Acasă/ Medicamente/ Meloxicam Vim Spectrum
M01AC06 · Antiinflamatoare si antireumatice nesteroidiene oxicami Prescripție, valabilă 6 luni

Meloxicam Vim Spectrum 7,5 mg

Comprimate · DCI: Meloxicamum

Meloxicam Vim Spectrum conţine ca substanţă activă meloxicam.

Cum citiți informația
De unde vin aceste informații? Pacient = Prospect · Medic = RCP. Ambele aprobate de ANMDMR.

Nu reformulăm liber textul medical. „Pentru pacient” urmează Prospectul; „Pentru medic” urmează Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP). Fiecare secțiune indică documentul-sursă.

Meloxicam Vim Spectrum conţine ca substanţă activă meloxicam. Meloxicam aparţine grupului de medicamente denumite antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), care sunt utilizate pentru reducerea inflamaţiei şi durerii de la nivelul articulaţiilor şi muşchilor.

Meloxicam Vim Spectrum este utilizat la adulți și adolescenți cu vârsta peste 16 ani în:

  • tratamentul simptomatic de scurtă durată al durerii din bolile artrozice (artroze, boală articulară degenerativă)
  • tratamentul simptomatic de lungă durată în poliartrita reumatoidă
  • tratamentul simptomatic de lungă durată în spondilita anchilozantă.

MeloxicamVim Spectrum este recomandat la adulți și adolescenți cu vârsta peste 16 ani în:

  • tratamentul simptomatic de scurtă durată în boala artrozică (artroze, boală articulară degenerativă)
  • tratamentul simptomatic de lungă durată în poliartrita reumatoidă
  • tratamentul simptomatic de lungă durată în spondilita anchilozantă
Text oficial · Prospect · pct. 1RCP · pct. 4.1

Dozaj & administrare

Prospect · pct. 3 RCP · pct. 4.2

Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

Doza recomandată este: Acutizări ale bolii artrozice 7,5 mg pe zi o dată pe zi. Doza poate fi crescută la 15 mg o dată pe zi.

Poliartrită reumatoidă 15 mg pe zi o dată pe zi. Doza poate fi scăzută la 7,5 mg pe zi.

Spondilită anchilozantă 15 mg pe zi o dată pe zi. Doza poate fi scăzută la 7,5 mg pe zi.

Comprimatele trebuie înghiţite cu apă sau alt lichid, împreună cu alimente.

Comprimatele Meloxicam Vim Spectrum 15 mg pot fi divizate în doze egale.

Nu trebuie să depăşiţi doza zilnică maximă recomandată de 15 mg.

Dacă vreuna dintre situaţiile menţionate la capitolul „Atenţionări şi precauţii” este valabilă în cazul dumneavoastră, medicul dumneavoastră vă va reduce doza la 7,5 mg (un comprimat Meloxicam Vim Spectrum 7,5 mg sau o jumătate de comprimat Meloxicam Vim Spectrum 15 mg) o dată pe zi.

Meloxicam Vim Spectrum nu trebuie administrat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani.

Dacă aveţi impresia că efectul Meloxicam Vim Spectrum este prea puternic sau prea slab sau dacă după câteva zile nu simţiţi nici o ameliorare a stării dumneavoastră, informaţi-l pe medicul dumneavoastră sau pe farmacist.

Dacă utilizaţi mai mult Meloxicam Vim Spectrum decât trebuie

Dacă aţi luat prea multe comprimate sau bănuiţi un supradozaj, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului sau mergeţi imediat la cel mai apropiat spital.

Simptomele după supradozajul acut cu antiinflamatoare nesteroidiene sunt în general limitate la:

  • lipsă de energie (letargie)
  • somnolenţă
  • greaţă (senzaţie de rău) şi vărsături
  • durere în zona stomacului (durere epigastrică) Puteţi avea sângerări la nivelul stomacului sau intestinelor (hemoragie gastro-intestinală). În general, aceste simptome se ameliorează dacă întrerupeţi utilizarea Meloxicam Vim Spectrum.

Supradozajul grav poate determina recţii adverse grave (vezi pct. 4):

  • creştere a tensiunii arteriale (hipertensiune arterială)
  • insuficienţă renală acută
  • insuficienţă hepatică
  • reducere/aplatizare a amplitudinii respiraţiei sau oprire a respiraţiei (deprimare respiratorie)
  • pierdere a conştienţei (comă)
  • crize convulsive (convulsii)
  • colaps al circulaţiei sângelui (colaps cardiovascular)
  • oprire a inimii (stop cardiac)
  • reacţii alergice de tip imediat (de hipersensibilitate), incluzând:  leşin  scurtare a respiraţiei  reacţii pe piele.

Dacă uitaţi să utilizaţi Meloxicam Vim Spectrum Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată. Luaţi doza următoare ca de obicei.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlului simptomelor (vezi pct. 4.4). Răspunsul terapeutic şi ameliorarea simptomatică a afecţiunii pacientului trebuie reevaluate periodic, în special la pacienţii cu boală artrozică dureroasă/artroză.

Boală artrozică (episoade de exacerbare): 7,5 mg pe zi La nevoie, în lipsa ameliorării simptomelor, doza poate fi mărită la 15 mg pe zi

Poliartrită reumatoidă: 15 mg pe zi În funcţie de răspunsul terapeutic, doza poate fi redusă la 7,5 mg pe zi

Spondilită anchilozantă: 15 mg pe zi (vezi, de asemenea, mai jos pct. „Grupuri speciale de pacienți”). În funcţie de răspunsul terapeutic, doza poate fi redusă la 7,5 mg pe zi.

A NU SE DEPĂŞI DOZA DE 15 mg pe zi.

Grupuri speciale de pacienți

Vârstnici şi pacienţi cu risc crescut de reacţii adverse (vezi pct. 5.2): Doza recomandată pentru tratamentul de lungă durată în poliartrita reumatoidă şi spondilita anchilozantă la vârstnici este de 7,5 mg pe zi. La pacienţii cu risc crescut de reacţii adverse tratamentul se inițiază cu o doză de 7,5 mg pe zi (vezi pct. 4.4).

Insuficienţă renală (vezi pct.5.2): La pacienții cu insuficienţă renală severă, care efectuează ședințe de dializă, doza nu trebuie să depăşească 7,5 mg pe zi. La pacienții cu insuficienţă renală uşoară sau moderată nu este necesară reducerea dozei (de exemplu la pacienţi cu cleareance al creatininei mai mare de 25 ml/min). (Pentru pacienţii cu insuficienţă renală severă care nu efectuează ședințe de dializă, vezi pct. 4.3).

Insuficienţă hepatică (vezi pct 5.2): La pacienții cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată nu este necesară reducerea dozei. (Pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, vezi pct. 4.3)

Copii şi adolescenţi Meloxicam Vim Spectrum este contraindicat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani (vezi pct. 4.3).

Administrare orală Doza zilnică totală trebuie luată într-o singură priză, cu apă sau alt lichid, în timpul meselor.

Text oficial · Prospect · pct. 3RCP · pct. 4.2
  • dacă sunteţi alergic la meloxicam sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6)
  • dacă sunteţi în ultimele trei luni de sarcină
  • dacă sunteţi copil sau adolescent şi aveţi vârsta sub 16 ani
  • dacă sunteţi alergic la acid acetilsalicilic sau la alte medicamente antiinflamatoare nesteriodiene (AINS)
  • dacă după utilizarea acidului acetilsalicilic sau a altor medicamente antiinflamatoare nesteriodiene aţi avut vreunul dintre următoarele semne:  respiraţie şuierătoare, apăsare în piept, senzaţie de lipsă de aer (astm bronşic);  obstrucţie la nivelul nasului, din cauza inflamaţiei mucoasei nazale (polipi nazali);

 erupţii trecătoare pe piele sau urticarie;  umflare bruscă la nivelul pielii sau mucoaselor, cum este umflarea din jurul ochilor, feţei, buzelor, gurii şi gâtului, care poate determina dificultăţi la respiraţie (angioedem);

