Micogal 100 mg

Micogal se administrează oral şi, pentru o absorbţie maximă, trebuie luat imediat după masă. Capsulele trebuie înghiţite întregi.

Pentru fiecare indicaţie, schemele de tratament la adulţi, sunt după cum urmează:

Indicaţii dermatologice / mucoase

Răspunsul clinic şi micologic optim pentru infecţiile cutanate, vulvovaginale şi orofaringiene este atins după 1 – 4 săptămâni de la încetarea tratamentului şi după 6 – 9 luni de la încetarea tratamentului pentru infecţiile unghiale. Aceasta deoarece eliminarea itraconazolului din piele, unghii şi mucoasele membranare este mai lentă decât din plasmă.

Infecţii fungice sistemice Durata tratamentului pentru infecţiile fungice sistemice ar trebui să fie ajustată în funcţie de răspunsul clinic şi micologic la terapie:

Histoplasmoză 200 mg o dată pe zi – 200 mg de două ori pe zi Întreţinere în SIDA 200 mg o dată pe zi A se vedea nota de mai jos privind afectarea absorbţiei Profilaxia în 200 mg o dată pe zi A se vedea nota de mai jos privind neutropenie afectarea absorbţiei Durata tratamentului trebuie ajustată în funcţie de răspunsul clinic.

Afectarea absorbţiei la pacienţii cu SIDA şi la cei cu neutropenie poate conduce la un nivel scăzut al itraconazolului în sânge şi la lipsa de eficacitate. În asemenea cazuri este indicată monitorizarea nivelului sanguin şi, dacă este necesar, o creştere a dozei de itraconazol la 200 mg de două ori pe zi.

Administrarea la copii şi adolescenţi Deoarece datele despre utilizarea itraconazol la copii sunt limitate, utilizarea lui la copii este recomandată numai dacă potenţialele beneficii depăşesc riscurile (vezi pct. 4.4.). Profilaxia infecţiilor fungice: nu există date referitoare la copii cu neutropenie. Date limitate de toxicitate sunt disponibile doar la doze mai mici de 5mg/kgc pe zi, administrate în 2 prize (vezi pct. 4.8).

Administrarea la vârstnici Deoarece datele despre utilizarea itraconazol la vârstnici sunt limitate, utilizarea lui la această categorie de pacienţi este recomandată numai dacă potenţialele beneficii depăşesc riscurile (vezi pct. 4.4.). În general, se recomandă ca selecţia dozei la un pacient vârstnic să reflecteze gradul de modificare a funcţiei hepatice, renale şi cardiace, precum şi medicaţia concomitentă sau alte afecţiuni concomitente.

Utilizarea la pacienţii cu insuficienţă renală Sunt disponibile date limitate privind utilizarea itraconazol administrat oral la pacienţii cu disfuncţie renală. Biodisponibilitatea orală a itraconazolului poate fi mai mică la pacienţii cu insuficienţă renală; poate fi luată în considerare o ajustare a dozei. Vezi pct. 4.4.

Utilizarea la pacienţii cu insuficienţă hepatică Sunt disponibile date limitate privind utilizarea itraconazol administrat oral la pacienţii cu disfuncţie hepatică. Itraconazolul este metabolizat predominant în ficat. Timpul de înjumătăţire terminal al itraconazolului la pacienţii cirotici este oarecum prelungit. Biodisponibilitatea orală la aceşti pacienţi este oarecum scăzută. Trebuie administrat cu precauţie la administrarea la această populaţie de pacienţi. Poate fi luată în considerare o ajustare a dozei (vezi pct. 4.4 şi pct. 5.2, Proprietăţi farmacocinetice, Populaţii speciale, Insuficienţă hepatică).

Efecte cardiace În cadrul unui studiu cu itraconazol administrat intravenos care a inclus voluntari sănătoşi, s-a observat o scădere asimptomatică tranzitorie a fracţiei de ejecţie a ventriculului stâng. Aceasta s-a remis înainte de următoarea perfuzie. Nu se cunoaşte relevanţa clinică a acestor observaţii în asociere cu formulările orale.

S-a demonstrat că itraconazolul are un efect inotrop negativ şi a fost asociat cu raportări de insuficienţă cardiacă congestivă. Insuficienţa cardiacă a fost raportată mai frecvent în cazul raportărilor spontane la o doză zilnică totală de 400 mg decât în cazul unor doze zilnice totale mai reduse, sugerând astfel faptul că riscul de insuficienţă cardiacă poate creşte o dată cu creşterea dozei zilnice totale de itraconazol.

Micogal nu trebuie folosit la pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă sau cu istoric de insuficienţă cardiacă congestivă, cu excepţia cazurilor în care beneficiul terapeutic depăşeşte în mod clar riscurile. Această evaluare a raportului individual beneficiu/risc trebuie să ia în considerare factori precum: severitatea afecţiunii, doza şi durata tratamentului (de exemplu, doza zilnică totală) şi factorii de risc individual pentru insuficienţa cardiacă congestivă. Factorii de risc includ boală cardiacă, precum boală ischemică sau valvulopatie; boală pulmonară semnificativă, precum boală pulmonară obstructivă cronică, precum şi insuficienţă renală şi alte afecţiuni însoţite de edem. Astfel de pacienţi trebuie informaţi în legătură cu semnele şi simptomele insuficienţei cardiace congestive, trebuie trataţi cu precauţie şi trebuie monitorizaţi în timpul tratamentului pentru semnele şi simptomele de insuficienţă cardiacă congestivă. Administrarea Micogal trebuie întreruptă dacă în timpul tratamentului apar astfel de semne sau simptome.

Blocantele canalelor de calciu pot avea efecte inotrop negative suplimentare faţă de cele ale itraconazolului. În plus, itraconazolul poate inhiba metabolizarea blocantelor canalelor de calciu. Aşadar, se recomandă prudenţă la administrarea concomitentă a itraconazolului şi blocante ale canalelor de calciu (vezi pct. 4.5) datorită riscului crescut de insuficienţă cardiacă congestivă.

Potenţial de interacţiune Administrarea concomitentă a anumitor medicamente cu itraconazol poate determina modificări ale eficacităţii itraconazol şi/sau ale medicamentelor administrate în asociere, efecte cu risc vital şi/sau deces subit. La pct. 4.5 sunt enumerate medicamentele contraindicate, nerecomandate sau recomandate pentru utilizare cu precauţie în condiţiile asocierii cu itraconazol.

Hipersensibilitatea încrucişată Nu există informaţii privind hipersensibilitatea încrucişată între itraconazol şi alţi agenţi antifungici derivaţi de azol. Se recomandă prudenţă la prescrierea Micogal la pacienţii cu hipersensibilitate la alţi azoli.

Neuropatia În cazul în care apare neuropatia, iar aceasta este atribuită administrării de Micogal capsule, tratamentul trebuie întrerupt imediat.

Hipoacuzie S-au raportat cazuri de hipoacuzie tranzitorie sau permanentă la pacienţii care au primit tratament cu itraconazol. În câteva dintre aceste cazuri a fost administrată concomitent chinidină, care este contraindicată (vezi pct. 4.3 şi 4.5). De obicei, hipoacuzia dispare la oprirea tratamentului, dar poate persista la unii pacienţi.

Rezistenţa încrucişată

În cazul candidozei sistemice, dacă sunt suspectate tulpini de Candida spp. rezistente la fluconazol, nu se poate presupune că acestea sunt sensibile la itraconazol, de aceea, sensibilitatea acestora trebuie testată înainte de iniţierea terapiei cu Micogal.

Interşanjabilitatea Nu se recomandă interşanjabilitatea între itraconazol capsule şi itraconazol soluţie orală, deoarece expunerea la medicament este mai mare în cazul soluţiei orale comparativ cu capsule pentru aceeaşi doză administrată.

