Midazolam Hameln 1 mg/ml

Doze

DOZE STANDARD

Midazolam este un sedativ puternic, care necesită creşterea treptată a dozei şi administrare lentă. Este recomandată cu insistență creşterea treptată a dozei administrate pentru a obţine în siguranţă nivelul de sedare dorit, în funcţie de necesitatea clinică, starea fizică, vârsta şi medicaţia concomitentă. La adulţii cu vârsta peste 60 ani, la pacienţii debilitaţi sau cu boli cronice şi la pacienţii copii şi adolescenţi, doza trebuie determinată cu atenţie şi trebuie luaţi în considerare factorii de risc prezenţi la fiecare pacient. Dozele standard sunt prezentate în tabelul de mai jos. Detalii suplimentare sunt prezentate în textul care urmează după tabel.

Mod de administrare

Pentru sedarea cu păstrarea stării de conştiență înaintea intervenţiilor în scop diagnostic sau chirurgicale, midazolam este administrat i.v. Dozele trebuie individualizate şi crescute treptat şi nu trebuie administrate prin injectare unică în bolus sau rapidă. Instalarea sedării poate varia individual, în funcţie de statusul fizic al pacientului şi de particularitățile schemei terapeutice (de exemplu viteza de administrare, doza administrată). Dacă este necesar, se pot administra doze suplimentare, în funcţie de necesităţile individuale. Debutul efectului este la aproximativ 2 minute după injectare. Efectul maxim este obţinut după aproximativ 5-10 minute.

Adulţi Administrarea i.v. a midazolam trebuie să fie lentă şi cu o rată de aproximativ 1 mg în 30 secunde. La adulţii cu vârsta sub 60 ani, doza iniţială este de 2-2,5 mg midazolam, administrată cu 5-10 minute înainte de începerea procedurii. Dozele suplimentare de 1 mg pot fi administrate după cum este necesar. Doza totală medie a fost stabilită în intervalul 3,5-7,5 mg midazolam. O doză totală mai mare de 5 mg nu este, de obicei, necesară. La adulţii cu vârsta peste 60 ani, la pacienţii debilitaţi sau cu boli cronice, doza iniţială trebuie redusă la 0,5- 1,0 mg midazolam şi administrată cu 5-10 minute înainte de începerea procedurii. Dozele suplimentare de 0,5- 1 mg pot fi administrate după cum este necesar. Deoarece la aceşti pacienţi efectul corespunzător concentraţiei maxime poate fi atins mai puţin rapid, dozele suplimentare de midazolam trebuie crescute foarte încet şi cu atenţie. O doză totală mai mare de 3,5 mg nu este, de obicei, necesară.

Copii și adolescenți Administrarea i.v.: doza de midazolam trebuie crescută treptat şi lent până la obţinerea efectului clinic dorit. Doza iniţială de midazolam trebuie administrată într-un interval de 2-3 minute. Trebuie să se aştepte 2-5 minute pentru a evalua complet efectul sedativ, înainte de începerea procedurii sau repetarea dozei. Dacă este necesară sedarea suplimentară, se continuă administrarea de doze mici, până se atinge nivelul de sedare potrivit. Sugarii şi copiii cu vârsta mai mică de 5 ani pot necesita doze substanţial mai mari (mg/kg) decât copiii mari şi adolescenţii.

• Pacienţii copii cu vârsta mai mică de 6 luni: pacienţii copii cu vârsta mai mică de 6 luni sunt în mod particular susceptibili la obstrucţia căilor respiratorii şi la hipoventilaţie. Din acest motiv, nu este recomandată utilizarea în sedarea cu păstrarea stării de conştienţă la copiii cu vârsta mai mică de 6 luni.
• Pacienţii copii cu vârsta cuprinsă între 6 luni şi 5 ani: doza iniţială este de 0,05-0,1 mg/kg. Poate fi necesară o doză totală de până la 0,6 mg/kg pentru a ajunge la efectul final dorit, dar doza totală nu trebuie să depăşească 6 mg. Sedarea prelungită şi riscul de hipoventilaţie pot fi asociate cu administrarea de doze mai mari.
• Pacienţii copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani: doza iniţială de 0,025-0,05 mg/kg. S-ar putea să fie necesară o doză totală de până la 0,4 mg/kg până la maximum 10 mg. Sedarea prelungită şi riscul de hipoventilaţie pot fi asociate cu administrarea de doze mai mari.
• Pacienţii adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 12 şi 16 ani: se administrează doze ca la adulţi.

Administrare rectală: doza totală de midazolam este cuprinsă, de obicei, în intervalul 0,3-0,5 mg/kg. Administrarea rectală a soluţiei din fiolă se realizează cu ajutorul unui aplicator din plastic fixat la capătul seringii. Dacă volumul care urmează a fi administrat este prea mic, se poate adăuga apă până la un volum total de 10 ml. Doza totală trebuie administrată odată şi administrarea rectală repetată trebuie evitată. Utilizarea la copiii cu vârsta mai mică de 6 luni nu este recomandată, deoarece datele disponibile la această categorie de pacienţi sunt limitate.

Administrarea i.m.: dozele recomandate sunt cuprinse în intervalul 0,05-0,15 mg/kg. O doză totală mai mare de 10,0 mg nu este, de obicei, necesară. Această cale de administrare trebuie utilizată numai în cazuri excepţionale. Este preferată calea rectală, deoarece administrarea i.m. este dureroasă.

La copiii cu greutatea sub 15 kg, nu se recomandă administrarea de midazolam sub formă de soluţie cu concentraţie mai mare de 1 mg/ml. Concentraţiile mai mari trebuie diluate până la concentraţia de 1 mg/ml.

DOZE PENTRU ANESTEZIE

PREMEDICAŢIE

Premedicaţia cu midazolam administrată cu puţin timp înaintea unei proceduri determină sedare (inducţia stării de somn sau somnolenţă şi reducerea stării de anxietate) şi afectarea preoperatorie a memoriei. Midazolam poate fi, de asemenea, administrat în asociere cu anticolinergice. Pentru această indicaţie, midazolam trebuie administrat i.v. sau i.m. profund, într-o zonă cu masă musculară mare, cu 20-60 minute înainte de inducţia anesteziei sau, la copii, preferabil rectal (vezi mai jos). Este obligatorie monitorizarea continuă şi atentă a pacienţilor după administrarea premedicaţiei, deoarece sensibilitatea interindividuală variază şi pot să apară simptome ale supradozajului.

Adulţi Pentru sedarea preoperatorie şi pentru diminuarea memoriei evenimentelor preoperatorii, doza recomandată pentru adulţi cu status fizic ASA I şi II şi cu vârsta sub 60 ani este de 1-2 mg, administrată i.v., repetată la nevoie, sau de 0,07-0,1 mg/kg, administrată i.m. Doza trebuie redusă şi individualizată atunci când midazolam este administrat la adulţi cu vârsta peste 60 ani, la pacienţii debilitaţi sau cu boli cronice. Doza iniţială recomandată este de 0,5 mg i.v. şi trebuie crescută treptat şi lent, după cum este necesar. Se recomandă o doză de 0,025-0,05 mg/kg administrată i.m. În cazul administrării concomitente de narcotice, doza de midazolam trebuie redusă. Doza uzuală este de 2-3 mg.

Copii şi adolescenţi Nou născuţi şi copii cu vârsta până la 6 luni: Deoarece datele disponibile sunt limitate, nu este recomandată utilizarea la copiii cu vârsta sub 6 luni.

Copii cu vârsta peste 6 luni: Administrare rectală: medicamentul poate fi utilizat intrarectal, dacă este necesar. Doza totală de midazolam, care de obicei este cuprinsă în intervalul 0,3-0,5 mg/kg, trebuie administrată cu 15- 30 minute înainte de inducţia anesteziei.

Administrarea rectală a soluţiei din fiolă se realizează cu ajutorul unui aplicator din plastic fixat la capătul seringii. Dacă volumul ce urmează a fi administrat este prea mic, se poate adăuga apă până la un volum total de 10 ml.

Administrarea i.m.: deoarece administrarea i.m. este dureroasă, această cale de administrare trebuie utilizată numai în cazuri excepţionale. Este preferată administrarea rectală. Totuşi, o doză cuprinsă în intervalul 0,08- 0,2 mg/kg midazolam administrat i.m. s-a dovedit a fi eficientă şi sigură. La copiii și adolescenții cu vârsta cuprinsă între 1 şi 15 ani, sunt necesare doze proporţional mai mari faţă de adulţi, în raport cu greutatea corporală.

La copiii cu greutatea corporală sub 15 kg nu se recomandă administrarea de midazolam sub formă de soluţie injectabilă cu concentraţie mai mare de 1 mg/ml. Soluţiile injectabile cu concentraţii mai mari trebuie diluate până la 1 mg/ml.

INDUCŢIA

Adulţi Dacă midazolam este utilizat pentru inducţia anesteziei înainte de administrarea altor anestezice, răspunsul individual este variabil. Doza trebuie crescută treptat până la obținerea efectului dorit în funcţie de vârsta şi de statusul clinic al pacientului. Când midazolam este utilizat înainte sau în asociere cu alte medicamente administrate i.v. sau inhalator pentru inducţia anesteziei, doza iniţială din fiecare medicament trebuie redusă semnificativ, uneori până la 25% din doza individuală iniţială uzuală a medicamentelor. Nivelul dorit al anesteziei este atins prin creşterea treptată a dozei. Doza i.v. de midazolam pentru inducţie trebuie administrată lent, cu creşteri progresive. Fiecare treaptă de creştere a nu mai mult de 5 mg trebuie injectată într-un interval de 20-30 secunde, lăsând 2 minute între creşterile succesive.

• La adulţii cu vârsta sub 60 ani, cu premedicaţie, o doză i.v. de 0,15-0,2 mg/kg va fi, de obicei, suficientă. La adulţii cu vârsta sub 60 ani, fără premedicaţie, doza poate fi mai mare (0,3-0,35 mg/kg i.v.). Dacă este necesară completarea inducţiei, pot fi utilizate creşteri de aproximativ 25% din doza iniţială a pacientului. În loc de midazolam, inducţia poate fi completată cu anestezice inhalatorii. La cazurile rezistente, poate fi utilizată pentru inducţie o doză totală de până la 0,6 mg/kg, dar astfel de doze mari pot prelungi timpul de refacere.
• La adulţii cu vârsta peste 60 ani, cu premedicaţie, pacienţi debilitaţi sau cu boli cronice, doza trebuie redusă semnificativ, de exemplu la 0,05-0,15 mg/kg, administrată i.v. în interval de 20- 30 secunde, cu un interval de 2 minute pentru instalarea efectului. Adulţii cu vârsta peste 60 ani, fără premedicaţie necesită de obicei o doză mai mare de midazolam pentru inducţie; se recomandă o doză iniţială de 0,15-0,3 mg/kg. Pacienţii fără premedicaţie, cu boli sistemice severe sau cu alte afecţiuni debilitante, necesită, de obicei, o doză mai mică de midazolam pentru inducţie. O doză iniţială de 0,15-0,25 mg/kg va fi, de obicei, suficientă.

SEDARE ÎN ANESTEZIA COMBINATĂ

Adulţi Midazolam poate fi administrat ca sedativ în anestezia combinată, fie prin utilizarea de doze suplimentare mici intermitente, administrate i.v. (între 0,03 şi 0,1 mg/kg), fie prin perfuzie continuă i.v. cu midazolam (între 0,03

şi 0,1 mg/kg şi oră), în general în asociere cu analgezice. Dozele şi intervalele dintre doze variază în funcţie de răspunsul individual al pacientului. La pacienţii cu vârsta peste 60 ani, pacienţii debilitaţi sau cu boli cronice, vor fi necesare doze de întreţinere mai mici.

SEDARE ÎN UNITĂŢILE DE TERAPIE INTENSIVĂ

Nivelul dorit de sedare este atins prin creşterea treptată a dozelor de midazolam, urmată fie de perfuzie continuă fie de utilizarea intermitent în bolus, în funcţie de necesitatea clinică, starea fizică, vârsta şi medicaţia concomitentă (vezi pct. 4.5).

Adulţi Doza de încărcare i.v.: doze cuprinse între 0,03 şi 0,3 mg/kg trebuie administrate lent, în doze crescătoare. Fiecare administrare ulterioară de 1-2,5 mg trebuie injectată pe parcursul a 20-30 secunde, lăsând 2 minute între administrările succesive. La pacienţii hipovolemici, cu vasoconstricţie sau hipotermici, doza de încărcare trebuie redusă sau omisă. Când midazolam este administrat concomitent cu analgezice puternice, acestea trebuie administrate primele pentru ca efectul sedativ al midazolam să poată fi obţinut în siguranţă, adiţional sedării determinate de analgezic.

Doza de întreţinere i.v.: dozele pot fi cuprinse între 0,03-0,2 mg/kg şi oră. La pacienţii hipovolemici, cu vasoconstricţie sau hipotermici, doza de întreţinere trebuie scăzută. Nivelul de sedare trebuie evaluat regulat. În cazul sedării de lungă durată se poate dezvolta toleranţă şi este posibil să fie necesară creşterea dozei.

Copii şi adolescenţi Nou-născuţi şi copii cu vârsta sub 6 luni: Midazolam trebuie administrat sub formă de perfuzie i.v. continuă, începând de la 0,03 mg/kg şi oră (0,5 μg/kg şi minut) la nou-născuţii cu vârsta gestaţională 32 săptămâni şi copiii cu vârsta sub 6 luni. Dozele de încărcare administrate intravenos nu sunt recomandate la copii prematuri, nou-născuţi şi copii cu vârsta sub 6 luni, fiind de preferat perfuzarea care poate fi efectuată mai rapid, în primele câteva ore, pentru a stabili valorile plasmatice terapeutice. Rata perfuziei trebuie reevaluată cu atenţie şi frecvent, în special după primele 24 ore, pentru a administra cea mai mică doză eficientă şi a reduce posibilitatea de acumulare a medicamentului. Este necesară monitorizarea atentă a ratei respiratorii şi a saturaţiei în oxigen.

Copii cu vârsta peste 6 luni: La pacienţii copii şi adolescenţi intubaţi sau ventilaţi, doza de încărcare i.v. de 0,05-0,2 mg/kg trebuie administrată lent, pe parcursul a cel puţin 2-3 minute, pentru a stabili efectul clinic dorit. Midazolam nu trebuie administrat intravenos rapid.

Doza de încărcare este urmată de perfuzie i.v. continuă de 0,06-0,12 mg/kg şi oră (1-2 μg/kg şi minut). Rata perfuziei poate fi crescută sau scăzută (în general cu 25% din rata perfuziei iniţiale sau ulterioare) după cum este necesar, sau pot fi administrate i.v. doze suplimentare de midazolam pentru a creşte sau menţine efectul dorit.

La începutul unei perfuzii cu midazolam la pacienţii compromişi hemodinamic, doza uzuală de încărcare trebuie stabilită prin creşteri mici şi pacientul trebuie monitorizat pentru decelarea instabilităţii hemodinamice, de exemplu a hipotensiunii arteriale. Aceşti pacienţi sunt, de asemenea, vulnerabili la efectele deprimante respiratorii ale midazolam şi necesită o monitorizare atentă a frecvenţei respiratorii şi a saturaţiei de oxigen.

La sugari prematuri, nou-născuţi şi copii cu greutatea corporală sub 15 kg nu este recomandată administrarea de midazolam sub formă de soluţie injectabilă cu concentraţie mai mare de 1 mg/ml. Soluţiile injectabile cu concentraţie mai mare trebuie diluate până la 1 mg/ml.

Grupe speciale de pacienţi

Insuficienţă renală La pacienții cu insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei sub 30 ml/min) administrarea de midazolam poate induce o sedare mai pronunțată și prelungită, incluzând posibil deprimare respiratorie și cardiovasculară relevantă clinic. Prin urmare, midazolam trebuie administrat cu atenție la această grupă de pacienți și doza trebuie titrată pentru a obține efectul dorit (vezi pct. 4.4). La pacienţii cu boală renală în stadiul terminal (clearance-ul creatininei < 10 ml/min), farmacocinetica midazolamului nelegat după o administrare unică i.v. este similară cu cea raportată la voluntarii sănătoşi. Cu toate acestea, după perfuzia prelungită la pacienţii din unităţile de terapie intensivă (UTI), durata medie a efectului sedativ la pacienţii cu insuficienţă renală a fost considerabil crescută, cel mai probabil din cauza acumulării α-hidroximidazolam glucuronoconjugat (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Insuficienţă hepatică Insuficienţa hepatică reduce clearance-ul midazolam administrat i.v., cu o creştere ulterioară a timpului de înjumătăţire plasmatică. Prin urmare, efectele clinice pot fi mai puternice şi prelungite. Doza necesară de midazolam poate fi redusă şi trebuie stabilită o monitorizare adecvată a semnelor vitale (vezi pct. 4.4).

Copii şi adolescenţi Vezi mai sus şi pct. 4.4.

Midazolam trebuie administrat doar de către medici cu experiență, într-un spaţiu complet echipat pentru monitorizarea şi susținerea funcţiilor cardiovasculară şi respiratorie şi de către persoane instruite specific în recunoaşterea şi controlul evenimentelor adverse aşteptate, inclusiv resuscitarea cardiacă şi respiratorie. Au fost raportate evenimente adverse cardiorespiratorii severe. Acestea au inclus deprimare respiratorie, apnee, stop respirator şi/sau stop cardiac. Este mai probabil ca astfel de incidente potenţial letale să apară când injectarea se realizează prea rapid sau când se administrează doze mari (vezi pct. 4.8).

Benzodiazepinele nu sunt recomandate pentru tratamentul primar al tulburărilor psihotice.

Pentru indicaţia de sedare cu păstrare a stării de conştienţă, este necesară precauţie specială la pacienţii cu disfuncţie respiratorie.

Pacienţii copii cu vârsta sub 6 luni sunt în mod particular vulnerabili la obstrucţia căilor respiratorii şi hipoventilaţie, de aceea sunt esenţiale creşterea gradată, cu doze mici, până la obţinerea efectului clinic şi monitorizarea atentă a frecvenţei respiratorii şi saturaţiei de oxigen.

Când midazolam este utilizat ca premedicaţie, este obligatorie o observare adecvată a pacientului după administrare, deoarece sensibilitatea interindividuală variază şi pot să apară simptome ale supradozajului.

Trebuie acordată o atenţie specială în cazul administrării midazolam la pacienţii cu risc crescut:

• adulţi cu vârsta peste 60 ani
• pacienţi cu boli cronice sau debilitaţi, de exemplu
• pacienţi cu insuficienţă respiratorie cronică
• pacienţi cu insuficienţă renală cronică,
• pacienţii cu insuficienţă hepatică (benzodiazepinele pot precipita sau exacerba encefalopatia la pacienții cu insuficiență hepatică severă)
• pacienţii cu insuficienţă cardiacă

• copii şi adolescenţi, în special cei care prezintă instabilitate cardiovasculară.

La pacienţii cu risc crescut sunt necesare doze mai mici (vezi pct. 4.2) şi aceştia trebuie monitorizaţi continuu pentru decelarea semnelor precoce ale alterării funcţiilor vitale.

Ca şi cu orice alte substanţe care deprimă SNC şi/sau cu proprietăţi miorelaxante, trebuie acordată o atenţie deosebită la administrarea de midazolam la pacienţii cu miastenia gravis.

Toleranţa A fost raportată o pierdere a eficacităţii midazolam la administrarea pentru sedarea de lungă durată în unităţile de terapie intensivă (UTI).

Dependenţa Când midazolam este utilizat în sedarea de lungă durată în UTI, trebuie reţinut faptul că se poate dezvolta dependenţa fizică la midazolam. Riscul dezvoltării dependenţei creşte cu doza şi durata tratamentului. Este, de asemenea, mai mare la pacienţii cu istoric medical de abuz de alcool şi/sau de medicamente (vezi pct. 4.8).

Simptome ale sindromului de întrerupere În timpul tratamentului prelungit cu midazolam în UTI, se poate dezvolta dependenţa fizică. De aceea, întreruperea bruscă a tratamentului va fi însoţită de simptome ale sindromului de întrerupere. Pot să apară următoarele simptome: cefalee, dureri musculare, anxietate, tensiune, agitaţie, stare de confuzie, iritabilitate, insomnie de rebound, dispoziţie schimbătoare, halucinaţii şi convulsii. Deoarece riscul apariţiei simptomelor sindromului de întrerupere este mai mare după oprirea bruscă a tratamentului, se recomandă scăderea gradată a dozelor.

Amnezia Midazolam produce amnezie anterogradă (frecvent, acest efect este foarte dorit în situaţii cum sunt înaintea şi în timpul procedurilor chirurgicale sau de diagnostic), a cărei durată este direct proporţională cu doza administrată. Amnezia prelungită poate ridica probleme la pacienţii trataţi ambulator, care sunt externaţi după intervenţie. După administrarea parenterală de midazolam, pacienţii trebuie externaţi din spital sau din cabinetul de consultaţii numai cu un însoţitor.

Reacţii paradoxale La administrarea de midazolam s-a raportat apariţia de reacţii paradoxale cum ar fi: agitaţie, mişcări involuntare (inclusiv convulsii tonice/clonice şi tremor muscular), hiperactivitate, ostilitate, furie, agresivitate, excitare paroxistică şi violenţă. Aceste reacţii pot să apară la doze mari şi/sau când injectarea se realizează rapid. Cea mai mare incidenţă a acestui tip de reacţii a fost raportată la copii şi vârstnici. Dacă aceste evenimente apar, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului.

Eliminarea întârziată a midazolam Eliminarea midazolam poate fi afectată la pacienţii cărora li se administrează concomitent medicamente care inhibă sau induc CYP3A4 şi poate fi necesară ajustarea corespunzătoare a dozei de midazolam (vezi pct. 4.5).

Eliminarea midazolam poate fi, de asemenea, întârziată la pacienţii cu disfuncţie hepatică, debit cardiac scăzut şi la nou-născuţi (vezi pct. 5.2).

Apnee în somn Midazolam trebuie utilizat cu precauție extremă la pacienții cu sindrom de apnee în somn și acești pacienți trebuie monitorizați în mod regulat.

Copii prematuri şi nou-născuţi: Din cauza riscului crescut de apnee, este recomandată prudenţă extremă în cazul sedării la prematuri şi la copii mai mari, dar care au fost născuţi prematur, neintubaţi. Este necesară monitorizarea atentă a ratei respiratorii şi a saturaţiei de oxigen. La nou-născuţi trebuie evitată injectarea rapidă.

Nou-născuţii prezintă o funcţionalitate a organelor redusă şi/sau imatură şi sunt, de asemenea, vulnerabili la efectele respiratorii profunde şi/sau prelungite ale midazolam. Reacţii adverse hemodinamice au fost raportate la pacienţii copii şi adolescenţi cu instabilitate cardiovasculară; administrarea intravenoasă rapidă trebuie evitată la această categorie de pacienţi.

Pacienţii copii cu vârsta sub 6 luni: La această categorie de pacienţi, midazolam este indicat pentru sedare doar în UTI. Pacienţii copii cu vârsta sub 6 luni sunt în mod particular vulnerabili la obstrucţia căilor respiratorii şi hipoventilaţie, de aceea sunt esenţiale creşterea gradată, cu doze mici, până la obţinerea efectului clinic şi monitorizarea atentă a frecvenţei respiratorii şi saturaţiei în oxigen (vezi de asemenea pct. “Copii prematuri şi nou-născuţi” de mai sus).

Utilizarea concomitentă de alcool/deprimante ale SNC: Utilizarea concomitentă de midazolam cu alcool sau/şi deprimante ale SNC trebuie evitată. Această asociere are potenţialul de a creşte efectele clinice ale midazolam, incluzând posibil sedarea severă sau deprimarea respiratorie relevantă clinic (vezi pct. 4.5).

Istoric medical de abuz de alcool sau medicamente: Similar altor benzodiazepine, administrarea de midazolam trebuie evitată la pacienţii cu istoric medical de abuz de alcool sau medicamente.

Riscul asociat utilizării concomitente a opioidelor: Utilizarea concomitentă a Midazolam hameln și a opioidelor poate duce la sedare, deprimare respiratorie, comă și deces. Din cauza acestor riscuri, prescrierea concomitentă a medicamentelor sedative, cum sunt benzodiazepine sau medicamentele asociate, cum este Midazolam hameln cu opioide, trebuie să fie rezervată pacienților pentru care nu sunt posibile alternative de tratament. Cu privire la prescrierea medicamentului Midazolam hameln concomitent cu opioide, trebuie utilizată cea mai mică doză eficientă și durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă posibil (vezi, de asemenea, recomandarea generală privind doza la pct. 4.2). Pacienții trebuie atent monitorizaţi pentru semne și simptome de deprimare respiratorie și sedare. În acest sens, se recomandă cu insistență informarea pacienților și a persoanelor care îi îngrijesc (acolo unde este cazul) cu privire la aceste simptome (vezi pct. 4.5).

Criterii de externare După administrarea de midazolam, pacienţii trebuie externaţi din spital sau din cabinetul de consultaţii numai la indicaţiile medicului şi dacă sunt acompaniaţi de un însoţitor. Este recomandat ca pacientul să fie însoţit acasă după externare.

Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per mililitru, adică practic ”nu conţine sodiu”.

La injectarea de midazolam au fost raportate, după punerea pe piaţă a medicamentului, următoarele reacţii adverse:

Categoriile de frecvenţă sunt după cum urmează:

Foarte frecvente ≥ 1/10 Frecvente ≥ 1/100 şi < 1/10 Mai puţin frecvente ≥ 1/1000 şi < 1/100

Rare ≥ 1/10000 şi < 1/1000 Foarte rare < 1/10000 Frecvenţă necunoscută Care nu poate fi estimată din datele disponibile

Tulburări ale sistemului imunitar Frecvenţă Hipersensibilitate, angioedem, şoc anafilactic necunoscută Tulburări psihice Frecvenţă Stare confuzională, dezorientare, tulburări emoţionale şi ale dispoziţiei, necunoscută modificări ale libidoului Dependenţă fizică la medicament şi sindrom de întrerupere Abuz Reacţii paradoxale inclusiv; neliniște, agitație, iritabilitate, nervozitate, ostilitate, furie, agresivitate, anxietate, coșmaruri, vise anormale, halucinații, psihoze, comportament inadecvat și alte efecte comportamentale adverse, excitare paroxistică Tulburări ale sistemului nervos Frecvenţă Mişcări involuntare (incluzând mişcări tonice/clonice şi tremor necunoscută muscular), hiperactivitate Sedare (prelungită şi postoperatorie), scădere a stării de vigilenţă, somnolenţă, cefalee, ameţeli, ataxie, amnezie anterogradă, a cărei durată este direct proporţională cu doza administrată La copiii prematuri şi la nou-născuţi au fost raportate convulsii Convulsii în cadrul sindromului de întrerupere Tulburări cardiace Frecvenţă Stop cardiac, bradicardie, sindrom Kounis necunoscută Tulburări vasculare Frecvenţă Hipotensiune arterială, vasodilataţie, tromboflebită, tromboză necunoscută Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Frecvenţă Deprimare respiratorie, apnee, stop respirator, dispnee, laringospasm, necunoscută sughiţ Tulburări gastro-intestinale Frecvenţă Greaţă, vărsături, constipaţie, xerostomie necunoscută Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Frecvenţă Erupţie cutanată tranzitorie, urticarie, prurit necunoscută Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Frecvenţă Oboseală, eritem la locul injectării, durere la locul injectării necunoscută Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii legate de procedurile utilizate Frecvenţă Căderi, fracturi necunoscută Circumstanţe sociale Frecvenţă Violenţă necunoscută

• Astfel de reacţii paradoxale la medicament au fost raportate în special în rândul copiilor şi vârstnicilor (vezi pct. 4.4). Amnezia anterogradă poate fi încă prezentă la sfârşitul procedurii şi, în unele cazuri, a fost raportată amnezia prelungită (vezi pct. 4.4).

La pacienţii care utilizează benzodiazepine s-au înregistrat rapoarte de căzături şi fracturi. Riscul de căzături şi fracturi este crescut la cei care utilizează concomitent sedative (inclusiv băuturi alcoolice) şi la pacienţii vârstnici.în special după administrarea parenterală

Dependenţa: Utilizarea midazolam, chiar şi în doze terapeutice, poate să ducă la dezvoltarea dependenţei fizice. După administrarea i.v. prelungită, întreruperea, în special întreruperea bruscă a medicamentului, poate fi însoţită de simptome ale sindromului de întrerupere, incluzând convulsii în cadrul sindromului de întrerupere (vezi pct. 4.4). S-au raportat cazuri de abuz. Au apărut evenimente adverse cardiorespiratorii severe. Incidentele care pot pune viaţa în pericol sunt mult mai probabil să apară la adulţii cu vârsta peste 60 ani şi la cei cu insuficienţă respiratorie preexistentă sau cu disfuncţie cardiacă, în special când injectarea se face prea rapid sau când se administrează doze mari (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro