Misyo 10 mg/ml

Doze

Numai pentru administrare orală. Înainte de a fi utilizat, acest medicament trebuie diluat de către un profesionist în domeniul sănătăţii. Vezi pct. 6.6 pentru instrucţiuni suplimentare. Acest medicament trebuie întotdeauna administrat oral, cu sau fără alimente.

Acest medicament nu trebuie injectat.

Dozajul trebuie ajustat treptat, în funcţie de necesităţile fiecărui pacient. Ghidurile locale pot prezenta diferenţe faţă de dozele descrise în continuare şi trebuie urmate.

Tratamentul de substituţie cu metadonă trebuie prescris de către un medic cu experienţă în tratamentul pacienţilor cu dependenţă faţă de opiacee/medicamente opioide, de preferinţă în centre specializate în tratamentul dependenţei de opiacee/medicamente opioide.

Doza trebuie administrată excusiv de către medic sau de către o persoană desemnată de către medic. Cantitatea care trebuie administrată nu trebuie niciodată să fie măsurată de către pacient. Doza adecvată este administrată pacientului numai pentru utilizare imediată şi în conformitate cu instrucţiunile medicului.

Doza este stabilită pe baza apariţiei simptomelor de sevraj şi trebuie ajustată pentru fiecare pacient, în funcţie de situaţia acestuia şi de modul în care se simte. În general, după ajustarea dozei, obiectivul terapeutic constă în administrarea dozei de întreţinere minime posibile.

Adulţi În general, doza iniţială va fi cuprinsă între 10 mg şi 30 mg. În cazurile în care toleranţa la opioide este crescută, doza iniţială normală va fi cuprinsă între 25 mg şi 40 mg. În scopul efectuării tratamentului de întreţinere, se recomandă o creştere a dozei de maximum 10 mg o dată. Majoritatea pacienţilor cu tratament de întreţinere vor necesita doze de 60 mg – 120 mg pe zi, în scopul efectuării unui tratament eficace şi sigur; cu toate acestea, este posibil ca unii pacienţi să necesite o doză mai mare. Dozajul trebuie stabilit în funcţie de evaluarea clinică.

Metadona se administrează de obicei o dată pe zi. Dacă se administrează mai frecvent, există risc de acumulare şi supradozaj. Doza maximă recomandată, care trebuie utilizată rareori, este de 150 mg/zi (cu excepţia cazului în care recomandările ghidurilor naţionale sunt diferite). Motivul acestei limitări a dozei constă în creşterea frecvenţei de apariţie a prelungirii intervalului QT, torsadei vârfurilor şi cazurilor de stop cardiac la doze mai mari (vezi pct. 4.4).

Dacă pacientul a fost tratat cu o asociere de agonist/antagonist (de exemplu buprenorfină), doza trebuie redusă treptat atunci când se începe tratamentul cu metadonă. Dacă se întrerupe tratamentul cu metadonă şi se intenţionează trecerea la tratamentul cu buprenorfină administrată sublingual (în special în asociere cu naloxona), doza de metadonă trebuie redusă iniţial la 30 mg/zi, pentru evitarea simptomelor de sevraj provocate de buprenorfină/naloxonă.

Întreruperea tratamentului Întreruperea tratamentului trebuie întotdeauna efectuată progresiv, prin reducerea treptată a dozelor cu câte 5 mg – 10 mg pe săptămână, pe parcursul mai multor săptămâni sau luni. În timpul perioadei de reducere treptată a dozei, este necesar să se acorde atenţie reapariţiei oricăror simptome de sevraj care ar necesita o revenire la dozajul anterior, şi reluării oricăror comportamente adictive.

Vârstnici Se recomandă reducerea dozei la pacienţii vârstnici (vezi pct. 4.4).

Pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică Se recomandă reducerea dozei la pacienţii cu tulburări renale sau tulburări hepatice uşoare până la moderate (pentru informaţii suplimentare vezi pct. 4.4 şi, de asemenea, pct. 4.3).

Copii şi adolescenţi Nu există date disponibile privind administrarea la pacienţi cu vârsta sub 18 ani. Prin urmare, administrarea Misyo 10 mg/ml concentrat pentru soluţie orală nu este recomandată la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.4).

Mod de administrare

Misyo 10 mg/ml concentrat pentru soluţie orală poate fi administrat numai oral, sub supraveghere medicală.

Pacientul primeşte doza necesară de la medic sau de la o persoană desemnată de către medic şi o ia imediat. Cantitatea necesară este determinată exclusiv de către medic sau de către persoana desemnată de către medic.

Cantitatea de administrat la domiciliu trebuie prescrisă de către medic. Prescripţia privind administrarea la domiciliu nu este acceptabilă dacă testele efectuate de către medic sau constatările acestuia relevă faptul că pacientul consumă substanţe care sunt periculoase când sunt asociate cu tratamentul de substituţie, ţinând cont de apariţia toleranţei, de faptul că nu a fost încă atinsă o doză de întreţinere stabilă sau că pacientul utilizează substanţe de abuz.

Misyo 10 mg/ml concentrat pentru soluţie orală conţine sorbitol, care poate afecta biodisponibilitatea metadonei la unele persoane. La aceste persoane, trecerea de la Misyo 10 mg/ml concentrat pentru soluţie orală la alte medicamente care conţin metadonă şi care nu conţin sorbitol poate duce la modificări ale concentraţiilor plasmatice de metadonă, relevante din punct de vedere clinic.

Se recomandă reducerea dozei la pacienţii vârstnici, la pacienţii cu tulburări renale sau tulburări hepatice cronice severe şi la pacienţii cu stare generală alterată.

Dependenţă/toleranţă Metadona este o substanţă care provoacă dependenţă, prezintă un timp de înjumătăţire prelungit şi prin urmare se acumulează. O doză unică care ameliorează simptomele poate duce la acumulare şi posibil la deces, dacă este repetată zilnic. Toleranţa şi dependenţa pot apărea ca şi în cazul morfinei. Metadona poate produce somnolenţă şi reduce starea de conştienţă, deşi toleranţa la aceste efecte poate apărea după administrări repetate.

Sevraj Oprirea bruscă a tratamentului poate duce la simptome de sevraj care, deşi similare celor apărute în cazul morfinei, sunt mai puţin intense dar mai prelungite. Prin urmare, întreruperea tratamentului trebuie efectuată treptat.

Deprimare respiratorie Ca şi în cazul altor opioide, metadona trebuie utilizată cu precauţie la pacienţi cu astm bronşic, boală pulmonară obstructivă cronică sau cord pulmonar şi la pacienţi cu rezerve respiratorii foarte limitate, insuficienţă pulmonară preexistentă, hipoxie sau hipercapnie. Chiar şi la doze terapeutice obişnuite pentru narcotice, aceşti pacienţi pot prezenta o scădere a activităţii respiratorii şi o creştere concomitentă a rezistenţei în căile respiratorii, care culminează cu apnee. La pacienţii predispuşi la apariţia unor astfel de fenomene atopice, astmul bronşic preexistent, erupţiile cutanate tranzitorii şi modificările numărului de globule sanguine (eozinofilie) pot fi exacerbate.

Simptomele şi semnele de supradozaj şi toxicitatea metadonei sunt în esenţă cele cunoscute în cazul morfinei, deşi se consideră că metadona are un efect deprimant respirator mai intens şi un efect sedativ mai slab comparativ cu o doză echianalgezică de morfină. Dozele toxice prezintă o variabilitate crescută, administrarea regulată ducând la toleranţă. Edemul pulmonar reprezintă o consecinţă frecventă a supradozajului, în timp ce proprietatea metadonei de eliberare a histaminei, corelată cu doza, poate fi considerată responsabilă, cel puţin în oarecare măsură, de unele simptome cum sunt urticaria şi pruritul, asociate cu administrarea metadonei.

Leziuni craniene şi presiune intracraniană crescută Efectele deprimante respiratorii ale metadonei şi capacitatea acesteia de a creşte presiunea lichidului cefalorahidian pot fi exacerbate în cazul prezenţei unor leziuni la nivelul craniului, altor leziuni intracraniene sau presiunii intracraniene crescute preexistente. În plus, opioidele produc reacţii adverse care pot masca evoluţia clinică a pacienţilor cu leziuni craniene. La aceşti pacienţi, metadona trebuie utilizată cu prudenţă şi numai dacă acest lucru este considerat esenţial. Metadona poate creşte presiunea intracraniană, în special când aceasta este deja crescută.

Risc provenit din utilizarea concomitentă a medicamentelor sedative cum sunt benzodiazepinele sau medicamentele înrudite Utilizarea concomitentă a Misyo 10 mg/ml concentrat pentru soluție orală împreună cu medicamente sedative, cum sunt benzodiazepinele sau medicamentele înrudite, poate duce la depresie respiratorie, comă și deces. Din cauza acestor riscuri, prescrierea concomitentă cu aceste medicamente sedative trebuie rezervată pacienților pentru care nu sunt posibile opțiuni alternative de tratament. Dacă se ia decizia de prescriere a Misyo 10 mg/ml concentrat pentru soluție orală concomitent cu medicamente sedative, trebuie utilizată cea mai mică doză eficace, iar durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă posibil. Pacienții trebuie urmăriți cu atenție pentru semne și simptome de depresie respiratorie și sedare. În această privință, se recomandă informarea pacienților și a îngrijitorilor acestora, pentru a fi conștienți de aceste simptome (vezi pct. 4.5).

Insuficienţă hepatică Se impune prudenţă în caz de insuficienţă hepatică uşoară sau moderată, deoarece aceşti pacienţi pot prezenta risc de expunere sistemică crescută la metadonă, după administrarea de doze repetate. Administrarea dozei uzuale de metadonă poate fi continuată la pacienţii cu boală hepatică cronică stabilă. În cazul în care funcţia hepatică este afectată ca urmare a infecţiei cu hepatită B sau C sau a consumului prelungit de alcool, doza de metadonă trebuie monitorizată cu atenţie. Trebuie acordată o atenţie particulară ori de câte ori sunt prescrise doze mai mari de 50 mg.

Insuficienţă renală Se impune prudenţă când se administrează metadonă la pacienţii cu insuficienţă renală. Intervalul dintre doze trebuie să fie de cel puţin 32 ore dacă rata filtrării glomerulare (RFG) este cuprinsă între 10 ml/minut – 50 ml/minut şi de cel puţin 36 ore dacă RFG este mai mică de 10 ml/minut.

Motilitate gastro-intestinală Opioidele, incluzând metadona, pot provoca constipaţie supărătoare, deosebit de periculoasă la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, iar măsurile de evitare a constipaţiei trebuie iniţiate din timp.

Hipoglicemia Hipoglicemia a fost constatată în contextul supradozajului de metadonă sau al creşterii dozei de metadonă. Se recomandă monitorizarea periodică a glicemiei în timpul creşterii dozei (vezi secţiunile 4.8 şi 4.9)

Insuficienţa suprarenală Analgezicele pe bază de opioide pot provoca insuficienţă suprarenală reversibilă care necesită monitorizare şi terapie de substituţie cu glucocorticoizi. Simptomele insuficienţei suprarenale pot include greaţă, vărsături, pierderea poftei de mâncare, oboseală, slăbiciune, ameţeli sau tensiune arterială scăzută.

Scăderea nivelurilor hormonilor sexuali şi creşterea nivelului prolactinei Utilizarea pe termen lung a analgezicelor pe bază de opioide poate fi asociată cu scăderea nivelurilor hormonilor sexuali şi creşterea nivelului prolactinei. Printre simptome se numără scăderea libidoului, impotenţa sau amenoreea.

Nou-născuţi/copii şi adolescenţi Există riscul unei deprimări respiratorii mai accentuate la nou-născuţi, iar administrarea metadonei la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu este recomandată din cauza lipsei datelor cu privire la eficacitate şi siguranţă.

Atenţionări suplimentare

Copiii nou-născuţi ale căror mame au primit tratament cu metadonă pot prezenta simptome de sevraj.

Metadona trebuie administrată cu prudenţă la pacienţii cu tulburări convulsive, hipotiroidism, insuficienţă suprarenală, hiperplazie prostatică, hipotensiune arterială, şoc, tulburări inflamatorii sau obstructive ale intestinului, sau miastenia gravis.

Metadona trebuie administrată cu prudenţă şi în doze scăzute la pacienţii cărora li se administrează concomitent alte analgezice narcotice, anestezice generale, fenotiazine, alte tranchilizante, hipnotice sedative, antidepresive triciclice şi alte deprimante ale SNC (incluzând alcool) (vezi pct. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune).

Cazuri de prelungire a intervalului QT şi torsada vârfurilor au fost raportate în timpul tratamentului cu metadonă, în special la doze mari (> 100 mg/zi). Metadona trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu risc de apariţie a intervalului QT prelungit, şi anume în caz de

• anomalii ale funcţiei de conducere cardiacă în antecedente,
• cardiopatie avansată sau ischemică,
• hepatopatie,
• antecedente familiale de deces brusc,

• anomalii electrolitice, cum sunt hipokaliemie, hipomagneziemie,
• tratament concomitent cu medicamente care pot prelungi intervalul QT,
• tratament concomitent cu medicamente care pot provoca anomalii electrolitice,
• tratament concomitent cu inhibitori ai citocromului P450 CYP3A4 (vezi pct. 4.5).

La pacienţii cărora li se administrează o asociere de agonist/antagonist (de exemplu buprenorfină), doza trebuie redusă treptat atunci când se începe tratamentul cu metadonă. Dacă se întrerupe tratamentul cu metadonă şi se intenţionează trecerea la tratamentul cu buprenorfină administrată sublingual (în special în asociere cu naloxona), doza de metadonă trebuie redusă iniţial la 30 mg/zi, pentru evitarea simptomelor de sevraj provocate de buprenorfină/naloxonă.

La pacienţii cu factori de risc recunoscuţi în ceea ce priveşte prelungirea intervalului QT, sau în cazul tratamentului concomitent cu medicamente care pot prelungi intervalul QT, se recomandă monitorizarea ECG înaintea tratamentului cu metadonă şi efectuarea unui alt test ECG la stabilizarea dozei. Se recomandă monitorizarea ECG la pacienţii fără factori de risc recunoscuţi în ceea ce priveşte prelungirea intervalului QT, înaintea ajustării treptate a dozei peste 100 mg/zi şi la şapte zile după ajustarea treptată a dozei. Se impun precauţii la pacienţii cărora li se administrează concomitent medicamente deprimante ale sistemului nervos central (SNC).

Excipienţi Acest medicament conţine 300,00 mg sorbitol, în formă lichidă, necristalizată (E420) (care este echivalentul a 210,00 mg de sorbitol) Efectul aditiv al administrării concomitente a medicamentelor conținând sorbitol (sau fructoză) și aportul alimentar de sorbitol (sau fructoză) trebuie luate în considerare. Conținutul de sorbitol din medicamentele cu administrare orală poate afecta biodisponibilitatea altor medicamente pentru administrare orală administrate concomitent. Pacienţii(-ilor) cu intoleranţă ereditară la fructoză (IEF) nu trebuie să utilizeze/să li se administreze acest medicament.

Acest medicament conține 3,00 mg benzoat de sodiu (E 211) per fiecare ml. Deși acest medicament nu este destinat utilizării la nou-născuți, este important de știut că o creștere a bilirubinemiei ca urmare a dislocării bilirubinei din albumină, din cauza prezenței benzoatului, poate agrava icterul neonatal, care poate evolua către kernicter (depozite de bilirubină neconjugată la nivelul țesutului cerebral).

Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per ml, adică practic „nu conține sodiu”.

Reacţiile adverse ale metadonei sunt în general identice cu cele ale altor opioide, cel mai frecvent greaţă şi vărsături, observate la aproximativ 20 % dintre pacienţii care urmează tratament cu metadonă în ambulator, unde controlul medicamentelor este deseori nesatisfăcător. Administrarea pe termen lung a metadonei poate duce la dependenţă de tip morfinic. Sindroamele de abstinenţă sunt similare celor observate în cazul morfinei şi heroinei, dar sunt mai puţin intense şi cu durată mai mare. Reacţia adversă cea mai gravă, observată în cazul metadonei, este deprimarea respiratorie, care poate apărea în timpul fazei de stabilizare. Au apărut apnee, şoc şi stop cardiac.

Cu frecvenţă Anorexie, hipokaliemie, hipomagneziemie, necunoscută hipoglicemia

Tulburări psihice Frecvente Euforie, halucinaţii

Mai puţin Disforie, agitaţie, insomnie, dezorientare, libido frecvente scăzut Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Sedare

Mai puţin Cefalee, sincopă frecvente Tulburări oculare Frecvente Vedere înceţoşată, mioză, xeroftalmie

Tulburări acustice şi vestibulare Frecvente Vertij

Cu frecvenţă Pierderea auzului necunoscută Tulburări cardiace Rare Bradicardie, palpitaţii, cazuri de prelungire a intervalului QT şi torsada vârfurilor au fost raportate în timpul tratamentului cu metadonă, în special la doze mari.

Tulburări vasculare Mai puţin Hiperemie facială, hipotensiune arterială frecvente Rare Şoc Tulburări respiratorii, toracice şi Mai puţin Edem pulmonar, exacerbare a astmului bronşic, mediastinale frecvente uscăciunea secreţiilor nazale, deprimare respiratorie, în special la doze mari Rare Stop respirator

Tulburări gastro-intestinale Foarte Greaţă, vărsături frecvente

Frecvente Constipaţie

Mai puţin Xerostomie, glosită frecvente Rare Hipomotilitate intestinală (ileus)

Tulburări hepatobiliare Mai puţin Dischinezie a căilor biliare frecvente Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului Frecvente Erupţie cutanată tranzitorie, transpiraţii subcutanat Mai puţin Prurit, urticarie, alte erupţii cutanate tranzitorii şi frecvente urticarie hemoragică în cazuri mult mai puţin frecvente Tulburări renale şi ale căilor urinare Mai puţin Retenţie urinară, efect antidiuretic frecvente Tulburări ale aparatului genital şi Mai puţin Scădere a potenţei sexuale, galactoree, sânului frecvente dismenoree şi amenoree

Tulburări generale şi la nivelul Frecvente Fatigabilitate, somnolenţă locului de administrare Mai puţin Edem al extremităţii inferioare, astenie, edem, frecvente hipotermie Investigaţii diagnostice Frecvente Creştere în greutate

În cazul administrării pe termen lung a metadonei în cadrul tratamentului de întreţinere, reacţiile adverse scad succesiv şi progresiv pe parcursul unei perioade de câteva săptămâni; cu toate acestea, constipaţia şi transpiraţiile persistă deseori.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro