Menopur 75 UI

Tratamentul cu MENOPUR trebuie iniţiat sub supravegherea unui medic cu experienţă în tratarea problemelor de fertilitate.

Doze Regimurile terapeutice descrise mai jos sunt identice pentru administrarea pe cale subcutanată şi intramusculară.

Există variaţii mari de la o persoană la alta în ceea ce priveşte răspunsul ovarelor la administrarea de gonadotropine exogene. Acest lucru face imposibilă stabilirea unei scheme terapeutice uniforme. Prin urmare, doza trebuie ajustată individual, în funcţie de răspunsul ovarian. MENOPUR poate fi administrat singur sau în asociere cu un agonist sau un antagonist al hormonului de eliberare a gonadotropinei (GnRH). Recomandările privind dozajul şi durata tratamentului se pot modifica în funcţie de protocolul existent al tratamentului.

Femeile cu anovulaţie (inclusiv PCOD): Scopul terapiei cu MENOPUR este dezvoltarea unui singur folicul graafian, de la nivelul căruia va fi eliberat un ovocit, după administrarea de gonadotropină corionică umană (hCG).

Terapia cu MENOPUR trebuie iniţiată în primele 7 zile ale ciclului menstrual. Doza iniţială recomandată de MENOPUR este de 75-150 UI zilnic, doză care trebuie menţinută timp de cel puţin 7 zile. Pe baza monitorizării clinice (incluzând doar monitorizare ecografică ovariană sau în asociere cu măsurarea nivelurilor de estradiol), dozele următoare pot fi ajustate, în funcţie de răspunsul individual al pacientei. Ajustările dozei nu trebuie efectuate mai frecvent decât o dată la fiecare 7 zile. Creşterea recomandată a dozei este de câte 37,5 UI per ajustare şi nu trebuie să depăşească 75 UI. Doza maximă zilnică nu trebuie să fie mai mare de 225 UI. Dacă o pacientă nu răspunde adecvat după 4 săptămâni de tratament, acel ciclu de tratament trebuie întrerupt, iar pacienta trebuie să reia tratamentul la o doză iniţială mai mare decât în ciclul de tratament întrerupt anterior.

Atunci când se obţine un răspuns optim, trebuie administrată o singură injecţie cu 5000 până la 10000 UI hCG la 1 zi de la ultima administrare MENOPUR. Pacientei i se recomandă să aibă contact sexual în ziua în care s-a administrat hCG şi în ziua următoare. Alternativ, poate fi realizată inseminarea intrauterină (IUI). Dacă este obţinut un răspuns exacerbat în urma administrării MENOPUR, tratamentul trebuie întrerupt, doza de hCG nu trebuie administrată (vezi pct. 4.4) şi pacienta trebuie să utilizeze o metodă contraceptivă de tip barieră sau să nu aibă contact sexual, până la începerea următoarei perioade de sângerare menstruală.

Femei la care s-a efectuat hiperstimulare ovariană controlată, pentru dezvoltarea de foliculi multipli, în cadrul tehnicilor de reproducere asistată (ART) În cadrul unui protocol care implică inhibiţia cu un agonist GnRH, terapia cu MENOPUR trebuie iniţiată la aproximativ 2 săptămâni de la începerea tratamentului cu agonist. În cadrul unui protocol care implică inhibiţia cu un antagonist GnRH, terapia cu MENOPUR trebuie iniţiată în a doua sau a treia zi a ciclului menstrual. Doza iniţială recomandată de MENOPUR este de 150-225 UI, administrată zilnic, cel puţin pe parcursul primelor 5 zile de tratament. Pe baza monitorizării clinice (incluzând doar monitorizare ecografică ovariană sau în asociere cu măsurarea nivelurilor de estradiol), dozele următoare trebuie ajustate în funcţie de răspunsul individual al pacientei şi nu trebuie să depăşească 150 UI per ajustare. Doza maximă zilnică administrată nu trebuie să fie mai mare de 450 UI pe zi şi, în cele mai multe cazuri, nu este recomandată administrarea timp de mai mult de 20 de zile.

În momentul în care un număr adecvat de foliculi au atins o dimensiune potrivită, trebuie administrată o singură injecţie de până la 10000 UI hCG pentru a induce maturarea foliculară finală, în vederea pregătirii recuperării ovocitului. Pacientele trebuie monitorizate atent timp de cel puţin 2 săptămâni după administrarea hCG. Dacă este obţinut un răspuns exacerbat în urma administrării MENOPUR, tratamentul trebuie întrerupt, doza de hCG nu trebuie administrată (vezi pct. 4.4) şi pacienta trebuie să utilizeze o metodă contraceptivă de tip barieră sau să evite contactul sexual până la începerea următoarei perioade de sângerare menstruală.

Insuficiență renală/hepatică Nu au fost incluse în studiile clinice paciente cu insuficiență renală și hepatică (vezi pct. 5.2).

Copii şi adolescenţi MENOPUR nu prezintă utilizare relevantă la copii şi adolescenţi.

Mod de administrare MENOPUR este destinat administrării prin injectare subcutanată (s.c.) sau intramusculară (i.m.) după reconstituire cu solventul furnizat. Pulberea trebuie să fie reconstituită înainte de utilizare. Pentru a evita injectarea unor volume mari de soluţie, un număr de până la 3 flacoane cu pulbere pot fi dizolvate în 1 ml solvent.

Observaţii generale Se recomandă să se evite agitarea cu putere. Soluţia nu trebuie utilizată dacă conţine particule sau nu este limpede.

Trasabilitate Pentru a avea sub control trasabilitatea medicamentelor biologice, numele și numărul lotului medicamentului administrat trebuie înregistrate cu atenție.

MENOPUR este o gonadotropină cu potenţă mare, care poate cauza reacţii adverse uşoare până la severe, şi care trebuie utilizată doar de către medici cu o vastă experienţă asupra problemelor de infertilitate şi tratamentului acestora.

Terapia pe bază de gonadotropină solicită din partea medicilor şi personalului medical auxiliar o anumită implicare sub raportul timpului alocat, şi necesită monitorizarea regulată a răspunsului ovarian prin examen ecografic, separat sau în asociere cu măsurarea nivelelor serice de estradiol. Există o variabilitate considerabilă de la o pacientă la alta în ceea ce priveşte răspunsul la administrarea de menotropină, cu posibilitatea unui răspuns foarte scăzut la unele paciente. Se recomandă utilizarea celei mai mici doze eficace în raport cu obiectivul tratamentului.

Prima injecţie cu MENOPUR trebuie efectuată sub supraveghere medicală directă.

Înainte de începerea tratamentului, infertilitatea cuplului trebuie evaluată corespunzător, şi trebuie determinate contraindicaţiile putative pentru sarcină. În particular, pacientele trebuie evaluate pentru hipotiroidism, deficit de hormon adrenocortical, hiperprolactinemie şi tumori hipofizare sau hipotalamice, urmând să li se administreze tratamentul adecvat.

Pacientele care urmează tratament de stimulare pentru creştere foliculară, fie în cadrul unui tratament pentru infertilitate anovulatorie, fie pentru proceduri ART, pot prezenta supradimensionare ovariană sau hiperstimulare ovariană. Respectarea dozei şi regimului de administrare recomandate pentru MENOPUR, precum şi monitorizarea atentă a tratamentului vor micşora incidenţa unor astfel de efecte.

Pentru interpretarea acută a indicilor dezvoltării şi maturizării foliculare este necesară prezenţa unui medic cu experienţă în interpretarea testelor respective.

Sindromul de hiperstimulare ovariană (OHSS) OHSS este un efect medical diferit de supradimensionarea fără complicaţii a ovarelor. OHSS este un sindrom care se poate manifesta cu grade crescânde de severitate. Cuprinde supradimensionarea ovariană marcată, valori serice ridicate ale steroizilor sexuali, şi o creştere a permeabilităţii vasculare care poate conduce la acumularea de lichid în cavitatea peritoneală, pleurală, şi rareori, pericardică.

Următoarele simptome pot fi observate în cazurile severe de OHSS: durere abdominală, distensie abdominală, supradimensionare ovariană severă, creştere în greutate, dispnee, oligurie şi simptome gastrointestinale incluzând greaţă, vărsături şi diaree. Evaluarea clinică poate evidenţia hipovolemie, hemoconcentraţie, dezechilibre ale electroliţilor, ascită, hemoperitoneu, revărsate pleurale, hidrotorax, tulburare pulmonară acută, şi efecte tromboembolice.

Răspunsul ovarian exacerbat la tratamentul cu gonadotropină determină rareori apariţia sindromului OHSS, dacă hCG nu este administrată pentru stimularea ovulaţiei. Prin urmare, în cazurile de hiperstimulare ovariană este prudent să opriţi administrarea hCG şi să recomandaţi pacientei să evite raporturile sexuale sau să utilizeze metode tip barieră timp de cel puţin 4 zile. OHSS poate progresa rapid (de la 24 de ore până la câteva zile) devenind un efect medical grav, şi prin urmare este indicată urmărirea pacientelor timp de cel puţin două săptămâni după administrarea hCG.

Respectarea dozei de MENOPUR recomandate, a regimului de administrare şi monitorizarea atentă a tratamentului vor micşora riscul de hiperstimulare ovariană şi sarcină multiplă (vezi pct. 4.2 şi 4.8). În cadrul tehnicilor ART, aspirarea tuturor foliculilor înainte de ovulaţie poate reduce riscul apariţiei hiperstimulării.

OHSS poate deveni mai sever şi de mai lungă durată în cazul apariţiei unei sarcini. Cel mai adesea, OHSS se produce după întreruperea tratamentului hormonal şi atinge nivelul maxim de severitate la aproximativ şapte – zece zile după tratament. De obicei, OHSS se rezolvă în mod spontan o dată cu debutul menstruaţiei.

Dacă se produce OHSS în formă severă, se recomandă întreruperea tratamentului cu gonadotropină, dacă este încă în desfăşurare, spitalizarea pacientei şi iniţierea unui tratament specific pentru OHSS.

Acest sindrom apare cu o incidenţă mai mare la pacientele cu boală ovariană polichistică.

Sarcină multiplă Sarcina multiplă, în special în număr mare, comportă un risc crescut de efecte adverse atât în plan maternal cât şi perinatal.

La pacientele care urmează tratament cu gonadotropine pentru inducerea ovulaţiei, incidenţa sarcinilor multiple este crescută în comparaţie cu concepţia pe cale naturală. Majoritatea concepţiilor multiple sunt sarcini gemelare. Pentru micşorarea riscului de sarcină multiplă, se recomandă monitorizarea atentă a răspunsului ovarian.

La pacientele care urmează proceduri ART, riscul unei sarcini multiple este determinat în principal de numărul de embrioni implantaţi, de calitatea acestora şi de vârsta pacientei.

Înainte de începerea tratamentului pacienta trebuie avertizată asupra riscului potenţial de naşteri multiple.

Pierderea sarcinii Incidenţa pierderii sarcinii prin nefinalizare sau avort este mai ridicată la pacientele care urmează tratament de stimulare a creşterii foliculare pentru proceduri ART, faţă de populaţia obişnuită.

Sarcină ectopică

Femeile care au suferit în trecut de o boală a trompelor uterine prezintă risc de sarcină ectopică, indiferent dacă sarcina este obţinută prin concepţie spontană sau în urma unui tratament de fertilitate. Prevalenţa sarcinii ectopice raportată după IVF a fost de 2-5%, în comparaţie cu 1-1,5% la populaţia generală.

Neoplasme la nivelul sistemului de reproducere S-au raportat până în prezent neoplasme la nivelul ovarului şi a altor organe ale sistemului de reproducere, atât benigne cât şi maligne, la femeile care au urmat mai multe regimuri de tratament pentru infertilitate. Nu s-a stabilit încă cu certitudine dacă tratamentul cu gonadotropine crește riscul iniţial de apariţie a acestor tumori la femeile infertile.

Malformaţii congenitale Prevalenţa malformaţiilor congenitale după procedurile ART poate fi uşor mai crescută decât în cazul concepţiilor spontane. Se consideră că acest lucru se datorează diferenţelor dintre caracteristicile parentale (de exemplu, vârsta mamei, caracteristicile spermei) şi sarcinilor multiple.

Efecte tromboembolice Femeile cu factori de risc general recunoscuţi pentru efecte tromboembolice, cum ar fi antecedente personale sau colaterale, obezitate severă (indicele de masă corporală > 30 kg/m ) sau trombofilie pot prezenta un risc crescut de efecte tromboembolice la nivel venos sau arterial, în timpul sau după încheierea tratamentului cu gonadotropine. La aceste femei, beneficiile administrării gonadotropinei trebuie evaluate în comparaţie cu riscurile. Trebuie remarcat, cu toate acestea, că sarcina în sine comportă un risc crescut de efecte tromboembolice.

Cele mai grave și frecvente reacţii adverse la medicament raportate în timpul tratamentului cu MENOPUR în studiile clinice sunt sindromul de hiperstimulare ovariană (OHSS), durere abdominală, cefalee, distensie abdominală şi durere la locul injectării. Niciuna dintre aceste reacţii adverse la

tratament nu a fost raportată cu o incidenţă mai mare de 5%. Tabelul de mai jos prezintă principalele reacţii adverse la femeile tratate cu MENOPUR în studiile clinice, distribuite în funcţie de clasificarea pe sisteme, organe și aparate (SOC) şi de frecvenţă. De asemenea, reacţiile adverse la tratament observate pe parcursul experienţei ulterioare punerii pe piaţă sunt menţionate ca având o frecvenţă necunoscută.

Clasificare pe Frecvente Mai puţin frecvente Rare (>1/10000 şi Cu frecvenţă sisteme, organe și (> 1/100 şi 1/1000 şi <1/100) <1/1000) necunoscută aparate a Tulburări oculare Tulburări de vedere Tulburări Durere abdominală, Vărsături, disconfort gastrointestinale distensie abdominal, diaree abdominală, greaţă, abdomen mărit Tulburări generale şi Reacţii la locul Oboseală Pirexie, stare b la nivelul locului de injectării generală de rău administrare Tulburări ale Reacţii de c sistemului imunitar hipersensibilitate Investigaţii Creştere în greutate diagnostice Tulburări musculo- Durere la nivel d scheletice şi ale muscular şi osos ţesutului conjunctiv Tulburări ale Cefalee Ameţeală sistemului nervos e e Tulburări ale OHSS, Chist ovarian, acuze Torsiune ovariană f g aparatului genital durere pelviană la nivelul sânului

Afecţiuni cutanate şi Acnee, erupţie Prurit, urticarie ale ţesutului cutanată subcutanat e Tulburări vasculare Bufeuri Tromboembolie

a Cazuri individuale de amauroză temporară, diplopie, midriază, scotom, fotopsie, opacităţi plutitoare în corpul vitros, vedere neclară şi afectarea vederii au fost raportate ca tulburări de vedere în perioada ulterioară punerii pe piaţă a medicamentului. b Cea mai frecventă reacţie raportată la locul injectării a fost durerea la locul injectării. c Au fost raportate rareori cazuri de reacţii alergice localizate sau generalizate, inclusiv reacţie anafilactică, împreună cu simptomatologia asociată. d Durerile la nivel muscular şi osos includ artralgie, durere de spate, durere la nivelul gâtului şi durere la nivelul extremităţilor. e În studiile clinice cu MENOPUR au fost raportate simptome gastrointestinale asociate cu OHSS precum distensie abdominală şi disconfort abdominal, greaţă, vărsături, diaree. În cazurile de OHSS sever, au fost raportate complicaţii rare precum ascită şi acumulare de lichid in zona pelviană, revărsat pleural, dispnee, oligurie, evenimente tromboembolice şi torsiune ovariană. f Durerile pelviene includ durere la nivelul ovarelor şi durere la nivelul anexelor uterului. g Acuzele la nivelul sânului includ durere la nivelul sânului, sensibilitate la nivelul sânului, disconfort la nivelul sânului, durere în zona mamelonului şi inflamaţie la nivelul sânului.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478-RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro