Acasă/ Medicamente/ Neodolpasse
M01AB55 · Antiinflamatoare si antireumatice nesteroidiene derivati ai acidului acetic si substante inrudite Prescripție restrictivă

Neodolpasse 0,30 mg+0,12 mg/ml

Soluție perfuzabilă · DCI: Combinatii (Diclofenacum+orphenadrinum Citras)

Neodolpasse este o soluţie gata preparată, administrată prin picurare într-o venă (perfuzie intravenoasă), care conţine substanţele active diclofenac şi orfenadrină.

Cum citiți informația
De unde vin aceste informații? Pacient = Prospect · Medic = RCP. Ambele aprobate de ANMDMR.

Nu reformulăm liber textul medical. „Pentru pacient” urmează Prospectul; „Pentru medic” urmează Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP). Fiecare secțiune indică documentul-sursă.

Neodolpasse este o soluţie gata preparată, administrată prin picurare într-o venă (perfuzie intravenoasă), care conţine substanţele active diclofenac şi orfenadrină.

Diclofenacul are efect de calmare a durerii (analgezic), de reducere a inflamaţiei (antiinflamator) şi de scădere a febrei (antipiretic). Orfenadrina reduce contractura musculară, cauzată de durere.

Neodolpasse este utilizat pentru tratamentul durerii şi inflamaţiei acute, de exemplu, durere după operaţie, durere la nivelul coloanei vertebrale, durere asociată bolilor reumatice.

Nu este indicat numai în caz de febră.

Neodolpasse este indicat pentru tratamentul postoperator al durerii.

Există dovezi că, atât durerea şi inflamaţia acută de origine radiculară şi vertebrală, cât şi durerea acută din afecţiunile reumatice, răspund la tratamentul cu Neodolpasse.

Febra, ca simptom unic, nu reprezintă indicaţie pentru administrarea Neodolpasse.

Neodolpasse este indicat la adulţi (începând cu vârsta de 18 ani).

Text oficial · Prospect · pct. 1RCP · pct. 4.1

Dozaj & administrare

Prospect · pct. 3 RCP · pct. 4.2

Neodolpasse vă va fi administrat numai de către un medic. Acesta va decide durata tratamentului şi modul de administrare, care depind de tipul şi gravitatea bolii. De asemenea, doza va fi adaptată acestor factori; prin urmare, va fi utilizată cea mai mică doză care produce efect, pentru cea mai scurtă perioadă de timp necesară pentru controlarea simptomelor.

Neodolpasse se administrează prin picurare într-o venă (administrare intravenoasă).

Doza zilnică uzuală pentru adulţi (cu vârsta de 18 ani şi peste) este de 250 ml soluţie perfuzabilă (1 flacon) pe zi. În situaţii excepţionale, se pot administra două flacoane a câte 250 ml pe zi, dacă intervalul dintre cele două perfuzii este de cel puţin 8 ore.

Durata de perfuzare a unui flacon de 250 ml trebuie să fie de 1,5–2 ore.

În general, durata tratamentului nu trebuie să depăşească 7 zile.

Pacienţi cu afectare a funcţiei rinichilor Dacă suferiţi de afectare a funcţiei rinichilor (insuficienţă renală), medicul dumneavoastră vă va administra cea mai mică doză care are efect şi vă va supraveghea funcţia rinichilor. Neodolpasse este contraindicat în caz de afectare severă a funcţiei rinichilor.

Pacienţi cu afectare a funcţiei ficatului

Dacă suferiţi de afectare a funcţiei ficatului (insuficienţă hepatică), medicul dumneavoastră vă va administra cea mai mică doză care are efect şi vă va supraveghea funcţia ficatului. Neodolpasse este contraindicat în caz de afectare severă a funcţiei ficatului.

Pacienţi vârstnici (cu vârsta de 65 de ani şi peste) Dacă sunteţi vârstnic (aveţi 65 de ani sau peste) şi, în special, dacă sunteţi slăbit sau aveţi greutatea sub greutatea normală, trebuie să primiţi cea mai mică doză care are efect.

Medicul dumneavoastră vă va întrerupe tratamentul cu Neodolpasse:

  • dacă, în timpul tratamentului, apar ulceraţii sau sângerări la nivelul stomacului şi intestinului;
  • la prima apariţie a urticariei (blânde pe piele), a unor leziuni la nivelul mucoaselor sau a oricărui alt semn de alergie;
  • dacă suferinţa ficatului persistă sau se agravează;
  • dacă acuzaţi disconfort grav sau durere în timpul picurării medicamentului în venă.

Utilizarea la copii şi adolescenţi Neodolpasse este contraindicat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani (vezi şi “Nu trebuie să utilizaţi Neodolpasse” şi “Copii şi adolescenţi” de la pct. 2 “Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Neodolpasse”).

Dacă utilizaţi mai mult Neodolpasse decât trebuie Este puţin probabil să vi se administreze mai mult Neodolpasse decât trebuie, deoarece acest medicament vi se va administra de către medicul dumneavoastră sau asistenta medicală.

Supradozajul cu diclofenac poate produce tulburări la nivelul sistemului nervos, cu simptome ca durere de cap, ameţeli, somnolenţă până la pierderea conştienţei şi crize convulsive. Mai pot apărea ţiuituri în urechi, durere la nivelul stomacului, greaţă şi vărsături. În plus, sunt posibile sângerări gastro-intestinale, afectare a funcţiei ficatului şi rinichilor, tensiune arterială scăzută, tulburări ale respiraţiei şi colorare albăstrie a pielii, cauzată de lipsa de oxigen.

Supradozajul acut cu orfenadrină se manifestă prin piele fierbinte şi uscată, transpiraţie, înroşire a feţei, mucoase uscate, respiraţie accelerată, pupile dilatate (creştere a diametrului pupilei), tulburări de motilitate, tremurături ale muşchilor, ataxie (tulburări de coordonare a mişcării), convulsii tonice şi clonice, halucinaţii (perceperea unor lucruri sau evenimente care nu există în realitate), anurie (reducere a cantităţii de urină), bătăi neregulate ale inimii, insuficienţă cardiacă (inimă slăbită), stare de epuizare, colaps (cădere), tulburări ale stării de conştienţă, dezechilibre ale sărurilor, acizilor şi substanţelor alcaline din sânge.

Dacă suspectaţi că vi s-a administrat mai mult Neodolpasse decât trebuie, anunţaţi-l imediat pe medicul dumneavoastră. În funcţie de gravitatea intoxicaţiei, acesta va institui tratamentul necesar.

Dacă încetaţi să utilizaţi Neodolpasse Nu se cunosc simptome, la oprirea tratamentului cu acest medicament.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Doze

Următoarele recomandări se aplică adulţilor (începând cu vârsta de 18 ani):

  • în general, doza zilnică recomandată este de 250 ml soluţie perfuzabilă,
  • în cazuri excepţionale, se pot administra două perfuzii a câte 250 ml soluţie pe zi, dacă intervalul dintre cele două administrări este de cel puţin 8 ore.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).

Pacienţi cu insuficienţă renală Nu au fost efectuate studii privind siguranţa şi eficacitatea la pacienţii cu insuficienţă renală. Acestor pacienţi trebuie să li se administreze cea mai mică doză eficace, iar funcţia renală trebuie monitorizată constant. Neodolpasse este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă renală severă (vezi pct. 4.3 şi 4.4).

Pacienţi cu insuficienţă hepatică Nu au fost efectuate studii privind siguranţa şi eficacitatea la pacienţii cu insuficienţă hepatică. Acestor pacienţi trebuie să li se administreze cea mai mică doză eficace, iar activitatea enzimelor hepatice trebuie atent monitorizată. Neodolpasse este contraindicat la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.3 şi 4.4).

Pacienţi vârstnici (cu vârsta de 65 de ani şi peste) Nu au fost efectuate studii privind siguranţa şi eficacitatea la pacienţii vârstnici (cu vârsta de 65 de ani şi peste). Este bine cunoscut faptul că pacienţii vârstnici prezintă un risc crescut de apariţie a reacţiilor adverse la antiinflamatoarele şi antireumaticele nesteroidiene (AINS). Dacă se consideră necesară utilizarea AINS, trebuie administrate cele mai mici doze posibile, în special la pacienţii vârstnici debili şi la pacienţii subponderali (vezi pct. 4.4).

Copii şi adolescenţi Neodolpasse este contraindicat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani (vezi pct. 4.3).

Mod de administrare

Neodolpasse se administrează în perfuzie intravenoasă. Datorită osmolarităţii mici a soluţiei, de aproximativ 303 mosm/l, Neodolpasse poate fi administrat printr-o venă periferică.

250 ml soluţie perfuzabilă trebuie perfuzaţi într-un interval de timp de 1,5–2 ore.

Durata tratamentului: Durata tratamentului trebuie redusă la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor şi, în general, nu trebuie să depăşească 7 zile.

Text oficial · Prospect · pct. 3RCP · pct. 4.2
  • dacă sunteţi alergic la diclofenac sodic, citrat de orfenadrină sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la punctul 6);
  • dacă aţi avut orice tip de reacţie alergică la acid acetilsalicilic sau la alte medicamente utilizate pentru tratamentul durerii sau al reumatismului, de exemplu, urticarie, secreţii nazale abundente, durere în piept, dificultate la respiraţie sau, în cazul în care suferiţi de astm bronşic, crizele au fost declanşate sau agravate;
  • dacă aveţi ulcer, sângerare sau perforaţie la nivelul stomacului sau intestinului;
  • dacă aţi avut sângerări sau perforaţii gastro-intestinale repetate (două sau mai multe episoade de ulceraţii sau sângerări la nivelul stomacului sau intestinului);
  • dacă aţi avut pierderi de sânge la nivelul mucoasei stomacului sau intestinului, perforaţie a stomacului sau intestinului, în legătură cu un tratament anterior cu alte medicamente cu acţiune asemănătoare (antiinflamatoare nesteroidiene – AINS);
  • dacă suferiţi de orice boală a sângelui (de exemplu, tulburări de formare a sângelui, leziuni la nivelul măduvei osoase, dereglare a metabolismului pigmentului roşu al sângelui, tendinţă la sângerare, funcţionare anormală a mecanismului de coagulare a sângelui);
  • dacă aveţi sângerări la nivelul creierului;
  • în cazul altor sângerări grave;
  • în cazul unei afectări severe a funcţiei ficatului, rinichilor sau inimii;
  • dacă aveţi boală de inimă/boală a vaselor de sânge din creier diagnosticată, de exemplu, dacă aţi avut un atac de cord (infarct miocardic acut), atac cerebral (accident vascular cerebral), accident vascular cerebral minor sau blocaje ale vaselor de sânge de la nivelul inimii sau creierului ori dacă aţi suferit o intervenţie chirurgicală pentru îndepărtarea blocajelor sau efectuarea unui bypass la acestea;
  • dacă aveţi sau aţi avut probleme cu circulaţia sângelui (arteriopatie periferică);
  • dacă suferiţi de bătăi neregulate ale inimii (tahiaritmie);
  • dacă sunteţi în ultimele 3 luni de sarcină (vezi “Sarcina, alăptarea şi fertilitatea” de la pct. 2 “Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Neodolpasse”);
  • pentru tratamentul copiilor şi adolescenţilor până la vârsta de 18 ani;
  • dacă aveţi miastenia gravis (o afecţiune particulară a muşchilor) sau paralizie bulbară (o afecţiune neurologică);
  • dacă aveţi glaucom cu unghi închis (creştere a presiunii în ochi);
  • dacă aveţi îngustări la nivelul tractului gastro-intestinal;
  • dacă aveţi intestinul gros (colonul) de dimensiuni mai mari decât cele normale sau blocare a intestinului cauzată de paralizia muşchilor intestinului (ileus paralitic);
  • dacă nu puteţi elimina urina din cauza unui adenom de prostată, mărire a prostatei sau blocaj la nivelul vezicii urinare;
  • dacă perfuzia este, în general, contraindicată, de exemplu, în caz de inimă slăbită (insuficienţă cardiacă decompensată), acumulare de lichid în plămâni sau umflare (edem) la nivelul creierului, afectare severă a funcţiei rinichilor (reducere a cantităţii de urină) şi acumulare de lichid în organism (hiperhidratare).
  • Hipersensibilitate la substanțele active sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
  • Similar altor antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), diclofenacul este, de asemenea, contraindicat în cazul pacienţilor la care episoadele de astm bronşic, urticarie sau rinită acută sunt precipitate de administrarea acidului acetilsalicilic sau a altor AINS;
  • Ulcer gastric sau duodenal activ, hemoragie sau perforaţie;
  • Antecedente de ulcer peptic recurent/hemoragie recurentă (două sau mai multe episoade distincte de ulceraţie sau hemoragie dovedite);
  • Antecedente de hemoragie sau perforaţie gastro-intestinală, în legătură cu un tratament anterior cu AINS;
  • Boli hematologice (de exemplu, tulburări hematopoietice, leziuni ale măduvei osoase, porfirie, diateză hemoragică);
  • Hemoragii cerebrovasculare;
  • Hemoragii acute severe;
  • Insuficienţă cardiacă congestivă diagnosticată (NYHA II-IV), cardiopatie ischemică, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară;
  • Insuficienţă hepatică sau renală severă (vezi pct. 4.4);
  • Tahiaritmie;
  • Ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6);
  • Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani;
  • Miastenia gravis, paralizie bulbară;
  • Glaucom acut cu unghi închis;
  • Stenoză gastro-intestinală;
  • Megacolon, ileus paralitic;
  • Retenţie urinară (adenom de prostată, hipertrofia prostatei sau obstrucţia colului vezical).

Trebuie luate în considerare contraindicaţiile generale ale terapiei perfuzabile, de exemplu, hiperhidratare, insuficienţă cardiacă congestivă, insuficienţă renală (cu oligurie sau anurie), edem pulmonar sau cerebral.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.3

Atenționări & precauții

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.4

Înainte să utilizaţi Neodolpasse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Acordaţi atenţie deosebită la administrarea Neodolpasse:

  • Dacă sunteţi în primele 1-6 luni de sarcină (vezi “Sarcina, alăptarea şi fertilitatea” de la pct. 2 “Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Neodolpasse”): În ultimele 3 luni de sarcină, Neodolpasse este contraindicat.
  • Dacă suferiţi de o boală numită porfirie inductibilă (o tulburare a metabolismului pigmentului roşu al sângelui): Neodolpasse trebuie utilizat cu atenţie deosebită, deoarece poate declanşa o criză.
  • Dacă sunteţi vârstnic (cu vârsta de 65 de ani sau peste): Aveţi grijă deosebită – după consultare cu medicul dumneavoastră – că este utilizată doza cea mai mică, iar durata de tratament este cea mai redusă, deoarece sunteţi mai predispuşi la consecinţele grave ale reacţiilor adverse, în corelaţie cu doza şi durata tratamentului, mai ales dacă sunteţi slăbit sau aveţi greutatea sub greutatea normală (vezi pct. 3 “Cum să utilizaţi Neodolpasse”).
  • Dacă aveţi istoric de afecţiuni gastro-intestinale: Pentru toate AINS au fost raportate sângerări, ulceraţii sau perforaţii gastro-intestinale, care pot pune viaţa în pericol. Aceste reacţii adverse pot apărea în orice moment, în timpul tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau în absenţa unui istoric de evenimente gastro-intestinale grave.

Spuneți medicului dumneavoastră dacă ați suferit recent sau urmează să suferiți o intervenție chirurgicală asupra stomacului sau a tractului intestinal înainte de a primi Neodolpasse, deoarece Neodolpasse poate uneori să înrăutățească vindecarea leziunii din intestin după

intervenția chirurgicală.

Riscul de sângerare, ulceraţie sau perforaţie gastro-intestinală este mai mare la doze mari de AINS, la pacienţii cu istoric de ulcer, în special complicat cu sângerări sau perforaţie (vezi “Nu utilizaţi Neodolpasse” de la pct. 2 “Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Neodolpasse”) şi la pacienţii vârstnici. În acest caz, tratamentul cu acest medicament trebuie început cu cea mai mică doză care are efect. Dacă este cazul, medicul vă poate prescrie, de asemenea, un medicament pentru protejarea stomacului, mai ales dacă luaţi deja doze mici de acid acetilsalicilic (aspirină) pentru “subţierea sângelui”.

Dacă aveţi istoric de reacţii adverse la nivel gastro-intestinal, mai ales dacă sunteţi vârstnic, trebuie să raportaţi orice simptom abdominal neobişnuit (în special, sângerări gastro-intestinale), mai ales la începutul tratamentului.

Riscul de sângerare sau ulceraţie gastro-intestinală este crescut, dacă utilizaţi în acelaşi timp anumite medicamente, cum sunt, de exemplu, corticosteroizi (hormoni), inhibitori ai coagulării sângelui sau anumite medicamente utilizate în tratamentul depresiei (“ISRS”) (vezi şi „Neodolpasse împreună cu alte medicamente” de la pct. 2 “Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Neodolpasse”).

Dacă apar semne de sângerare sau ulceraţie gastro-intestinală, tratamentul cu Neodolpasse trebuie întrerupt imediat.

Medicul dumneavoastră va acorda o atenţie deosebită administrării de AINS, dacă aveţi istoric de colită ulceroasă sau boală Crohn, deoarece starea dumneavoastră se poate înrăutăţi (vezi pct. 4 “Reacţii adverse posibile”).

Consumul de alcool în timpul tratamentului cu acest medicament poate creşte riscul de sângerare gastro-intestinală.

  • Dacă funcţia ficatului este afectată: Tratamentul cu diclofenac poate agrava disfuncţia ficatului dumneavoastră. Adresaţi-vă medicului dumneavoastră, dacă suferiţi sau aţi suferit de o boală a ficatului şi aveţi grijă să respectaţi controalele stabilite de medicul dumneavoastră. Au fost raportate cazuri foarte rare de inflamaţie a ficatului. Prin urmare, aveţi grijă în cazul în care apar simptome ca, de exemplu, agravare a stării generale, epuizare şi pierdere a apetitului alimentar şi adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră, dacă este cazul.
  • Dacă funcţia rinichilor este afectată, dacă aveţi inima slăbită sau tensiune arterială mare: Pot fi reţinute lichide în organism (de exemplu, umflare sau creştere bruscă în greutate). Acest lucru poate conduce la creşterea presiunii arteriale şi/sau încărcarea inimii.

Se recomandă atenţie deosebită în cazul în care aveţi concentraţii crescute de sodiu în sânge (hipernatremie).

  • Dacă sunteţi supuşi unei intervenţii chirurgicale: Înainte de intervenţie, întrebaţi-l/informaţi-l pe medicul dumneavoastră sau pe medicul dumneavoastră stomatolog, dacă utilizaţi diclofenac. Diclofenacul poate inhiba temporar aglomerarea trombocitelor (celule din sânge cu rol în coagularea acestuia) şi, prin urmare, împiedică închegarea sângelui. După o intervenţie chirurgicală majoră, diclofenacul trebuie utilizat sub supraveghere, deoarece anumiţi parametri ai sângelui pot varia.
  • Dacă sunteţi fumător.
  • Dacă aveţi prea mult zahăr în sânge (diabet zaharat).
  • Dacă aveţi angină pectorală, cheaguri de sânge, tensiune arterială mare, valori mărite ale colesterolului sau trigliceridelor (grăsimi din sânge), boală de inimă, îngustare a vaselor de sânge sau tulburări la nivelul creierului: Utilizarea medicamentelor precum Neodolpasse se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a atacului de cord (infarct miocardic acut) sau a atacului cerebral (accident vascular cerebral). Riscul de apariţie a oricărei reacţii adverse este mai ridicat, la doze mari şi durată lungă de tratament. Nu depășiți doza sau durata de tratament recomandată. Dacă aveţi probleme ale inimii, aţi suferit un atac cerebral în trecut sau consideraţi că aveţi factori de risc care favorizează aceste afecţiuni (de exemplu, dacă aveţi tensiune arterială mare, diabet zaharat, colesterol mărit sau sunteţi fumător), trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau farmacistul despre tratament.
  • Dacă apar reacţii cutanate în timpul tratamentului cu Neodolpasse: Foarte rar, în asociere cu tratamentul cu AINS, au fost raportate reacţii grave la nivelul pielii, cu formare de băşici şi descuamare a pielii. Pacienţii par să fie expuşi la un risc crescut de apariţie a acestor reacţii în prima lună de tratament. Adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră, dacă apar erupţii pe piele sau leziuni la nivelul pielii sau mucoaselor (de exemplu, la nivelul gurii).
  • Dacă suferiţi de lupus eritematos sistemic sau de o colagenoză (tulburări ale sistemului imunitar): În timpul tratamentului cu AINS, inclusiv diclofenac, au fost raportate simptome de meningită (rigiditate la nivelul gâtului, durere de cap, greaţă, vărsături, febră şi dezorientare).
  • Dacă suferiţi de epilepsie, boală Parkinson (o boală neurologică) sau alte boli psihice grave.

Informaţii generale

Trebuie evitată utilizarea diclofenacului împreună cu alte AINS, inclusiv medicamente numite inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze care are efect, pentru cea mai scurtă perioadă de timp necesară controlării simptomelor.

Alergii În cazul în care identificaţi orice reacţie alergică, de exemplu, umflare a feţei, umflare la nivelul căilor respiratorii (de exemplu, umflare a laringelui), scurtare a respiraţiei, astm bronşic, bătăi rapide ale inimii, reacţii la nivelul pielii (de exemplu, mâncărime, înroşire, erupţie pe piele, urticarie) şi/sau scădere a tensiunii arteriale, întrerupeţi tratamentul cu medicamentul suspectat a fi responsabil pentru reacţiile adverse şi adresaţi-vă imediat unui medic.

Pacienţii care suferă de astm bronşic, secreţie nazală abundentă (de exemplu, rinită alergică sezonieră), inflamare a mucoasei nazale (de exemplu, polipi nazali), anumite afecţiuni cronice ale tractului respirator care se manifestă cu dificultate la respiraţie, prezintă o frecvenţă mai mare de apariţie a reacţiilor alergice la AINS, comparativ cu alţi pacienţi, deşi acestea pot apărea şi la pacienţii fără antecedentele de mai sus.

Dacă apar simptome grave ca pierderea sensibilităţii (parestezii) sau durere în timpul administrării Neodolpasse, perfuzia trebuie întreruptă.

Tratamentul durerii şi boli concomitente Anunţaţi-l pe medicul dumneavoastră, dacă nu vă simţiţi bine în timpul tratamentului cu diclofenac şi dacă durerea, febra, starea de epuizare sau alte simptome persistă. Semnele unei infecţii pot fi mascate de utilizarea medicamentelor care calmează durerea, deoarece acestea au efecte de calmare a durerii şi de reducere a inflamaţiei. Prin urmare, medicul dumneavoastră vă poate administra şi alte tratamente, suplimentar tratamentului împotriva durerii.

Durere de cap provocată de analgezice (medicamente pentru calmarea durerii)

Utilizarea pe termen lung a analgezicelor poate provoca durere de cap, care nu trebuie tratată cu doze crescute de medicament. Adresaţi-vă medicului dumneavoastră, dacă aveţi frecvent durere de cap, chiar în timpul tratamentului cu Neodolpasse.

Afectarea funcţiei renale, provocată de analgezice (medicamente pentru calmarea durerii) Administrarea regulată a analgezicelor poate provoca leziuni ireversibie ale rinichilor, inclusiv risc de insuficienţă renală.

Adresaţi-vă medicului dumneavoastră, dacă cel puţin una dintre situaţiile de mai sus vi se aplică sau vi s-a aplicat în trecut!

Teste de laborator Trebuie respectate controalele stabilite de medicul dumneavoastră, cum ar fi supravegherea regulată a următoarelor teste de laborator:

  • concentraţia sărurilor din sânge;
  • echilibrul lichidului, acizilor şi substanţelor alcaline din organism;
  • activitatea enzimelor ficatului;
  • funcţia ficatului şi a rinichilor;
  • numărul celulelor din sânge;
  • teste de coagulare a sângelui;
  • teste pentru găsirea sângerărilor ascunse;
  • alte analize (de exemplu, determinarea concentraţiei unor medicamente în sânge).

Orfenadrină Administrarea continuă, de lungă durată, a orfenadrinei (una dintre cele două substanţe active din Neodolpasse) poate produce rezistenţă la tratament (scădere a efectului, cauzată de adaptare). Deoarece Neodolpasse nu este indicat pentru administrare pe termen lung, nu trebuie să fiţi îngrijorat în această privinţă.

Dacă aveţi tensiune arterială mică, medicul dumneavoastră vă va controla tensiunea arterială înainte să părăsiţi unitatea sanitară.

ATENŢIONĂRI REFERITOARE LA DICLOFENAC

Femeile aflate în primul sau al doilea trimestru de sarcină trebuie monitorizate cu atenţie, dacă li se administrează diclofenac. Nu se recomandă administrarea în timpul alăptării (vezi pct. 4.6).

Trebuie evitată utilizarea diclofenacului concomitent cu AINS sistemice, inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2, din cauza absenţei datelor care demonstrează efecte sinergice benefice şi din cauza potenţialul de cumulare a reacţiilor adverse.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile gastro-intestinale şi cardiovasculare de mai jos).

Efecte la nivel gastro-intestinal În cazul administrării tuturor AINS, au fost raportate hemoragie gastro-intestinală, ulceraţie sau perforaţie, care pot fi letale şi pot apărea în orice moment, în timpul tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de evenimente gastro-intestinale grave. De regulă, acestea au consecinţe mai grave în cazul vârstnicilor.

Consumul concomitent de alcool etilic poate creşte riscul apariţiei hemoragiei gastro-intestinale.

Dacă apare hemoragie sau ulceraţie gastro-intestinală la pacienţi cărora li se administrează diclofenac, tratamentul trebuie întrerupt.

Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), inclusiv diclofenacul, pot fi asociate cu un risc crescut de scurgeri la nivelul liniei de anastomoză gastro-intestinală. În cazul utilizării diclofenacului după o intervenție chirurgicală gastro-intestinală, se recomandă supraveghere medicală atentă și prudență.

Similar tuturor AINS, inclusiv diclofenac, este imperativ necesară supravegherea medicală atentă, şi se recomandă prudenţă, atunci când se prescrie diclofenac la pacienţi cu simptome care indică tulburări gastro-intestinale (GI) sau cu antecedente care sugerează ulceraţie gastrică sau intestinală, hemoragie sau perforaţie (vezi pct 4.8).

Riscul de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie GI este mai mare pentru doze mari de AINS şi la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special, complicat cu hemoragie sau perforaţie (vezi pct. 4.3) şi la pacienţii vârstnici. Tratamentul acestor pacienţi trebuie iniţiat cu cea mai mică doză disponibilă. Trebuie avută în vedere asocierea medicamentelor protectoare (de exemplu, misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni) la aceşti pacienţi (vezi mai jos şi pct. 4.5), precum şi, la pacienţii care necesită tratament concomitent cu doze reduse de acid acetilsalicilic (AAS)/aspirină sau alte medicamente susceptibile de a creşte riscul gastro-intestinal (vezi pct. 4.5).

Pacienţii cu antecedente de toxicitate GI, mai ales cei vârstnici, trebuie să raporteze orice simptom abdominal neobişnuit (mai ales, hemoragiile GI), mai ales la începutul tratamentului.

Se recomandă prudenţă în cazul pacienţilor care primesc concomitent medicamente care pot creşte riscul de ulceraţie sau hemoragie, cum sunt corticosteroizi cu administrare orală, anticoagulante

precum warfarina, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sau antiagregante plachetare, ca de exemplu, AAS (vezi pct. 4.5).

De asemenea, se recomandă supraveghere medicală atentă şi prudenţă în cazul pacienţilor cu antecedente de afecţiuni GI (colită ulceroasă sau boală Crohn), deoarece starea lor se poate agrava (vezi pct. 4.8).

Pacienţi vârstnici Pacienţii vârstnici trataţi cu AINS prezintă un risc crescut de apariţie a reacţiilor adverse, în special hemoragii sau perforaţii gastro-intestinale, care pot fi, de asemenea, letale.

Trebuie acordată atenţie deosebită pacienţilor vârstnici, tinând cont de ipoteze medicale generale. În special, la pacienţii vârstnici debili şi la pacienţii subponderali trebuie avută în vedere administrarea celei mai mici doze eficace posibile (vezi pct. 4.2).

Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă decompensată uşoară sau moderată, sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate, deoarece au fost raportate retenţie hidrică şi edeme în timpul tratamentului cu AINS.

Pacienţii care prezintă factori majori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat), hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă decompensată, cardiopatie ischemică diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu diclofenac numai după o evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de iniţierea unui tratament de lungă durată la pacienţii care prezintă factori de risc în ceea ce priveşte apariţia unor evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat). Deoarece factorii de risc cardiovasculari asociaţi cu administrarea diclofenacului se pot accentua în funcţie de doză şi durata expunerii, trebuie utilizată cea mai mică doză zilnică eficace pentru cea mai scurtă perioadă de timp posibilă. Trebuie să se reevalueze periodic nevoia pacientului de atenuare a simptomelor şi răspunsul acestuia la tratament.

Indicaţia pentru administrare parenterală la pacienţii cu tensiune arterială sistolică mai mică de 100 mmHg sau la pacienţii cu sistem circulator instabil (de exemplu, insuficienţă circulatorie cauzată de infarct miocardic acut, traumatism multiplu, şoc circulator la debut) trebuie evaluată cu atenţie.

Efecte la nivel cutanat Foarte rar, au fost raportate reacţii cutanate grave asociate administrării AINS (vezi pct. 4.8), dintre care unele letale, incluzând dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică. Se pare că pacienţii sunt expuşi unui risc crescut de apariţie a acestor reacţii la începutul tratamentului, debutul reacţiilor având loc, în majoritatea cazurilor, în prima lună de tratament. Tratamentul cu diclofenac trebuie întrerupt imediat după apariţia erupţiei cutanate, a leziunilor mucoasei sau a oricărui alt semn de hipersensibilitate.

Efecte la nivel hepatic Trebuie acordată o atenţie deosebită, atunci când se prescrie diclofenac pacienţilor cu insuficienţă hepatică, deoarece starea lor se poate agrava. Asemănător altor AINS, inclusiv diclofenac, concentraţiile plasmatice ale uneia sau mai multor enzime hepatice pot creşte. Ca măsură de precauţie, în timpul tratamentului prelungit cu diclofenac, se recomandă monitorizarea regulată a funcţiei hepatice. Dacă valorile anormale ale testelor hepatice persistă sau se agravează, dacă apar simptome clinice caracteristice afectării hepatice sau orice alte manifestări (de exemplu, eozinofilie, erupţii cutanate), tratamentul cu diclofenac trebuie întrerupt. Hepatita indusă de administrarea diclofenacului poate să apară fără simptome prodromale. Se recomandă prudenţă, atunci când diclofenacul se administrează pacienţilor cu porfirie hepatică, deoarece acesta poate precipita o criză.

Sistem cardiovascular, aparat renal, echilibru hidro-electrolitic Deoarece au fost raportate retenţie hidrică şi edeme în asociere cu tratamentul cu AINS, este necesară

prudenţă deosebită în cazul pacienţilor cu insuficienţă cardiacă sau renală, antecedente de hipertensiune arterială, vârstnici, pacienţi care sunt trataţi concomitent cu diuretice sau alte medicamente care pot influenţa semnificativ funcţia renală (vezi, de asemenea, ”Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare”).

Este necesară precauţie deosebită în cazul pacienţilor cu depleţie semnificativă a volumului extracelular din cauze diverse (de exemplu, înainte sau după o intervenţie chirurgicală majoră), din cauza posibilelor complicaţii hemoragice, electrolitice sau volemice. În aceste cazuri, se recomandă monitorizarea funcţiei renale, ca şi măsură de precauţie la administrarea diclofenacului. Întreruperea tratamentului determină revenirea la starea anterioară instituirii acestuia.

Trebuie acordată atenţie deosebită pacienţilor cu hipernatriemie.

Efecte hematologice Utilizarea diclofenacului este recomandată numai pentru tratamente de scurtă durată. Similar altor AINS, se recomandă monitorizarea hemoleucogramei în timpul tratamentelor prelungite cu diclofenac. Pacienţii cu tulburări de coagulare şi trombocitopenie trebuie atent monitorizaţi (vezi pct. 4.3). Similar altor AINS, doze mari de diclofenac pot inhiba temporar o etapă a agregării plachetare.

Sistemul nervos central Trebuie acordată o atenţie deosebită pacienţilor cu tulburări psihice, epilepsie şi boală Parkinson (vezi pct. 4.8).

Astm bronşic preexistent/hipersensibilitate/sistem imunitar La pacienţii cu astm bronşic, rinită alergică sezonieră, inflamare a mucoasei nazale (polipi nazali), bronhopneumopatie cronică obstructivă sau infecţii cronice ale tractului respirator (în special, dacă prezintă simptome similare rinitei alergice), reacţiile adverse la AINS de tipul agravarea astmului bronşic (aşa-numita intoleranţă la analgezice/astmul analgezicelor), edem Quincke sau urticarie sunt mai frecvente decât la alţi pacienţi. Prin urmare, se recomandă măsuri speciale de precauţie la aceşti pacienţi (echipament de resuscitare). De asemenea, această recomandare este aplicabilă şi în cazul pacienţilor care suferă de alergii la alte substanţe, manifestate, de exemplu, cu reacţii cutanate, prurit sau urticarie.

Înainte de începerea perfuzării, trebuie aflate antecedentele pacienţilor, în special, cu privire la reacţii de hipersensibilitate (de exemplu, rinită alergică), infecţii pulmonare cronice sau astm bronşic.

Ca şi în cazul altor AINS, reacţiile alergice, inclusiv şocul anafilactic/reacţiile anafilactoide, pot apărea fără ca pacientul să fi fost expus anterior la medicament. De asemenea, reacțiile de hipersensibilitate pot evolua în sindrom Kounis, o reacție alergică gravă care poate determina apariția infarctului miocardic. Printre simptomele prezentate în cazul unor asemenea reacții se poate număra durerea în piept apărută în asociere cu o reacție alergică la diclofenac.

Pacienţii trebuie informaţi că, în cazul în care identifică orice reacţie de hipersensibilitate, de exemplu, edem facial, inflamare a căilor respiratorii (inflamare a laringelui), dispnee, astm bronşic, tahicardie, reacţii cutanate (eritem, exanthem, urticarie, prurit) şi/sau scădere a tensiunii arteriale, tratamentul trebuie întrerupt şi trebuie consultat un medic, imediat.

Trebuie acordată atenţie deosebită pacienţilor care suferă de lupus eritematos sistemic şi boala mixtă a ţesutului conjunctiv. Au fost raportate simptome de meningită aseptică (rigiditate la nivelul gâtului, cefalee, greaţă, vărsături, febră şi dezorientare) în legătură cu aceste afecţiuni primare (vezi pct. 4.8).

Dacă în timpul tratamentului cu Neodolpasse sunt raportate simptome severe de parestezie sau durere, perfuzia trebuie întreruptă.

Efecte generale Asemănător altor AINS, datorită proprietăţilor farmacodinamice, diclofenacul poate masca semnele şi simptomele unei infecţii (de exemplu, durerea).

Pacienţii trebuie să consulte medicul dacă simptomele (de exemplu, durere, inflamaţie) rămân constante sau se agravează – de exemplu, alterarea stării generale sau apariţia febrei. Trebuie luată în considerare indicaţia pentru un tratament antiinfecţios/antibiotic.

Cefalee indusă de analgezice Utilizarea accidentală sau pe termen lung a unor doze mari de analgezice poate induce cefalee, care nu trebuie tratată cu doze crescute de medicament. Pacienţii trebuie informaţi, atunci când este necesar.

Nefropatie indusă de analgezice Administrarea regulată a analgezicelor, în special, a combinaţiilor de diferite analgezice, poate provoca leziuni ireversibie ale rinichilor, inclusiv risc de insuficienţă renală. Pacienţii trebuie informaţi, atunci când este necesar.

Investigaţii paraclinice În funcţie de durata tratamentului cu diclofenac, se recomandă insistent monitorizarea ionogramei serice, a echilibrului hidric şi acido-bazic, a activităţii enzimelor hepatice, a funcţiei hepatice şi renale, a hemoleucogramei, a testelor de coagulare şi a testelor pentru hemoragii oculte.

Dacă se administrează în asociere cu antidiabetice orale, trebuie monitorizată glicemia.

Dacă se administrează în asociere cu diuretice care economisesc potasiul, trebuie monitorizată potasemia.

Dacă pacientul este tratat cu anticoagulante, trebuie monitorizate testele de coagulare.

Pentru recomandări suplimentare, vezi pct. 4.5.

ATENŢIONĂRI REFERITOARE LA ORFENADRINĂ:

Administrarea continuă, de lungă durată, a orfenadrinei poate produce toleranţă la tratament. Neodolpasse nu este indicat pentru administrare pe termen lung, prin urmare, această reacţie nu este de aşteptat.

Tensiunea arterială a pacienţilor cu hipotensiune arterială trebuie controlată după administrarea intravenoasă şi înainte ca pacientul să părăsească unitatea sanitară.

Informaţii referitoare la excipienţii cu efect cunoscut: Acest medicament conţine sodiu, aproximativ 1090 mg (1,09 g) per doză, echivalent cu 54,5% din doza maximă zilnică recomandată de OMS de sodiu, pentru un adult. Doza maximă zilnică recomandată din acest medicament este echivalentă cu aproximativ 109% din doza maximă zilnică recomandată de OMS de sodiu pentru un adult.

Se consideră că Neodolpasse are un conținut ridicat de sodiu. Acest lucru trebuie luat în considerare în special de către persoanele care urmează o dietă cu conținut scăzut de sare.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.4

Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizaţi, aţi utilizat recent sau s-ar putea să utilizaţi orice alte medicamente, în special, dacă este unul dintre următoarele:

Diclofenac (una dintre substanţele active Reacţii posibile: din Neodolpasse) asociat cu: Alte medicamente utilizate pentru Accentuarea reacţiilor adverse (asocierea nu este tratamentul inflamaţiei şi al bolilor recomandată) reumatice (AINS) Acid acetilsalicilic – aspirină (medicament Risc suplimentar de afectare gastro-intestinală utilizat pentru tratamentul durerii şi (asocierea nu este recomandată) inflamaţiei) Antiagregante plachetare (medicamente Risc crescut de sângerări gastro-intestinale care împiedică aglomerarea celulelor cu rol în închegarea sângelui – trombocite) Anticoagulante (medicamente utilizate pentru prevenirea formării cheagurilor de sânge) Glicozide cardiotonice (medicamente care Este posibilă o creştere a efectului (se recomandă întăresc inima), de exemplu, digoxina control riguros şi ajustare a dozei) Medicamente care scad tensiunea arterială Reducere a efectului de scădere a tensiunii arteriale (se recomandă controlul tensiunii arteriale)

Diclofenac (una dintre substanţele active Reacţii posibile: din Neodolpasse) asociat cu: Medicamente care reduc volumul de apă Reducere a efectului şi risc de modificare a din organism (medicamente care cresc compoziţiei plasmei sanguine, risc de afectare a volumul de urină, diuretice) rinichilor (se recomandă controlul tensiunii arteriale şi hidratare corespunzătoare) Glucocorticoizi (“Cortizon”) Risc crescut de leziuni şi sângerare gastro-intestinală Anumite medicamente folosite pentru Risc crescut de sângerare gastro-intestinală tratamentul depresiei şi anxietăţii (ISRS) Bifosfonaţi (medicamente utilizate pentru Risc crescut de sângerare gastro-intestinală sau tratamentul osteoporozei) posibilitate de apariţie a insuficienţei renale (pentru clodronat) (se recomandă supravegherea) Pentoxifilină (medicament utilizat pentru Risc crescut de sângerare gastro-intestinală (asocierea dilatarea vaselor de sânge) trebuie evitată) Alcool Ciclosporină (medicament utilizat pentru Risc crescut de afectare gastro-intestinală, toxicitate inhibarea unui răspuns al sistemului la nivelul ficatului şi rinichilor (asocierea trebuie imunitar) evitată sau doza de diclofenac trebuie redusă; se recomandă supravegherea funcţiei ficatului şi a rinichilor) Triamteren (diuretic care creşte eliminarea Insuficienţă la nivelul rinichilor de apă şi sare) Tacrolimus (medicament utilizat pentru a Insuficienţă la nivelul rinichilor (asocierea trebuie evita respingerea organului transplantat) evitată) Voriconazol (medicament pentru tratarea Eliminare întârziată a diclofenacului (se recomandă ciupercilor) şi alţi inhibitori ai CYP2C9 reducerea dozei de diclofenac şi supraveghere) (inhibitori enzimatici) Moclobemidă (medicament utilizat pentru Accentuarea efectelor diclofenacului tratamentul depresiei) Colestiramină Absorbţie întârziată sau redusă a diclofenacului. Colestipol (medicamente utilizate pentru Diclofenacul trebuie administrat fie cu o oră înainte, tratamentul tulburărilor metabolismului fie după 4-6 ore de la administrarea acestor substanţe grăsimilor) Metotrexat (medicament utilizat pentru Diclofenacul, administrat la mai puţin de 24 de ore tratamentul cancerului sau artritei înainte sau după un tratament cu metotrexat, poate reumatoide) conduce la creşterea concentraţiei metotrexatului din sânge, iar reacţiile adverse la această substanţă pot fi agravate. (asocierea trebuie evitată – se recomandă controlul periodic riguros al numărului celulelor din sânge şi al funcţiei ficatului şi a rinichilor) Litiu (medicament utilizat pentru Creştere a concentraţiilor acestor substanţe din sânge tratamentul depresiei) (se recomandă controlul atent al concentraţiilor din Fenitoină (medicament utilizat pentru sânge şi ajustare a dozelor) tratamentul tulburărilor sistemului nervos central) Antidiabetice orale (medicamente utilizate Sunt posibile variaţii ale concentraţiei zahărului din pentru tratamentul diabetului zaharat) sânge (se recomandă supravegherea concentraţiilor zahărului din sânge) Chinolone (medicamente utilizate pentru Au fost raportate convulsii (asocierea nu este tratamentul infecţiilor) recomandată) Analogi de prostaglandine (medicamente A fost raportat un caz izolat de distrugere a celulelor utilizate pentru scăderea presiunii din ochi) inimii şi şoc alergic grav (şoc anafilactic) Zidovudină (medicament utilizat în Risc crescut de modificări ale numărului de celule din tratamentul infecţiilor virale, de exemplu, sânge HIV)

Orfenadrină (una dintre cele două Reacţii posibile substanţe active din Neodolpasse) asociată cu: Amantadină (medicament utilizat pentru Creştere a efectului de inhibare a acţiunii unei tratamentul bolii Parkinson şi a unor infecţii substanţe de la nivelul sistemului nervos, numită virale) acetilcolină (efect anticolinergic)

Inhibitori MAO, Antidepresive triciclice (medicamente utilizate pentru tratamentul depresiei)

Chinidină (medicament utilizat pentru tratamentul bătăilor neregulate ale inimii) Levodopa (medicament utilizat pentru Creştere a efectului anti-Parkinson tratamentul bolii Parkinson) Tranchilizante (medicamente utilizate Accelerare a metabolizării, cu scădere a pentru calmare) concentraţiilor tranchilizantelor din sânge Dextropropoxifen (medicament utilizat Tremor, dezorientare, stare de nelinişte pentru calmarea durerii) Tiroxină (medicament utilizat pentru Orfenadrina poate influenţa atât determinarea tratamentul bolilor tiroidiene) tiroxinei, cât şi funcţia glandei tiroide (concentraţie crescută a tiroxinei legate de proteinele din sânge) Clorpromazina (medicament utilizat pentru Risc crescut de scădere marcată a temperaturii tratamentul bolilor psihice) corpului

Neodolpasse împreună cu alimente, băuturi şi alcool Riscul de sângerare gastro-intestinală creşte, dacă consumaţi alcool în timpul tratamentului cu Neodolpasse. Prin urmare, consumul de alcool trebuie evitat.

Pot apărea următoarele interacţiuni:

INTERACŢIUNI REFERITOARE LA DICLOFENAC

Diclofenac asociat cu: Reacţii posibile: Alte antiinflamatoare nesteroidiene Accentuare a reacțiilor adverse, în special, creșterea riscului de ulcerație sau hemoragie gastro-intestinală (vezi pct. 4.4) (asocierea nu este recomandată)

Diclofenac asociat cu: Reacţii posibile: Acid acetilsalicilic Reducere a concentraţiei plasmatice, simultan cu risc adițional de afectare gastro-intestinală (asocierea nu este recomandată) Anticoagulante și antiagregante plachetare Se recomandă precauție, întrucât administrarea concomitentă crește riscul de hemoragii. Deși investigațiile clinice nu par să indice faptul că diclofenacul influențează acțiunea anticoagulantelor, la pacienții la care se administrează concomitent diclofenac și anticoagulante există raportări izolate privind riscul mărit de hemoragie. De aceea, la acești pacienți se recomandă monitorizare atentă. Glicozide cardiotonice (de exemplu, digoxina) Creștere a concentrației sanguine a glicozidelor – se recomandă controlul strict al concentrațiilor plasmatice ale glicozidelor și ajustarea dozei Inhibitori ai ECA (enzima de conversie a Reducere a efectului antihipertensiv (se angiotensinei) recomandă monitorizarea tensiunii arteriale); Risc Antagoniști ai receptorilor angiotensinei II crescut de nefrotoxicitate, cauzată de inhibiția ciclooxigenazei (insuficiență renală acută, în special la pacienții deshidratați), precum și risc crescut de hiperpotasemie (se recomandă monitorizarea funcției renale și a concentrației de potasiu; este necesară hidratare corespunzătoare) Furosemid și alte diuretice de ansă Reducere a efectului antihipertensiv (se Antihipertensive recomandă monitorizarea tensiunii arteriale) Diuretice Reducere a efectului antihipertensiv (se recomandă monitorizarea tensiunii arteriale); Risc crescut de nefrotoxicitate indusă de diclofenac (se recomandă monitorizarea funcției renale; este necesară hidratare corespunzătoare) Diuretice care economisesc potasiul Potență crescută, asociată cu creșterea concentrației plasmatice de potasiu, care, prin urmare, trebuie frecvent monitorizată Glucocorticoizi Creștere a frecvenței ulceraţiilor sau hemoragiilor gastro-intestinale (vezi pct. 4.4) Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei Risc crescut de hemoragie gastro-intestinală (vezi (ISRS) pct. 4.4) Bifosfonați Studiile clinice indică un risc crescut de hemoragie gastro-intestinală sau posibilitatea apariției insuficienței renale (la administrarea clodronat) – se recomandă monitorizare Pentoxifilină Risc crescut de hemoragie gastro-intestinală Alcool (asocierea nu este recomandată) Ciclosporină Risc crescut de afectare gastro-intestinală, nefro-și hepatotoxicitate (asocierea trebuie evitată sau trebuie administrată o doză mai mică de diclofenac; se recomandă monitorizarea funcției renale și hepatice) Triamteren Insuficienţă renală Tacrolimus Insuficiență renală (asocierea trebuie evitată) Inhibitori potenți ai CYP2C9 (de exemplu, Creştere semnificativă a concentrațiilor plasmatice sulfinpirazonă și voriconazol) ale diclofenacului, cauzată de inhibarea metabolizării acestuia (se recomandă reducerea dozei de diclofenac și monitorizare) Moclobemidă Creștere a efectului diclofenacului

Diclofenac asociat cu: Reacţii posibile: Colestiramină, Colestipol Absorbție întârziată sau redusă a diclofenacului. Diclofenacul trebuie administrat, fie cu 1 ora înainte, fie după 4-6 ore de la administrarea acestor substanțe Metotrexat Diclofenacul poate inhiba clearance-ul tubular renal al metotrexatului, prin urmare, determinând creșterea concentrației sanguine a metotrexatului. Se recomandă precauție, atunci când se administrează AINS, inclusiv diclofenac, cu mai puţin de 24 ore înainte sau după tratamentul cu metotrexat, deoarece concentraţia plasmatică a metotrexatului poate crește, iar toxicitatea acestei substanțe se poate accentua. Litiu Creştere a concentraţiilor plasmatice (se Fenitoină recomandă controlul atent al concentraţiilor plasmatice şi ajustarea dozelor) Antidiabetice orale Sunt posibile fluctuaţii ale glicemiei (se recomandă monitorizarea frecventă a glicemiei) Chinolone Crize convulsive (asocierea nu este recomandată) Analogi de prostaglandine A fost raportat un caz izolat de necroză miocardică şi şoc anafilactic Zidovudină Risc crescut de hematotoxicitate

INTERACŢIUNI REFERITOARE LA ORFENADRINĂ

Orfenadrină asociată cu: Reacţii posibile Amantadină Potenţare a efectului anticolinergic Inhibitori MAO Chinidină Antidepresive triciclice Levodopa Potenţare a efectului anti-Parkinson Tranchilizante Accelerare a metabolizării, rezultând scăderea concentraţiilor plasmatice ale tranchilizantelor Dextropropoxifen Tremor, dezorientare, anxietate Tiroxină Orfenadrina poate influenţa determinarea tiroxinei, precum şi funcţia glandei tiroide (concentraţii plasmatice crescute ale tiroxinei legate de proteine) Clorpromazină Risc crescut de hipotermie

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.5

Sarcină, alăptare & fertilitate

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.6

Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.

DICLOFENAC:

Sarcina În primele 6 luni de sarcină, Neodolpasse trebuie administrat numai dacă este absolut necesar și recomandat de medicul dumneavoastră. Dacă aveți nevoie de tratament în această perioadă sau în timp ce încercați să rămâneți gravidă, trebuie folosită cea mai mică doză pentru cea mai scurtă perioadă de timp posibilă. Începând cu săptămâna 20 de sarcină, Neodolpasse poate cauza probleme renale fătului, dacă este luat mai mult de câteva zile, ceea ce poate duce la niveluri scăzute ale lichidului amniotic care înconjoară fătul (oligoamnios) sau îngustarea unui vas de sânge (canalul arterial) de la nivelul inimii fătului. Dacă aveți nevoie de tratament mai mult de câteva zile, medicul dumneavoastră poate recomanda monitorizarea suplimentară. Nu utilizați Neodolpasse dacă sunteți în ultimele 3 luni de sarcină, deoarece poate dăuna fătului dumneavoastră sau poate cauza probleme la naștere. Poate cauza probleme renale și cardiace fătului. Poate influența tendința de sângerare (pentru dumneavoastră și făt) și poate determina ca travaliul să apară mai târziu sau să dureze mai mult decât se preconiza.

Alăptarea Diclofenacul, cât şi metaboliţii săi, trec în laptele matern în cantitate redusă. Pentru a evita riscul de posibile reacţii adverse la copil, nu utilizaţi diclofenac în timpul alăptării.

Fertilitatea Similar altor AINS, utilizarea diclofenacului poate afecta fertilitatea şi nu este recomandat la femeile care intenţionează să rămână gravide. Dacă aveţi dificultăţi în a rămâne însărcinată sau efectuaţi investigaţii privind infertilitatea, aveţi în vedere întreruperea tratamentului cu diclofenac.

ORFENADRINĂ:

Sarcina Nu există experienţă sau experienţa utilizării citratului de orfenadrină în timpul primului trimestru de sarcină este limitată. Nu există experienţă clinică de utilizare a citratului de orfenadrină în timpul celui de-al doilea şi a celui de-al treilea trimestru de sarcină. Riscul potenţial la om nu este cunoscut. Prin urmare, vi se va administra citrat de orfenadrină în timpul sarcinii, numai dacă medicul dumneavoastră consideră că potenţialul beneficiu justifică riscul potenţial.

Alăptarea Nu se cunoaşte dacă citratul de orfenadrină este excretat în laptele matern. Prin urmare, citratul de orfenadrină trebuie utilizat în timpul alăptării, numai după ce medicul dumneavoastră efectuează o evaluare riguroasă a raportului beneficiu/risc.

DICLOFENAC

Sarcina Inhibarea sintezei prostaglandinelor poate afecta, în mod negativ, sarcina şi/sau dezvoltarea embrionară/fetală. Datele din studiile epidemiologice sugerează un risc crescut de avort, malformaţii cardiace şi gastroschiză, după utilizarea la începutul sarcinii a unui inhibitor de sinteză a prostagladinelor. Se poate considera că riscul creşte odată cu doza şi durata tratamentului. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1% la aproximativ 1,5%. La animale, s-a observat că administrarea unui inhibitor al sintezei prostaglandinelor a determinat creşterea avorturilor pre-şi post-implantare şi a mortalităţii embrio-fetale. În plus, la animalele cărora li s-a administrat un inhibitor al sintezei prostaglandinelor în timpul perioadei organogenetice, s-a raportat creşterea incidenţei diferitelor malformaţii, inclusiv a celor cardiovasculare.

Începând cu săptămâna 20 de sarcină, utilizarea Neodolpasse poate provoca oligoamnios, care apare în caz de disfuncție renală fetală. Poate apărea la scurt timp după inițierea tratamentului și, de obicei, este reversibil după întreruperea tratamentului. În plus, au existat raportări de constricție a canalului arterial în urma tratamentului în al doilea trimestru de sarcină, cele mai multe dintre acestea s-au rezolvat după întreruperea tratamentului. Prin urmare, în timpul primului şi celui de-al doilea trimestru de sarcină, Neodolpasse trebuie administrat numai dacă este absolut necesar. Dacă Neodolpasse se utilizează de către o femeie care încearcă să conceapă sau în timpul primului sau celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie menţinută cât mai scăzută, iar durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă posibil. Monitorizarea prenatală pentru oligoamnios și constricția canalului arterial trebuie luată în considerare după expunerea la Neodolpasse timp de câteva zile începând cu săptămâna 20 de sarcină. Administrarea Neodolpasse trebuie întreruptă dacă se constată oligoamnios sau constricția canalului arterial.

În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei prostaglandinelor pot expune:

  • fătul la: − toxicitate cardiopulmonară (constricție/închidere prematură a canalului arterial şi hipertensiune pulmonară); − disfuncţie renală (vezi mai sus).
  • mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii, la: − posibila prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant plachetar care poate apărea chiar la doze foarte mici; − inhibarea contracţiilor uterine, care determină întârzierea sau prelungirea travaliului.

Prin urmare, Neodolpasse este contraindicat în timpul ultimului trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3 și 5.3).

Alăptarea Similar altor AINS, diclofenacul trece, în cantitate mică, în laptele matern. Prin urmare, diclofenacul nu trebuie administrat în timpul alăptării.

Fertilitatea Prostaglandinele joacă un rol important în procesul de ovulaţie, implantare şi vascularizare a placentei. Ca şi în cazul altor AINS, utilizarea diclofenacului poate afecta fertilitatea şi nu este recomandată femeilor care încearcă să conceapă. La femeile care au probleme de concepţie sau care sunt supuse investigaţiilor privind infertilitatea, trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului cu diclofenac.

ORFENADRINĂ

Sarcina Nu există experienţă sau experienţa utilizării citratului de orfenadrină în timpul primului trimestru de sarcină este limitată. Nu există experienţă clinică privind utilizarea citratului de orfenadrină în timpul celui de-al doilea şi a celui de-al treilea trimestru de sarcină. Studiile efectuate pe animale sunt insuficiente pentru a stabili toxicitatea asupra funcţiei de reproducere. Riscul potenţial la om nu este cunoscut. Prin urmare, citratul de orfenadrină trebuie utilizat în timpul sarcinii numai dacă potenţialul beneficiu justifică riscul potenţial.

Alăptarea Nu se cunoaşte dacă citratul de orfenadrină este excretat în laptele matern. Prin urmare, citratul de orfenadrină trebuie utilizat în timpul alăptării numai după o riguroasă evaluare a raportului beneficiu/risc.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.6

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Reacţiile adverse pot apărea cu următoarele frecvenţe: Foarte frecvente: pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane Frecvente: pot afecta până la 1 din 10 persoane Mai puţin frecvente: pot afecta până la 1 din 100 persoane Rare: pot afecta până la 1 din 1000 persoane

Foarte rare: pot afecta până la 1 din 10000 persoane Cu frecvenţă necunoscută: frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile

DICLOFENAC Cele mai frecvente reacţii adverse sunt tulburările gastro-intestinale. Apar ulceraţii la nivelul stomacului, perforaţii intestinale sau sângerări gastro-intestinale, care pun uneori în pericol viaţa, în special, la pacienţii vârstnici. După administrarea de AINS, au fost raportate greaţă, vărsături, diaree, gaze abdominale, constipaţie, indigestie, durere la nivelul stomacului, sânge în fecale, vărsături cu sânge deschis la culoare, ulceraţii ale mucoasei bucale, inflamare a mucoasei stomacului, agravare a ulcerului de la nivelul intestinului gros şi a bolii Crohn preexistente (un tip particular de inflamaţie cronică a intestinului) (vezi, de asemenea, pct. 2, Atenţionări şi precauţii).

În asociere cu tratamentul cu AINS, au fost raportate acumularea apei în organism (edeme), tensiune arterială mare şi insuficienţă cardiacă (inimă slăbită).

Următoarele reacţii adverse au fost raportate în timpul tratamentului pe termen scurt sau pe termen lung:

Infecţii şi infestări Foarte rare Agravare a inflamaţiei de natură infecţioasă

Tulburări ale sângelui Foarte rare Tulburări privind formarea sângelui, cu reducere a numărului unui tip sau a tuturor tipurilor de celule din sânge (trombocite, globule roşii şi/sau globule albe), anemie cauzată de distrugerea celulelor roşii din sânge

Tulburări ale sistemului imunitar Rare Alergii (inclusiv scădere a tensiunii arteriale şi şoc) Foarte rare Reacţie alergică severă, cu umflare a pielii şi a mucoaselor (inclusiv la nivelul feţei); umflare a limbii, umflare a laringelui şi îngustare a traheei, scurtare a respiraţiei

Tulburări psihice Foarte rare Modificări anormale ale percepţiei şi gândirii, depresie, tulburări de somn (insomnii), coşmaruri, stare de nelinişte, iritabilitate, pierdere a simţului realităţii

Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Durere de cap, vertij Rare Ameţeală, somnolenţă, nelinişte, agitaţie Foarte rare Tulburări de sensibilitate, tulburări psihice, dezorientare, crize convulsive, stare de nelinişte, tremor, meningită (manifestată prin rigiditate la nivelul gâtului, durere de cap, greaţă, vărsături, febră şi dezorientare), modificări ale gustului, atac cerebral

Tulburări ale ochilor Foarte rare Tulburări de vedere (vedere înceţoşată sau dublă)

Tulburări ale urechii Rare Vertij (ameţeală) Foarte rare Pierdere sau scădere temporară a auzului, ţiuituri în urechi

Tulburări ale inimii Foarte rare Bătăi neregulate şi rapide ale inimii care sunt simţite (palpitaţii), durere în piept, reţinere de lichide în organism (edeme), inimă slăbită (insuficienţă cardiacă), atac de cord (infarct miocardic acut)

Tulburări la nivelul vaselor de sânge Foarte rare Tensiune arterială mare, inflamare a vaselor de sânge

Tulburări respiratorii Rare Astm bronşic (inclusiv dificultate la respiraţie) Foarte rare Inflamaţie a plămânilor (pneumonie)

Tulburări la nivelul stomacului şi intestinului Frecvente Durere de stomac, scăderea poftei de mâncare, greaţă, vărsături, diaree, crampe abdominale, indigestie, balonare, gaze abdominale, lipsa poftei de mâncare Rare Inflamare a mucoasei stomacului, hemoragii gastro-intestinale, ulcer cu sau fără sângerare şi/sau perforaţie, vărsături cu sânge, sânge în scaun (fecale negre sau închise la culoare), diaree cu sânge Foarte rare Inflamare a mucoasei intestinului (cu sângerare/agravare a inflamaţiei intestinului gros prin ulceraţie), constipaţie, inflamaţie şi ulceraţii ale mucoasei bucale, leziuni ale esofagului, îngustare a intestinului din cauza aderenţelor, inflamare a pancreasului Cu frecvență Crampe ușoare si sensibilitate abdominală, care se manifestă la puțin timp după necunoscută începerea tratamentului cu Neodolpasse și care sunt urmate de sângerare rectală sau diaree hemoragică, care se manifestă, de obicei, în decurs de 24 de ore de la apariția durerii abdominale.

Tulburări la nivelul ficatului Frecvente Creştere a concentraţiilor enzimelor ficatului în sânge Rare Afectare severă a funcţiei ficatului (insuficienţă hepatică), inflamaţie a ficatului, cu sau fără icter (îngălbenire a pielii, mucoaselor şi a albului ochilor) Foarte rare Inflamaţie acută a ficatului cu evoluţie bruscă, distrugere a celulelor ficatului, afectare bruscă şi severă a funcţiei ficatului (insuficienţă hepatică acută)

Afecţiuni ale pielii şi ale ţesutului care se află sub piele Frecvente Erupţie tranzitorie pe piele, erupţie generalizată Rare Urticarie (blânde şi senzaţie de mâncărime) Foarte rare Cădere temporară a părului, apariţie de băşici la nivelul pielii, eczemă, înroşire a pielii, sensibilitate a pielii la expunere la lumina naturală, sângerări la nivelul pielii, erupţii severe cu apariţie de băşici şi descuamare a pielii, mâncărime

Tulburări ale rinichilor şi ale căilor urinare Mai puţin Acumulare de sodiu şi lichide în organism frecvente Foarte rare Afectare bruscă şi severă a funcţiei rinichilor, prezenţa de sânge sau proteine în urină (hematurie sau proteinurie), inflamaţie a ţesutului rinichilor (nefrită interstiţială), tulburări ale rinichilor (sindrom nefrotic, necroză papilară renală)

Tulburări ale aparatului genital şi sânului Foarte rare Incapacitate de a obţine o erecţie (impotenţă)

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Frecvente Reacţii locale, de exemplu, durere sau întârire la locul de administrare, iritaţie şi inflamare a venei Rare Umflare şi necroză la locul de administrare Foarte rare Formare de puroi (abces) la locul de administrare

ORFENADRINĂ:

Tulburări psihice Mai puţin frecvente Euforie, nervozitate, stare de nelinişte, tulburări ale somnului, confuzie, depresie, instabilitate emoţională

Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Oboseală, vertij (ameţeală)

Mai puţin frecvente Durere de cap, tremurături ale muşchilor, tulburări la înghiţire şi tulburări de vorbire, tulburări de gândire, tulburări ale poftei de mâncare şi modificări ale gustului

Tulburări ale ochilor Frecvente Tulburări de vedere Mai puţin frecvente Durere, uscăciune a ochilor Cu frecvenţă Tulburări temporare ale acomodării vederii, creştere a presiunii în ochi necunoscută

Tulburări ale inimii Cu frecvenţă Bătăi rapide ale inimii, bătăi rapide şi neregulate ale inimii care sunt simţite necunoscută (palpitaţii)

Tulburări respiratorii Mai puţin frecvente Rinită, durere în piept

Tulburări la nivelul stomacului şi intestinului Frecvente Stare de rău, greaţă Mai puţin frecvente Uscăciune a gurii, durere abdominală, constipaţie, diaree Cu frecvenţă Vărsături, scădere a poftei de mâncare necunoscută

Afecţiuni ale pielii şi ale ţesutului care se află sub piele Mai puţin frecvente Erupţie cutanată generalizată Cu frecvenţă Reducere a secreţiei glandelor care produc sudoarea (acumulare de căldură), necunoscută înroşire a pielii

Tulburări ale rinichilor şi ale căilor urinare Mai puţin frecvente Reţinerea urinii în organism, eliminare involuntară a urinii

Tulburări ale aparatului genital şi sânului Mai puţin frecvente Arsuri în zona genitală, la femei

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Mai puţin frecvente Disconfort, slăbiciune a picioarelor

Întrerupeţi tratamentul cu diclofenac şi consultaţi imediat un medic, dacă observaţi apariţia următoarelor simptome:

  • disconfort la nivelul stomacului, arsuri în capul pieptului sau durere de stomac;
  • vărsături cu sânge, fecale negre sau închise la culoare, sânge în urină;
  • reacţii la nivelul pielii, de exemplu, erupţie cutanată tranzitorie sau mâncărime;
  • dificultate în respiraţie, respiraţie îngreunată sau scurtare a respiraţiei, umflare în zona capului;
  • durere în piept, care poate fi semnul unei reacții alergice potențial grave, numită sindrom Kounis;
  • îngălbenire a pielii sau a albului ochilor;
  • stare de epuizare severă, însoţită de pierdere a poftei de mâncare;
  • durere de gât persistentă, răni la nivelul mucoasei bucale, stare de epuizare sau febră;
  • sângerare la nivelul nasului, sângerare la nivelul pielii;
  • umflare a feţei, tălpilor sau picioarelor;
  • eliminare redusă de urină, asociată cu stare de epuizare severă;
  • durere de cap severă sau rigiditate a gâtului;
  • durere în piept;
  • dezorientare.

Medicamentele de tipul Neodolpasse pot fi asociate cu o uşoară creştere a riscului de atac de cord (infarct miocardic acut) sau atac cerebral (accident vascular cerebral).

Raportarea reacţiilor adverse Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct la Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478-RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.

REACŢII ADVERSE REFERITOARE LA DICLOFENAC

Cele mai frecvente reacţii adverse sunt tulburările gastro-intestinale. Apar ulceraţii peptice, perforaţii sau hemoragii gastro-intestinale, uneori letale, în special la pacienţii vârstnici. După administrarea de AINS, au fost raportate greaţă, vărsături, diaree, meteorism, constipaţie, dispepsie, durere abdominală, melenă, hematemeză, stomatită aftoasă, agravarea colitei ulceroase sau a bolii Crohn preexistente (vezi pct. 4.4). Gastrita a fost raportată mai puţin frecvent. Au fost raportate edeme, hipertensiune arterială şi insuficienţă cardiacă, în asociere cu tratamentul cu AINS.

Următoarele reacţii adverse au fost raportate în timpul tratamentului pe termen scurt sau pe termen lung.

Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează, în mod consecvent, existenţa unui risc crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic acut şi accident vascular cerebral) asociate cu utilizarea diclofenacului, în special, în doze mari (150 mg zilnic) şi în tratamentul de lungă durată (vezi pct. 4.3 şi 4.4 Contraindicaţii şi Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).

Pacienţii trebuie informaţi în legătură cu necesitatea întreruperii tratamentului cu diclofenac şi consultarea imediată a unui medic, dacă apar următoarele simptome ale unor reacţii adverse posibil periculoase:

  • disconfort gastric, pirozis sau gastralgie;
  • hematemeză, melenă sau hematurie;
  • reacţii cutanate, de exemplu, erupţie cutanată sau mâncărime;
  • dificultate la respiraţie, detresă respiratorie sau dispnee, edeme în zona capului;
  • îngălbenire a pielii sau a sclerelor;
  • stare de epuizare severă, însoţită de inapetenţă;
  • durere de gât persistentă, răni la nivelul mucoasei bucale, stare de epuizare sau febră;
  • epistaxis, dermatoragie;
  • edem al feţei, plantelor sau membrelor inferioare;
  • excreţie redusă de urină, asociată cu stare de epuizare severă;
  • cefalee severă sau rigiditate a gâtului;
  • durere retrosternală;
  • dezorientare.

REACŢII ADVERSE REFERITOARE LA ORFENADRINĂ

Reacţiile adverse la orfenadrină sunt determinate, în mare parte, de efectul său parasimpatolitic.

Raportarea reacţiilor adverse Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478-RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro

Text oficial · Prospect · pct. 4RCP · pct. 4.8

Compoziție & excipienți

Prospect · pct. 6 RCP · pct. 2 + 6.1

Ce conţine Neodolpasse

  • Substanţele active sunt diclofenac sodic şi citrat de orfenadrină. Fiecare 1000 ml soluţie perfuzabilă conţin diclofenac sodic 300 mg şi citrat de orfenadrină 120 mg.
  • Celelalte componente sunt: acetilcisteină, acid L-malic, edetat disodic dihidrat, hidroxid de sodiu şi apă pentru preparate injectabile.

Cum arată Neodolpasse şi conţinutul ambalajului Neodolpasse este o soluţie limpede, incoloră.

Cutie cu 1 flacon a 250 ml soluţie perfuzabilă. Cutie cu 5 flacoane a câte 250 ml soluţie perfuzabilă. Cutie cu 10 flacoane a câte 250 ml soluţie perfuzabilă.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi fabricantul

Deținătorul autorizației de punere pe piață FRESENIUS KABI ROMANIA SRL Strada Henri Coandă, Nr. 2, Oraş Ghimbav, Judeţ Braşov, România Telefon: +40 (0)268 40 62 60 Fax: +40 (0)268 40 62 63 e-mail: office-ro@fresenius-kabi.com

Fabricantul Fresenius Kabi Austria GmbH Hafnerstrasse 36, 8055 Graz, Austria Telefon: +43 316 249 0 Fax: +43 316 249 408 e-mail: info-atgr@fresenius-kabi.com

Acest prospect a fost revizuit în iunie 2024

Alte surse de informaţii

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro/.

1000 ml soluţie perfuzabilă conţin diclofenac sodic 300 mg (echivalent cu diclofenac 278,40 mg şi sodiu 21,60 mg) şi citrat de orfenadrină 120 mg.

Electroliți: aproximativ 190 mmol sodiu/1000 ml (4360 mg sodiu/1000 ml). Osmolaritate: aproximativ 303 mOsm/l.

Excipient cu efect cunoscut: sodiu.

Pentru lista completă a excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Acetilcisteină Acid L-malic Edetat disodic dihidrat Hidroxid de sodiu Apă pentru preparate injectabile

Acetilcisteină · excipient
Acid L-malic · excipient
Edetat disodic dihidrat · excipient
Hidroxid de sodiu · excipient
Apă pentru preparate injectabile · excipient
Text oficial · Prospect · pct. 6RCP · pct. 2 + 6.1

Păstrare & valabilitate

Prospect · pct. 5 RCP · pct. 6.3 + 6.4

A se păstra la temperaturi sub 25°C. A se păstra flaconul în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.

Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.

Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe flacon şi cutie, după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

Nu utilizaţi acest medicament dacă observaţi că soluţia nu este limpede şi incoloră sau dacă flaconul este deteriorat.

Medicul dumneavoastră sau farmacistul spitalului sunt responsabili pentru păstrarea, utilizarea şi eliminarea corectă a acestui medicament.

MEDICAMENTELE EXPIRATE ȘI/SAU NEUTILIZATE TREBUIE RETURNATE LA SPITALE PUBLICE SAU PRIVATE.

Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

Perioada de valabilitate în ambalajul original: 1 an

Perioada de valabilitate după prima deschidere a flaconului: Neodolpasse trebuie utilizat imediat după prima deschidere a flaconului. Orice cantitate de soluţie neutilizată trebuie eliminată.

Perioada de valabilitate după amestecare cu alte componente: Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat imediat, responsabilitatea privind durata şi condiţiile de păstrare înainte de utilizare revine utilizatorului şi nu trebuie să depăşească 24 de ore la temperatura camerei, exceptând situaţiile în care amestecarea a fost efectuată în condiţii aseptice controlate şi validate, iar compatibilitatea amestecului poate fi asigurată (vezi pct. 6.6).

A se păstra la temperaturi sub 25°C. A se păstra flaconul în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.

Text oficial · Prospect · pct. 5RCP · pct. 6.3 + 6.4

Ambalaje

Cutie cu 1 flac. din sticla incolora x 250 ml sol. perf. · 6185/2014/01
Cutie cu 5 flac. din sticla incolora x 250 ml sol. perf. · 6185/2014/02
Cutie cu 10 flac. din sticla incolora x 250 ml sol. perf. · 6185/2014/03

Documente oficiale