Mercilon 0,150 mg/0,020 mg

Doze

Trebuie administrat câte un comprimat în fiecare zi, timp de 21 de zile consecutive. Fiecare dintre blisterele următoare va fi început după un interval de timp de 7 zile în care nu se administrează comprimate, perioadă în care apare, de obicei, o sângerare de întrerupere. De regulă, aceasta începe în ziua 2-3 după ce a fost administrat ultimul comprimat și este posibil să nu înceteze înainte de începerea următorului blister.

Copii și adolescenți Siguranța și eficacitatea Mercilon la adolescente cu vârsta sub 18 ani nu au fost studiate.

Mod de administrare

Administrare orală.

Cum să utilizați Mercilon

Comprimatele trebuie luate în fiecare zi, în ordinea recomandată pe blister, aproximativ la aceeaşi oră, cu lichid în cantitatea necesară.

Cum să inițiați administrarea Mercilon

Fără utilizare anterioră de contraceptive hormonale (în ultima lună) Utilizarea comprimatelor trebuie să înceapă în ziua 1 a ciclului natural al femeii (adică prima zi a sângerării menstruale). Se poate începe şi în zilele 2-5, dar se recomandă utilizarea în plus a unei metode de tip barieră în timpul primului ciclu, pentru primele 7 zile de utilizare a comprimatelor.

Trecerea de la un contraceptiv hormonal combinat (contraceptiv oral combinat (COC), inel vaginal sau plasture transdermic) Femeia trebuie să înceapă utilizarea de Mercilon de preferat în ziua după ultimul comprimat activ (ultimul comprimat care conţine substanţele active) din CHC său anterior, dar cel mai târziu în ziua următoare după intervalul obişnuit fără comprimate sau cu placebo din tratamentul său anterior cu CHC. În cazul utilizării de inel vaginal sau plasture transdermic, femeia trebuie să înceapă utilizarea de Mercilon de preferat, în ziua îndepărtării, dar cel mai târziu în momentul când ar fi fost timpul pentru o nouă aplicare.

Dacă femeia a folosit o metodă contraceptivă continuă şi corectă şi dacă este absolut sigură că nu este însărcinată poate schimba contraceptivul hormonal în orice zi a ciclului.

Perioada în care nu foloseşte niciun contraceptiv hormonal, nu trebuie să depăşească perioada de timp recomandată.

Este posibil ca nu toate metodele contraceptive (plasture transdermic, inel vaginal) să fie comercializate în ţările din UE.

Trecerea de la o metodă pe bază doar de progestogen (minicomprimat,soluţie injectabilă, implant) sau de la un dispozitiv intrauterin cu eliberare de progestogen(DIU) Femeia poate trece în orice zi de la minicomprimat (de la un implant sau de la un DIU în ziua îndepărtării sale, de la o formă injectabilă la momentul în care ar fi trebuit făcută următoarea injecţie), dar în toate aceste cazuri, trebuie să i se recomande utilizarea suplimentară a unei metode de tip barieră în primele 7 zile de utilizare a comprimatelor.

După avortul de prim trimestru Femeia poate începe imediat administrarea. Dacă face astfel, nu mai are nevoie de măsuri contraceptive suplimentare.

După naştere sau avort de al doilea trimestru Pentru femeile care alăptează a se vedea pct. 4.6.

Femeilor trebuie să li se recomande să înceapă utilzarea comprimatelor în zilele 21-28 după naştere sau după un avort de al doilea trimestru. Dacă utilizarea începe mai târziu, femeii trebuie să i se recomande utilizarea suplimentară a unei metode de barieră în primele 7 zile de utilizare. Cu toate acestea, dacă a avut loc deja un contact sexual, trebuie exclusă prezenţa unei sarcini, înainte de a începe efectiv utilizarea de CHC sau femeia trebuie să aştepte prima sa menstruaţie.

Abordarea terapeutică în cazul comprimatelor omise

Dacă utilizatoarea a întârziat cu mai puţin de 12 ore utilizarea oricăruia dintre comprimate, protecţia contraceptivă nu s-a redus. Femeia trebuie să ia comprimatul cât mai curând posibil după ce îşi aminteşte şi trebuie să ia următoarele comprimate la momentul lor obişnuit.

Dacă a întârziat cu mai mult de 12 ore utilizarea oricăruia dintre comprimate protecţia contraceptivă poate fi redusă. Abordarea terapeutică în cazul comprimatelor omise se poate ghida după următoarele două reguli de bază:

1. Utilizarea comprimatelor nu trebuie întreruptă niciodată mai mult de 7 zile. 2. Este necesară utilizarea neîntreruptă timp de 7 zile a comprimatelor pentru a obţine supresia adecvată a axului hipotalamo-hipofizo-ovarian.

De aceea, în practica de zi cu zi pot fi făcute următoarele recomandări:

 Săptămâna 1 Utilizatoarea trebuie să ia ultimul comprimat omis de îndată ce îşi aminteşte, chiar dacă acest lucru înseamnă să ia două comprimate în acelaşi timp. Ea va continua apoi să îşi ia comprimatele la momentul obişnuit. În plus, în următoarele 7 zile trebuie utilizată o metodă de tip barieră, ca de exemplu un prezervativ. Dacă a avut loc contactul sexual în ultimele 7 zile, trebuie luată în considerare posibilitatea existenţei unei sarcini. Cu cât se omit mai multe comprimate şi cu cât sunt mai aproape de intervalul normal în care nu se iau comprimate, cu atât este mai mare riscul de sarcină.

 Săptămâna 2 Utilizatoarea trebuie să ia ultimul comprimat omis de îndată ce îşi aminteşte, chiar dacă acest lucru înseamnă să ia două comprimate în acelaşi timp. Ea va continua apoi să îşi ia comprimatele la momentul obişnuit. Dacă femeia a luat corect comprimatele în ultimele 7 zile dinainte de comprimatul omis, nu este nevoie să se apeleze la precauţii contraceptive suplimentare. Cu toate acestea, dacă nu este cazul, sau dacă a omis mai mult de un comprimat, femeii trebuie să i se recomande utilizarea de precauţii suplimentare timp de 7 zile.

 Săptămâna 3 Este iminent riscul de reducere a protecţiei contraceptive, din cauza aproprierii de intervalul în care nu se iau comprimate. Cu toate acestea, prin ajustarea programului de administrare a comprimatelor, poate fi prevenită reducerea protecţiei contraceptive. Respectând una din următoarele două opţiuni, nu va fi nevoie să se apeleze la precauţii contraceptive suplimentare, dacă în ultimele 7 zile dinainte de comprimatul omis femeia şi-a luat toate comprimatele corect. Dacă nu este cazul, femeii trebuie să i se recomande să respecte prima dintre aceste două opţiuni şi să utilizeze metode suplimentare pentru următoarele 7 zile.

1. Utilizatoarea trebuie să ia ultimul comprimat omis de îndată ce îşi aminteşte, chiar dacă acest lucru înseamnă să ia două comprimate în acelaşi timp.

Ea va continua apoi să îşi ia comprimatele la momentul obişnuit. Următorul blister trebuie început imediat cum s-a terminat blisterul actual, adică nu trebuie lăsat interval liber între blistere. Este puţin probabil ca utilizatoarea să prezinte sângerare de întrerupere până la finalul celui de-al doilea blister, dar poate prezenta câteva pete de sânge sau sângerare neregulată în timpul zilelor în care se utilizează comprimate.

2. Femeii poate de asemenea să i se recomande întreruperea utilizării de comprimate din blisterul actual. Ea trebuie să continue imediat cu intervalul în care nu ia comprimate, cu durată de până la 7 zile, inclusiv zilele în care a omis comprimate şi să continue cu următorul blister.

Dacă femeia a omis utilizarea de comprimate şi apoi nu prezintă sângerare de întrerupere în primul interval normal fără comprimate, trebuie luată în considerare posibilitatea unei sarcini.

Recomandări în caz de tulburări gastro-intestinale În caz de tulburări gastro-intestinale severe, este posibil ca absorbţia să nu fie completă şi trebuie adoptate măsuri contraceptive suplimentare.

Dacă apar vărsături în următoarele 3-4 ore după utilizarea comprimatului, este valabilă recomandarea privind comprimatele omise, prezentată la pct. 4.2. „Abordarea terapeutică în cazul comprimatelor omise”. Dacă femeia nu doreşte să îşi schimbe programul său normal de utilizare a comprimatelor, ea trebuie să ia comprimatele suplimentare necesare dintr-un alt blister.

Cum se schimbă perioadele de debut ale ciclurilor menstruale sau cum se amână debutul unui ciclu menstrual

Amânarea unui ciclu menstrual nu reprezintă o indicaţie a acestui medicament. Cu toate acestea, în cazurile excepţionale în care este necesară amânarea unui ciclu menstrual, femeia trebuie să continue cu un alt blister de Mercilon, fără trecerea printr-un interval în care nu se iau comprimate. Utilizarea se poate prelungi cât timp se doreşte, până la finalul celui de-al doilea blister. În timpul utilizării prelungite, femeia poate prezenta sângerări neregulate sau pete de sânge. Utilizarea regulată de Mercilon se reia apoi după intervalul obişnuit în care nu se iau comprimate, cu durată de 7 zile.

Pentru a schimba debutul ciclului menstrual într-o altă zi a săptămânii, decât cea obişnuită din schema curentă, i se poate recomanda să îşi scurteze durata următorului interval în care nu se iau comprimate cu câte zile doreşte. Cu cât intervalul este mai scurt, cu atât mai mare este riscul de a nu prezenta sângerare de întrerupere şi să prezinte sângerare neregulată şi pete de sânge în timpul celui de-al doilea blister (exact ca în cazul amânării unui ciclu).

Atenţionări

Dacă sunt prezenţi oricare dintre factorii de risc sau afecţiunile de mai jos trebuie discutat cu femeia respectivă dacă este adecvată administrarea Mercilon.

În eventualitatea agravării, sau a apariţiei pentru prima dată a oricăreia dintre aceste afecţiuni sau oricăruia dintre factorii de risc, femeia trebuie sfătuită să contacteze medicul pentru a se stabili dacă trebuie oprită utilizarea Mercilon.

1. Tulburări circulatorii

Risc de tromboembolism venos (TEV)

 Utilizarea oricărui contraceptiv hormonal combinat (CHC) determină creşterea riscului de tromboembolism venos (TEV) comparativ cu situaţiile în care nu se administrează niciun astfel de contraceptiv Medicamentele care conţin levonorgestrel, norgestimat sau noretisteron sunt asociate cu cel mai scăzut risc de TEV. Alte medicamente, cum este Mercilon pot prezenta un nivel de risc de până la două ori mai mare decât acesta. Decizia de a utiliza orice alt medicament, decât unul dintre cele cu cel mai scăzut risc de TEV trebuie luată numai după o discuţie purtată cu femeia respectivă, pentru a se asigura faptul că aceasta înţelege riscul de TEV asociat cu utilizarea Mercilon, modul în care factorii săi de risc curenţi influenţează acest risc şi că riscul său de TEV este cel mai crescut în primul an de utilizare pentru prima dată. De asemenea, există dovezi că riscul este crescut atunci când administrarea CHC este reiniţiată după o pauză de utilizare de 4 săptămâni sau mai mult.  Dintre femeile care nu utilizează un CHC şi nu sunt gravide, la aproximativ 2 din 10000 va apărea TEV în decurs de un an. Cu toate acestea, la orice femeie riscul poate fi mult mai crescut, în funcţie de factorii săi de risc coexistenţi (vezi mai jos).  Se estimează1 că din 10000 femei care utilizează un CHC care conţine desogestrel, la un număr cuprins între 9 şi 12 femei va apărea TEV în decurs de un an; aceasta comparativ cu aproximativ 62 femei dintre cele care utilizează un CHC care conţine levonorgestrel.  În ambele cazuri, numărul de apariţii a TEV în decursul unui an este mai mic decât numărul preconizat la femei în timpul sarcinii sau în perioada post-partum.  În 1-2% din cazuri TEV poate fi letal.

Aceste incidenţe au fost estimate din totalitatea datelor de studii epidemiologice, utilizând nivelurile de risc relativ pentru diferite produse, comparate cu CHC care conţine levonorgestrel. Punctul de mijloc al intervalului de 5-7 din 10000 FA, pe baza riscului relativ pentru CHC care conţin levonorgestrel comparativ cu riscul în cazul neutilizării, de 2,3-3,6.

Număr de evenimente de TEV la 10000 femei în decurs de un an

Număr de evenimente de TEV

Persoane care nu utilizează CHC care conţin levonorgestrel (5- CHC care conţine desogestrel (9- CHC (2 evenimente) 7 evenimente) 12 evenimente)

Extrem de rar s-a raportat apariţia trombozei la nivelul altor vase de sânge, de exemplu venele şi arterele hepatice, mezenterice, renale sau retiniene, la utilizatoarele de CHC.

Factori de risc de TEV

Riscul de complicaţii aferente tromboembolismului venos la utilizatoarele de CHC poate creşte substanţial la o femeie cu factori de risc suplimentari, în special dacă există factori de risc multipli (vezi tabelul). Mercilon este contraindicat dacă o femeie prezintă factori de risc multipli care determină prezenţa unui risc crescut de tromboembolism venos pentru aceasta (vezi pct. 4.3). Dacă o femeie prezintă mai mult de un factor de risc, este posibil ca suma factorilor individuali să fie mai mică decât creşterea riscului – în acest caz, trebuie luat în considerare riscul total de TEV pentru aceasta. Dacă se consideră că riscurile depăşesc beneficiile, nu trebuie prescris un CHC (vezi pct. 4.3).

Tabel: Factori de risc de TEV Factor de risc Observaţie Obezitate (indice de masă corporală peste Riscul creşte substanţial odată cu creşterea IMC. 30 kg/m2). Este deosebit de important de luat în considerare dacă sunt prezenţi şi alţi factori de risc. Imobilizare prelungită, intervenţie În aceste situaţii se recomandă întreruperea utilizării chirurgicală majoră, orice fel de intervenţie plasturelui/pilulei/inelului (în cazul intervenţiei chirurgicală la nivelul picioarelor sau al chirurgicale de elecţie cu cel puţin patru săptămâni pelvisului, intervenţie neurochirurgicală înainte) şi nereluarea acesteia până la două săptămâni sau traumatism major. după remobilizarea completă. Trebuie utilizată o altă metodă contraceptivă pentru a evita apariţia unei sarcini nedorite.

Factor de risc Observaţie Trebuie luat în considerare tratamentul antitrombotic dacă nu a fost întreruptă în prealabil utilizarea Mercilon. Notă: Imobilizarea temporară din cauza unei deplasări pe calea aerului > 4 ore poate reprezenta, de asemenea, un factor de risc de TEV, în special la femeile cu alţi factori de risc. Prezenţa antecedentelor heredocolaterale Dacă se suspectează o predispoziţie ereditară, femeia (de exemplu, tromboembolism venos trebuie trimisă la un specialist pentru recomandări prezent vreodată la un frate/o soră sau la înainte de a se decide în legătură cu utilizarea oricărui vreunul dintre părinţi, în special la o vârstă CHC. relativ tânără, înainte de vârsta de 50 ani). Alte afecţiuni medicale asociate cu TEV. Cancer, lupus eritematos sistemic, sindrom hemolitic uremic, boală intestinală inflamatorie cronică (boală Crohn sau colită ulcerativă) şi anemie falciformă Înaintarea în vârstă. În special vârsta peste 35 ani

Nu există un consens legat de rolul posibil al venelor varicoase şi al tromboflebitei superficiale în ceea ce priveşte debutul sau progresia trombozei venoase. Trebuie luat în considerare riscul crescut de tromboembolism în timpul sarcinii şi în special în perioada puerperală de 6 săptămâni (pentru informaţii privind „Sarcina şi alăptarea” vezi pct. 4.6).

Simptomele TEV (tromboză venoasă profundă şi embolie pulmonară) În eventualitatea apariţiei simptomelor, femeile trebuie sfătuite să solicite asistenţă medicală imediată şi să informeze profesionistul din domeniul sănătăţii că iau un CHC.

Simptomele trombozei venoase profunde (TVP) pot include:

• umflare unilaterală a membrului inferior şi/sau a piciorului sau de-a lungul unei vene a membrului inferior;
• durere sau sensibilitate la nivelul membrului inferior, care este posibil să fie resimţită numai în ortostatism sau în timpul mersului;
• senzaţie crescută de căldură la nivelul membrului inferior afectat; înroşirea sau decolorarea tegumentului de la nivelul membrului inferior.

Simptomele de embolie pulmonară (EP) pot include:

• debut brusc al senzaţiei de lipsă de aer sau al unei respiraţii rapide;
• tuse bruscă, care poate fi însoţită de hemoptizie;
• durere toracică ascuţită;
• vertij sau ameţeală severe;
• ritm cardiac rapid sau neregulat. Unele dintre aceste simptome (de exemplu, „senzaţia de lipsă de aer”, „tusea”) sunt nespecifice şi pot fi interpretate greşit ca aparţinând unor evenimente mai frecvente sau mai puţin severe (de exemplu, infecţii de tract respirator). Alte semne de ocluzie vasculară pot include: durere bruscă, umflare şi decolorare uşoară spre albastru a unei extremităţi. Dacă ocluzia apare la nivelul ochiului, simptomele pot varia, de la înceţoşarea nedureroasă a vederii, care poate progresa spre pierderea vederii. Uneori, pierderea vederii poate apărea aproape imediat.

Risc de tromboembolism arterial (TEA)

Studiile epidemiologice au evidenţiat, de asemenea, asocierea utilizării CHC cu un risc crescut de tromboembolism arterial (infarct miocardic) sau accident cerebrovascular (de exemplu, atac ischemic tranzitor, accident vascular cerebral). Evenimentele tromboembolice arteriale pot fi letale.

Factori de risc de TEA Riscul de complicaţii tromboembolice arteriale sau de accident cerebrovascular la utilizatoarele de CHC creşte la femeile cu factori de risc (vezi tabelul). Mercilon este contraindicat dacă o femeie prezintă un factor de risc grav sau factori de risc multipli pentru TEA, care determină prezenţa unui risc crescut de tromboză arterială pentru aceasta (vezi pct. 4.3). Dacă o femeie prezintă mai mult de un factor de risc, este posibil ca suma factorilor individuali să fie mai mică decât creşterea riscului – în acest caz, trebuie luat în considerare riscul total pentru aceasta. Dacă se consideră că riscurile depăşesc beneficiile, nu trebuie prescris un CHC (vezi pct. 4.3).

Tabel: Factori de risc de TEA Factor de risc Observaţie Înaintarea în vârstă În special vârsta peste 35 ani. Fumatul Femeile trebuie sfătuite să nu fumeze dacă doresc să utilizeze un CHC. Femeile cu vârsta peste 35 ani care continuă să fumeze trebuie sfătuite cu insistenţă să utilizeze o metodă contraceptivă diferită.

Hipertensiunea arterială Obezitate (indice de masă corporală Riscul creşte substanţial odată cu creşterea IMC. peste 30 kg/m2) Deosebit de important la femeile cu factori de risc suplimentari. Prezenţa antecedentelor heredocolaterale Dacă se suspectează o predispoziţie ereditară, femeia (de exemplu, tromboembolism arterial trebuie trimisă la un specialist pentru recomandări înainte prezent vreodată la un frate/o soră sau la de a se decide în legătură cu utilizarea oricărui CHC. vreunul dintre părinţi, în special la o vârstă relativ tânără, înainte de vârsta de 50 ani) Migrenă O creştere a frecvenţei sau severităţii migrenei în timpul utilizării CHC (care poate reprezenta un prodrom al unui eveniment cerebrovascular) poate reprezenta un motiv pentru întreruperea imediată a utilizării acestuia. Alte afecţiuni medicale asociate cu Diabetul zaharat, hiperhomocisteinemia, cardiopatia evenimente adverse de natură vasculară valvulară şi fibrilaţia atrială, dislipoproteinemia şi lupusul eritematos sistemic.

Simptome de TEA În eventualitatea apariţiei de simptome, femeile trebuie sfătuite să solicite asistenţă medicală imediată şi să informeze profesionistul din domeniul sănătăţii că iau un CHC.

Simptomele de accident cerebrovascular pot include:

• amorţire sau slăbiciune bruscă la nivelul feţei, braţului sau piciorului, în special pe o parte a corpului;
• apariţia bruscă de probleme la mers, ameţeală, pierderea echilibrului sau coordonării;
• apariţia bruscă a confuziei, problemelor de vorbire sau de înţelegere;
• apariţia bruscă a problemelor de vedere la unul sau ambii ochi;
• cefalee bruscă, severă sau prelungită, fără cauză cunoscută;
• pierderea cunoştinţei sau leşin, cu sau fără convulsii. Simptomele temporare sugerează că evenimentul este un atac ischemic tranzitor (AIT). Simptomele infarctului miocardic (IM) pot include:
• durere, disconfort, presiune, greutate, senzaţie de constricţie sau de plenitudine la nivelul toracelui, braţului sau sub stern;
• senzaţie de disconfort care radiază spre spate, maxilar, gât, braţ, stomac;
• senzaţie de suprasaţietate, indigestie sau sufocare;
• transpiraţie, greaţă, vărsături sau ameţeală;
• slăbiciune extremă, anxietate sau lipsă de aer;
• ritm cardiac rapid sau neregulat.

2. Tumori  Studiile epidemiologice evidenţiază faptul că utilizarea pe termen lung de contraceptive orale reprezintă un factor de risc pentru dezvoltarea cancerului de col uterin la femeile infectate cu papilomavirus uman (HPV). Cu toate acestea, există încă incertitudini privind măsura în care această descoperire este influenţată de efecte parazite (de exemplu diferenţele în ceea ce priveşte numărul de parteneri sexuali sau utilizarea curentă de metode contraceptive de barieră).

 O metaanaliză din 54 de studii epidemiologice a raportat faptul că există un risc relativ crescut (RR = 1,24) de a fi diagnosticată cu cancer de sân, la femeile care utilizează curent COC. Riscul suplimentar scade treptat în decursul următorilor 10 ani după încetarea utilizării de COC. Deoarece cancerul de sân este rar la femei cu vârsta sub 40 ani, numărul în plus de diagnosticări de cancer de sân la utilizatoarele de COC în prezent sau trecut este mic în comparaţie cu riscul global de cancer de sân. Aceste studii nu furnizează dovada cauzală. Modelul observat de risc crescut se poate datora unui diagnostic mai precoce al cancerului de sân la utilizatoarele de COC, efectelor biologice ale COC sau unei combinaţii a celor două. Cancerele de sân diagnosticate la femeile care au utilizat vreodată COC tind să fie în stadii mai puţin avansate clinic decât cancerele de sân diagnosticate la femeile care nu au utilizat niciodată COC.

 În cazuri rare, s-au raportat tumori hepatice benigne şi în cazuri şi mai rare tumori hepatice maligne la utilizatoarele de CHC. În cazuri izolate, aceste tumori au condus la hemoragii intra-abdominale care au pus viaţa în pericol. O tumoră hepatică trebuie luată în considerare în cadrul diagnosticului diferenţial în cazul apariţiei unei dureri severe de etaj abdominal superior, unei hepatomegalii sau semnelor de hemoragie intra-abdominală la o femeie care ia CHC.

3. Creșteri ale valorilor ALT  Pe durata studiilor clinice efectuate cu schema de tratament combinată pentru VHC care conține ombitasvir/paritaprevir/ritonavir și dasabuvir cu sau fără administrare concomitentă de ribavirină, creșteri ale valorilor transaminazei (ALT) de peste 5 ori limita superioară a valorilor normale (LSVN) au prezentat o frecvență semnificativ mai mare în cazul femeilor care utilizează medicamente ce conțin etinilestradiol cum ar fi CHC. Mercilon trebuie întrerupt înainte de inițierea schemei de tratament combinată care conține ombitasvir/paritaprevir/ritonavir cu sau fără administrare concomitentă de dasabuvir (vezi pct 4.3. și 4.5).

4. Alte afecţiuni  Femeile cu hipertrigliceridemie sau cu antecedente familiale de hipertrigliceridemie pot prezenta un risc crescut de pancreatită când folosesc CHC.

 Deşi s-au raportat creşteri mici ale tensiunii arteriale la multe dintre femeile care iau CHC, creşterile relevante clinic sunt rare. Nu s-a stabilit o legătură între utilizarea de CHC şi hipertensiunea clinică. Cu toate acestea, dacă în timpul utilizării CHC apare o hipertensiune arterială semnificativă clinic susţinută, este prudent ca medicul să întrerupă utilizarea de CHC şi să trateze hipertensiunea. Când se consideră adecvată, utilizarea de COC poate fi reluată dacă au fost atinse valori normotensive cu tratamentul antihipertensiv.

 Următoarele afecţiuni au fost raportate că apar sau se agravează atât în cazul sarcinii, cât şi al utilizării de CHC, dar dovada asocierii cu utilizarea de CHC este neconcludentă: icter şi/sau prurit legat de colestază; formarea de calculi biliari; porfirie; lupus eritematos sistemic; sindrom hemolitic uremic; coreea Sydenham; herpes gestaţional; pierdere a auzului legată de otoscleroză, angioedem (ereditar).

 Tulburările acute sau cronice ale funcţiei hepatice pot necesita întreruperea utilizării COC până la revenirea la normal a markerilor funcţiei hepatice. Recurenţa icterului colestatic care a apărut prima dată în timpul sarcinii sau a utilizării anterioare de hormoni steroizi sexuali necesită întreruperea utilizării de CHC.

 Deşi CHC pot avea un efect asupra rezistenţei periferice la insulină şi toleranţei la glucoză, nu există nicio dovadă pentru necesitatea de a modifica regimul terapeutic la femeile cu diabet care utilizează CHC. Cu toate acestea, femeile cu diabet zaharat trebuie monitorizate cu atenţie, în timpul administrării de CHC.

 Boala Crohn şi recto-colita ulcerohemoragică s-au asociat cu utilizarea de CHC.

 Ocazional poate să apară cloasmă, mai ales la femeile cu antecedente de cloasmă gravidică. Femeile cu tendinţă la cloasmă trebuie să evite expunerea la soare sau la razele ultraviolete în timp ce iau CHC.

Mercilon conţine < 80 mg lactoză per comprimat. Pacienţii cu tulburări ereditare rare de tip intoleranţă la galactoză, deficit de lactază Lapp sau malabsorbţie glucoză galactoză care urmează o dietă fără lactoză trebuie să ia în considerare această cantitate.

Când se oferă consiliere privind alegerea metodei(elor) contraceptive, toate informaţiile de mai sus trebuie luate în calcul.

Consultaţie/Examinare medicală Înainte de iniţierea sau reinstituirea utilizării Mercilon, trebuie efectuată o anamneză completă (incluzând antecedentele heredocolaterale) şi trebuie exclusă prezenţa unei sarcini. Trebuie măsurată tensiunea arterială şi trebuie efectuat un examen fizic, ghidat de contraindicaţii (vezi pct. 4.3) şi atenţionări (vezi pct. 4.4). Este important să se atragă atenţia femeii asupra informaţiilor despre tromboza venoasă sau arterială, inclusiv riscul Mercilon comparativ cu al altor CHC, simptomele de TEV şi TEA, factorii de risc cunoscuţi şi ce trebuie să facă în eventualitatea suspectării unei tromboze.

De asemenea, femeia trebuie instruită să citească cu atenţie prospectul şi să respecte recomandările furnizate. Frecvenţa şi natura examinărilor trebuie să se bazeze pe recomandările din ghidurile terapeutice în vigoare şi să fie adaptate pentru fiecare femeie în parte.

Femeile trebuie informate că medicamentele contraceptive hormonale nu oferă protecţie împotriva infecţiei cu HIV (SIDA) şi a altor boli cu transmitere sexuală.

Reducerea eficacităţii Eficacitatea Mercilon poate fi redusă, în cazul de exemplu al omiterii de comprimate (vezi pct. 4.2) tulburărilor gastro-intestinale (vezi pct. 4.2) sau medicaţiilor concomitente care scad concentrațiile plasmatice de etinilestradiol și/sau etonogestrel, metabolitul activ al desogestrelului (vezi pct. 4.5).

Preparatele din plante medicinale care conţin sunătoare (Hypericum perforatum) nu trebuie utilizate în timpul utilizării de Mercilon din cauza riscului de scădere a concentraţiilor plasmatice şi de scădere a efectelor clinice ale Mercilon (vezi pct. 4.5).

Control redus al ciclului menstrual Ca în cazul tuturor CHC, pot apare sângerări neregulate (pete de sânge sau metroragii), mai ales în timpul primelor luni de utilizare. De aceea, evaluarea oricăror sângerări neregulate este semnificativă doar după un interval de adaptare de aproximativ 3 cicluri menstruale.

Dacă sângerarile neregulate persistă sau apar după cicluri menstruale anterior regulate, trebuie luate în consideraţie cauze nehormonale şi sunt indicate metode diagnostice adecvate pentru excluderea afecţiunilor maligne sau sarcinii. Acestea pot include chiuretajul.

La unele femei, sângerarea de întrerupere poate să nu apară în timpul intervalului fără comprimate. Dacă CHC a fost luat conform recomandărilor descrise la pct. 4.2, este puţin probabil ca femeia să fie gravidă. Cu toate acestea, dacă CHC nu a fost luat conform acestor recomandări înainte de prima sângerare de deprivare absentă sau dacă nu se produc două sângerări de întrerupere la rând, trebuie exclus diagnosticul de sarcină înainte de a continua utilizarea CHC.

Descrierea reacţiilor adverse selectate S-a observat un risc crescut de evenimente trombotice şi tromboembolice arteriale şi venoase, inclusiv infarct miocardic, accident vascular cerebral, atacuri ischemice tranzitorii, tromboză venoasă şi embolie pulmonară la femeile care utilizează CHC, prezentate mai detaliat la pct. 4.4.

Alte reacţii adverse au fost raportate la femeile care utilizează CHC: acestea sunt discutate în detaliu în pct. 4.4.

Ca în cazul tuturor CHC, modificările sângerărilor vaginale pot să apară, în special în primele luni de utilizare. Acestea pot include modificări ale frecvenţei (absente, mai puţin frecvente, mai frecvente sau continue), intensităţii (redusă sau crescută) sau duratei sângerărilor.

Reacţiile adverse posibil legate de medicament, raportate la utilizatoarele de Mercilon sau la utilizatoarele de CHC în general sunt prezentate în tabelul de mai jos1. Toate RA sunt enumerate pe clase de sisteme şi organe şi de frecvenţă; frecvente (≥1/100), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 și <1/100) şi rare (<1/1000).

Clasificarea pe Frecvente Mai puţin frecvente Rare sisteme şi organe Tulburări ale Hipersensibilitate sistemului imunitar Tulburări metabolice Retenţie de lichide şi de nutriţie Tulburări psihice Stare depresivă, Scăderea libidoului Creşterea libidoului modificări ale dispoziţiei Tulburări ale Cefalee Migrenă sistemului nervos Tulburări oculare Intoleranţă la lentilele de contact Tulburări vasculare Tromboembolism venos Tromboembolism arterial Tulburări gastro- Greaţă, durere Vărsături, diaree intestinale abdominală Afecţiuni cutanate şi Erupţie cutanată Eritem nodos, eritem ale ţesutului tranzitorie, urticarie, multiform subcutanat Tulburări ale Mastalgii, sensibilitate Mărirea sânilor Scurgeri vaginale, aparatului genital şi a sânilor galactoree sânului Investigaţii Creştere ponderală Scădere ponderală diagnostice A fost prezentat cel mai adecvat termen MedDRA pentru a descrie o anumită reacţie adversă. Sinonimele sau afecţiunile înrudite nu sunt prezentate, dar trebuie luate, de asemenea, în considerare.

Interacţiuni Sângerările intermenstruale şi/sau eşecul contraceptiv pot rezulta din interacţiunile altor medicamente (inductoare enzimatice) cu contraceptivele orale (vezi pct. 4.5).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.