Milurit 200 mg
Comprimate · DCI: Allopurinolum
Milurit comprimate conține o substanță activă numită alopurinol.
De unde vin aceste informații? Pacient = Prospect · Medic = RCP. Ambele aprobate de ANMDMR.
Nu reformulăm liber textul medical. „Pentru pacient” urmează Prospectul; „Pentru medic” urmează Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP). Fiecare secțiune indică documentul-sursă.
Milurit comprimate conține o substanță activă numită alopurinol. Aceasta acționează prin încetinirea vitezei anumitor reacții chimice în corpul dumneavoastră pentru a scădea concentrația de acid uric în sânge și urină.
Milurit este utilizat:
- pentru a preveni guta. Aceasta este o boală în care organismul dumneavoastră produce o cantitate prea mare dintr-o substanță numită “acid uric”. Acidul uric se acumulează în articulații și tendoane sub formă de cristale. Aceste cristale determină o reacție inflamatorie. Inflamația determină umflarea pielii din jurul anumitor articulații, pielea devenind astfel sensibilă și dureroasă la atingere. De asemenea, puteți avea dureri puternice atunci când mișcați articulația.
- pentru a preveni alte situații în care există concentrații mari de acid uric în organism. Acestea includ pietre la rinichi și anumite afecțiuni la nivelul rinichiului și când sunteți tratat pentru cancer, sau dacă prezentați anumite tulburări enzimatice.
Adulți
- Toate formele de hiperuricemie care nu pot fi controlate prin dietă, incluzând hiperuricemia secundară de diverse etiologii și pentru complicațiile clinice ale hiperuricemiei, manifestate în special prin gută, nefropatie urică și pentru dizolvarea și prevenirea formării cristalelor de acid uric (calculi renali).
- Tratamentul recurenței formării de cristale mixte de oxalat de calciu, asociate cu hiperuricozurie simultană, dacă consumul de lichide, dieta și alte măsuri similare au eșuat.
Copii și adolescenți:
- Hiperuricemie secundară de diverse etiologii.
- Nefropatie urică în timpul tratamentului pentru leucemie.
- Afecțiuni ereditare cu deficite enzimatice, sindrom Lesch-Nyhan (deficit parțial sau total de hipoxantin-guanin fosforiboziltransferază) și deficit de adenin fosforiboziltransferază.
- dacă sunteţi alergic la alopurinol sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6).
- hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi oricare din următoarele medicamente:
- salicilați (utilizați pentru reducerea durerii, febrei sau inflamației, cum este de exemplu acidul acetilsalicilic).
- teofilină, utilizată pentru probleme respiratorii. Medicul dumneavoastră vă va măsura concentrația teofilinei din sânge, în special la începutul tratamentului cu Milurit, sau vă va ajusta doza.
- fenitoină (un medicament utilizat în tratamentul epilepsiei).
- ampicilină sau amoxicilină (utilizate în tratamentul infecțiilor bacteriene). Dacă este posibil, pacienții care prezintă reacții alergice frecvente trebuie tratați cu alte antibiotice.
- didanozină, utilizată pentru a trata infecțiile cu HIV (Virusul Imunodeficienței umane).
- vidarabină, utilizată pentru a trata infecțiile virale. De notat: reacțiile adverse la vidarabină pot să apară mai frecvent. Dacă apar, trebuie luate precauții speciale.
- medicamente pentru tratamentul cancerului. Administrarea concomitentă de alopurinol cu citostatice (de exemplu ciclofosfamidă, doxorubicină, bleomicină, procarbazină, halogenuri alchilate) poate determina apariția mai frecvent a discraziei sanguine decât în cazul administrării separate a acestor substanțe active. De aceea trebuie efectuate în mod regulat analize ale formulei sângelui.
- efectul terapeutic al alopurinolului poate fi atenuat în cazul administrării concomitente cu hidroxid de aluminiu. Trebuie să existe un interval de cel puțin 3 ore între administrările celor două medicamente.
- medicamente utilizate pentru a reduce răspunsul imun al organismului dumneavoastră (imunosupresoare) cum sunt ciclosporina (reacțiile adverse la ciclosporină pot să apară mai frecvent) și azatioprina (este necesară reducerea dozei de azatioprină).
- mercaptopurină (utilizată în tratamentul leucemiei). Este necesară reducerea dozei de mercaptopurină.
- medicamente utilizate pentru a trata diabetul zaharat (clorpropamida). Poate fi necesară reducerea dozei de clorpropamidă, în special la pacienții cu insuficiență renală.
- medicamente utilizate pentru afecțiuni ale inimii sau tensiune arterială mare cum sunt “inhibitorii enzimei de conversie” (de exemplu captopril, ramipril) sau comprimatele pentru eliminarea apei din organism (diuretice, în special diuretice tiazidice cum este hidroclorotiazida sau furosemidul).
- medicamente utilizate pentru subțierea sângelui (anticoagulante cumarinice), cum sunt warfarina, fenprocumona și acenocumarolul. Medicul dumneavoatsră va controla parametrii coagulării sângelui mai des și, dacă este necesar, se va reduce doza acestor medicamente.
- orice alt medicament utilizat pentru tratamentul gutei (probenecid, sulfinpirazonă).
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi orice alte medicamente. Acestea includ medicamente eliberate fără prescripție medicală, inclusiv medicamente din plante. Acest lucru este necesar din cauza faptului că Milurit poate influența modul în care acționează unele medicamente. De asemenea, alte medicamente pot influența modul în care acționează Milurit.
6-mercaptopurina şi azatioprina: Azatioprina este metabolizată la 6-mercaptopurină care este inactivată de enzima xantin oxidază. În momentul administrării concomitente a 6-mercaptopurinei şi azotioprinei cu alopurinol trebuie administrată un sfert din doza recomandată de 6-mercaptopurină sau azatioprină, deoarece este inhibată xantin oxidaza, astfel prelungindu-se activitatea acestora. Concentrația plasmatică a acestor medicamente poate ajunge la valori toxice dacă doza nu este redusă (vezi pct. 4.4).
Vidarabina (adenin arabinozida): Dovezile existente sugerează că timpul de înjumătățire plasmatică al vidarabinei este crescut în prezenţa alopurinolului. Când cele două medicamente sunt administrate concomitent este necesară o atenţie deosebită pentru a recunoaşte efectele toxice.
Salicilaţii şi agenţii uricozurici: Oxipurinolul, metabolitul principal terapeutic activ al alopurinolului, este excretat pe cale renală, similar uraţilor. Prin urmare medicamentele cu acţiune uricozurică, cum este probenecidul sau salicilaţii administraţi în doze mari pot accelera eliminarea oxipurinolului. Acest lucru poate duce la scăderea activităţii terapeutice a alopurinolului, dar semnificaţia clinică trebuie evaluată individual.
Clorpropamida: Dacă alopurinolul este administrat concomitent cu clorpropamida, în cazul unei funcţii renale reduse, creşte riscul de prelungire a activității hipoglicemiante, deoarece alopurinolul şi clorpropamida sunt competitori la nivelul tubilor renali.
Anticoagulantele cumarinice: S-a raportat o creştere a efectului warfarinei şi a altor anticoagulante cumarinice în cazul administrării concomitente cu alopurinol, de aceea pacienţii care utilizează anticoagulante trebuie atent monitorizaţi. Fenitoina: Alopurinolul poate inhiba oxidarea hepatică a fenitoinei, dar semnificaţia clinică nu este încă cunoscută.
Teofilina: A fost raportată inhibarea metabolizării teofilinei. Mecanismul interacţiunii ar putea fi explicat de implicarea xantin oxidazei în metabolizarea teofilinei la om. Concentrațiile plasmatice ale teofilinei trebuie monitorizate atunci când se inițiază tratamentul cu alopurinol sau la creşterea dozelor.
Ampicilina/amoxicilina: A fost raportată creşterea incidenței erupțiilor cutanate tranzitorii la pacienţii care au utilizat ampicilină sau amoxicilină concomitent cu alopurinol, comparativ cu pacienţii care nu au utilizat această administrare concomitentă. Cauza acestei interacţiuni nu a fost stabilită. Totuşi se recomandă prescrierea unui medicament alternativ la ampicilină sau amoxicilină la pacienţii care utilizează şi alopurinol.
Citostatice (de exemplu ciclofosfamidă, doxorubicină, bleomicină, procarbazină, mecloretamină): Administrarea alopurinolului concomitent cu citostatice (de exemplu ciclofosfamidă, doxorubicină, bleomicină, procarbazină, halogenuri alchilate) a determinat mai frecvent apariția de discrazie sanguină, decât în cazul administrării în monoterapie. De aceea trebuie monitorizată atent formula sanguină la intervale de timp regulate. A fost raportată o deprimare marcată a funcţiei măduvei osoase la pacienţii cu boli neoplazice (altele decât leucemia) tratați concomitent cu ciclofosfamidă sau alte medicamente citostatice şi alopurinol. Totuşi, în cadrul unor studii controlate efectuate la pacienţi trataţi cu ciclofosfamidă, doxorubicină, bleomicină, procarbazină şi/sau mecloroetamină (clormetin clorhidrat), alopurinolul nu pare a creşte efectul toxic al acestor medicamente citotoxice.
Hidroxid de aluminiu: Administrarea concomitentă a hidroxidului de aluminiu cu alopurinol poate determina atenuarea efectului terapeutic al acestuia. De aceea administrarea celor două medicamente trebuie să se facă la un interval de cel puțin 3 ore.
Ciclosporina: Raportările primite sugerează o creştere a concentraţiilor plasmatice ale ciclosporinei în cazul administrării concomitente cu alopurinol. Trebuie luată în considerare o eventuală creştere a toxicităţii ciclosporinei, dacă este administrată concomitent cu alopurinol.
Didanosina: La voluntarii sănătoşi şi la pacienţii cu SIDA care utilizează didanosină, Cmax plasmatică a acesteia şi valorile ASC au fost dublate la administrarea concomitentă de alopurinol (300 mg pe zi) fără a influenţa timpul de înjumătăţire plasmatică. Administrarea concomitentă a acestor două medicamente nu este în general recomandată. Dacă administrarea concomitentă este absolut obligatorie este necesară reducerea dozei de didanosină şi monitorizarea strictă a pacientului.
Inhibitori ai ECA: Utilizarea concomitentă cu alopurinol este asociată cu un risc crescut de a dezvolta leucopenie, în special la pacienții cu insuficiență renală. De aceea, se recomandă precauție.
S-a raportat o creștere a riscului de hipersensibilitate atunci când alopurinolul este administrat concomitent cu inhibitori ai ECA, mai ales în cazul pacienților cu insuficiență renală.
Administrarea concomitentă de alopurinol cu captopril poate crește riscul de reacții cutanate, mai ales în cazul unei insuficiențe renale cronice.
Diuretice: S-a raportat o interacțiune între alopurinol și furosemid, ceea ce a dus la o creștere a concentrației plasmatice de urați și oxipurinol. S-a raportat o creștere a riscului de reacții adverse de sensibilitate la administrarea alopurinolului concomitent cu diuretice, în special tiazidice, mai ales la pacienții cu insuficiență renală.
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Sarcina Nu există suficiente date în ceea ce privește siguranța administrării Milurit în timpul sarcinii. Milurit nu trebuie utilizat de către femeile gravide, decât în cazurile în care nu există o alternativă mai sigură de tratament și atunci când boala în sine reprezintă un risc pentru mamă sau făt.
Alăptarea Milurit este excretat în laptele matern. Utilizarea Milurit în timpul alăptării nu este recomandată.
Sarcina Nu există probe suficiente privind siguranţa utilizării alopurinolului la femei gravide, deşi a fost utilizat timp îndelungat, aparent fără consecinţe privind starea de sănătate (vezi pct. 5.3). Se utilizează în sarcină doar în cazul în care nu există altă alternativă terapeutică mai sigură și atunci când boala în sine reprezintă un risc pentru mamă sau făt.
Alăptarea Alopurinolul şi metabolitul său oxipurinolul sunt excretaţi în laptele matern. Utilizarea alopurinolului în timpul alăptării nu este recomandată. S-a demonstrat existenţa unei concentraţii de 1,4 mg/l alopurinol şi 53,7 mg/l oxipurinol în laptele matern la administrarea de alopurinol 300 mg /zi. Nu au fost observate efecte asupra copilului alăptat.
Ce conţine Milurit
- Substanţa activă este alopurinolul. Fiecare comprimat conţine alopurinol 150 mg sau 200 mg.
- Celelalte componente sunt: celuloză microcristalină, amidonglicolat de sodiu (tip A), gelatină, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu.
Cum arată Milurit şi conţinutul ambalajului Aspect: Milurit 150 mg comprimate: Comprimate ovale, de culoare albă până la alb gri, marcate cu ”E 353” pe una dintre fețe și cu o linie mediană pe cealaltă față. Comprimatul poate fi divizat în două doze egale.
Milurit 200 mg comprimate: Comprimate ovale, de culoare albă până la alb gri, marcate cu ”E 354” pe una dintre fețe și cu o linie mediană SNAP pe cealaltă față. Comprimatul poate fi divizat în două doze egale.
Natura și conținutul ambalajului Cutie cu un flacon din sticlă brună, cu capac din plastic prevăzut cu amortizor de mișcare, care conține 30, 50, 60, 70, 80, 90, 100 sau 120 comprimate
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi fabricantul
Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă Egis Pharmaceuticals PLC Keresztúri út 30 – 38, 1106 Budapesta, Ungaria
Fabricantul Egis Pharmaceuticals PLC Mátyás király út 65, 9900 Körmend, Ungaria
Acest medicament este autorizat în Statele Membre ale Spaţiului Economic European sub următoarele denumiri comerciale:
Ungaria Milurit 150 mg, 200 mg tabletta Bulgaria Милурит 150 mg, 200 mg таблетки Republica Cehă Milurit Letonia Milurit 150 mg, 200 mg tabletes Lituania Milurit 150 mg, 200 mg tabletės România Milurit 150 mg, 200 mg comprimate Republica Slovacia Milurit 150 mg, 200 mg
Acest prospect a fost revizuit în iulie 2023.
Milurit 150 mg comprimate Fiecare comprimat conţine alopurinol 150 mg.
Milurit 200 mg comprimate Fiecare comprimat conţine alopurinol 200 mg.
Pentru lista tuturor excipienților vezi pct. 6.1.
Celuloză microcristalină Amidonglicolat de sodiu (tip A) Gelatină Dioxid de siliciu coloidal anhidru Stearat de magneziu.
Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe etichetă după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
5 ani.
Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.