţa virală.

Informaţii importante despre unele componente ale Octagam 10% Acest medicament conţine 69 mg sodiu pe flacon de 100 ml, echivalent cu 3,45% din doza maximă zilnică recomandată de OMS de 2 g sodiu pentru un adult. Viteză de sedimentare a hematiilor crescută (test fals pozitiv) La pacienţii trataţi cu IgIV, viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) poate fi fals crescută (creştere fără cauze inflamatorii).

Supraîncărcare circulatorie (volemică) Supraîncărcarea circulatorie (volemică) poate apărea când volumul IgIV perfuzat (sau orice alt medicament derivat din plasmă sau sânge) și alte soluții perfuzabile administrate concomitent determină hipervolemie acută și edem pulmonar acut.

Reacţii la locul de injectare: Au fost identificate reacţii la locul injectării care pot include extravazare, eritem la locul de perfuzare, prurit la locul de perfuzare și simptome similare.

Copii şi adolescenţi Atenţionările şi precauţiile enumerate se aplică atât adulţilor, cât şi copiilor.

Rezumatul profilului de siguranță Reacţiile adverse cauzate de imunoglobulinele umane normale (în ordine descrescătoare a frecvenţei) includ (vezi şi pct. 4.4):  frisoane, cefalee, ameţeli, febră, vărsături, reacţii alergice, greaţă, artralgie, hipotensiune arterială şi lombalgii moderate.  reacţii hemolitice reversibile; în special la pacienţii cu grup sanguin A, B şi AB şi (rar) anemie hemolitică care necesită transfuzie.  (rar) o scădere bruscă a tensiunii arteriale şi, în cazuri izolate, şoc anafilactic, chiar dacă pacientul nu a prezentat hipersensibilitate la administrările anterioare.  (rar) reacţii cutanate tranzitorii (inclusiv lupus eritematos cutanat – cu frecvență necunoscută).  (foarte rar) reacţii tromboembolice cum sunt infarct miocardic, accident vascular cerebral, embolie pulmonară, tromboze venoase profunde.  cazuri de meningită aseptică reversibilă.  cazuri de creşteri ale creatininemiei şi/sau apariţia insuficienţei renale acute.  cazuri de leziune pulmonară acută legată de transfuzie (LPALT).

Următoarele reacţii au fost raportate pe baza experienţei de după punerea pe piaţă a Octagam. Frecvenţele pentru reacţiile raportate după punerea pe piaţă nu pot fi estimate din datele disponibile.

Clasificarea sistemică a organelor MeDRA Reacţie adversă (nivelul Frecvenţă (SOC) în funcţie de secvenţă termenului preferat) Tulburări hematologice şi limfatice anemie hemolitică necunoscut leucopenie; necunoscut Tulburări ale sistemului imunitar (vezi pct. 4.4) şoc anafilactic; necunoscut reacţie anafilactică; necunoscut reacţie anafilactoidă; necunoscut angioedem; necunoscut edemul feţei necunoscut Tulburări metabolice şi nutriţionale retenţie de lichid necunoscut (pseudo) hiponatremie necunoscut Tulburări psihiatrice stare de confuzie necunoscut agitaţie necunoscut anxietate necunoscut stare de nervozitate necunoscut Tulburări ale sistemului nervos accident vascular cerebral (vezi necunoscut pct. 4.4); meningită aseptică; necunoscut pierderea conştienţei; necunoscut turburări ale vorbirii; necunoscut migrenă; necunoscut ameţeli; necunoscut hipoestezie; necunoscut parestezii necunoscut fotofobie; necunoscut tremur necunoscut Tulburări oculare afectarea vederii necunoscut Tulburări cardiace infarct miocardic (vezi pct. 4.4); necunoscut angină pectorală; necunoscut bradicardie; necunoscut tahicardie; necunoscut palpitaţii; necunoscut cianoză necunoscut Tulburări vasculare tromboză (vezi pct. 4.4); necunoscut colaps circulatoriu; necunoscut insuficiență circulatorie necunoscut periferică; flebită; necunoscut hipotensiune; necunoscut hipertensiune necunoscut paloare necunoscut Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale insuficienţă respiratorie; necunoscut embolism pulmonar (vezi pct. necunoscut 4.4); edem pulmonar; necunoscut spasm bronşic; necunoscut hipoxie; necunoscut dispnee; necunoscut tuse necunoscut Tulburări gastro-intestinale vărsături; necunoscut diaree; necunoscut dureri abdominale necunoscut Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat exfolierea pielii; necunoscut urticarie; necunoscut erupţie; necunoscut erupţie cutanată eritematoasă; necunoscut dermatită; necunoscut prurit; necunoscut alopecie necunoscut eritem necunoscut Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului artralgie necunoscut conjunctiv mialgie necunoscut durere la nivelul extremităţilor necunoscut dureri de gât; necunoscut spasme musculare; necunoscut slăbiciune musculară; necunoscut rigiditate musculo-scheletică necunoscut Tulburări renale şi ale căilor urinare insuficienţă renală acută (vezi necunoscut pct. 4.4); durere renală necunoscut Tulburări generale şi la nivelul locului de edem; necunoscut administrare afecţiune asemănătoare gripei; necunoscut bufeuri; necunoscut eritem feţei; necunoscut senzaţie de frig; necunoscut senzaţie de căldură; necunoscut hiperhidroză; necunoscut indispoziţie; necunoscut stare de disconfort toracic; necunoscut astenie; necunoscut letargie; necunoscut senzaţie de arsură; necunoscut Investigaţii diagnostice valori serice crescute ale necunoscut enzimelor hepatice; valori fals pozitive ale glicemiei necunoscut (vezi pct. 4.4);

Descrierea reacţiilor adverse selectate Pentru descrierea reacţiilor adverse selectate, cum ar fi reacţiile de hipersensibilitate, tromboembolismul, insuficienţa renală acută, sindromul de meningită aseptică şi anemia hemolitică vezi pct. 4.4.

Copii şi adolescenţi În studiile clinice cu Octagam, cea mai mare parte a reacţiilor adverse observate la copii sunt considerate uşoare şi multe dintre acestea au răspuns la măsuri simple, cum ar fi reducerea vitezei de perfuzare sau întreruperea temporară a perfuzării. Referitor la tipul acestor reacţii adverse, toate au fost identificate ca fiind comune pentru medicamentele pe bază de imunoglobulină administrată pe cale intravenoasă. Cea mai frecventă reacţie adversă observată la copii şi adolscenţi a fost cefalea.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro. Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.