Efecte hepatice În timpul utilizării itraconazolului au apărut cazuri foarte rare de hepatotoxicitate gravă, incluzând unele cazuri de insuficienţă hepatică acută fatală. În majoritatea cazurilor a fost vorba de pacienţi care aveau afecţiuni hepatice pre-existente, care fuseseră trataţi pentru indicaţii sistemice, care au prezentat alte afecţiuni medicale semnificative şi/sau au avut tratament cu alte medicamente hepatotoxice. Unii pacienţi nu au prezentat factori de risc evidenţi pentru afecţiuni hepatice. Unele dintre aceste cazuri au fost observate în prima lună de tratament, incluzând cazurile apărute în prima săptămână. Trebuie avută în vedere monitorizarea funcţiei hepatice la pacienţii care primesc tratament cu Micogal. Pacienţii trebuie instruiţi să raporteze cu promptitudine medicului orice semne şi simptome sugestive pentru hepatită precum anorexie, greaţă, vărsături, oboseală, dureri abdominale sau urină închisă la culoare. La aceşti pacienţi tratamentul trebuie oprit imediat şi trebuie efectuată testarea funcţiei hepatice.

Sunt disponibile date limitate privind utilizarea itraconazol oral la pacienţii cu insuficienţă hepatică. Trebuie manifestată prudenţă atunci când medicamentul este administrat la această categorie de pacienţi. Se recomandă ca pacienţii cu disfuncţie hepatică să fie strict monitorizaţi în cursul tratamentului cu itraconazol. Se recomandă ca, în momentul stabilirii deciziei de iniţiere a tratamentului cu alte medicamente metabolizate prin intermediul CYP3A4, să fie avut în vedere timpul de înjumătăţire prin eliminare prelungit al itraconazol, observat în cadrul studiului clinic în care itraconazol capsule a fost administrat în doză unică la pacienţi cu ciroză hepatică.

La pacienţii cu enzime hepatice crescute sau anormale, ori cu afecţiuni hepatice active sau care au prezentat hepatotoxicitate în cazul administrării altor medicamente, se descurajează puternic efectuarea tratamentului cu Micogal, cu excepţia situaţiilor severe sau cu risc vital, în care beneficiul estimat depăşeşte riscul. Se recomandă monitorizarea funcţiei hepatice la pacienţii cu anomalii preexistente ale funcţiei hepatice sau la aceia care au prezentat hepatotoxicitate în cazul administrării altor medicamente.

Aciditate gastrică scăzută Absorbţia itraconazolului din Micogal capsule este diminuată atunci când aciditatea gastrică este redusă. La pacienţii cu aciditate gastrică redusă, fie datorită bolii (de exemplu pacienţi cu aclorhidrie) fie datorită medicamentelor administrate concomitent (pacienţi care iau medicamente ce reduc aciditatea gastrică), se recomandă administrarea Micogal capsule cu o băutură acidă (precum Cola nedietetică). Activitatea antifungică trebuie monitorizată şi doza de itraconazol crescută în funcţie de necesităţi.

Copii şi adolescenţi Datele clinice privind administrarea itraconazolului la copii şi adolescenţi sunt limitate. Micogal capsule nu trebuie administrat la copii şi adolescenţi cu excepţia cazurilor în care beneficiul terapeutic depăşeşte riscurile posibile.

Vârstnici Datele clinice referitoare la utilizarea de itraconazol în cazul vârstnicilor sunt limitate. Se recomandă utilizarea Micogal capsule la aceşti pacienţi numai dacă se stabileşte faptul că beneficiul potenţial depăşeşte riscurile posibile. În general, se recomandă să fie avută în vedere selecţia dozei pentru un pacient vârstnic, reflectând frecvenţa mai mare a diminuării funcţiei hepatice, renale sau cardiace, precum şi a comorbidităţii sau a altor tratamente medicamentoase administrate concomitent.

Insuficienţă renală Sunt disponibile date limitate privind administrarea orală a itraconazol la pacienţii cu insuficienţă renală. Este necesară prudenţă la administrarea medicamentului la această grupă de pacienţi. Biodisponibilitatea orală a itraconazolului poate fi mai redusă la pacienţii cu insuficienţă renală. Poate fi luată în considerare o ajustare a dozei.

Pacienţi cu imunitate scăzută În cazul unor pacienţi cu imunitate scăzută (de exemplu, pacienţi cu neutropenie, cu SIDA sau cu transplant de organe), biodisponibilitatea orală a itraconazolului poate fi scăzută.

Pacienţii cu infecţii fungice sistemice cu potenţial letal imediat Datorită proprietăţilor farmacocinetice (vezi pct. 5.2), nu se recomandă iniţierea tratamentului cu Miconazol capsule la pacienţii cu infecţii sistemice fungice cu potenţial letal imediat.

Pacienţi cu SIDA În cazul pacienţilor cu SIDA care au primit tratament pentru infecţii fungice sistemice precum sporotricoză, blastomicoză, histoplasmoză sau criptococoză (meningeală sau non-meningeală) şi care prezintă risc de recădere, medicul curant trebuie să evalueze necesitatea instituirii unui tratament de întreţinere.

Micogal conţine zahăr. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest medicament. Micogal conţine galben amurg FCF (E 110) şi Ponceau 4R (E 124). Pot provoca reacţii alergice. Micogal conţine parahidroxibenzoat de metil (E 218) şi parahidroxibenzoat de propil (E 216). Pot provoca reacţii alergice (chiar întârziate).

Reacţiile adverse prezentate mai jos au fost raportate în cadrul studiilor clinice cu itraconazol capsule şi/sau în raportările spontane în timpul supravegherii după punerea pe piaţă pentru toate formulările de itraconazol.

În cadrul studiilor clinice care au implicat 2104 de pacienţi cărora li s-a administrat itraconazol pentru tratamentul dermatomicozelor sau al onicomicozelor, reacţiile adverse cel mai frecvent raportate în cadrul studiilor clinice au fost de origine gastrointestinală, dermatologică şi hepatică.

În tabel sunt de asemenea incluse reacţiile adverse la medicament din raportările spontane din timpul supravegherii globale după punerea pe piaţă care întrunesc criteriile de frecvenţă. Spre deosebire de

studiile clinice, în cazul raportărilor spontane nu se poate stabili o frecvenţă exactă. Aşadar, frecvenţa acestor raportări este clasificată ca fiind necunoscută.

Clasificare pe aparate Frecvente Mai puţin frecvente Rare şi sisteme Infecţii şi infestări Sinuzită, rinită, infecții ale tractului respirator superior Tulburări hematologice Leucopenie și limfatice Tulburări ale sistemului Hipersensibilitate Boala serului, edem imunitar angioneurotic, reacții anafilactice Tulburări metabolice şi Hipertrigliceridemie de nutriţie Tulburări ale sistemului Cefalee Hipoestezie, parestezii, nervos disgeuzie Tulburări oculare Diplopie, vedere înceţoşată Tulburări acustice și Pierderea tranzitorie vestibulare sau permanentă a auzului, tinitus Tulburări cardiace Insuficienţă cardiacă congestivă Tulburări respiratorii, Dispnee toracice şi mediastinale Tulburări gastro- Durere abdominală, Vărsături, diaree, Pancreatită intestinale greaţă constipaţie, dispepsie, flatulenţă Tulburări hepatobiliare Anomalii ale funcţiei Toxicitate hepatică hepatice (inclusiv hepatită acută fulminantă letală), hiperbilirubinemie Afecţiuni cutanate şi Urticarie, rash, prurit Necroliză epidermică ale ţesutului subcutanat toxică, sd. Stevens- Johnson, pustuloză exantematoasă acută generalizată, eritem multiform, dermatită exfoliativă, vasculită leucocitoclastică, alopecie, fotosensibilitate Tulburări renale și ale Polakiurie căilor urinare Tulburări ale aparatului Tulburări menstruale Disfuncţie erectilă genital şi sânului Tulburări generale şi la Edem nivelul locului de administrare Investigaţii diagnostice Creșterea creatinfosfokinazei sericevezi pct. 4.4.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.