Monopril 10 mg

Doza trebuie individualizată.

Adulţi

Hipertensiune arterială Inițierea tratamentului necesită luarea în considerare a tratamentului recent cu antihipertensive, stadiul hipertensiunii arteriale, restricţia aportului de sare şi/sau lichide şi alte situaţii clinice. Dacă este posibil, se întrerupe tratamentul medicamentos antihipertensiv al pacientului, administrat anterior, cu câteva zile înaintea inițierii tratamentului cu fosinopril sodic.

Doza iniţială recomandată este de 10 mg fosinopril sodic, o dată pe zi. Aceasta se va ajusta în funcţie de răspunsul tensiunii arteriale. Doza recomandată variază între 10 – 40 mg o dată pe zi. Dacă tensiunea arterială nu este controlată adecvat doar cu fosinopril sodic, poate fi adăugat un medicament diuretic.

Dacă tratamentul cu fosinopril sodic este iniţiat la un pacient care primeşte deja un diuretic, terapia trebuie iniţiată sub supraveghere medicală atentă timp de câteva ore şi până în momentul stabilizării tensiunii arteriale. Pentru a reduce probabilitatea hipotensiunii, medicamentul diuretic trebuie întrerupt cu două-trei zile înaintea începerii tratamentului cu fosinopril sodic.

Insuficienţă cardiacă Doza iniţială recomandată este de 10 mg fosinopril sodic o dată pe zi. Tratamentul trebuie inițiat sub supraveghere medicală atentă. Dacă doza iniţială de fosinopril sodic este bine tolerată, ulterior poate fi crescută la intervale de o săptămână, gradat până la 40 mg o dată pe zi, în funcţie de răspunsul clinic. Apariţia hipotensiunii după doza iniţială nu exclude creşterea gradată, atentă a dozei de fosinopril sodic, urmărind controlul eficace al hipotensiunii arteriale.

Fosinopril sodic trebuie administrat în asociere cu un medicament diuretic.

Copii şi adolescenţi Siguranţa şi eficacitatea la copii cu vârsta sub 18 ani nu au fost încă stabilite.

Administrare la vârstnici În studiile clinice, printre pacienţii cărora li s-a administrat fosinopril, în general nu au fost observate diferenţe în eficacitate sau siguranţă între pacienţii în vârstă (65 ani sau peste) şi pacienţii tineri; totuşi o sensibilitate mai mare la anumiţi pacienţi vârstnici nu poate fi exclusă.

Pacienţi cu insuficienţă renală Datorită celor două căi de excreţie ale fosinoprilului nu este necesară reducerea dozei la pacienţii cu funcţie renală afectată. (Vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare.)

Pacienţi cu insuficienţă hepatică Datorită celor două căi de excreţie ale fosinoprilului nu este necesară reducerea dozei la pacienţii cu funcţie hepatică afectată. (Vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare.)

Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA) Există dovezi că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, a blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului creşte riscul de apariţie a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei şi de diminuare a funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută). Prin urmare, nu este recomandată blocarea dublă a SRAA prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului (vezi pct. 4.5 şi 5.1). Dacă terapia de blocare dublă este considerată absolut necesară, aceasta trebuie administrată numai sub supravegherea unui medic specialist şi cu monitorizarea atentă şi frecventă a funcţiei renale, valorilor electroliţilor şi tensiunii arteriale. Inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizaţi concomitent la pacienţii cu nefropatie diabetică.

Reacţii anafilactoide şi reacţii posibil înrudite Este posibil ca, datorită faptului că enzima de conversie a angiotensinei este esenţială pentru degradarea bradikininei endogene, pacienţii cărora li se administrează inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, inclusiv fosinoprilul, pot prezenta mai multe tipuri de reacţii adverse, variind de la cele uşoare, ca tusea, până la cele severe, cum sunt:

Edem angioneurotic al capului şi gâtului Angioedemul care implică extremităţile, faţa, buzele, membranele mucoase, limba, glota şi laringele, a fost observat la pacienţii trataţi cu IECA, inclusiv fosinopril. Dacă angioedemul implică limba, glota sau laringele, poate apărea obstrucţia căilor respiratorii care poate fi fatală. Terapia de urgenţă care include administrarea subcutanată de soluţie de epinefrină 1: 1000, dar nu se limitează obligatoriu numai la aceasta, trebuie instituită imediat. Umflarea feţei, a mucoaselor cavităţii bucale, a buzelor şi extremităţilor au fost de obicei rezolvate prin întreruperea fosinoprilului; câteva cazuri au necesitat terapie medicală.

Angioedem intestinal Angioedemul intestinal a fost raportat rar la pacienţii trataţi cu IECA. Aceşti pacienţi s-au prezentat cu dureri abdominale (cu sau fără greaţă sau vărsături); în câteva cazuri nu au existat antecedente de angioedem facial, iar nivelele esterazei C-1 au fost normale. Angioedemul a fost diagnosticat prin proceduri care au inclus examen CT sau examen ecografic, sau prin chirurgie, iar simptomele au fost rezolvate după oprirea IECA. Angioedemul intestinal trebuie inclus în diagnosticarea diferenţiată a pacienţilor sub tratament cu IECA care se prezintă cu durere abdominală.

Reacţii anafilactoide în timpul tratamentului de desensibilizare Doi pacienţi aflaţi sub tratament de desensibilizare faţă de veninul de hymenoptera, în timp ce erau trataţi cu un alt inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei, enalapril, au suferit reacţii anafilactoide potenţial letale. La aceşti pacienţi, aceste reacţii au fost evitate atunci când IECA a fost temporar oprit, dar au reapărut după reintroducerea accidentală. De aceea, se recomandă precauţie la pacienţii trataţi cu IECA aflaţi sub tratament de desensibilizare.

Reacţii anafilactoide în timpul hemodializei cu membrane cu flux crescut sau aferezei lipoproteinelor La pacienţii hemodializaţi cu membrane de dializă cu flux crescut, aflaţi sub terapie cu un IECA, au fost raportate reacţiile anafilactoide. De asemenea, reacţiile anafilactoide au fost raportate la pacienţii sub afereză a lipoproteinelor cu densitate mică cu absorbţie pe dextran sulfat. La aceşti pacienţi trebuie luată în considerare folosirea unui tip diferit de membrană de dializă sau o altă clasă de medicamente.

Hipersensibilitate/angioedem Utilizarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu sacubitril/valsartan este contraindicată datorită riscului crescut de angioedem. Tratamentul cu sacubitril/valsartan nu trebuie inițiat mai devreme de 36 de ore după ultima doză de fosinopril sodic. Tratamentul cu fosinopril sodic nu trebuie inițiat mai devreme de 36 de ore după ultima doză de sacubitril/valsartan (vezi pct. 4.3 și 4.5).

Utilizarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu inhibitori ai racecadotrilului, inhibitori ai mTOR (de exemplu, sirolimus, everolimus, temsirolimus) și vildagliptin poate determina un risc crescut de angioedem (de exemplu, umflarea căilor respiratorii sau a limbii, cu sau fără tulburări respiratorii) (vezi pct. 4.5). Se recomandă prudență la inițierea racecadotrilului, inhibitorilor mTOR (de exemplu, sirolimus, everolimus, temsirolimus) și vildagliptin la un pacient care deja utilizează un inhibitor ECA.

Neutropenie/Agranulocitoză Rar s-a raportat ca inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei să determine agranulocitoză şi deprimare medulară; acestea au apărut mai frecvent la pacienţii cu insuficienţă renală, mai ales în cazul în care aceşti pacienţi au o boală colagen-vasculară cum este lupus eritematos sistemic sau sclerodermie. La aceşti pacienţi se recomandă monitorizarea hemoleucogramei.

Hipotensiune arterială Fosinopril sodic a fost rar asociat cu hipotensiunea la pacienţii cu hipertensiune arterială necomplicată. Ca şi alţi IECA, hipotensiunea simptomatică apare foarte probabil la pacienţii cu depleţie de sare/volum cum sunt cei trataţi cu medicamente diuretice şi/sau cei cu un regim desodat sau cei care efectuează dializă. Depleţia de volum şi/sau sare trebuie corectată înaintea iniţierii terapiei cu fosinopril. Un răspuns hipotensiv tranzitoriu nu este o contraindicaţie pentru următoarele doze care pot fi administrate fără dificultate după refacerea echilibrului hidro-electrolitic.

La pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă, cu sau fără insuficienţă renală asociată, terapia cu IECA poate determina hipotensiune excesivă, care poate fi asociată cu oligurie sau azotemie şi rar cu insuficienţă renală acută şi deces.

La astfel de pacienţi, tratamentul cu fosinopril sodic trebuie iniţiat sub stricta supraveghere medicală; pacienţii trebuie monotorizaţi atent în primele două săptămâni de tratament şi ori de câte ori se creşte doza de fosinopril sau de medicament diuretic. Trebuie avută în vedere scăderea dozei de diuretic la pacienţii cu tensiune arterială normală sau scăzută care au urmat un tratament sever cu medicamente diuretice sau care sunt hiponatremici.

Hipotensiunea arterială nu este un motiv de întrerupere a fosinoprilului. O oarecare scădere a tensiunii arteriale sistemice este o observaţie frecventă şi dorită la iniţierea tratamentului cu fosinopril sodic în insuficienţa cardiacă. Această scădere are cea mai mare amploare în prima fază a tratamentului; acest efect se stabilizează într-o săptămână sau două şi, în general, revine la nivelul dinaintea tratamentului fără o reducere a eficacităţii terapeutice.

Sarcină Tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) nu trebuie inițiat în timpul sarcinii. În cazul în care continuarea tratamentului cu IECA nu este considerată esenţială, pacientele care planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ cu profil de siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei sarcini, tratamentul cu IECA trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se inițiază un tratament alternativ (vezi pct. 4.3 şi 4.6).

Morbiditate fetală/neonatală şi mortalitate Atunci când se folosesc în perioada sarcinii, IECA pot determina la făt leziuni şi chiar deces. În cazul femeilor care au rămas gravide, tratamentul cu fosinopril sodic trebuie întrerupt imediat.

Utilizarea IECA în timpul celui de-al doilea şi al treilea trimestru de sarcină a fost asociată cu leziuni fetale şi neonatale, incluzând hipotensiune, hipoplazie craniană fetală, anurie, insuficienţă renală reversibilă sau ireversibilă, şi deces. De asemenea, a fost raportat oligohidramnios, care rezultă probabil din scăderea funcţiei renale; oligohidramnios a fost asociat cu contractarea membrelor fătului, deformări craniofaciale şi dezvoltare hipoplastică a plămânilor. Au fost raportate, de asemenea, prematuritate, creştere intrauterină întârziată şi canal arterial persistent. Mai recent, au fost raportate prematuritate, canal arterial persistent şi alte malformaţii cardiace structurale, ca şi malformaţii neurologice, după expunerea limitată în primul trimestru de sarcină. Atunci când pacientele rămân gravide, medicul trebuie să întrerupă utilizarea tratamentului cu fosinopril sodic cât mai curând posibil.

Rar (probabil mai puţin de o sarcină dintr-o mie), nu s-au găsit inhibitori ECA alternativi. În aceste cazuri rare, mamele trebuie prevenite asupra riscului pentru făt şi trebuie efectuate o serie de examinari cu ultrasunete pentru a evalua mediul intraamniotic. Dacă se observă oligohidramnios, tratamentul cu fosinopril sodic trebuie întrerupt, cu excepţia cazului în care se consideră că salvează viaţa mamei. Testarea contracţiilor (Contraction stress testing CST), un test non-stress (NST) sau un profil biofizic (BPP) pot fi potrivite, depinzând de săptămâna de sarcină. Pacientele şi medicii trebuie să fie conştienţi, totuşi, că oligohidramnios poate să nu apară până ce fătul nu a suferit leziuni ireversibile. Copii cu antecedente de expunere la inhibitori ECA în perioada uterină, trebuie atent monitorizaţi pentru hipotensiune, oligurie şi hiperkaliemie. Dacă apare oliguria, atenţia trebuie îndreptată pentru susţinerea tensiunii arteriale şi perfuzie renală. Transfuzia sau dializa pot fi necesare ca mijloace pentru reversia hipotensiunii, şi/sau tratamentul tulburării funcţiei renale. Fosinoprilul este slab dializat prin hemodializă sau dializă peritoneală. Nu există experienţă cu proceduri pentru îndepărtarea fosinoprilului la nou-născut.

Atunci când fosinoprilul a fost administrat la femele gestante de şobolan în doze de 80 – 250 ori (mg/kg) doza maximă recomandată la om, s-au observat printre pui, 3 malformaţii orofaciale similare şi un pui cu situs inversus. La femelele gestante de iepuri, nu au fost observate efecte teratogene ale fosinoprilului în studii la doze de până la 25 ori (mg/kg) doza maximă recomandată la om.

Insuficienţa hepatică Rar, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei au fost asociaţi cu un sindrom care debutează cu icter colestatic şi progresează spre necroză hepatică rapidă şi (uneori) deces. Nu se cunoaşte mecanismul acestui sindrom. Pacienţii care primesc inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei şi care fac icter sau înregistrează niveluri ridicate ale enzimelor hepatice, trebuie să întrerupă inhibitorul enzimei de conversie a angiotensinei şi să primească tratamentul medical adecvat.

Funcţia renală afectată La pacienţii hipertensivi cu stenoză de arteră renală uni-sau bilaterală, pe durata tratamentului cu un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei, poate apărea creşterea uremiei şi a creatininemiei. Aceste creşteri sunt de obicei reversibile în momentul întreruperii tratamentului. La pacienţii respectivi trebuie monitorizată funcţia renală în primele săptămâni de tratament.

Unii pacienţi hipertensivi fără afecţiuni vasculare renale preexistente aparente pot înregistra creşteri ale uremiei şi a creatininemiei, de obicei minore sau tranzitorii, la administrarea fosinoprilului în asociere cu un medicament diuretic. Efectul apare mai ales la pacienţii cu insuficienţă renală preexistentă. Poate fi necesară reducerea dozei de fosinopril sodic.

La pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă severă a căror funcţie renală poate depinde de activitatea sistemului renină – angiotensină – aldosteron, tratamentul cu un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei poate fi urmat de oligurie şi/sau azotemie progresivă şi, rar, de insuficienţă renală acută şi/sau deces.

Funcţia hepatică afectată Pacienţii cu funcţie hepatică alterată pot prezenta concentraţii plasmatice crescute de fosinopril. Într-un studiu la pacienţi cu ciroză biliară sau alcoolică, clearance-ul total al fosinoprilului a fost scăzut, iar ASC a fost aproximativ dublă.

Potasiu seric Inhibitorii ECA pot provoca hiperkaliemie deoarece inhibă eliberarea aldosteronului. Efectul nu este de obicei semnificativ la pacienții cu funcție renală normală. Cu toate acestea, la pacienții cu insuficiență renală, diabet zaharat, hipoaldosteronism și/sau la pacienții tratați concomitent cu suplimente de potasiu (inclusiv înlocuitori de sare), medicamente diuretice care economisesc potasiul sau alte substanţe active asociate cu creşterea concentraţiilor potasiului seric de exemplu heparină, trimetoprim sau cotrimoxazol cunoscute de asemenea și sub denumirea de trimetoprim/sulfametoxazol și în special antagoniști ai aldosteronului sau blocantelor receptorilor de angiotensină, poate apărea hiperkaliemie. Medicamentele diuretice care economisesc potasiul și blocantele receptorilor pentru angiotensină ar trebui utilizate cu prudență la pacienții

cărora li se administrează inhibitori ECA, iar nivelul de potasiu și funcția renală serică trebuie monitorizate (vezi pct. 4.5).

Tuse Tusea a fost raportată la utilizarea de IECA inclusiv fosinopril. Caracteristic, tusea este neproductivă, persistentă şi dispare după întreruperea terapiei. Tusea indusă de utilizarea IECA trebuie luată în considerare ca parte a diagnosticului diferenţial al tusei.

Intervenţii chirurgicale/anestezie La pacienţii care trebuie să suporte o intervenţie chirurgicală sau la care se utilizează în timpul anesteziei agenţi hipotensori, fosinoprilul poate amplifica răspunsul hipotensiv.

Lactoză: Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Sodiu Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic „nu conţine sodiu”.

Evaluarea siguranţei fosinopril sodic a fost efectuată la peste 2100 de cazuri de hipertensiune arterială şi insuficienţă cardiacă, incluzând 400 pacienţi trataţi timp de un an sau mai mult. Reacţiile adverse la pacienţii trataţi cu fosinopril sodic au fost în general uşoare şi tranzitorii.

Studii în hipertensiune arterială În studiile clinice placebo controlate (633 pacienţi trataţi cu fosinopril), durata obişnuită a tratamentului a fost de două-trei luni. Întreruperea tratamentului ca urmare a unor evenimente adverse clinice sau de laborator au fost de 3,3% la pacienţii trataţi cu fosinopril şi de 1,2% la pacienţii trataţi cu placebo.

În studiile clinice cu fosinopril sodic, incidenţa evenimentelor adverse la vârstnici ( 65 ani) a fost similară cu cea la pacienţii tineri. Evenimentele adverse clinice şi întreruperile probabil sau posibil legate de tratament care au apărut la cel puţin 1% din pacienţii trataţi numai cu fosinopril sodic în studiile controlate cu placebo, sunt prezentate în coloanele A şi B din tabelul de mai jos. Coloanele C şi D conţin incidenţele corespunzătoare pentru reacţiile adverse considerate probabil sau posibil legate de terapie. Niciunul din aceste evenimente adverse nu a fost observat semnificativ mai frecvent la pacienţii trataţi cu fosinopril sodic decât la pacienţii trataţi cu placebo.

Evenimente adverse clinice din studiile placebo controlate cuprinzând pacienţi cu hipertensiune arterială Clasificare pe sisteme şi organe/eveniment Incidenţa indiferent de Incidenţa atribuită terapiei atribuire (întrerupere) Fosinopril Placebo Fosinopril Placebo n=633 n=172 n=633 n=172 (A) (B) (C) (D) Generale Oboseală 4,1 (0,6) 2,9 1,6 1,2 Durere în piept 1,9 (0,3) 1,2 0,3 0,6 Edem 1,6 (0,0) 2,4 0,4 0,0 Infecţie virală 1,3 (0,2) 0,6 0,0 0,0 Durere 1,1 (0,0) 0,6 0,2 0,0 Tulburări cardiovasculare Tulburări de ritm cardiac/palpitaţii 1,8 (0,2) 1,2 1,0 0,0 Tulburări dermatologice Erupţii cutanate 2,2 (0,0) 0,0 0,7 0,0 Tulburări gastrointestinale Greaţă/vărsături 4,3 (0,5) 2,9 1,3 0,6 Diaree 4,1 (0,5) 2,9 1,6 1,7 Durere abdominală 2,0 (0,3) 2,4 1,1 0,6 Senzaţie de arsură epigastrigă 1,9 (0,0) 0,6 0,8 0,0 Tulburări musculoscheletice/ţesut conjunctiv Durere musculo-scheletală 6,0 (0,2) 3,5 0,9 0,0 Mialgie 2,8 (0,2) 1,8 0,7 0,6 Tulburări ale sistemului nervos Cefalee 8,4 (0,9) 11,0 3,5 3,5 Ameţeală 3,8 (0,0) 1,2 1,6 0,0 Modificarea dispoziţiei afective 2,7 (0,7) 1,8 (1,2) 1,0 1,2 Parestezie 1,6 (0,0) 0,0 0,6 0,0 Tulburări de somn 1,4 (0,2) 0,6 0,2 0,6 Tulburări respiratorii Tuse 7,1 (0,2) 3,5 1,6 0,0 Anomalii ale sinusurilor 4,6 (0,0) 2,9 0,0 0,0 Infecţii ale tractului respirator superior 4,1 (0,0) 4,7 0,0 0,0 Rinită 3,8 (0,0) 2,9 0,2 0,0 Faringită 3,9 (0,2) 1,7 0,5 0,0 Tulburări ale simţurilor speciale Tulburări oculare, alte tulburări 1,6 (0,0) 1,2 0,0 0,6 Alterarea gustului 1,6 (0,0) 0,0 1,6 0,0 Tulburări de vedere 1,0 (0,0) 1,2 0,5 0,0 Tulburări urogenitale Micţiune anormală 1,3 (0,0) 1,2 0,5 0,0 Disfuncţii sexuale 1,7 (0,4) 1,2 (0,6) 1,2 1,2

• Nu există diferenţe semnificative între grupul tratat cu fosinopril sodic şi cel cu placebo. Include reacţii la stres şi nervozitate. Include modificări ale frecvenţei de urinare, poliurie şi oligurie.

Alte evenimente adverse clinice raportate pentru fosinopril şi alţi inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei sunt enumerate în continuare, în funcţie de organe şi sisteme:

Generale: Slăbiciune, febră, hiperhidroză, echimoze Cardiovasculare: Stop cardiac, angină pectorală/infarct miocardic, accident vascular cerebral, crize hipertensive, tahicardie, eritem facial tranzitor, boală vasculară periferică. Hipotensiune arterială, hipotensiune ortostatică şi sincopă s-au produs la 0,1; 1,5 şi, respectiv, 0,2% din pacienţii trataţi cu fosinopril. Hipotensiunea sau sincopa au determinat întreruperea terapiei la 0,3% din pacienţi. Dermatologice: Prurit, dermatită, urticarie Endocrine/metabolice: Gută Gastrointestinale: Sângerări, pancreatită, hepatită, edem al limbii, disfagie, leziuni bucale, distensie abdominală, modificări de apetit alimentar/greutate, constipaţie, flatulenţă, xerostomie Hematologice: Limfadenopatie Musculo-scheletale: Artrită Neurologice/psihiatrice: Tulburări de echilibru, tulburări de memorie, somnolenţă, confuzie Respiratorii: Dispnee, bronhospasm, pneumonie, congestie pulmonară, laringită/răguşeală, epistaxis Un complex de simptome cum sunt tuse, bronhospasm şi eozinofilie a fost observat la doi pacienţi trataţi cu fosinopril Organe de simţ: Acufene, dureri otice Urogenitale: Insuficienţă renală, afecţiuni ale prostatei Modificări ale testelor de laborator: Hiperkaliemie, leucopenie, neutropenie, eozinofilie şi creştere a nivelurilor plasmatice ale transaminazelor, LDH-ului, fosfatazei alcaline şi bilirubinei

Studii în insuficienţa cardiacă

În studiile clinice controlate cu placebo cu durata de 3-6 luni, rata întreruperilor datorate unor evenimente adverse clinice sau de laborator, cu excepţia insuficienţei cardiace, au fost de 8,0% şi de 7,5% la pacienţii trataţi cu fosinopril şi, respectiv, placebo.

Incidenţa evenimentelor adverse la vârstnici (cu vârsta  65 ani) a fost similară cu cea la pacienţii tineri.

Evenimentele adverse clinice probabil sau posibil legate de tratament sau în relaţie incertă de cauzalitate cu tratamentul, care au apărut la cel puțin 1% din pacienţii trataţi cu fosinopril în studiile placebo controlate sunt prezentate în tabelul de mai jos:

Evenimente adverse în studiile placebo-controlate pentru insuficienţa cardiacă Fosinopril Placebo (N = 361) (N =373) Incidenţa (%) Incidenţa (%) (Întrerupere) (Întrerupere) Ameţeală 11,9 (0,6) 5,4 (0,3) Tuse 9,7 ( 0,8) 5,1 (0,0) Hipotensiune arterială 4,4 (0,8) 0,8 (0,0) Greaţă /vărsături 2,2 (0,6) 1,6 (0,3) Diaree 2,2 (0,0) 1,3 (0,0) Dureri toracice (necardiace) 2,2 (0,0) 1,6 (0,0) Hipotensiune ortostatică 1,9 (0,0) 0,8 (0,0) Palpitaţii 1,4 (0,3) 0,8 (0,0) Erupţii 1,4 (0,3) 2,1 (0,3) Slăbiciune 1,4 (0,3) 0,5 (0,0) Angină pectorală 1,1 (0,3) 1,1 (0,0)

• Nu există diferenţe semnificative între grupurile de tratament cu fosinopril şi placebo.

Alte evenimente adverse clinice probabil sau posibil legate de tratament sau în relaţie incertă de cauzalitate cu tratamentul, care au apărut într-un procent de 0,4 % la 1,0% din pacienţii (cu excepţia celor menţionate) trataţi cu fosinopril în studii clinice controlate (N = 516) şi, mai puţin frecvent, evenimente semnificative clinic, enumerate în continuare, în funcţie de organe şi sisteme ale corpului, sunt:

Generale: Pirexie, creştere în greutate, hiperhidroză Cardiovasculare: Moarte subită, stop cardiorespirator, şoc (0,2%), tulburări de ritm cardiac, edeme periferice, hipertensiune arterială, sincopă, tulburări de conducere Dermatologice: Prurit Endocrine /metabolice: Gută, disfuncţii sexuale Gastrointestinale: Scădere a apetitului alimentar, xerostomie, constipaţie, flatulenţă Imunologice: Angioedem (0,2%) Musculo-scheletale: Mialgie, slăbiciune a extremităţilor Neurologice/psihiatrice: Accident vascular cerebral, atac ischemic tranzitoriu (AIT), depresie, parestezii, vertij, modificări de comportament, tremor Respiratorii: Rinită, sinuzită, traheo-bronşită, dureri toracice pleurale Organe de simţ: Tulburări de vedere, tulburări de gust Urogenitale: Tulburări de micţiune

Tulburări hematologice şi limfatice Rare: Limfadenopatie, leucopenie, neutropenie, eozinofilie, trombocitopenie

Tulburări metabolice şi de nutriţie Mai puţin frecvente: Gută, fluctuaţii de greutate, apetit alimentar scăzut, hiperkaliemie

Tulburări psihice Mai puţin frecvente: Depresie, comportament anormal, stări de confuzie

Tulburări ale sistemului nervos Frecvente: Ameţeală, cefalee, Mai puţin frecvente: Sincopă, accident vascular cerebral, atac ischemic tranzitoriu, tremor, tulburări de echilibru, somnolenţă, parestezie, disgeuzie Rare: Disfazie, tulburări de memorie

Tulburări oculare Mai puţin frecvente: Tulburări oculare, tulburări de vedere

Tulburări acustice şi vestibulare Mai puţin frecvente: Acufene, vertij, dureri otice

Tulburări cardiace Frecvente: Tahicardie Cu frecvenţă necunoscută: Stop cardiac, infarct miocardic, stop cardio-respirator, tulburări de conducere, aritmii, palpitaţii, angină pectorală

Tulburări vasculare Frecvente: Hipotensiune arterială, hipotensiune arterială ortostatică Mai puţin frecvente: Şoc, hipertensiune arterială, ischemie tranzitorie Rare: Boală vasculară periferică, hemoragie, eritem facial tranzitor

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Frecvente: Tuse Mai puţin frecvente: Dispnee, disfonie, sinuzită, dureri pleurale, rinită, traheobronşită Rare: Bronhospasm, epistaxis, pneumonie, congestie pulmonară

Tulburări gastro-intestinale Frecvente: Greaţă, vărsături, diaree, durere abdominală, dispepsie, disgeuzie Mai puţin frecvente:Constipaţie, flatulenţă, xerostomie, disgeuzie Rare: Leziuni bucale, pancreatită, edem al limbii, distensie abdominală, disfagie

Tulburări hepatobiliare Rare: Hepatită

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului conjunctiv Frecvente: Erupţii cutanate tranzitorii, angioedem, dermatită Mai puţin frecvente: Hiperhidroză, prurit, urticarie Rare: Echimoză

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Mai puţin frecvente: Durere musculoscheletică, mialgie Rare: Artrită

Tulburări renale şi ale căilor urinare Mai puţin frecvente: Insuficienţă renală Rare: Afecţiuni ale prostatei

Tulburări ale aparatului genital şi sânului Mai puţin frecvente: Disfuncţii sexuale

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Frecvente: Oboseală, dureri în piept, edem, astenie Mai puţin frecvente: Edem periferic, durere toracică, pirexie, moarte subită

Investigaţiidiagnostice Frecvente: Creşterea fosfatazei alkaline, a bilirubinei, a LDH, a transaminazelor Mai puţin frecvente: Creştere în greutate, Rare: Uşoară creştere a hemoglobinei

Un complex de simptome ce cuprinde tuse, bronhospasm şi eozinofilie s-a observat la doi pacienţi trataţi cu fosinopril.

Datele legate de siguranţă în ceea ce priveşte utilizarea de fosinopril la copii sunt încă limitate, ca urmare a faptului că s-a evaluat numai expunerea pe termen scurt. Într-un studiu clinic randomizat realizat pe 253 copii şi adolescenţi cu vârste între 6 şi 16 ani, următoarele reacţii adverse au apărut în urma unei faze dublu orb de patru săptămâni: dureri de cap (13,9%), hipotensiune arterială (4,8%), tuse (3,6%), hipopotasemie (3,6% ), creşterea nivelului de creatinină serică (9,2%), creşterea nivelului de creatinin-kinază serică (2,9%). Diferenţele faţă de adulţi sunt aceste creşteri ale CK raportate în studiu (chiar tranzitorii şi fără simptom clinic). Nu s-au studiat efectele pe termen lung în perioada de creştere, pubertate sau în dezvoltarea generală, pentru fosinopril.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.