Micafungin Rompharm 50 mg

Tratamentul cu Micafungin Rompharm trebuie inițiat de un medic cu experiență în tratamentul infecțiilor fungice.

Doze

Mostrele pentru culturile fungice sau alte analize de laborator relevante (inclusiv examenul histopatologic) trebuie recoltate înainte de tratament, pentru izolarea și identificarea microorganismului/microorganismelor cauzal/cauzale. Tratamentul poate fi inițiat înainte de obținerea rezultatelor culturilor sau a altor probe de laborator. Cu toate acestea, după obținerea acestor rezultate, terapia antifungică trebuie adaptată corespunzător.

Schema terapeutică pentru micafungin depinde de greutatea corporală a pacientului, conform tabelelor următoare:

Utilizarea la adulți, adolescenți cu vârsta ≥ 16 ani și vârstnici

Indicație Greutate corporală > 40 kg Greutate corporală ≤ 40 kg Tratamentul candidozelor invazive 100 mg/zi 2 mg/kg/zi Tratamentul candidozelor esofagiene 150 mg/zi 3 mg/kg/zi Profilaxia infecțiilor cu Candida 50 mg/zi 1 mg/kg/ziDacă răspunsul la tratament al pacientului este inadecvat, de exemplu, dacă persistă rezultatul pozitiv pentru culturi sau dacă nu apare ameliorarea clinică, doza poate fi crescută la 200 mg/zi la pacienții cu greutate > 40 kg sau la 4 mg/kg/zi la pacienții cu greutate ≤ 40 kg.

Durata tratamentului Candidoze invazive: durata tratamentului infecțiilor cu Candida trebuie să fie de minim 14 zile. Tratamentul antifungic trebuie să continue cel puțin încă o săptămână după obținerea a două hemoculturi consecutive negative și după remisiunea semnelor clinice și a simptomelor infecției.

Candidoze esofagiene: micafungin trebuie administrat cel puțin o săptămână după remiterea semnelor clinice și a simptomelor.

Profilaxia infecțiilor cu Candida: micafungin trebuie administrat pentru cel puțin o săptămână după refacerea numărului de neutrofile.

Utilizarea la copii cu vârsta ≥ 4 luni până la adolescenți cu vârsta < 16 ani

Indicație Greutate corporală > 40 kg Greutate corporală ≤ 40 kg Tratamentul candidozelor invazive 100 mg/zi 2 mg/kg/zi Profilaxia infecțiilor cu Candida 50 mg/zi 1 mg/kg/ziDacă răspunsul la tratament al pacientului este inadecvat, de exemplu, dacă persistă culturile pozitive sau dacă nu apare ameliorarea clinică, doza poate fi crescută la 200 mg/zi la pacienții cu greutate > 40 kg sau la 4 mg/kg/zi la pacienții cu greutate ≤ 40 kg.

Utilizarea la copii (inclusiv nou născuți) cu vârsta < 4 luni

Indicație Tratamentul candidozelor invazive 4-10 mg/kg/zi Profilaxia infecţiilor cu Candida 2 mg/kg/ziLa copii cu vârsta sub 4 luni, administrarea de micafungin în doze de 4 mg/kg determină o expunere aproximativ egală cu expunerea la medicament obținută la adulți la care se administrează doza de 100 mg pe zi pentru tratamentul candidozelor invazive. Dacă se suspectează o infecție a sistemului nervos central

(SNC), trebuie utilizate doze mai mari (de exemplu, 10 mg/kg) din cauza penetrării micafunginului la nivelul SNC, dependentă de doză (vezi pct. 5.2).

Durata tratamentului Candidoză invazivă: durata tratamentului infecțiilor cu Candida trebuie să fie de minim 14 zile. Tratamentul antifungic trebuie să fie continuat cel puțin încă o săptămână după obținerea a două hemoculturi consecutive negative și după remiterea semnelor clinice și a simptomelor infecției.

Profilaxia infecțiilor cu Candida: micafungin trebuie administrat cel puțin o săptămână după refacerea numărului de neutrofile. Experiența cu privire la administrarea de micafungin la pacienți cu vârsta sub 2 ani este limitată.

Insuficiență hepatică Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară sau moderată (vezi pct. 5.2). În prezent datele disponibile nu sunt suficiente pentru utilizarea micafunginului la pacienții cu insuficiență hepatică severă și nu se recomandă utilizarea sa la acești pacienți (vezi pct. 4.4 si 5.2).

Insuficiență renală Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală (vezi pct. 5.2).

Copii și adolescenți Siguranța și eficacitatea dozelor de 4 și 10 mg/kg la copii (inclusiv nou-născuți) cu vârsta sub 4 luni pentru tratamentul candidozelor invazive cu implicare SNC nu au fost stabilite adecvat. Datele disponibile în mod curent sunt descrise la pct. 4.8, 5.1, 5.2.

Mod de administrare

Administrare intravenoasă. După reconstituire și diluare, soluția trebuie administrată prin perfuzie intravenoasă cu durata de circa o oră. Administrarea la un debit mai mare poate duce mai frecvent la reacții mediate histaminic. Pentru instrucțiuni legate de reconstituirea soluției, vezi pct. 6.6.

Efecte asupra ficatului: La șobolani a fost observată apariția unor focare cu funcție hepatocitară modificată (FAH, focare de hepatocite alterate) și tumori hepatocelulare după o durată a tratamentului de 3 luni sau mai mult. Pragul presupus pentru apariția tumorii la șobolani s-a situat aproximativ în intervalul de expunere clinică. Relevanța clinică a acestui studiu nu este cunoscută. Funcția hepatică trebuie monitorizată cu atenție în timpul tratamentului cu micafungin. Pentru a reduce la minim riscul de regenerare adaptivă și posibilele afecțiuni hepatocelulare proliferative ulterioare, se recomandă întreruperea precoce a tratamentului la descoperirea unor creșteri semnificative și persistente ale valorilor serice ale ALT/AST. Tratamentul cu micafungin trebuie administrat după evaluarea atentă a raportului beneficiu-risc, în special la pacienții care prezintă insuficiență hepatică severă sau afecțiuni hepatice cronice cunoscute ca reprezentând stări pre-neoplazice, cum sunt fibroza hepatică avansată, ciroza, hepatita virală, hepatopatie neonatală sau defectele enzimatice congenitale sau la pacienții care urmează o terapie concomitentă cu medicamente cunoscute ca hepatotoxice și/sau genotoxice.

Tratamentul cu micafungin a fost asociat cu o afectare severă a funcției hepatice (creștere a valorilor serice ale ALT, AST sau ale bilirubinemiei totale > 3 ori limita superioară avalorilor normale), atât la voluntari sănătoși, cât și la pacienți.

La unii pacienți s-au raportat disfuncții hepatice mai severe, hepatită sau insuficiență hepatică, inclusiv cazuri letale. Pacienții pediatrici cu vârsta sub 1 an pot fi mai predispuși la afecțiuni ale ficatului (vezi pct. 4.8).

Reacții anafilactice În cursul tratamentului cu micafungin pot apărea reacții de tip anafilactic/anafilactoid, inclusiv șoc. Dacă apar astfel de reacții, perfuzia cu micafungin trebuie imediat oprită și trebuie instituit un tratament adecvat.

Reacții cutanate Au fost raportate reacții cutanate exfoliative, cum sunt sindromul Stevens-Johnson și necroliza epidermică toxică. Pacienții la care apare erupție cutanată tranzitorie trebuie atent monitorizați, iar tratamentul cu micafungin trebuie întrerupt dacă leziunile progresează.

Hemoliză La pacienții tratați cu micafungin s-au raportat rare cazuri de hemoliză, incluzând hemoliza intravasculară acută sau anemia hemolitică. Pacienții la care probele de laborator sau semnele clinice demonstrează apariția hemolizei în cursul tratamentului cu micafungin trebuie atent monitorizați pentru urmărirea agravării acestor afecțiuni și pentru evaluarea raportului beneficiu/risc al continuării tratamentului cu micafungin.

Efecte la nivel renal Micafunginul poate provoca tulburări ale funcției renale, insuficiență renală și modificarea parametrilor funcției renale. Pacienții trebuie monitorizați atent pentru modificări ale funcției renale.

Interacțiuni medicamentoase Administrarea concomitentă de micafungin și dezoxicolat de amfotericină B trebuie utilizată numai când beneficiile terapeutice sunt net superioare riscurilor, sub o atentă monitorizare a semnelor de toxicitate determinate de dezoxicolatul de amfotericină B (vezi pct. 4.5). Pacienții la care se administrează sirolimus, nifedipină sau itraconazol concomitent cu micafungin trebuie monitorizați pentru urmărirea toxicității la sirolimus, nifedipină sau itraconazol, iar dozele de sirolimus, nifedipină sau itraconazol trebuie scăzute, dacă este necesar (vezi pct. 4.5).

Copii și adolescenți Incidența unor reacții adverse a fost mai mare la copii și adolescenți decât la pacienții adulți (vezi pct. 4.8).

Rezumatul profilului de siguranță

În baza experienței din studii clinice, în total 32,2% din pacienți au prezentat reacții adverse. Cele mai frecvente reacții adverse raportate au fost: greață (2,8%), creștere a valorilor serice ale fosfatazei alcaline (2,7%), flebite (2,5%, mai ales la pacienții infectați cu HIV care au montate catetere periferice), vărsături (2,5%) și creștere a valorilor serice ale aspartat-aminotransferazei (2,3%).

Lista reacțiilor adverse sub formă de tabel

Descrierea reacțiilor adverse selectate

Posibile simptome alergice În studiile clinice au fost raportate simptome ca erupții cutanate tranzitorii și frisoane. Majoritatea au fost de intensitate ușoară sau medie și nu a fost necesară întreruperea tratamentului. În cursul terapiei cu micafungin au fost raportate mai puțin frecvent reacții adverse grave (de exemplu, reacție anafilactoidă 0,2%, 6/3028) și numai la pacienții cu afecțiuni pre-existente grave (de exemplu, SIDA în stadiu avansat, afecțiuni maligne) care au necesitat medicație concomitentă multiplă.

Reacții adverse hepatice Incidența globală de apariție a reacțiilor adverse hepatice la pacienții tratați cu micafungin în studiile clinice a fost de 8,6% (260/3028). Majoritatea reacțiilor adverse hepatice au fost de intensitate ușoară și medie. Cele mai frecvente reacții au fost creșterea concentrațiilor plasmatice ale FA (2,7%), AST (2,3%), ALT (2,0%), bilirubinemiei (1,6%) și valori anormale ale testelor funcționale hepatice (1,5%). Puțini pacienți (1,1%; 0,4% cazuri grave) au întrerupt tratamentul din cauza unui eveniment hepatic. Cazurile de disfuncție hepatică gravă au fost mai puțin frecvente (vezi pct. 4.4).

Reacții la locul de injectare Niciuna din reacțiile adverse apărute la locul de injectare nu a determinat întreruperea tratamentului.

Copii și adolescenți Incidența unor reacții adverse (enumerate în tabelul de mai jos) a fost mai mare la pacienții pediatrici, decât la pacienții adulți. În plus, copiii cu vârsta < 1 an au înregistrat de aproximativ 2 ori mai des creșteri ale valorilor ALT, AST și FA, decât copiii mai mari (vezi pct. 4.4). Motivul cel mai probabil pentru aceste diferențe a fost reprezentat de afecțiunile pre-existente diferite comparativ cu adulții sau pacienții pediatrici cu vârstă mai mare investigați în studiile clinice. La momentul intrării în studiu proporția pacienților pediatrici cu neutropenie a fost de câteva ori mai mare decât cea a pacienților adulți (40,2% și 7,3% pentru copii și, respectiv, pentru adulți), precum și cei cu transplant alogen de celule stem hematopoietice (29,4% și respectiv 13,4%) și malignități hematologice (29,1% și respectiv 8,7%).

Tulburări hematologice şi limfatice frecvente trombocitopenie Tulburări cardiace frecvente tahicardie Tulburări vasculare

frecvente hipertensiune arterială, hipotensiune arterială Tulburări hepatobiliare frecvente hiperbilirubinemie, hepatomegalie Tulburări renale și ale căilor urinare frecvente insuficiență renală acută, creșterea uremiei

Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată la Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478 – RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro