Moniyot-131 Capsule T

Acest medicament trebuie administrat doar de către specialiştii în domeniul sănătăţii autorizaţi în clinici desemnate (vezi pct 6.6).

Doze Doza ce va fi administrată este în funcţie de decizia clinică a medicului curant. Efectul terapeutic este obţinut numai după câteva luni. Activitatea capsulei trebuie determinată înainte de utilizare.

Adulţi

Tratamentul hipertiroidismului În caz de eșec sau imposibilitate de a continua tratamentul medical, iodura radioactivă poate fi administrată pentru a trata hipertiroidismul.

Statusul eutiroidian trebuie obţinut prin tratament la pacienţi, dacă este posibil, înaintea administrării tratamentului cu iod radioactiv pentru hipertiroidism. Activitatea ce va fi administrată depinde de diagnostic, de dimensiunea glandei, de captarea tiroidei şi de clearance-ul iodului. Este ȋn mod uzual ȋn intervalul 200-800 MBq pentru un pacient cu greutate medie (70kg), dar tratamentul se poate repeta până la o doză cumulativă de 5000 MBq, dacă este necesar. Reȋnceperea tratamentului după 6-12 luni este indicată ȋn cazul hipertiroidismului persistent. Activitatea care trebuie administrată poate fi definită prin protocoale cu doze fixe sau poate fi calculată cu ajutorul următoarei ecuații:

Doza de iradiere (Gy) x volum glandă (ml) A (MBq) = _____________________________________x K max. abs. I-131 (%) x T ½ efectiv (zile)

În următoarele condiţii

doza de iradiere = doza absorbită în întreaga glandă tiroidă sau în adenom.

volum glandă = este volumul întregii glande tiroide (boala Graves, leziune multifocală şi metastaze).

max. abs. I-131 = este procentul maxim de I-131 absorbit în glanda tiroidă sau în noduli, din doza administrată stabilită printr-un test de dozaj.

T ½ efectiv = este timpul de înjumătăţire efectiv al I-131 în glanda tiroidă exprimat ȋn zile.

K = este 24,67

Următoarele doze de organ țintă pot fi utilizate: Autonomie unifocală 300 – 400 Gy doză de organ țintă Autonomie multifocală şi diseminată 150 – 200 Gy doză de organ țintă Boala Graves 200 Gy doză de organ țintă

În cazul bolii Graves, autonomie multifocală sau diseminată, dozele de organ țintă menționate mai sus sunt legate de volumul total al masei glandei tiroide, cu toate acestea în cazul autonomiei unifocale, doza de organ țintă este legată doar de volumul adenomului. Pentru dozele recomandate pentru organele vizate, vezi pct. 11. De asemenea, pot fi utilizate şi alte proceduri dozimetrice, incluzând teste de absorbţie tiroidiană cu pertechnetat de sodiu (99mTc) pentru a determina doza adecvată de iradiere (Gy).

Ablaţia tiroidiană şi tratamentul metastazelor

Activitatile ce vor fi administrate după tiroidectomie totală sau subtotală, pentru ablaţia ţesutului tiroidian rămas, sunt în intervalul 1850-3700 MBq. Acestea depind de dimensiunea rămasă şi de absorbţia de iod radioactiv. În tratamentul metastazelor, doza administrată este în intervalul de 3700-11100 MBq.

Populații speciale Insuficiență renală Este necesară o atenție deosebită a activității care trebuie administrată, deoarece este posibilă o expunere crescută la radiații la pacienții cu funcție renală redusă. Utilizarea terapeutică a iodurii de sodiu (131I) la pacienții cu insuficiență renală semnificativă necesită o atenție deosebită (vezi pct. 4.4).

Copii şi adolescenţi Utilizarea iodurii de sodiu (131I) la copii și adolescenți trebuie luată în considerare cu atenție, pe baza nevoilor clinice și evaluării raportului beneficiu / risc la acest grup de pacienți. În anumite cazuri, activitatea care va fi administrată copiilor și adolescenților trebuie determinată după efectuarea unui test de dozimetrie individuală (vezi pct. 4.4). La copii și adolescenți, tratamentul defectelor benigne ale tiroidei cu iodură radioactivă este posibil în cazuri justificate, în special în caz de recidivă după administrarea medicamentelor antitiroidiene sau în cazul reacțiilor adverse severe la medicamente antitiroidiene (vezi pct. 4.4).

Mod de administrare MONIYOT-131 capsule pentru uz terapeutic este pentru administrare orală. Capsula trebuie înghiţită pe stomacul gol. Acestea ar trebui să fie înghițite întregi cu lichid din abundenţă pentru a asigura trecerea clară în stomac și intestinul subtire superior. În cazul administrării la copii, în special la copiii mici, trebuie să ne asigurăm că poate fi înghiţită întreagă fără a fi mestecată. Se recomandată administrarea capsulei cu alimente pasate.

Pentru pregătirea pacientului, vezi pct. 4.4.

Hiponatremia Au fost raportate manifestări grave de hiponatremie după terapia cu iodură de sodiu [131I] la pacienții vârstnici care au suferit o tiroidectomie totală. Factorii de risc includ vârsta mai înaintată, sexul feminin, utilizarea diureticelor tiazidice și hiponatremia la începutul terapiei cu iodură de sodiu [131I]. Pentru acești pacienți trebuie luate în considerare măsurători electrolitice serice regulate.

Potenţial pentru hipersensibilitate sau reacții anafilactice Dacă apare hipersensibilitate sau reacții anafilactice, administrarea medicamentului trebuie oprită imediat și se instituie tratament intravenous, dacă este necesar. Pentru a facilita acțiunea imediată în caz de urgență, medicamentele și echipamentele necesare, ca de exemplu tub endotracheal sau ventilator trebuie să fie disponibile imediat.

Justificare individuală privind beneficiu/risc Pentru fiecare pacient, expunerea la radiații trebuie justificată de beneficiul probabil. Activitatea care trebuie administrată trebuie să fie, în orice caz, la fel de scăzută în mod rezonabil, pentru a obține efectul terapeutic necesar. Există puține dovezi ale unei incidențe crescute a cancerului, leucemiei sau mutațiilor la pacienți după tratamentul cu iod radioactiv pentru boli benigne ale tiroidei, în ciuda utilizării extinse. În tratamentul bolilor tiroidiene maligne, într-un studiu efectuat la pacienți cu doze de iodură de sodiu (131I) mai mari de

3700 MBq, a fost raportată o incidență mai mare a cancerului vezicii urinare. Un alt studiu a raportat o ușoară creștere a leucemiei la pacienții care au primit doze foarte mari. Prin urmare, dozele cumulative totale mai mari de 26000 MBq nu sunt recomandate.

Funcția gonadală la bărbați Utilizarea băncii de spermă ar putea fi luată ȋn considerare pentru a compensa o posibilă leziune reversibilă a funcției gonadale la bărbați datorită dozei terapeutice ridicate de iod radioactiv, în cazul pacienților cu boală extensivă.

Pacienţi cu insuficientă renală Este necesară o atenție deosebită a raportului beneficiu/risc la acești pacienți, deoarece este posibilă o expunere crescută la radiații. La acești pacienți poate fi necesară ajustarea dozei.

Copii şi adolescenţi Este necesară o examinare atentă a indicației deoarece doza efectivă per MBq este mai mare decât la adulți (vezi pct. 11). La tratarea copiilor și adulților tineri, trebuie să se țină seama de sensibilitatea crescută a țesutului copilului și de speranța de viață mai mare a acestor pacienți. Riscurile trebuie cântărite față de cele ale altor tratamente posibile (vezi pct. 4.2 și 11). Tratamentul cu iod radioactiv al bolilor tiroidiene benigne la copii şi adolescenţi se poate efectua în cazuri justificate, în special după utilizarea medicamentelor antitiroidiene sau ȋn cazul reacţiilor adverse grave la medicaţia antitiroidiană. Nu există dovezi privind incidenţa crescută a cancerului, leucemiei sau mutaţiilor la oameni referitoare la pacienţii trataţi de boli tiroidiene benigne cu iod radioactiv, în ciuda utilizării extensive. Persoanele care au primit radioterapia tiroidei în calitate de copii și adolescenți trebuie reinvestigate o dată pe an.

Pregătirea pacienţilor Pacienţii trebuie încurajaţi să crească aportul oral de lichide pentru a-şi goli frecvent vezica urinară pentru a diminua iradierea acesteia, în special după doze mari, de exemplu pentru tratamentul carcinomului tiroidian. Pacienţii cu insuficiență renală semnificativă trebuie cateterizaţi vezical după administrarea de de iod radioactiv cu activitate mare. Pentru a reduce expunerea la radiații a colonului, pot fi necesare laxative ușoare (dar nu și emoliere a scaunului care nu stimulează intestinul) la pacienții care au mai puțin de o mișcare intestinală pe zi. Pentru a evita sialadenita care se poate produce după administrarea unei doze mari de iod radioactiv, pacientul trebuie sfatuit să consume dulciuri sau băuturi care conțin acid citric (suc de lămâie, vitamina C) pentru a stimula excreția salivei înainte de tratament. Alte măsuri farmacologice de protecție pot fi utilizate suplimentar. Supraîncărcarea cu iodură din alimente sau tratamentul medicamentos trebuie investigate înainte de administrarea de iodură (vezi pct. 4.5). O dietă săracă ȋn iod înainte de terapie este recomandată pentru a spori absorbția țesutului tiroidian. Înlocuirea tiroidiană trebuie oprită înainte de administrarea de iod radioactiv pentru carcinomul tiroidian pentru a asigura absorbția adecvată. Se recomandă întreruperea tratamentului cu triiodotironină pentru o perioadă de 14 zile și oprirea tratamentului cu tiroxină pentru o perioadă de 4 săptămâni. Acestea ar trebui reluate la două zile după tratament. Carbimazolul și propiltiouracilul trebuie oprite cu o săptămână înainte de tratamentul hipertiroidismului și trebuie reluate la câteva zile după tratament. Tratamentul cu iod radioactiv al bolii Graves trebuie efectuat sub tratament concomitent cu corticosteroizi, în special atunci când este prezenta oftalmopatia endocrină. La pacienții cu o boală gastro-intestinală suspectată, o mare atenție trebuie avută atunci când se administrează capsule de iodură de sodiu (131I). Este recomandată utilizarea concomitentă de antagoniști H2 sau inhibitori ai pompei de protoni pentru a evita posibile reacții gastro-intestinale.

După procedură Contactul apropiat cu sugarii și femeile gravide ar trebui restricționat pentru o perioadă adecvată de timp. În caz de vomă, trebuie ținut seama de riscul de contaminare. Pacienții cărora li se administrează terapia tiroidiană trebuie reexaminați la intervale adecvate.

Atenționări specifice

Acest medicament conține 129,68 mg sodiu per capsulă. A se lua în considerare de pacienți cu o dietă cu restricție de sodiu.

Precauţiile pentru protecţia mediului sunt prezentate la pct. 6.6.

Sumarul profilului de siguranţă

Frecvența reactiilor adverse raportate este dată de literatura de specialitate. Profilul de siguranță al iodurii de sodiu (131I) diferă mult în funcţie de dozele administrate, iar acestea depind de tipul tratamentului (de exemplu tratamentul bolilor benigne sau maligne). Mai mult, profilul de siguranță depinde de mărimea dozelor cumulate administrate și de intervalul la care acestea sunt administrate. De aceea reacţiile adverse raportate sunt grupate după frecvența cu care apar în timpul tratamentului bolilor benigne sau maligne.

Cele mai frecvente reacţii adverse care apar sunt: hipotiroidism, hipertiroidism pasager, disfunctii ale glandelor salivare și lacrimale și efecte radiațiilor locale. În tratamentul cancerului, mai pot apărea frecvent reacţii adverse gastro-intestinale și creşteri de presiune în măduva osoasă.

Lista tabelară a reacțiilor adverse

Tabelul de mai jos include reacțiile adverse raportate în funcție de sisteme si organe. Simptomele, care sunt mai degrabă secundare la un grup de sindroame (ex. Sindromul sicca) sunt însumate în paranteză sub respectivul sindrom.

Reacții adverse după tratamentul bolilor benigne

Reacții adverse după tratamentul bolilor maligne

Clasa de organe Reacţii adverse Frecvență Neoplasm benign, Leucemie Mai puțin frecvente malignizat si nespecific Cancere solide, cancer de (Inclusiv chisturi și polipi) Cu frecvență necunoscută vezică, cancer de colon, cancer

gastric, cancer de sân

Descrierea reacțiilor adverse selectate:

Recomandare generală Expunerea la radiații ionizante este legată de inducerea cancerului și de potențialul de dezvoltare a defectelor ereditare. Doza de radiație rezultată din expunerea terapeutică poate determina o incidență mai mare a cancerului și a mutațiilor. În toate cazurile, este necesar să se asigure că riscurile de radiație sunt mai mici decât cele ale bolii însăși. Doza efectivă după doze terapeutice de iodură de sodiu (131I) este de 3108 mSv când se administrează activitatea maximă recomandată de 11100 MBq (cu absorbție tiroidiană 0%).

Boli ale glandei tiroide și paratiroide Hipotiroidismul poate apărea ȋn funcţie de doză ca ultim rezultat al tratamentului hipertiroidismului cu iod radioactiv.

În tratamentul bolilor maligne hipotiroidismul este raportat deseori ca reactie adversă, totuşi tratamentul bolilor maligne cu iod radioactiv ȋn general urmează tiroidectomia. Distrugerea foliculilor tiroidieni cauzată de expunerea la radiaţiile iodurii de sodiu [131I] poate duce la exacerbarea unui hipertiroidism deja existent după 2–10 zile sau chiar la criză tireotoxică. Ocazional, un hipertiroidism autoimun poate apărea după o normalizare iniţială (perioada de latenţă 2-10 luni). Dupa 1-3 zile de administrare de doze mari de iod radioactiv, pacientul poate prezenta tiroidite inflamatorii pasagere și traheite cu o posibilă constricție traheală severă, în special acolo unde există o stenoză traheală.

În cazuri rare, un hipotiroidism temporar poate fi obsevat și după tratamentul unui carcinom tiroidian.

Cazuri de hipoparatiroidism pasager au fost observate după tratamentul cu iod radioactiv; administrare care ar trebui să fie monitorizată corespunzător și tratată cu terapie de substituție.

Consecințe ȋntârziate Hipotiroidismul dependent de doză poate să apară ca un rezultat întârziat al tratamentului cu iod radioactiv al hipertiroidismului. Acest hipotiroidism se poate manifesta în sine săptămâni sau ani după tratament și este necesară monitorizarea funcției tiroidiene și a terapiei de substituție hormonală adecvată. Hipotiroidismul nu apare, în general, după 6-12 săptămâni după administrarea de iod radioactiv.

Afecţiuni oculare Oftalmopatiile endocrine se pot agrava sau pot să apară noi oftalmopatii dupa terapia cu iod radioactiv a hipertiroidismului sau a bolii Graves. Tratamentul cu iod radioactiv al bolii Graves trebuie asociat cu corticosteroizi.

Efecte locale ale iradierii Disfuctionalități și paralizii ale coardelor vocale au fost raportate după administrarea de iodură de sodiu (131I). În unele cazuri nu s-a putut stabili dacă disfuncționalitatea corzilor vocale a fost cauzată de iradiere sau datorită tratamentului chirurgical. Pneumonia şi fibroza pulmonară induse de radiaţii au fost observate la pacienţii cu metastaze pulmonare difuze ale carcinomul tiroidian bine diferenţiat, în special după tratamentul cu doză mare de iod radioactiv În tratamentul de carcinoame tiroidiene metastazate, cu complicații sistemului nervos central (SNC), posibilitatea apariția de edeme cerebrale locale și/sau a agravării edemelor cerebrale extinse trebuie avută în vedere. Afecţiuni gastro-intestinale Valori crescute de radioactivitate pot, de asemenea, conduce la dereglări gastro-intestinale, de obicei în primele ore sau zile de la administrare. Pentru prevenirea bolilor gastro-intestinale vezi pct. 4.4.

Tulburări ale glandelor salivare și lacrimale Sialoadenita poate apărea, cu inflamaţia şi durerea glandelor salivare, pierderea parţială a gustului şi uscăciunea gurii. Sialoadenita este în mod normal reversibilă spontan sau cu tratament antiinflamator, dar au fost ocazional descrise cazuri de pierdere a gustului şi uscăciune a gurii dependente de doză, ageuzie persistentă şi gură uscată au fost descrise ocazional. Lipsa salivei conduce la infecţii, de exemplu carii, şi aceasta poate duce la pierderea dinţilor. Pentru prevenirea tulburărilor glandelor salivare vezi pct. 4.4.

Funcţionarea defectuoasă a glandelor salivare și/sau lacrimale rezultând sindromul sicca, care poate aparea cu o intârziere de câteva luni pâna la doi ani dupa radioterapie. Deşi sindromul sicca este un efect pasager în majoritatea cazurilor, simptomul poate persista mai mulţi ani la unii pacienţi.

Deprimarea funcției maduvei osoase Ca o consecinţă întârziată, poate apărea depresia reversibilă a funcţiei măduvei osoase, prezentând trombocitopenie sau eritrocitopenie izolate, care pot fi fatale. Depresia funcţiei măduvei osoase este mai probabil să apară după o singură administrare sau mai mult de 5000 MBq, sau după administrări repetate în intervale mai mici de 6 luni.

Afecțiuni maligne secundare După doze ridicate de radiați, ca cele utilizate în tatamentul bolilor maligne ale tiroidei a fost observată o incidentă crescută a leucemiei. Este evidențiată o creștere a frecvenței de cancer solid indus de administrarea de activități mari (mai mult de 7,4 GBq)

Copii și adolescenți Tipurile de reacții adverse aşteptate la copii sunt aceleași ca la adulți. Datorită sensibilității mai mari la radiații a țesuturilor copiilor (vezi pct. 11) și a duratei de viață mai mari, frecvența și severitatea reacțiilor adverse poate fi diferită.

Raportarea reacțiilor adverse Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro. Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.