Mifegyne 600 mg

Doze

1- Întreruperea dezvoltării sarcinii intrauterine prin tratament medical

Metoda de administrare va fi după cum urmează:

• Până la a 49-a zi de amenoree:

Mifepristona se administrează pe cale orală în doză unică de 600 mg (adică 1 comprimat de 600 mg), urmată la 36 până la 48 ore de administrarea analogului de prostaglandină: misoprostol 400 µg oral sau gemeprost 1 mg pe cale vaginală.

• Între a 50-a şi a 63-a zi de amenoree

Mifepristona se administrează pe cale orală în doză unică de 600 mg (adică 1 comprimat de 600 mg), urmată la 36 până la 48 ore de administrarea analogului de prostaglandină, gemeprost 1 mg, pe cale vaginală.

Puteţi găsi informaţii privind dozele de misoprostol sau gemeprost în documentele cu informaţii ale produselor respective.

2- Pregătirea pentru acţiunea analogilor de prostaglandină în întreruperea sarcinii din motive medicale

Mifepristona se administrează pe cale orală în doză unică de 600 mg (adică 1 comprimat de 600 mg), cu 36 până la 48 ore înainte de administrarea programată de prostaglandină care va fi repetată ori de câte ori este necesar.

3- Inducerea travaliului în cazul decesului fătului în uter

Mifepristona se administrează pe cale orală în doză unică zilnică de 600 mg (adică 1 comprimat de 600 mg), două zile consecutiv.

Dacă nu se declanşează travaliul în decurs de 72 de ore de la prima administrare de mifepristonă, acesta trebuie provocat prin metodele obişnuite.

Vărsăturile în interval de 45 minute de la administrare pot duce la reducerea eficacităţii mifepristonei; în acest caz, se recomandă administrarea orală a încă unui comprimat de mifepristonă de 600 mg.

Copii şi adolescenţi Sunt disponibile doar date limitate privind utilizarea mifepristonei la adolescente.

Mod de administrare Comprimatele de mifepristonă se administrează numai pe cale orală şi nu trebuie administrate pe alte căi.

Atenţionări Din cauza proprietăţilor sale avortive, mifepristona nu trebuie utilizată niciodată de o femeie cu sarcină în evoluţie pe care doreşte să o ducă la termen. Vârsta gestaţională trebuie stabilită prin anamneză şi examen clinic al pacientei. Se recomandă examinarea ecografică a uterului.

Reacții adverse cutanate severe, inclusiv necroliză epidermică toxică și pustuloză exantematică generalizată acută, au fost raportate în asociere cu mifepristona (vezi pct. 4.8). La pacienții care manifestă reacții adverse cutanate severe, tratamentul cu mifepristonă trebuie oprit imediat. Nu se recomandă reluarea tratamentului cu mifepristonă.

Farmacocinetica, siguranța și tolerabilitatea mifepristonei 200 mg au fost investigate la femei cu insuficiență hepatică moderată comparativ cu participante sănătoase cu funcție hepatică normală. Analizele statistice ale valorilor AUC∞ totale și Cmax pentru mifepristonă, metabolitul N-demetilat, metabolitul hidroxilat și metabolitul di-demetilat au arătat o scădere atât a vârfului, cât și a expunerii totale la pacientele cu insuficiență hepatică moderată comparativ cu participantele sănătoase pereche. Această scădere a expunerii ar putea fi cauzată de o scădere a absorbției și/sau a legării de proteine. Totuși, posibilele consecințe ale insuficienței hepatice moderate asupra fracției libere nu au putut fi determinate. În concluzie, consecințele clinice ale administrării mifepristonei 200 mg la paciente cu insuficiență hepatică moderată nu sunt cunoscute.

În absenţa unor studii specifice, mifepristona nu este recomandată în cazul pacientelor cu:

• Malnutriţie
• Insuficienţă hepatică
• Insuficienţă renală

Întreruperea dezvoltării sarcinii intrauterine prin tratament medical

Această metodă necesită o implicare activă a femeii care trebuie informată asupra cerinţelor metodei:

• necesitatea de a asocia tratamentul cu un analog de prostaglandină care urmează să fie administrat la o a doua vizită, la 36-48 ore de la administrarea acestui medicament,
• necesitatea unei vizite de urmărire (a treia vizită) în decurs de 14 până la 21 zile după administrarea mifepristonei pentru a verifica dacă expulzia a fost completă,
• posibilitatea unui eşec al metodei, ducând la întreruperea sarcinii prin altă metodă.

În cazul instalării unei sarcini în condiţiile în care există un dispozitiv intrauterin, acest dispozitiv trebuie înlăturat înainte de administrarea mifepristonei.

• Riscuri legate de metodă:

• Eşecuri

Riscul deloc neglijabil de eşec, care apare în 1,3 până la 7,5% din cazuri, face ca vizita medicală să fie obligatorie pentru a verifica dacă expulzia a fost completă. În cazuri rare de expulzie incompletă, poate fi necesară întreruperea sarcinii chirurgical. Eficacitatea metodei descreşte odată cu numărul de naşteri anterioare şi, în consecinţă, odată cu avansarea în vârstă a femeii.

• Hemoragie

Pacienta trebuie informată despre apariţia unei hemoragii vaginale prelungite (în medie aproximativ 12 zile sau mai mult după administrarea mifepristonei) care poate fi masivă. Hemoragia apare în aproape toate cazurile şi nu este în niciun caz o dovadă a expulziei complete. Hemoragia poate apărea foarte rapid după administrarea de misoprostol şi, uneori, mai târziu:

• În 60% din cazuri, expulzia are loc în interval de 4 ore de la administrarea de misoprostol

• În restul de 40% din cazuri, expulzia are loc în interval de 24 până la 72 ore de la administrarea de misoprostol.

Rareori, expulzia poate avea loc înainte de administrarea analogului de prostaglandină (aproximativ 3% din cazuri). Acest lucru nu elimină necesitatea controlului medical pentru a verifica dacă expulzia a fost completă şi dacă uterul este gol.

Pacienta trebuie să fie instruită să nu călătorească departe de centrul de diagnostic şi tratament până ce nu se consemnează expulzia completă. Ea va primi instrucţiuni precise despre persoanele pe care trebuie să le contacteze şi unde să meargă în cazul în care apare vreo urgenţă, în special în cazul hemoragiei vaginale masive. Aceasta se referă la hemoragia care durează mai mult de 12 zile şi/sau este mai abundentă decât sângerarea menstruală normală.

În decurs de 14 până la 21 zile de la administrarea mifepristonei trebuie efectuată o vizită de urmărire pentru a verifica prin mijloace adecvate (examinare clinică, asociată cu determinări ale valorilor beta-hCG sau ecografie) dacă expulzia a fost completă şi hemoragia vaginală a încetat. În cazul hemoragiei persistente (chiar uşoare) după vizita medicală, încetarea ei trebuie urmărită câteva zile. Dacă se suspectează o sarcină în evoluţie, poate fi necesară o ecografie ulterioară.

Persistenţa hemoragiei vaginale în acest moment poate însemna un avort incomplet sau o sarcină ectopică nediagnosticată şi trebuie luat în considerare tratamentul adecvat.

Întrucât hemoragia masivă, necesitând recurgerea la chiuretaj hemostatic, apare în 0 până la 1,4% dintre cazuri în decursul aplicării metodei de întrerupere a sarcinii prin tratament medical, trebuie să se acorde o atenţie deosebită pacientelor cu tulburări hemostatice cu hipocoagulabilitate sau anemie. Decizia de a utiliza metoda prin tratament medical sau chirurgicală trebuie luată de specialişti în conformitate cu tipul tulburării hemostatice şi gradul anemiei.

În cazul unei sarcini în evoluţie diagnosticată după vizita de urmărire, pacientei i se va propune o altă metodă de întrerupere a sarcinii.

• Infecţie

După avortul prin tratament medical cu utilizarea a 200 mg mifepristonă urmată de administrarea vaginală sau orală neautorizată de comprimate de misoprostol, s-au raportat cazuri grave (inclusiv cazuri letale) de şoc toxic şi şoc septic ulterior infecţiei cu agenţi patogeni atipici (Clostridium sordellii sau Escherichia coli). Clinicienii trebuie să cunoască această complicaţie potenţial letală.

Precauţii pentru utilizare

1- În toate cazurile

În cazul în care se suspectează o insuficienţă suprarenală acută, se recomandă administrarea de dexametazonă. 1 mg dexametazonă antagonizează o doză de 400 mg mifepristonă. Din cauza acţiunii antiglucocorticoide a mifepristonei, eficacitatea tratamentului corticosteroidian de lungă durată, incluzând corticosteroizii administraţi pe cale inhalatorie la pacienţii cu astm bronşic, poate scădea pe parcursul a 3 până la 4 zile după administrarea Mifegyne. În acest caz, tratamentul trebuie ajustată.

Aloimunizarea în sistem Rh Întreruperea sarcinii prin tratament medical necesită stabilirea factorului Rhesus şi, astfel, prevenirea aloimunizării în sistem Rh, precum şi alte măsuri de ordin general care se iau de obicei în timpul oricărei întreruperi de sarcină.

Iniţierea contracepţiei după întreruperea sarcinii prin tratament medical În cadrul studiilor clinice, s-au instalat sarcini între expulzia embrionului şi reluarea menstruaţiei. De aceea, în momentul în care întreruperea sarcinii printr-o procedură medicală este confirmată medical,

se recomandă iniţierea imediată a contracepţiei.

Alte situaţii Trebuie de asemenea respectate măsurile de precauţie legate de analogii de prostaglandină.

2- Întreruperea dezvoltării sarcinii intrauterine prin tratament medical

Au fost raportate cazuri rare, dar grave, de accidente cardiovasculare (infarct miocardic şi/sau spasm al arterelor coronare şi hipotensiune arterială severă) în urma utilizării de analogi de prostaglandină. Din acest motiv, femeile cu factori de risc pentru boli cardiovasculare (de exemplu vârsta peste 35 ani, fumătoare cronice, cu hiperlipidemie, diabet zaharat) sau cu boli cardiovasculare diagnosticate trebuie tratate cu precauţie.

3- Pentru utilizarea secvenţială a Mifegyne – prostaglandină, indiferent de indicaţia terapeutică

Dacă este cazul, trebuie urmate precauţiile legate de utilizarea prostaglandinei.

Mod de administrare a prostaglandinei În timpul administrării şi timp de trei ore după aceea, pacienta trebuie, în principiu, să fie monitorizată la centrul de tratament, pentru a nu scăpa din vedere eventualele efecte acute ale administrării prostaglandinei. Centrul de tratament trebuie să fie dotat cu echipamente medicale adecvate.

La externarea din centrul de tratament, toate femeile trebuie să primească medicamente adecvate, după cum este necesar, să li se acorde consiliere completă cu privire la semnele şi simptomele pe care este probabil să le manifeste şi să aibă acces direct la centrul de tratament prin telefon sau acces local.

Frecvenţele de apariţie a reacţiilor adverse se clasifică astfel:

Infecţii şi infestări Frecvente:

• Infecţie ulterioară avortului. Infecţii suspectate sau confirmate (endometrită, boală inflamatorie pelvină) au fost raportate la mai puţin de 5% dintre femei. Foarte rare:
• După avortul prin tratament medical cu administrarea vaginală sau orală neautorizată de comprimate cu misoprostol pentru uz oral, s-au raportat cazuri foarte rare de şoc toxic şi septic grav sau letal (determinat de Clostridium sordellii sau Escherichia coli), prezentându-se cu sau fără febră sau alte simptome evidente de infecţie.Clinicienii trebuie să cunoască această complicaţie potenţial letală (vezi pct. 4.4 – Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).

Tulburări ale sistemului nervos Rare:

• cefalee.

Tulburări vasculare Mai puţin frecvente:

• hipotensiune arterială (0,25%)

Tulburări gastro-intestinale Foarte frecvente:

• greaţă, vărsături, diaree (aceste efecte gastro-intestinale asociate utilizării de prostaglandină sunt raportate frecvent). Frecvente:
• crampe uşoare sau moderate.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Mai puţin frecvente:

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Rare:

• stare generală de rău, simptome vagale (bufeuri, ameţeli, frisoane), febră.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro