Metoprolol Lph 25 mg
Comprimate · DCI: Metoprololum
Tartratul de metoprolol, substanţa activă din Metoprolol LPH, blochează în special anumiţi receptori la nivelul inimii (beta-blocant selectiv) şi protejează inima de stres.
De unde vin aceste informații? Pacient = Prospect · Medic = RCP. Ambele aprobate de ANMDMR.
Nu reformulăm liber textul medical. „Pentru pacient” urmează Prospectul; „Pentru medic” urmează Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP). Fiecare secțiune indică documentul-sursă.
Tartratul de metoprolol, substanţa activă din Metoprolol LPH, blochează în special anumiţi receptori la nivelul inimii (beta-blocant selectiv) şi protejează inima de stres. Prin acestea, scade tensiunea arterială şi imbunătăţeşte performanţa inimii.
Metoprolol LPH este utilizat la adulţi, pentru:
- tensiune arterială crescută (hipertensiune);
- prevenţia crizei în angina de efort (discomfort la nivelul pieptului şi simptome asociate cu un oarecare efort fizic);
- infarctul miocardic acut: înlocuirea tratamenului intravenos cu metoprolol;
- prevenţia unui alt infact miocardic după un infarct miocardic anterior: tratament de lungă durată (scădere a mortalităţii);
- tulburările funcţionale cardiace: eretism cardiac (palpitaţii la nivelul unei inimi sănătoase);
- prevenţia migrenei;
- terapia adjuvantă în hipertiroidism;
- tratamentul tulburărilor de ritm cu bătăi rapide ale inimii, ca de exemplu, diverse aritmii precum aritmiile supraventriculare (tahicardie, flutter şi fibrilaţie atrială, tahicardie joncţională) şi aritmiile ventriculare (extrasistole ventriculare, tahicardie ventriculară).
- hipertensiune arterială;
- profilaxia crizelor de angină de efort;
- infarct miocardic acut: tratament de înlocuire a metoprololului introdus intravenos;
- tratament de lungă durată după infarct miocardic (scăderea mortalităţii);
- manifestări funcţionale cardiace: eretism cardiac;
- profilaxia migrenei;
- adjuvant în terapia hipertiroidismului.
- tratamentul unor diferite tulburări de ritm, cum sunt: aritmii supraventriculare (tahicardie, flutter şi fibrilaţie atrială, tahicardie joncţională) şi aritmii ventriculare (extrasistole ventriculare, tahicardie ventriculară).
Metoprolol LPH este indicat la adulţi.
- dacă sunteţi alergic la tartrat de metoprolol, la alte beta-blocante sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6);
- dacă aveţi astm bronşic sever sau boală pulmonară severă cu căi aeriene îngustate (boală pulmonară obstructivă cronică – BPOC);
- dacă aveţi insuficienţă decompensată a inimii (care se poate manifesta prin lichid la nivelul plămânilor, flux sangvin insuficient sau tensiune arterială mică) şi sunteţi în tratament cu medicamente care întăresc forţa muşchiului cardiac;
- dacă aveţi şoc cardiogen;
- dacă aveţi anumite tulburări ale ritmului bătăilor inimii (bloc atrio-ventricular de gradul II sau III, disfuncţie a nodului sinusal [cu excepţia cazului în care aveţi instalat un pacemaker permanent], bloc sino-atrial).
- dacă aveţi angină Prinzmetal (care nu este asociată altor boli cardiovasculare şi în caz de monoterapie cu metoprolol);
- dacă aveţi un ritm foarte lent al bătăilor inimii (< 50 bătăi/min);
- dacă sunteţi suspectat că aveţi un infarct miocardic şi bătaile inimii sunt mai mici de 45 bătăi/min, tensiunea arterială superioară (sistolică) este mai mică de 100 mmHG şi aveţi anumite tulburări de ritm cardiac ( intervalul PQ >0,24 secunde);
- dacă aveţi tulburări severe de flux sangvin la nivelul extremităţilor (sindrom Reynaud sever şi boală arterială periferică);
- dacă aveţi o tumoră netratată a glandei suprarenale, care produce hormoni şi care determină tensiune arterială crescută (feocromocitom netratat);
- dacă aveţi tensiune arterială scăzută (tensiunea arterială sistolică mai mică de 90 mmHg);
- dacă aveţi antecedente de reacţii anafilactice;
- la copii sub 6 ani (datorită formei farmaceutice);
- dacă aveţi o tulburare metabolică ce determină o cantitate prea mare de acid în sânge (acidoză metabolică);
- dacă sunteţi în tratament cu anumite medicamente pentru depresie (inhibitori MAO) (excepţie: inhibitorii MAO-B);
- dacă sunteţi în tratament intravenos cu alte anumite medicamente pentru hipertensiune arterială sau alte medicamente care tratează tulburările ritmului cardiac (de exemplu, verapamil sau diltiazem – blocante ale canalelor de calciu, disopiramidă) (excepţie: în unitatea de terapie intensivă).
- hipersensibilitate la substanţa activă, la alte beta-blocante, sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
- pacienţi cu insuficienţă cardiacă decompensată (edem pulmonar, hipoperfuzie sau hipotensiune) şi cu medicamente inotrop pozitive administrate continuu sau periodic (terapie cu agonişti ai receptorilor β);
- forme severe de astm bronşic şi bronhopneumopatie cronică obstructivă;
- insuficienţă cardiacă care nu răspunde la tratament;
- şoc cardiogen;
- bloc atrioventricular de gradul II sau III;
- angor Prinzmetal (neasociat cu alte afecţiuni cardiovasculare şi în cazul administrării metoprololului în monoterapie);
- boala nodului sinusal (excepţie: pacienţii cu pacemaker cardiac permanent);
- bloc sinoatrial;
- bradicardie sinusală manifestă şi semnificativă clinic (frecvenţa cardiacă <50 bătăi/min);
- forme severe de sindrom Raynaud şi afecţiuni arteriale periferice;
- feocromocitom netratat;
- hipotensiune arterială (tensiunea sistolică < 90 mmHg);
- acidoză metabolică;
- antecedente de reacţii anafilactice;
- copii cu vârsta sub 6 ani (datorită formei farmaceutice);
- tratament concomitent cu inihibitori de monoaminooxidază (cu excepţia inhibitorilor MAO-B);
- tratament concomitent cu antagonişti ai canalelor de calciu administraţi intravenos de tipul verapamilului sau al diltiazemului, sau al altor medicamente antiaritmice (precum disopiramida) (excepţie în unitatea de terapie intensivă) (vezi pct. 4.5).
Metoprololul nu trebuie administrat la pacienţii cu infarct miocardic acut suspectat şi cu frecvenţa cardiacă 0,24 sec sau cu tensiunea sistolică < 100 mmHg.
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi orice alte medicamente.
Nu utilizaţi Metoprolol LPH dacă luaţi deja sau vi se administrează oricare dintre următoarele medicamente:
- anumite medicamente pentru depresie (inhibitori IMAO) (excepţie: inhibitorii MAO-B);
- anumite alte medicamente pentru tensiunea arterială crescută sau alte medicamente utilizate pentru tratarea tulburărilor de ritm cardiac (de exemplu, verapamil sau diltiazem – blocante ale canalelor de calciu, disopiramidă) nu trebuie să vi se administreze intravenos (prin intermediul unei vene) în acelaşi timp cu Metoprolol LPH (excepţie: medicina de terapie intensivă).
Următoarele medicamente pot creşte efectul Metoprolol LPH:
- anumite medicamente utilizate în cazul depresiei (inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) precum paroxetină, fluoxetină şi sertralină);
- difenhidramină (medicament utilizat pentru insomnii şi pentru tratamentul alergiilor);
- hidroxiclorochină (utilizată pentru prevenţia şi tratamentul malariei);
- celecoxib (utilizat în tratamentul afecţiunilor articulare);
- terbinafină (utilizată în tratamentul infecţiilor fungice);
- medicamente utilizate în tratamentul afecţiunilor mentale (neuroleptice, de exemplu, clorpromazină, triflupromazină, clorprotixen);
- cimetidină (pentru tratamentul arsurii gastrice şi a problemelor de aciditate la nivelul stomacului);
- hidralazină (utilizată pentru tensiunea arterială mare);
- amiodaronă, chinidină şi posibil propafenonă (medicamente utilizate pentru tratamentul tulburărilor de ritm al inimii);
- anumite anestezice (anestezice inhalatorii). Va rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau dentistului că luaţi metoprolol.
Următoarele medicamente pot reduce eficacitatea Metoprolol LPH:
- rifampicină (un antibiotic);
- anumite medicamente antiinflamatoare şi antialgice (inhibitori ai sintezei de prostaglandine, de exemplu, indometacin).
Medicamente care pot afecta sau pot fi afectate de Metoprolol LPH:
- anumite medicamente pentru tensiune arterială mare sau pentru tulburări ale ritmului inimii sau insuficienţă cardiacă (de exemplu, rezerpină, alfa-metildopa, clonidină, guanfacină, antiaritmice clasa I [de exemplu, disopiramidă], glicozide cardiotonice);
- alţi beta-blocanţi, de exemplu, cei din picăturile de ochi utilizate în tratamentul glaucomului;
- medicamente utilizate pentru tratamentul diabetului zaharat (insulină sau medicamente hipoglicemiante orale): Metoprolol LPH poate diminua semnele unui nivel scăzut de zahăr în sânge (în special, bătăile rapide ale inimii); efectuaţi regulat verificări ale cantităţii zahărului din sânge; medicul dumneavoastră poate ajusta corespunzător doza medicamentului antidiabetic;
- medicamente pentru tensiunea arterială scăzută (simpatomimetice, de exemplu, adrenalină, noradrenalină); tensiunea arterială vă poate creşte semnificativ;
- efectul adrenalinei în tratamentul reacţiilor de hipersensibilitate poate fi redus;
- medicamentele care conţin xantină (de exemplu, aminofilină, teofilină: utilizate în tratamentul astmului): interacţiune ce determină scăderea eficacităţii atât a lui Metoprolol LPH cât şi a acestor medicamente;
- lidocaină (medicament utilizat pentru anestezia locală);
- anumite medicamente utilizate în depresie (inhibitori MAO-B);
- blocante ale ganglionilor simpatici.
Dacă trebuie să întrerupeţi tratamentul cu clonidină (un medicament utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale), tratamentul cu Metoprolol LPH trebuie oprit cu câteva zile înainte.
Metoprolol LPH împreună alimente, băuturi şi alcool Alcoolul etilic poate amplifica efectul de scădere a tensiunii arteriale al Metoprolol LPH.
Interacțiuni farmacodinamice Asocieri nerecomandate Administrarea concomitentă cu amiodarona poate să provoace tulburări ale contractilităţii, automatismului şi conducerii prin supresia mecanismelor simpatice compensatoare.
Asocieri care necesită precauţii la utilizare În timpul tratamentului cu beta-blocante, efectul bradicardic poate fi crescut prin administrarea concomitentă de anestezice inhalatorii. Asocierea cu anestezicele generale inhalatorii halogenate reduce reacţiile cardiovasculare compensatorii ale blocantelor beta-adrenergice (inhibiţia beta-adrenergică poate fi înlăturată în timpul intervenţiei chirurgicale de către stimulantele beta-adrenergice). Tratamentul cu blocante beta-adrenergice nu trebuie oprit dintr-o dată, iar medicul anestezist trebuie informat despre acest tratament.
Administrarea concomitentă intravenoasă a antagoniștilor de calciu de tip verapamil sau diltiazem, sau a altor medicamente antiaritmice (cum ar fi disopiramida) este contraindicată (excepție: în unitatea de terapie intensivă) (vezi pct. 4.3).
Administrarea concomitentă a unor blocante ale canalelor de calciu (bepridilul, diltiazemul şi verapamilul) determină tulburări ale conducerii atrioventriculare şi deprimarea excesivă a contractilităţii miocardice prin efect sinergic. Asocierea nu se face decât sub supraveghere medicală şi monitorizarea electrocardiogramei, în special la vârstnici sau la începutul tratamentului.
În cazul asocierii beta-blocantelor cu antiaritmice aparţinând clasei IA (chinidină, disopiramidă), pot să apară tulburări ale contractilităţii, automatismului şi conducerii prin supresia mecanismelor simpatice compensatoare. Se impune supraveghere clinică şi monitorizarea electrocardiogramei. Această combinație are efecte aditive negativ inotrope, care pot determina reacții adverse hemodinamice grave la pacienții cu funcție a ventriculului stâng afectată. Combinația trebuie evitată la pacienții cu tulburări de conducere AV patologice. Interacțiunea este cel mai bine documentată pentru disopiramidă (vezi pct. 4.3).
Metoprololul poate crește efectul medicamentelor antihipertensive administrate concomitent.
Dacă trebuie întrerupt tratamentul concomitent cu clonidină, terapia cu beta-blocante trebuie întreruptă cu câteva zile înainte de terminarea tratamentului cu clonidină; acest lucru se datorează faptului că beta-blocantele pot agrava hipertensiunea indusă de retragerea clonidinei.
Poate să apară o scădere pronunțată a frecvenței cardiace și a conductivității inimii în cazul tratamentului concomitent cu metoprolol și rezerpină, alfa-metildopa, clonidină, guanfacină sau glicozide cardiace.
Pacienții care primesc concomitent ganglioplegice adrenomimetice, alte beta-blocante (de ex. picături pentru ochi) sau inhibitori de MAO-B, trebuiesc în continuare monitorizați îndeaproape de către un medic.
Administrarea concomitentă de metoprolol și adrenalină, noradrenalină sau alte simpatomimetice poate duce la o creștere semnificativă a tensiunii arteriale. Dacă, în anumite situații, adrenalina este administrată la pacienții supuși beta-blocadei, medicamentele beta-blocante selective au un efect semnificativ mai scăzut asupra tensiunii arteriale decât beta-blocantele neselective.
Efectul adrenalinei în tratamentul reacțiilor anafilactice poate fi redus la pacienții care primesc beta-blocante (vezi pct. 4.4).
Metoprololul poate masca simptomele hipoglicemiei, în special tahicardia hipoglicemică. Prin urmare, tratamentul antidiabetic (insulină și antidiabetice orale) trebuie ajustat corespunzător, iar glicemia trebuie măsurată în mod regulat.
Administrarea concomitentă de metoprolol cu preparate care conțin xantani (aminofilină, teofilină) conduce la o scădere reciprocă a efectului lor.
Baclofenul creşte efectul antihipertensiv al metoprololului. Sunt necesare supravegherea tensiunii arteriale şi eventual, ajustarea dozei de metoprolol.
Cimetidina creşte concentraţia plasmatică a produsului prin inhibarea metabolizării sale hepatice, cu creşterea acţiunii şi efectelor adverse, de exemplu, bradicardie marcată. Asocierea necesită supraveghere medicală; dacă este necesar, doza de blocant beta-adrenergic se scade în timpul tratamentului cu cimetidină şi se creşte după oprirea tratamentului cu aceasta.
Metoprololul poate să crească concentraţiile plasmatice ale lidocainei cu eventuala creştere a efectelor ei adverse neurologice şi cardiace. Se impune adaptarea dozei de lidocaină, supraveghere clinică, efectuarea electrocardiogramei şi, eventual, determinarea concentraţiilor plasmatice ale lidocainei în timpul tratamentului şi după oprirea acestuia.
Antiacidele (compuşi de aluminiu, de magneziu şi carbonatul de calciu) scad absorbţia metoprololului, de aceea antiacidele trebuie administrate la distanţe de cel puţin 2 ore de metoprolol.
Înainte de efectuarea examenului radiologic cu substanţe de contrast iodate, tratamentul cu blocante beta-adrenergice trebuie întrerupt. În cazul în care utilizarea metoprololului este absolut necesară şi administrarea nu poate fi întreruptă, trebuie instituit tratamentul adecvat.
Asocieri de avut în vedere Indometacinul sau alte antiinflamatoare nesteroidiene micşorează efectul hipotensor al metoprololului prin inhibarea prostaglandinelor vasodilatatoare şi retenţie hidrosalină.
Asocierea cu blocante ale canalelor calciului de tip dihidropiridinic poate provoca hipotensiune arterială şi eventual deprimarea excesivă a contractilităţii miocardice la bolnavii cu insuficienţă cardiacă latentă sau necontrolată prin tratament.
Utilizarea concomitentă cu antidepresive imipraminice (triciclice) şi neuroleptice determină hipotensiune arterială şi hipotensiune ortostatică severă.
Glucocorticoizii şi tetracosactidul scad efectul antihipertensiv al metoprololului datorită retenţiei hidrosaline pe care o provoacă.
Interacțiuni farmacocinetice Metoprololul este substrat pentru CYP2D6, o izoenzimă a citocromului P450. Inductorii sau inhibitorii enzimatici pot influența concentrația plasmatică a metoprololului. Fenobarbitalul şi rifampicina scad concentraţiile plasmatice ale metoprololului prin inducţie enzimatică, reducând astfel efectele acestuia,
în timp ce cimetidina, alcoolul și hidralazina pot crește concentrația plasmatică a metoprololului.
Metoprololul este metabolizat în principal, dar nu numai, de citocromul hepatic (CYP) 2D6 (vezi și pct. 5.2). Inhibitorii CYP 2D6, de ex. inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI) cum sunt paroxetina sau fluoxetina și sertralina, difenhidramina, hidroxiclorochină, celecoxib, terbinafină, neurolepticele (de exemplu clorpromazină, triflupromazină, clorprotixen) și, posibil, propafenona pot crește concentrația plasmatică a metoprololului.
Un efect inhibitor asupra CYP 2D6 este de asemenea raportat pentru amiodaronă și chinidină (medicamente antiaritmice).
Clearance-ul altor substanțe active (de exemplu, lidocaina) poate fi redus de metoprolol.
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Metoprololul se administrează la gravide doar în cazul unei necesităţi absolute şi doar la recomandare expresă, în cazul în care beneficiul potenţial pentru mamă depăşeşte riscul potenţial pentru făt.
Nu s-a evidenţiat efect teratogen pentru metoprololul administrat în timpul sarcinii. Beta-blocantele, inclusiv metoprololul, pot dăuna copilului nenăscut şi pot duce la naştere prematură. Dacă se administrează metoprolol pe durata sarcinii este posibilă apariţia unor efecte ale beta-blocantelor la nou-născut, acţiune ce persistă câteva zile după naştere; este posibilă o reducere a contractilităţii miocardice care necesită instituirea unei terapii intensive; de asemenea, pot să apară bradicardie, detresă respiratorie, hipoglicemie. De aceea, este necesară o supraveghere medicală atentă şi specializată (monitorizarea frecvenţei cardiace şi a glicemiei) a nou-născutului în primele 3-5 zile de viaţă.
Metoprololul se excretă în laptele matern. Nu se recomandă administrarea de metoprolol în timpul alăptării. Dacă tratamentul cu metoprolol este totuşi necesar, alăptarea trebuie întreruptă sau copilul trebuie monitorizat atent pe parcursul administrării medicamentului Metoprolol LPH.
Sarcina Deoarece nu există studii bine controlate privind utilizarea metoprololului la femeile gravide, metoprololul se administrează la gravide doar dacă beneficiul potenţial pentru mamă depăşeşte riscul potenţial embrio-fetal.
Nu s-a evidenţiat efect teratogen pentru beta-blocante administrate în timpul sarcinii la animale, dar s-a raportat reducerea fluxului sanguin prin cordonul ombilical, retardarea creșterii, osificare redusă și creșterea numărului de decese fetale și postnatale.
Dacă se administrează metoprolol în timpul sarcinii, pot apărea anumite efecte ale beta-blocantelor la nou-născuți, care persistă câteva zile după naștere. Beta-blocantele reduc perfuzia placentară și pot provoca moartea fetală și nașterea prematură. Întârzierea creșterii intrauterine a fost observată după tratamentul pe termen lung al femeilor gravide cu hipertensiune arterială ușoară până la moderată. Pentru beta-blocante a fost raportată bradicardie prelungită, o reducere a contractilității miocardice care necesită terapie intensivă și bradicardie la făt și nou-născut. S-au raportat și detresă respiratorie, hipotensiune arterială, hipoglicemie, creșterea bilirubinemiei și inhibarea răspunsului la anoxie la nou-născuți. Prin urmare, este necesară supravegherea medicală atentă și specifică (monitorizarea frecvenței cardiace și a glicemiei) la nou-născut în primele 3-5 zile de viață. Trebuie utilizată cea mai mică doză posibilă și tratamentul trebuie întrerupt cu 48-72 ore înainte de data nașterii calculate. Dacă acest lucru nu este posibil, copilul nou-născut trebuie monitorizat timp de 48-72 ore post partum pentru semne și simptome de blocaj beta (de exemplu, complicații cardiace și pulmonare).
Alăptarea Concentrația de metoprolol din laptele matern este de aproximativ trei ori mai mare decât cea din plasma maternă. Chiar dacă riscul de reacții adverse la sugar pare să fie redus după administrarea dozei terapeutice (cu excepția persoanelor cu capacitate metabolică scăzută), sugarii trebuiesc monitorizați pentru semne de blocare beta.
Fertilitatea Nu există date clinice privind fertilitatea.
Ce conţine Metoprolol LPH
- Substanţa activă este tartratul de metoprolol. Metoprolol LPH 25 mg comprimate Fiecare comprimat conţine tartrat de metoprolol 25 mg. Metoprolol LPH 50 mg comprimate Fiecare comprimat conţine tartrat de metoprolol 50 mg. Metoprolol LPH 100 mg comprimate Fiecare comprimat conţine tartrat de metoprolol 100 mg.
- Celelalte ingrediente sunt: lactoză monohidrat, amidon de porumb, povidonă K30 (E1201), amidon glicolat de sodiu tip A, dioxid de siliciu coloidal anhidru, ulei hidrogenat vegetal, talc (E553), stearat de magneziu.
Cum arată Metoprolol LPH şi conţinutul ambalajului
Metoprolol LPH 25 mg Comprimate lenticulare, neacoperite, de culoare albă, cu diametrul de 7 mm, având gravată pe una dintre feţe o linie mediană. Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor şi nu de divizare în doze egale.
Metoprolol LPH 50 mg Comprimate lenticulare, neacoperite, de culoare albă, cu diametrul de 9 mm, având gravate pe una dintre feţe inscripţiile „M” şi „50” separate de o linie mediană. Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor şi nu de divizare în doze egale.
Metoprolol LPH 100 mg Comprimate lenticulare, neacoperite, de culoare albă, cu diametrul de 11,5 mm, având gravate pe una dintre feţe inscripţiile „M” şi „100” separate de o linie mediană.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
Mărimi de ambalaj: Metoprolol LPH 25 mg Cutie cu un blister din PVC/Al cu 20 comprimate Cutie cu 100 blistere din PVC/Al a câte 20 comprimate Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 20 comprimate
Metoprolol LPH 50 mg Metoprolol LPH 100 mg Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate. Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate. Cutie cu 100 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
Deţinătorul Autorizaţiei de punere pe piaţă şi fabricantul Labormed-Pharma SA B-dul Theodor Pallady nr. 44B, Sector 3, Bucureşti, România
Pentru orice informaţii referitoare la acest medicament, vă rugăm să contactaţi reprezentanţa locală a deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă: Labormed-Pharma SA Tel: +4 021.304.72.00 e-mail: office@labormedpharma.ro
Acest prospect a fost revizuit în Ianuarie 2025.
Metoprolol LPH 25 mg comprimate Fiecare comprimat conţine tartrat de metoprolol 25 mg.
Excipient(ţi) cu efect cunoscut Fiecare comprimat conţine lactoză monohidrat 71,265 mg.
Metoprolol LPH 50 mg comprimate Fiecare comprimat conţine tartrat de metoprolol 50 mg.
Excipient(ţi) cu efect cunoscut Fiecare comprimat conţine lactoză monohidrat 142,53 mg
Metoprolol LPH 100 mg comprimate Fiecare comprimat conţine tartrat de metoprolol 100 mg.
Excipient(ţi) cu efect cunoscut Fiecare comprimat conţine lactoză monohidrat 285,06 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
Lactoză monohidrat Amidon de porumb Povidonă K 30 (E1201) Amidon glicolat de sodiu tip A Dioxid de siliciu coloidal anhidru Ulei hidrogenat vegetal Talc (E553) Stearat de magneziu
A nu se lăsa la vederea şi îndemâna copiilor.
A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe cutie şi pe blister după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective. A nu se utiliza dacă ambalajul este deteriorat.
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
Nu aruncaţi medicamentele pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
MEDICAMENTELE EXPIRATE ȘI/SAU NEUTILIZATE TREBUIE RETURNATE LA SPITALE PUBLICE SAU PRIVATE
3 ani.
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.