C08GA02 · Blocante ale canalelor de calciu si diuretic Prescripție, valabilă 6 luni

Natrixam 1,5 mg/10 mg

Comprimate cu eliberare modif. · DCI: Combinatii (Indapamidum+amlodipinum)

Natrixam este prescris ca tratament de substituţie pentru tensiunea arterială mare (hipertensiune arterială) la pacienţii care primesc deja indapamidă şi amlodipină sub formă de comprimate separate, în aceeaşi concentraţie.

Cum citiți informația

De unde vin aceste informații? Pacient = Prospect · Medic = RCP. Ambele aprobate de ANMDMR.

Nu reformulăm liber textul medical. „Pentru pacient” urmează Prospectul; „Pentru medic” urmează Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP). Fiecare secțiune indică documentul-sursă.

Indicații

Prospect · pct. 1 RCP · pct. 4.1

Natrixam este o combinaţie de două substanţe active, indapamidă şi amlodipină. Indapamida este un diuretic. Diureticele cresc cantitatea de urină produsă de către rinichi. Cu toate acestea, indapamida este diferită de alte diuretice, deorece determină doar o creştere uşoară a cantităţii de urină produsă. Amlodipina este un antagonist al canalelor de calciu (care aparţine unei clase de medicamente numite dihidropiridine) şi acţionează prin relaxarea vaselor de sânge, astfel încât sângele să treacă mai uşor prin acestea. Fiecare dintre substanţele active scade tensiunea arterială.

Natrixam este indicat ca tratament de substituţie în hipertensiunea arterială esenţială, la pacienţi a căror afecţiune este deja controlată cu indapamidă şi amlodipină, administrate concomitent, în aceleaşi doze.

Text oficial · Prospect · pct. 1RCP · pct. 4.1

Dozaj & administrare

Prospect · pct. 3 RCP · pct. 4.2

Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

Doza recomandată este de un comprimat o dată pe zi, de preferat dimineaţa. Comprimatul trebuie înghiţit întreg, cu un pahar cu apă, şi nu trebuie mestecat.

Dacă luaţi mai mult Natrixam decât trebuie Dacă luaţi prea multe comprimate, tensiunea dumneavoastră arterială poate deveni mică sau periculos de mică. Puteţi simţi ameţeală, somnolenţă, uşoară stare de confuzie, senzaţie de leşin sau slăbiciune. Pot apărea greaţă, vărsături, crampe, senzaţie de confuzie şi modificări ale cantităţii de urină produsă de rinichi. Dacă scăderea tensiunii arteriale este destul de severă, poate apărea şoc. Puteţi avea senzaţia de piele umedă şi rece şi vă puteţi pierde conştienţa. Excesul de lichid se poate acumula în plămâni (edem pulmonar) provocând dificultăți de respirație care se pot dezvolta până la 24-48 de ore după administrare. Dacă luaţi prea multe comprimate de Natrixam, solicitaţi imediat ajutor medical.

Dacă uitaţi să luaţi Natrixam Nu vă îngrijoraţi. Dacă uitaţi să luaţi un comprimat, renunţaţi definitiv la doza respectivă. Luaţi doza următoare la momentul obişnuit. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.

Dacă încetaţi să luaţi Natrixam Deoarece tratamentul pentru tensiunea arterială mare este, de obicei, pe toată durata vieţii, trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră înainte de a întrerupe acest medicament.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Doze

Un comprimat pe zi, administrat în doză unică, de preferat dimineaţa, înghiţit întreg cu un pahar cu apă, fără a fi mestecat.

Combinaţia în doză fixă nu este indicată ca tratament de iniţiere.

Dacă este necesară o schimbare a dozei, trebuie avută în vedere stabilirea treptată individuală a dozei fiecărei componente.

Grupe speciale de pacienți

Copii şi adolescenţi Siguranţa şi eficacitatea Natrixam la copii şi adolescenţi nu au fost stabilite. Nu sunt disponibile date.

Pacienţi cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.3 şi 4.4): Tratamentul este contraindicat în insuficienţa renală severă (clearance-ul creatininei sub 30 ml/min). Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţi cu insuficienţă renală uşoară până la moderată.

Vârstnici (vezi pct. 4.4 şi 5.2): Pacienţii vârstnici pot fi trataţi cu Natrixam corespunzător funcţiei renale.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.3 şi 4.4): Tratamentul este contraindicat în insuficienţa hepatică severă. Dozele recomandate de amlodipină la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară şi moderată nu au fost stabilite; prin urmare, stabilirea dozei trebuie efectuată cu precauţie şi trebuie să înceapă cu doza cea mai mică a intervalului de doze (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Mod de administrare

Administrare orală.

Text oficial · Prospect · pct. 3RCP · pct. 4.2

Contraindicații

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.3

dacă sunteţi alergic la indapamidă sau la orice altă sulfonamidă (clasă de medicamente pentru tratamentul hipertensiunii arteriale), la amlodipină sau la orice alt antagonist de calciu (clasă de medicamente pentru tratamentul hipertensiunii arteriale) sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6); aceasta poate însemna mâncărimi, înroşire a pielii sau dificultăţi la respiraţie,
dacă aveţi tensiune arterială foarte mică (hipotensiune arterială),
dacă aveţi o îngustare a valvei aortice a inimii (stenoză aortică) sau şoc cardiogen (situaţie în care inima nu este capabilă să asigure organismului cantitatea necesară de sânge),
dacă aveţi insuficienţă cardiacă după un infarct miocardic,
dacă aveţi o afecţiune severă a rinichilor,
dacă aveţi o afecţiune severă a ficatului sau aveţi o afecţiune numită encefalopatie hepatică (boală a creierului cauzată de afecţiuni ale ficatului),
dacă aveţi valori mici ale potasiului în sânge.

Hipersensibilitate la substanţele active, la alte sulfonamide, la derivaţi dihidropiridinici sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1
Insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei sub 30 ml/min)
Encefalopatie hepatică sau insuficienţă hepatică severă
Hipokaliemie
Hipotensiune arterială severă
Şoc (inclusiv şoc cardiogen)
Obstrucţie a tractului de ejecţie al ventriculului stâng (de exemplu, stenoză aortică de grad mare)
Insuficienţă cardiacă instabilă hemodinamic după infarct miocardic acut.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.3

Atenționări & precauții

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.4

Înainte să luaţi Natrixam, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Trebuie să îl anunţaţi pe medicul dumneavoastră dacă aveţi sau aţi avut oricare dintre următoarele afecţiuni sau vă aflaţi în oricare dintre următoarele situaţii:

infarct miocardic recent,
dacă aveţi insuficienţă cardiacă, orice tulburări de ritm al inimii, boală coronariană (boală a inimii cauzată de un flux sanguin slab în vasele de sânge ale inimii),
dacă aveţi probleme ale rinichilor,
dacă manifestați o scădere a vederii sau durere oculară. Acestea pot fi simptome ale acumulării de lichid în stratul vascular al ochiului (efuziune coroidiană) sau ale unei presiuni mari la nivelul ochilor dumneavoastră și pot să apară în decurs de câteva ore până la câteva săptămâni de la administrarea Natrixam. Dacă este netratată, aceasta poate duce la pierderea permanentă a vederii. Dacă ați avut anterior o reacție alergică la peniciline sau la sulfonamide, puteți avea un risc crescut de a dezvolta o astfel de reacție,
dacă aveți tulburări musculare, inclusiv dureri musculare, sensibilitate, slăbiciune sau crampe,
creştere severă a tensiunii arteriale (criză hipertensivă),
sunteţi vârstnic şi doza dumneavoastră trebuie crescută,
dacă luaţi alte medicamente,
dacă sunteţi malnutrit,
dacă aveţi probleme ale ficatului,
dacă aveţi diabet zaharat,
dacă aveţi gută,
dacă trebuie să efectuaţi un test pentru a verifica funcţionarea glandei paratiroide,
dacă aţi avut reacţii de fotosensibilitate. Medicul dumneavoastră vă poate recomanda analize de sânge pentru a verifica dacă aveţi valori mici ale sodiului sau potasiului sau valori mari ale calciului. Dacă credeţi că oricare dintre aceste situaţii se aplică în cazul dumneavoastră sau dacă aveţi orice întrebări sau îndoieli privind utilizarea acestui medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Sportivii trebuie atenţionaţi că Natrixam conţine o substanţă activă (indapamida) care poate determina pozitivarea testelor antidoping.

Atenţionări speciale

Encefalopatie hepatică: Atunci când funcţia hepatică este afectată, diureticele înrudite cu tiazidele pot determina encefalopatie hepatică ce poate evolua spre comă hepatică, în special în caz de dezechilibru electrolitic. Dacă aceasta apare, din cauza prezenţei indapamidei, administrarea Natrixam trebuie întreruptă imediat.

Fotosensibilitate: Au fost raportate cazuri de fotosensibilitate la utilizarea diureticelor tiazidice şi a celor înrudite cu tiazidele (vezi pct. 4.8). Dacă reacţiile de fotosensibilitate apar în timpul tratamentului, se recomandă oprirea acestuia. Dacă se consideră necesară reluarea tratamentului cu diuretic, se recomandă protejarea zonelor expuse la soare sau la radiaţii UVA artificiale.

Precauţii pentru utilizare

Criza hipertensivă: Siguranţa şi eficacitatea amlodipinei în criza hipertensivă nu au fost stabilite.

Echilibru hidroelectrolitic:

Natriemie: Aceasta trebuie determinată înaintea începerii tratamentului şi ulterior, la intervale regulate. Scăderea concentraţiei plasmatice de sodiu poate fi iniţial asimptomatică şi, prin urmare, este necesară determinarea periodică. Testele trebuie efectuate mai frecvent la pacienţii vârstnici sau la pacienţii cu ciroză (vezi pct. 4.8 şi 4.9). Orice tratament diuretic poate produce hiponatriemie, uneori cu consecințe foarte grave. Hiponatriemia însoțită de hipovolemie poate fi responsabilă de deshidratare și hipotensiune arterială ortostatică. Pierderea concomitentă a ionilor de clor poate conduce la alcaloză metabolică compensatorie secundară: incidența si gradul acestui efect sunt ușoare.

Kaliemie: Depleţia de potasiu cu hipokaliemie este un risc major al diureticelor tiazidice şi al celor înrudite cu tiazidele. Hipokaliemia poate provoca tulburări musculare. Au fost raportate cazuri de rabdomioliză, în special în contextul hipokaliemiei severe. Riscul apariţiei hipokaliemiei (< 3,4 mmol/l) trebuie prevenit la anumite grupe de pacienţi cu risc crescut, cum sunt vârstnicii, pacienţii malnutriţi şi/sau cu polimedicaţie, pacienţii cu ciroză cu edeme şi ascită, pacienţii cu afecţiune coronariană şi insuficienţă cardiacă. În acest caz, hipokaliemia creşte toxicitatea cardiacă a glicozidelor cardiace şi riscul aritmiilor.

De asemenea, pacienţii cu interval QT prelungit sunt un grup de risc, indiferent dacă etiologia este congenitală sau iatrogenă. Hipokaliemia, precum şi bradicardia, reprezintă un factor favorizant pentru apariţia aritmiilor severe, în special torsada vârfurilor, care poate fi letală.

În toate cazurile menţionate mai sus este necesară determinarea mai frecventă a kaliemiei. Prima testare a kaliemiei trebuie efectuată în prima săptămână după începerea tratamentului. Dacă se observă hipokaliemie, este necesară corectarea. Hipokaliemia identificată în asociere cu hipomagneziemie poate fi refractară la tratament, cu excepția cazului în care concentrația plasmatică de magneziu este corectată.

Magneziemie: S-a demonstrat că tiazidele și diureticele înrudite cu acestea, inclusiv indapamida, cresc excreția urinară de magneziu, ceea ce poate duce la hipomagneziemie (vezi pct. 4.5 și 4.8).

Calcemie: Diureticele tiazidice şi cele înrudite cu tiazidele pot reduce excreţia urinară a calciului şi pot determina o creştere uşoară şi tranzitorie a calcemiei. Hipercalcemia evidentă poate fi legată de existenţa unui hiperparatiroidism nediagnosticat. Tratamentul trebuie întrerupt înaintea investigării funcţiei paratiroide.

Glicemie: Din cauza prezenţei indapamidei, monitorizarea glicemiei este importantă la pacienţii cu diabet zaharat, mai ales în prezenţa hipokaliemiei.

Insuficienţă cardiacă: Pacienţii cu insuficienţă cardiacă trebuie trataţi cu precauţie. Într-un studiu controlat placebo, efectuat pe termen lung la pacienţi cu insuficienţă cardiacă severă (clasa III şi IV NYHA), incidenţa raportată a edemului pulmonar a fost mai mare în grupul tratat cu amlodipină decât în grupul care a primit placebo. Blocantele canalelor de calciu, inclusiv amlodipina, trebuie utilizate cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă, deoarece pot creşte riscul de evenimente cardiovasculare ulterioare şi de mortalitate.

Funcţia renală: Diureticele tiazidice şi cele înrudite cu tiazidele sunt pe deplin eficace numai atunci când funcţia renală este normală sau doar uşor alterată (creatininemia sub valoarea de 25 mg/ml, adică 220 μmol/l la adult). La vârstnici, valoarea creatininemiei trebuie ajustată în funcţie de vârstă, greutate şi sex.

Hipovolemia, determinată de pierderea de apă şi sodiu de la începutul tratamentului cu diuretice, determină o scădere a filtrării glomerulare. Poate apărea o creştere a concentraţiilor plasmatice ale ureei şi creatininei. Această insuficienţă renală funcţională tranzitorie nu are consecinţe la persoanele cu funcţie renală normală, dar poate agrava o disfuncţie renală preexistentă.

Amlodipina poate fi utilizată în doze normale la pacienţii cu insuficienţă renală. Modificările concentraţiilor plasmatice ale amlodipinei nu sunt corelate cu gradul insuficienţei renale. Amlodipina nu este dializabilă.

Efectul combinaţiei în doză fixă Natrixam nu a fost studiat în caz de disfuncţie renală. În insuficienţa renală, dozele de Natrixam trebuie să corespundă dozelor componentelor individuale administrate separat.

Acid uric: Din cauza prezenţei indapamidei, pacienţii cu hiperuricemie prezintă un risc crescut de apariţie a atacurilor de gută.

Funcţia hepatică: La pacienţii cu funcţia hepatică alterată, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al amlodipinei este prelungit iar valorile ASC sunt mai mari; dozele recomandate nu au fost stabilite. Prin urmare, tratamentul cu amlodipină trebuie iniţiat cu cele mai mici doze ale intervalului de doze şi se recomandă precauţie, atât la începutul tratamentului, cât şi la creşterea dozelor.

Efectul combinaţiei în doză fixă Natrixam nu a fost studiat în caz de disfuncţie hepatică. Luând în considerare efectele indapamidei şi amlodipinei, Natrixam este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, şi se recomandă precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară şi moderată.

Efuziune coroidiană, miopie acută și glaucom cu unghi închis secundar Sulfonamidele sau derivații de sulfonamidă sunt medicamente ce pot provoca o reacție idiosincratică, manifestată prin efuziune coroidiană cu defect de câmp vizual, miopie tranzitorie și glaucom acut cu unghi închis. Simptomele includ debutul acut al scăderii acuității vizuale sau durere oculară și de obicei apar în decurs de câteva ore până la câteva săptămâni de la inițierea medicamentului. Netratat, glaucomul acut cu unghi închis poate duce la pierderea permanentă a vederii. Tratamentul primar este întreruperea administrării medicamentului cât mai rapid posibil. Tratamente medicale sau chirurgicale prompte pot fi luate în considerare în cazul în care presiunea intraoculară rămâne necontrolată. Factorii de risc pentru dezvoltarea glaucomului acut cu unghi închis pot include un istoric de alergie la sulfonamide sau peniciline.

Sportivi Sportivii trebuie atenţionaţi că acest medicament conţine o substanţă activă care poate determina pozitivarea testelor antidoping.

Vârstnici Pacienţii vârstnici pot fi trataţi cu Natrixam corespunzător funcţiei renale (vezi pct. 4.2 şi 5.2).

Excipienţi: Natrixam nu trebuie administrat pacienţilor cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză.

Natriemie Natrixam conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adică practic „nu conţine sodiu”.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.4

Interacțiuni

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.5

Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi orice alte medicamente.

Cu privire la indapamidă:

Administrări concomitente nerecomandate:

Litiu: Creşteri ale concentraţiei plasmatice a litiului cu semne de supradozaj, cum sunt în cazul dietei hiposodate (scăderea eliminării urinare a litiului). Cu toate acestea, dacă utilizarea diureticelor este necesară, se recomandă monitorizarea atentă a concentraţiei plasmatice a litiului şi ajustarea dozelor.

Administrări concomitente care necesită prudenţă

Medicamente care determină torsada vârfurilor, cum sunt, dar fără a se limita la:

medicamente antiaritmice clasa Ia (de exemplu, chinidină, hidrochinidină, disopiramidă),
medicamente antiaritmice clasa III (de exemplu, amiodaronă, sotalol, dofetilidă, ibutilidă, bretiliu),
unele medicamente antipsihotice: fenotiazine (de exemplu, clorpromazină, ciamemazină, levomepromazină, tioridazină, trifluoperazină), benzamide (de exemplu, amisulpridă, sulpiridă, sultopridă, tiapridă), butirofenone (de exemplu, droperidol, haloperidol), alte antipsihotice (de exemplu, pimozidă),
alte medicamente (de exemplu, bepridil, cisapridă, difemanil, eritromicină administrată intravenos, halofantrină, mizolastină, pentamidină, sparfloxacină, moxifloxacină, vincamină administrată intravenos, metadonă, astemizol, terfenadină). Risc crescut de aritmii ventriculare, în special torsada vârfurilor (hipokaliemia este un factor de risc). Este necesară prevenirea hipokaliemiei şi corectarea acesteia, dacă este necesar, înaintea tratamentului cu această combinaţie în doză fixă. Se recomandă monitorizare clinică, a concentraţiilor plasmatice a electroliţilor şi ECG. Utilizaţi medicamente care nu au dezavantajul de a determina torsada vârfurilor în prezenţa hipokaliemiei.

AINS (administrare sistemică), inclusiv inhibitori selectivi de COX-2, doze mari de acid acetilsalicilic ( 3 g/zi): Poate apărea o reducere a efectului antihipertensiv al indapamidei. Risc de insuficienţă renală acută la pacienţii deshidrataţi (scădere a filtrării glomerulare). Se recomandă hidratarea pacienţilor şi monitorizarea funcţiei renale la începutul tratamentului.

Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA): Există risc de hipotensiune arterială apărută brusc şi/sau insuficienţă renală acută atunci când tratamentul cu inhibitori ai ECA este început în prezenţa unei depleţii de sodiu pre-existente (în special la pacienţii cu stenoză de arteră renală).

În caz de hipertensiune arterială, atunci când tratamentul anterior cu diuretice a determinat depleţie de sodiu, este necesar:

fie întreruperea tratamentului cu diuretic cu 3 zile înainte de începerea tratamentului cu inhibitori ai ECA şi, dacă este necesar, reluarea tratamentului cu un diuretic hipokaliemiant;
fie începerea tratamentului cu doze mici de inhibitor al ECA şi creşterea treptată a dozei.

În caz de insuficienţă cardiacă congestivă, se recomandă începerea tratamentului cu doze foarte mici de inhibitor al ECA, eventual după scăderea dozei de diuretic hipokaliemiant administrat concomitent.

În toate cazurile, se recomandă monitorizarea funcţiei renale (creatininemia) în timpul primelor săptămâni de tratament cu un inhibitor al ECA.

Alte substanţe care pot determina hipokaliemie: amfotericină B (administrare i.v.), glucocorticoizi şi mineralocorticoizi (administrare sistemică), tetracosactidă, laxative stimulante: Risc crescut de hipokaliemie (efect aditiv). Se recomandă monitorizarea concentraţiei plasmatice a potasiului şi, dacă este necesar, corectarea acesteia. Se recomandă prudenţă deosebită în cazul tratamentului concomitent cu glicozide cardiace. Trebuie utilizate laxative de volum. Glicozide cardiace: Hipokaliemia și/sau hipomagneziemia favorizează efectele toxice ale digitalicelor. Se recomandă monitorizarea concentraţiei plasmatice a potasiului, a magneziemiei şi a ECG şi, dacă este necesar, reevaluarea tratamentului.

Baclofen: Potenţarea efectului antihipertensiv. Se recomandă hidratarea pacientului şi monitorizarea funcţiei renale la începutul tratamentului.

Alopurinol: Administrarea concomitentă cu indapamida poate crește incidența reacțiilor de hipersensibilitate la alopurinol.

Administrări concomitente care trebuie luate în considerare:

Diuretice care economisesc potasiu (amilorid, spironolactonă, triamteren): Deşi asocierile raţionale sunt utile la unii pacienţi, poate apărea totuşi hipokaliemie sau hiperkaliemie (în special la pacienţii cu insuficienţă renală sau diabet zaharat). Se recomandă monitorizarea concentraţiei plasmatice a potasiului şi a ECG şi, dacă este necesar, reevaluarea tratamentului.

Metformin: Risc crescut de acidoză lactică indusă de metformin, determinată de o posibilă insuficienţă renală funcţională asociată cu utilizarea diureticelor, în special a diureticelor de ansă. Nu utilizaţi metformin atunci când concentraţia plasmatică a creatininei depăşeşte 15 mg/l (135 µmol/l) la bărbaţi şi 12 mg/l (110 µmol/l) la femei.

Substanţe de contrast iodate: În caz de deshidratare determinată de diuretice, există risc crescut de insuficienţă renală acută, în special atunci când se utilizează doze mari de substanţe de contrast iodate. Se recomandă rehidratarea înaintea administrării substanţei de contrast iodate.

Antidepresive cu structură asemănătoare imipraminei, neuroleptice: Creştere a efectului antihipertensiv şi risc crescut de hipotensiune arterială ortostatică (efect aditiv).

Calciu (săruri): Risc de hipercalcemie determinat de scăderea eliminării renale a calciului.

Ciclosporină, tacrolimus: Risc de creştere a concentraţiei plasmatice a creatininei, fără modificarea concentraţiei plasmatice a ciclosporinei, chiar în absenţa depleţiei hidrosaline.

Corticosteroizi, tetracosactidă (administrare sistemică): Scădere a efectului antihipertensiv (retenţie hidrosalină determinată de corticosteroizi).

Cu privire la amlodipină:

Dantrolen (perfuzie): la animale, s-au observat fibrilaţie ventriculară letală şi colaps cardiovascular asociate hiperkaliemiei, după administrarea de verapamil şi dantrolen intravenos. Din cauza riscului de hiperkaliemie, se recomandă să se evite administrarea concomitentă a blocantelor canalelor de calciu cum este amlodipina la pacienţii susceptibili de hipertermie malignă sau în timpul tratamentului pentru hipertermie malignă.

Nu se recomandă administrarea amlodipinei împreună cu grepfrut sau suc de grepfrut, din cauza posibilităţii de creştere a biodisponibilităţii la unii pacienţi, care determină creşterea efectului de scădere a tensiunii arteriale. Inhibitori ai CYP3A4: administrarea concomitentă a amlodipinei cu inhibitori puternici sau moderaţi ai CYP3A4 (inhibitori de protează, antifungice de tip azolic, antibiotice macrolide cum sunt eritromicina sau claritromicina, verapamil sau diltiazem) poate determina o creştere semnificativă a expunerii la amlodipină. Expresia clinică a acestor variaţii farmacocinetice poate fi mai accentuată la vârstnici. Prin urmare, este necesară monitorizarea clinică şi ajustarea dozelor. Există un risc crescut de hipotensiune arterială la pacienții tratați cu claritromicină în asociere cu amlodipină. Se recomandă o monitorizare atentă a pacienților atunci când amlodipina este asociată cu claritromicină.

Inductori ai CYP3A4: administrarea concomitentă de inductori cunoscuți ai CYP3A4 poate determina variații ale concentrației plasmatice a amlodipinei. Prin urmare, tensiunea arterială trebuie monitorizată și trebuie luată în considerare ajustarea dozelor în timpul și după administrarea concomitentă, în special cu inductori puternici ai CYP3A4 (de exemplu, rifampicină, hypericum perforatum).

Efectele amlodipinei asupra altor medicamente: efectul amlodipinei de scădere a tensiunii arteriale se adaugă efectelor de scădere a tensiunii arteriale ale altor medicamente cu proprietăţi antihipertensive.

În studiile clinice privind interacţiunile, amlodipina nu a modificat farmacocinetica atorvastatinei, digoxinei sau warfarinei.

Tacrolimus: Există un risc de creștere a concentrației plasmatice a tacrolimus atunci când este administrat în asociere cu amlodipină. Pentru a evita toxicitatea tacrolimus, administrarea amlodipinei la un pacient tratat cu tacrolimus necesită monitorizarea concentrației plasmatice a tacrolimus și ajustarea dozei de tacrolimus, atunci când este necesar.

Mecanismul de acțiune al inhibitorilor rapamicinei (mTOR): inhibitorii mTOR, cum sunt sirolimus, temsirolimus și everolimus, sunt substraturi ale CYP3A. Amlodipina este un inhibitor slab al CYP3A. Utilizarea concomitentă a inhibitorilor mTOR și amlodipinei poate crește expunerea la inhibitorii mTOR.

Ciclosporină: Nu s-au efectuat studii privind interacțiunea ciclosporinei cu amlodipina la voluntari sănătoși sau la alte categorii de pacienți, cu excepția pacienților cu transplant renal, la care au fost observate creșteri variabile ale concentrației ciclosporinei la finalul intervalului de dozare (în medie 0% – 40%). Trebuie avută în vedere monitorizarea concentrației ciclosporinei la pacienții cu transplant renal tratați cu amlodipină, iar scăderea dozei de ciclosporină trebuie realizată la nevoie.

Simvastatină: administrarea concomitentă a unor doze repetate de 10 mg amlodipină cu 80 mg simvastatină a determinat o creştere cu 77% a expunerii la simvastatină, comparativ cu administrarea simvastatinei în monoterapie. La pacienţii trataţi cu amlodipină, se recomandă limitarea dozei de simvastatină la 20 mg pe zi.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.5

Sarcină, alăptare & fertilitate

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.6

Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament. Acest medicament nu este recomandat în timpul sarcinii. Atunci când o sarcină este planificată sau confirmată, trebuie efectuată cât mai curând posibil schimbarea cu un tratament alternativ.

Natrixam nu este recomandat dacă alăptaţi. Spuneţi imediat medicului dumneavoastră dacă alăptaţi sau urmează să începeţi să alăptaţi.

Din cauza efectelor fiecărei componente a combinaţiei în doză fixă asupra sarcinii şi alăptării, Natrixam nu este recomandat în timpul sarcinii. Natrixam nu este recomandat în timpul alăptării.

Sarcină

Cu privire la indapamidă Datele provenite din utilizarea indapamidei la femeile gravide sunt inexistente sau limitate (mai puţin de 300 de rezultate obţinute din sarcini). Expunerea prelungită la diuretice tiazidice în timpul trimestrului al treilea de sarcină poate reduce volumul plasmatic matern şi fluxul sanguin utero-placentar, ceea ce poate determina ischemie feto-placentară şi întârziere a creşterii. În plus, după expunerea în apropierea termenului, s-au raportat cazuri rare de hipoglicemie şi trombocitopenie la nou-născuţi.

Studiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte în ceea ce privește toxicitatea asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3).

Cu privire la amlodipină Siguranţa amlodipinei asupra sarcinii la om nu a fost stabilită. În studiile la animale, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere a fost observată la doze mari (vezi pct. 5.3).

Alăptare

Cu privire la indapamidă Există informaţii insuficiente cu privire la excreţia indapamidei/metaboliţilor acesteia în laptele uman. Poate să apară hipersensibilitate la medicamente derivate din sulfonamide şi hipokaliemie. Nu se poate exclude un risc pentru nou-născuți/sugari. Indapamida este strâns înrudită cu diureticele tiazidice care au fost asociate, în cazul administrării în timpul alăptării, cu reducerea sau chiar supresia lactaţiei.

Cu privire la amlodipină Amlodipina se excretă în laptele uman. Procentul transferat sugarului din doza utilizată de mamă a fost estimat la un interval interquartilă de 3 – 7%, cu un maximum de 15%. Efectul amlodipinei asupra sugarilor nu este cunoscut.

Fertilitate

Cu privire la indapamidă Studiile privind toxicitatea asupra funcției de reproducere nu au evidențiat niciun efect asupra fertilității la femelele și masculii de șobolan (vezi pct. 5.3). Nu se anticipează efecte asupra fertilității la om.

Cu privire la amlodipină La unii pacienţi trataţi cu blocante ale canalelor de calciu au fost raportate modificări biochimice reversibile la nivelul capului spermatozoizilor. Datele clinice cu privire la efectul potenţial al amlodipinei asupra fertilităţii sunt insuficiente. Într-un studiu efectuat la şobolani s-au observat reacţii adverse asupra fertilităţii la masculi (vezi pct. 5.3).

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.6

Reacții adverse

Prospect · pct. 4 RCP · pct. 4.8

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Întrerupeţi imediat administrarea medicamentului şi adresaţi-vă medicului dumneavoastră dacă apar oricare dintre următoarele reacţii adverse care pot fi severe:

umflare a pleoapelor, feţei sau buzelor (foarte rare, pot afecta până la 1 din 10000 de persoane),
umflare a limbii şi gâtului, care poate provoca dificultăţi mari de respiraţie (foarte rare, pot afecta până la 1 din 10000 de persoane),
reacţii severe la nivelul pielii, incluzând erupţie trecătoare intensă pe piele, urticarie, înroşirea pielii pe tot corpul, mâncărimi severe, apariţia de vezicule, cojirea şi umflarea pielii, inflamarea

Rezumatul profilului de siguranţă

Reacţiile adverse raportate cel mai frecvent după administrarea separată a indapamidei şi amlodipinei includ hipokaliemie, somnolenţă, ameţeli, cefalee, tulburări de vedere, diplopie, palpitaţii, hiperemie a feţei şi gâtului, dispnee, dureri abdominale, greaţă, dispepsie, modificări ale tranzitului intestinal, diaree, constipație, erupții maculopapulare, umflare a gleznelor, spasme musculare, edeme, fatigabilitate și astenie.

Hipomagneziemie Rare –

Scădere a greutăţii – Mai puţin frecvente corporale Interval QT prelungit Cu frecvenţă – pe electrocardiogramă necunoscută (vezi pct. 4.4 şi 4.5) Creştere a glicemiei Cu frecvenţă – necunoscută Oportunitatea administrării acestor diuretice trebuie evaluată foarte atent la pacienţii cu gută sau diabet zaharat Creștere a uricemiei Cu frecvenţă – necunoscută Oportunitatea administrării acestor diuretice trebuie evaluată foarte atent la pacienţii cu gută sau diabet zaharat Creștere a enzimelor Cu frecvență Foarte rare hepatice necunoscută

responsabilă pentru deshidratare şi hipotensiune arterială ortostatică. Pierderea concomitentă a ionilor de clor poate produce alcaloză metabolică secundară compensatorie: incidenţa şi gradul de afectare sunt nesemnificative. cel mai frecvent reprezentate prin colestază Descrierea reacțiilor adverse selectate În timpul studiilor de fază II și III care au comparat indapamida 1,5 mg și 2,5 mg, analiza concentrației plasmatice a potasiului a arătat un efect dependent de doză al indapamidei:
Indapamidă 1,5 mg: Concentraţia plasmatică a potasiului <3,4 mmol/l a fost observată la 10% dintre pacienți și o concentraţie plasmatică a potasiului <3,2 mmol/l a fost observată la 4% dintre pacienți, după 4 până la 6 săptămâni de tratament. După 12 săptămâni de tratament, scăderea medie a concentraţiei plasmatice a potasiului a fost de 0,23 mmol/l.
Indapamidă 2,5 mg: Concentraţia plasmatică a potasiului <3,4 mmol/l a fost observată la 25% dintre pacienți și o concentraţie plasmatică a potasiului <3,2 mmol/l a fost observată la 10% dintre pacienți, după 4 până la 6 săptămâni de tratament. După 12 săptămâni de tratament, scăderea medie a concentraţiei plasmatice a potasiului a fost de 0,41 mmol/l.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro

Text oficial · Prospect · pct. 4RCP · pct. 4.8

Compoziție & excipienți

Prospect · pct. 6 RCP · pct. 2 + 6.1

Ce conţine Natrixam

Substanţele active sunt indapamida şi amlodipina. Un comprimat de Natrixam 1,5 mg/5 mg conţine indapamidă 1,5 mg şi amlodipină besilat 6,935 mg echivalent cu amlodipină 5 mg. Un comprimat de Natrixam 1,5 mg/10 mg conţine indapamidă 1,5 mg şi amlodipină besilat 13,87 mg echivalent cu amlodipină 10 mg.
Celelalte componente sunt:
Nucleul comprimatului de Natrixam 1,5 mg/5 mg şi 1,5 mg/10 mg: lactoză monohidrat, hipromeloză (E464), stearat de magneziu (E572), povidonă (E1201), dioxid de siliciu coloidal anhidru, hidrogenfosfat de calciu dihidrat, celuloză microcristalină (E460), croscarmeloză sodică (E468), amidon pregelatinizat de porumb,
Filmul comprimatului de Natrixam 1,5 mg/5 mg: glicerol (E422), hipromeloză (E464), macrogol 6000, stearat de magneziu (E572), dioxid de titan (E171),
Filmul comprimatului de Natrixam 1,5 mg/10 mg: glicerol (E422), hipromeloză (E464), oxid de fer roşu (E172), macrogol 6000, stearat de magneziu (E572), dioxid de titan (E171).

Cum arată Natrixam şi conţinutul ambalajului Comprimatele de Natrixam 1,5 mg/5 mg sunt comprimate cu eliberare modificată, filmate, de culoare albă, rotunde, cu diametrul de 9 mm, gravate cu pe una dintre feţe. Comprimatele de Natrixam 1,5 mg/10 mg sunt comprimate cu eliberare modificată, filmate, de culoare roz, rotunde, cu diametrul de 9 mm, gravate cu pe una dintre feţe.

Comprimatele sunt disponibile în blistere cu 15, 30, 60, 90 comprimate şi în flacoane cu 100 şi 500 comprimate. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi fabricantul

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă Les Laboratoires Servier 50 rue Carnot – 92284 Suresnes Cedex Franța

Fabricanţii Les Laboratoires Servier Industrie (LSI) 905 route de Saran – 45520 Gidy Franța

Servier (Ireland) Industries Ltd (SII) Moneylands, Gorey Road – Arklow –Co. Wicklow Irlanda

Anpharm Przedsiebiorstwo Farmaceutyczne S.A. 03-236 Warszawa, ul. Annopol 6b Polonia

Laboratorios Servier S.L. Avenida de los Madroños, 33 – 28043 Madrid Spania

Egis Pharmaceuticals PLC H-1165 Budapest, Bökényföldi út 118-120 Ungaria

Egis Pharmaceuticals PLC H- 9900 Körmend, Mátyás király út 65 Ungaria

Acest medicament este autorizat în Statele Membre ale Spaţiului Economic European sub următoarele denumiri comerciale:

Bulgaria NATRIXAM®, таблетки с изменено освобождаване Croația NATRIXAM® tablete s prilagođenim oslobađanjem Republica Cehă NATRIXAM® Estonia NATRIXAM® Franţa NATRIXAM®, comprimé à libération modifiée Letonia TERTENSAM®, ilgstošās darbības tabletes Lituania NATRIXAM®, modifikuoto atpalaidavimo tabletės Luxemburg NADREXAM®, comprimé à libération modifiée Malta NATRIXAM®, modified-release tablets Țările de Jos NATRIXAM®, tabletten met gereguleerde afgifte Polonia TERTENS-AM® România NATRIXAM® comprimate cu eliberare modificată Slovacia NATRIXAM®, tablety s riadeným uvoľňovaním Slovenia NADEXAM® tablete s prirejenim sproščanjem

Acest prospect a fost revizuit în iulie 2023.

Un comprimat conţine indapamidă 1,5 mg și besilat de amlodipină 6,935 mg echivalent cu amlodipină 5 mg. Un comprimat conţine indapamidă 1,5 mg și besilat de amlodipină 13,87 mg echivalent cu amlodipină 10 mg.

Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 104,5 mg. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Nucleu: Hipromeloză (E464) Lactoză monohidrat Stearat de magneziu (E572) Povidonă (E1201) Dioxid de siliciu coloidal anhidru Hidrogenfosfat de calciu dihidrat Celuloză microcristalină (E460) Croscarmeloză sodică (E468) Amidon pregelatinizat de porumb

Film: Glicerol (E422) Hipromeloză (E464) Macrogol 6000 Stearat de magneziu (E572) Dioxid de titan (E171)

Film: Glicerol (E422) Hipromeloză (E464) Oxid de fer roşu (E172) Macrogol 6000 Stearat de magneziu (E572) Dioxid de titan (E171)

indapamidă 1,5 mg și besilat de amlodipină 6,935 mg echivalent cu amlodipină · substanță activă

Nucleu: · excipient

Hipromeloză (E464) · excipient

Lactoză monohidrat · excipient

Stearat de magneziu (E572) · excipient

Povidonă (E1201) · excipient

Dioxid de siliciu coloidal anhidru · excipient

Hidrogenfosfat de calciu dihidrat · excipient

Celuloză microcristalină (E460) · excipient

Croscarmeloză sodică (E468) · excipient

Amidon pregelatinizat de porumb · excipient

Glicerol (E422) · excipient

Macrogol 6000 · excipient

Dioxid de titan (E171) · excipient

Oxid de fer roşu (E172) · excipient

Text oficial · Prospect · pct. 6RCP · pct. 2 + 6.1

Păstrare & valabilitate

Prospect · pct. 5 RCP · pct. 6.3 + 6.4

Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.

Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie şi pe flacon sau blister. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

A se păstra la temperaturi sub 30°C.

Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

2 ani

A se păstra la temperaturi sub 30°C.

Text oficial · Prospect · pct. 5RCP · pct. 6.3 + 6.4

Ambalaje

Cutie cu 1 blist. PVC/Al x 15 compr. cu elib. modificata · 13491/2020/01

Cutie cu 2 blist. PVC/Al x 15 compr. cu elib. modificata · 13491/2020/02

Cutie cu 4 blist. PVC/Al x 15 compr. cu elib. modificata · 13491/2020/03

Cutie cu 6 blist. PVC/Al x 15 compr. cu elib. modificata · 13491/2020/04

Cutie cu 1 flac. PEID x 100 compr. cu elib. modificata · 13491/2020/05

Cutie cu 5 flac. PEID x 100 compr. cu elib. modificata · 13491/2020/06

Documente oficiale

RCPRezumatul caracteristicilor produsuluiDeschide PDF · ANMDMR ProspectProspect — informații pentru pacientDeschide PDF · ANMDMR AmbalajInformații privind etichetareaDeschide PDF · ANMDMR