  • dacă după un tratament anterior cu AINS sau dacă aţi avut recent:  sângerări la nivelul stomacului sau intestinului  perforaţii la nivelul stomacului sau intestinului.  ulcer sau sângerări la nivelul stomacului sau intestinului;
  • dacă aveţi sau aţi avut recent ulcer gastro-duodenal sau sângerări la nivelul stomacului sau intestinului (ulceraţie sau sângerare apărută de cel puţin două ori);
  • dacă aveţi insuficienţă hepatică gravă;
  • dacă aveţi insuficienţă renală gravă netratată prin dializă;
  • dacă aţi avut sângerări recente la nivelul creierului (sângerări cerebrovasculare);
  • dacă aveţi orice alt tip de tulburări hemoragice;
  • dacă aveţi insuficienţă cardiacă gravă;
  • dacă aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide, deoarece acest medicament conţine lactoză
  • hipersensibilitate la meloxicam sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1
  • hipersensibilitate la substanţe cu acţiune similară, de exemplu AINS, acid acetilsalicilic.
  • al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6 );
  • copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani;
  • pacienţi cu manifestări de astm bronşic, polipi nazali, angioedem sau urticarie, ca urmare a administrării de acid acetilsalicilic sau alte AINS.
  • hemoragie gastro-intestinală manifestă sau perforaţie, induse de un tratament anterior cu AINS;
  • ulcer gastroduodenal activ sau recent/perforat (evidenţierea sau diagnosticarea a două sau mai multe episode distincte de ulceraţie sau hemoragie);
  • insuficienţă hepatică severă;
  • insuficienţă renală severă, la pacienţi care nu efectuează ședințe de dializă;
  • hemoragii gastro-intestinale, antecedente recente de hemoragii cerebrovasculare sau evidenţierea unor tulburări hemoragice sistemice;
  • insuficienţă cardiacă severă.
Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.3

Atenționări & precauții

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.4

Atenţionări Medicamentele precum Meloxicam Vim Spectrum se pot asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a infarctului miocardic sau accidentului vascular cerebral. Riscurile de orice tip sunt mai probabile la doze mari şi în cazul tratamentului de lungă durată. Nu depăşiţi doza şi durata recomandate pentru tratament. Nu luaţi Meloxicam Vim Spectrum mai mult timp decât vă este recomandat (vezi pct. 3 „Cum să luaţi Meloxicam Vim Spectrum”).

Dacă aveţi probleme cardiace, accident vascular cerebral în antecedente sau consideraţi că aţi putea fi în situaţie de risc din cauza acestor afecţiuni, trebuie să discutaţi despre tratament cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul. De exemplu, puteți prezenta risc crescut:

  • dacă aveţi tensiunea arterială mare (hipertensiune arterială)
  • dacă aveţi valori crescute ale zahărului în sânge (diabet zaharat)
  • dacă aveţi valori crescute ale colesterolului în sânge (hipercolesterolemie)
  • dacă sunteţi fumător

Întrerupeţi tratamentul cu Meloxicam Vim Spectrum imediat ce observaţi sângerări (care determină scaune de culoare neagră) sau ulceraţii la nivel digestiv (care determină dureri abdominale).

La administrarea de Meloxicam Vim Spectrum au fost raportate erupții pe piele care pot pune viața în pericol (sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică), iniţial sub forma apariţiei de pete sub formă de țintă roșii sau a apariţiei pe trunchi de pete circulare, cu vezicule centrale. Apariţia de ulcere/ulceraţii la nivelul gurii, gâtului, nasului, regiunii genitale sau de conjunctivite (ochi roşii şi umflaţi) sunt semne suplimentare pentru includere în categoria acestor reacții adverse care pot pune viața în pericol. Aceste erupţii cutanate care pot pune viața în pericol sunt adesea însoțite de simptome asemănătoare gripei. Erupţia poate progresa până la apariția de bășici pe zone întinse sau descuamarea pielii. Cel mai mare risc de apariție a reacțiilor cutanate grave este în primele săptămâni de tratament. Dacă ați dezvoltat sindrom Stevens-Johnson sau necroliză epidermică toxică la utilizarea de Meloxicam Vim Spectrum, nu mai trebuie reluat tratamentul cu Meloxicam Vim Spectrum în niciun moment/caz. Dacă vă apare o erupție pe piele sau astfel de simptome, întrerupeți administrarea Meloxicam Vim Spectrum, cereți urgent sfatul unui medic și spuneţi-i că luați acest medicament.

Meloxicam Vim Spectrum nu este indicat dacă aveţi nevoie de un tratament imediat pentru o durere acută.

Meloxicam Vim Spectrum poate masca simptomele unei infecţii (de exemplu febra). Dacă aveţi impresia că aţi putea avea o infecţie, trebuie să vă adresaţi medicului dumneavoastră.

Precauţii pentru utilizare

Deoarece este posibil să fie necesară modificarea tratamentului, este important să cereţi sfatul medicului dumneavoastră înainte de a lua Meloxicam Vim Spectrum:

  • dacă aţi avut vreo inflamaţie a faringelui (faringită), a stomacului (gastrită) sau vreo altă afecţiune a tractului digestiv în antecedente, de exemplu, boala Crohn sau colită ulcerativă
  • dacă aveţi tensiune arterială mare (hipertensiune arterială)
  • dacă aveți vârsta peste 65 de ani
  • dacă aveţi boli de inimă, ficat sau rinichi
  • dacă aveţi valori crescute de zahăr în sânge (diabet zaharat)
  • dacă aveţi volumul redus de sânge (hipovolemie), situaţie care poate să apară dacă aveţi o pierdere importantă de sânge, o arsură, o operaţie chirurgicală sau consumaţi puţine lichide
  • dacă aveţi valori crescute ale potasiului în sânge, diagnosticate anterior de către medicul dumneavoastră

Medicul dumneavoastră trebuie să vă monitorizeze pe durata tratamentului.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlului simptomelor (vezi. pct.4.2. şi riscurile cardiovasculare şi gastro-intestinale, prezentate mai jos).

Doza maximă zilnică recomandată nu trebuie depăşită în cazul unui efect terapeutic insuficient şi nici nu trebuie administrat un AINS suplimentar terapiei existente, deoarece este posibil ca toxicitatea să crească, iar avantajul terapeutic nu a fost dovedit. Trebuie evitată administrarea concomitentă de meloxicam cu alte AINS, inclusiv inhibitori selectivi de ciclooxigenază-2.

Meloxicam nu este indicat pacienţilor care necesită tratament pentru dureri acute.

În absenţa ameliorării simptomatologiei după mai multe zile, se va reevalua beneficiul terapeutic al tratamentului.

Se va avea în vedere orice antecedent de esofagită, gastrită şi/sau ulcer gastroduodenal, pentru a se asigura efectul scontat, înainte de a începe tratamentul cu meloxicam. Se va verifica cu atenţie, periodic, posibilitatea apariţiei unei recidive, la pacienţi trataţi cu meloxicam cu astfel de antecedente.

Efecte gastro-intestinale Similar altor AINS, în orice moment al tratamentului cu meloxicam pot să apară hemoragii gastrointestinale, ulceraţii sau perforaţii, potenţial letale, însoţite sau nu de simptome de avertizare, chiar şi în absenţa antecedentelor de evenimente gastro-intestinale severe.

Riscul apariţiei de hemoragii gastro-intestinale, ulceraţii sau perforaţii este cu atât mai mare, cu cât se cresc dozele de AINS, la pacienţi cu antecedente de ulcer, în special dacă au fost însoţite de hemoragii sau perforaţii (vezi pct.4.3) şi la vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cele mai mici doze disponibile. În cazul acestor pacienţi şi, de asemenea, în cazul pacienţilor care necesită tratament concomitent cu doze mici de acid acetilsalicilic sau cu alte medicamente care pot creşte riscul de evenimente gastrointestinale se va avea în vedere utilizarea de medicamente ce efect protector gastric (de exemplu misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni) (vezi pct.4.5).

Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în special vârstnicii, trebuie să raporteze orice simptom abdominal neobişnuit (în special sângerare/hemoragie gastro-intestinală), mai ales la începutul tratamentului.

Nu se recomandă administrarea de meloxicam la pacienţii trataţi în acelaşi timp cu medicamente care pot creşte riscul de apariţie a ulceraţiilor sau hemoragiilor, cum ar fi heparină, administrată ca tratament curativ sau în geriatrie, alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene sau acid acetilsalicilic administrat în doză unică ≥ 500 mg sau doză zilnică totală ≥ 3g (vezi pct. 4.5).

Dacă apar hemoragii sau ulceraţii gastro-intestinale la pacienţi trataţi cu meloxicam, tratamentul trebuie întrerupt.

Medicamentele AINS se vor administra cu precauţie la pacienţi cu antecedente de afecţiuni gastro-intestinale (colite ulcerative, boală Crohn), deoarece aceste manifestări se pot exacerba (vezi pct.4.8).

Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la moderată sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate, deoarece raportările au arătat că tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edeme.

Înainte de inițiere şi pe parcursul tratamentului cu meloxicam, se recomandă monitorizarea clinică a tensiunii arteriale la pacienţi cu risc.

Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS, inclusiv meloxicam (în special în doze mari şi în tratament de lungă durată), se poate asocia cu un risc uşor crescut de

apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Datele existente sunt insuficiente pentru excluderea unui asemenea risc pentru meloxicam.

Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă ischemică diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu meloxicam numai după evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii cu factori de risc în ceea ce priveşte apariţia de boli cardiovasculare (de exemplu: hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).

Reacţii cutanate În legătură cu utilizarea de meloxicam au fost raportate sindrom Stevens-Johnson (SJS) şi necroliză epidermică toxică (NET), reacţii cutanate care pun viaţa în pericol.

Pacienții trebuie informați asupra semnelor si simptomelor și monitorizați cu atenție pentru reacții cutanate. Cel mai mare risc de apariție a SJS sau NET este în primele săptămâni de tratament. Dacă sunt prezente simptome sau semne de SJS sau NET (de exemplu erupție cutanată progresivă, însoţită adesea de vezicule sau leziuni ale mucoasei), tratamentul cu meloxicam trebuie întrerupt. Cele mai bune rezultate în abordarea terapeutică a SJS și NET sunt obținute prin diagnosticarea precoce și întreruperea imediată a oricărui medicament suspectat. Întreruperea precoce a administrării este asociată cu un prognostic mai bun. Dacă pacientul a dezvoltat SJS sau NET la administrarea de meloxicam, tratamentul cu meloxicam nu mai trebuie reluat în nicio circumstanță la acest pacient.

Parametrii funcţiei hepatice şi renale Similar altor AINS, au fost raportate creşteri ocazionale ale valorilor serice ale transaminazelor, creşteri ale valorilor bilirubinei serice sau ale altor parametri ai funcţiei hepatice, precum şi creşteri ale valorilor creatininei serice şi ale ureei serice şi alte modificări ale analizelor de laborator. În majoritatea cazurilor, creşterile au fost mici şi tranzitorii. Dacă aceste modificări sunt semnificative sau persistente, administrarea de meloxicam trebuie întreruptă şi se vor efectua teste de urmărire.

Insuficienţă renală AINS, prin inhibarea efectului vasodilatator al prostaglandinelor renale, pot induce decompensarea funcţiei renale prin reducerea filtrării glomerulare. Această reacţie adversă este dependentă de doză. La începutul tratamentului, sau după creşterea dozelor, se recomandă o monitorizare atentă a diurezei şi a funcţiei renale, la pacienţi cu următorii factori de risc:

  • Vârstnici
  • Adminstrare concomitentă de inhibitori ai ECA, antagonişti ai receptorilor angiotensinei II, sartani, diuretice (vezi pct. 4.5)
  • Hipovolemie (de orice cauză)
  • Insuficienţă cardiacă congestivă
  • Insuficienţă renală
  • Sindrom nefrotic
  • Nefropatie lupică
  • Insuficienţă hepatică gravă (albumină serică <25 g/l sau scor Child-Pugh ≥10)

Rar, AINS pot să determine nefrită interstiţială, glomerulonefrită, necroză medulară renală sau sindrom nefrotic.

La pacienții cu insuficienţă renală severă care efectuează ședințe de dializă, doza nu trebuie să depăşească 7,5 mg pe zi. La pacienții cu insuficienţă renală uşoară sau moderată nu este necesară reducerea dozei (de exemplu la pacienţi cu cleareance al creatininei mai mare de 25 ml/min).

Retenţie de sodiu, potasiu şi retenţie de apă La administrarea de AINS pot să apară retenţie de sodiu, retenţie de potasiu, retenție de apă, precum şi interferenţa cu efectele natriuretice ale diureticelor. În plus, se poate produce scăderea efectului antihipertensiv al medicamentelor antihipertensive (vezi pct. 4.5). Drept rezultat, la pacienţi predispuşi

se pot agrava sau exacerba edemul, insuficienţa cardiacă sau hipertensiunea arterială. De aceea, este necesară o monitorizare clinică la pacienţii cu risc (vezi pct. 4.2 şi 4.3).

Hiperkaliemie Hiperkaliemia poate fi favorizată de diabet sau administrare concomitentă de medicamente care pot creşte kaliemia (vezi pct.4.5). În aceste cazuri, trebuie efectuată o monitorizare regulată a valorilor potasiului.

Administrare concomitentă cu pemetrexed La pacienții cu insuficiență renală ușoară până la moderată trataţi cu pemetrexed trebuie întreruptă administrarea de meloxicam timp de cel puțin 5 zile înainte de, în ziua și cel puțin 2 zile după administrarea de pemetrexed (vezi pct 4.5).

Alte atenţionări şi precauţii Vârstnicii, pacienţii malnutriţi sau debilitaţi tolerează mai greu reacţiile adverse, necesitând o supraveghere atentă. Similar altor AINS, meloxicamul se va administra cu precauţie la pacienţii vârstnici, deoarece aceştia au un risc mai mare de insuficienţă renală, hepatică sau cardiacă. Frecvenţa de apariţie a reacţiilor adverse la AINS, în special hemoragii gastro-intestinale şi perforaţii, care pot fi letale, este crescută la vârstnicii (vezi pct. 4.2).

Similar altor AINS, meloxicamul poate să mascheze simptomele unei boli infecţioase subiacente.

Administrarea meloxicamului poate să afecteze fertilitatea femeilor şi nu se recomandă femeilor care doresc să rămână gravide. Trebuie luată în considerare întreruperea administrării de meloxicam la femeile care au dificultăţi în a rămâne gravide sau care sunt în curs de investigare pentru infertilitate (vezi pct. 4.6).

Meloxicam Vim Spectrum conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză ( deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză) nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.4

Deoarece Meloxicam Vim Spectrum poate influenţa sau poate fi influenţat de utilizarea altor medicamente, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi orice alte medicamente.

În special, trebuie să-l informaţi pe medicul dumneavoastră sau pe farmacist dacă aţi utilizat sau utilizaţi vreunul dintre următoarele medicamente:

  • alte antiinflamatoare nesteroidiene (AINS)
  • medicamente care previn formarea cheagurilor de sânge (anticoagulante)
  • medicamente care dizolvă cheagurile de sânge (trombolitice)
  • medicamente care tratează afecţiunile inimii şi ale rinichilor
  • corticosteroizi (care tratează, de exemplu, o inflamaţie sau reacţiile alergice)
  • ciclosporina – medicament utilizat după transplantul de organ sau pentru afecţiuni grave ale pielii, poliartrită reumatoidă sau sindrom nefrotic
  • oricare dintre medicamentele diuretice (utilizate pentru eliminarea apei din organism). Este posibil ca medicul dumneavoastră să vă efectueze teste pentru urmărirea funcţiei rinichiului în cazul în care utilizaţi diuretice.
  • medicamente utilizate pentru tratamentul hipertensiunii arteriale (cum sunt beta-blocantele)
  • litiu – medicament utilizat pentru tratamentul tulburărilor de dispoziţie
  • inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) – medicamente utilizate pentru tratamentul depresiei
  • metotrexat – medicament utilizat pentru tratamentul cancerului sau afecţiunilor severe ale pielii necontrolate terapeutic şi acutizărilor poliartritei reumatoide
  • colestiramina – medicament utilizat pentru scăderea valorilor colesterolului din sânge
  • dacă sunteţi o femeie care utilizează un dispozitiv anticoncepţional intrauterin (DIU), cunoscut în general ca sterilet.

Vă rugăm să vă adresaţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă aveţi nelămuriri legate de utilizarea medicamentelor.

Au fost efectuate studii privind interacţiunea numai la adulţi.

Riscuri legate de hiperkaliemie: Anumite medicamente sau grupuri terapeutice pot produce hiperkaliemie: săruri de potasiu, diuretice care economisesc potasiu, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA), antagoniști ai receptorului angiotensinei II, medicamente anti-inflamatoare nesteroidiene, heparine (cu greutate moleculară mică sau nefracționate), ciclosporină, tacrolimus și trimetoprim. Instalarea hiperkaliemiei poate depinde de existenţa unor factori asociați. Acest risc este crescut atunci când medicamentele menționate mai sus sunt administrate concomitent cu meloxicam.

Interacţiuni farmacodinamice:

Alte medicamente antiinflamatore nesteroidiene (AINS) şi acid acetisalicilic: Administrarea concomitentă (vezi pct. 4.4) cu alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, inclusiv acid acetilsalicilic, administrat în doză unică > 500 mg sau doză zilnică totală > 3 g, nu e este recomandată.

Corticosteroizi (de exemplu glucocorticoizi): Adminstrarea concomitentă de corticosteroizi necesită precauţie, din cauza unui risc crescut de hemoragii şi ulceraţii gastro-intestinale.

Anticoagulante orale sau heparină:

Risc considerabil crescut de hemoragie, prin inhibarea funcţiei plachetare şi afectarea mucoasei gastrointestinale. AINS pot mări efectele anticoagulantelor, de exemplu warfarină (vezi pct. 4.4). Nu se recomandă administrarea concomitentă de AINS cu anticoagulante orale sau heparină, administrată în doze geriatrice sau curative (vezi pct. 4.4). În celelalte situaţii (de exemplu, utilizarea de doze pentru prevenție) în care este necesară administrarea concomitentă de heparină se impune precauţie, din cauza unui risc crescut de hemoragie. Dacă nu poate fi evitată o astfel de administrare concomitentă, este necesară o atentă monitorizare a INR.

Trombolitice şi antiagregante plachetare: Risc crescut de hemoragie, prin inhibarea funcţiei plachetare şi afectarea mucoasei gastro-intestinale.

Inhibitori selectivi de recaptare a serotoninei: Risc crescut de hemoragie gastro-intestinală.

Diuretice, inhibitori ai ECA şi antagonişti ai receptorilor angiotensinei II: AINS pot reduce efectul diureticelor şi al altor medicamente antihipertensive. La unii pacienţi cu funcţie renală compromisă (de exemplu pacienţi deshidrataţi sau vârstnici cu funcţie renală compromisă) administrarea concomitentă a unui inhibitor ECA sau a unui antagonist al receptorilor de angiotensină-II cu un medicament care inhibă ciclooxigenaza, poate produce deteriorarea suplimentară a funcţiei renale, inclusiv o posibilă insuficienţă renală acută, care este de obicei reversibilă. De aceea, această administrare concomitentă trebuie efectuată cu precauţie, în special la vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi în mod corespunzător şi se va acorda o atenţie deosebită monitorizării funcţiei renale, atât după iniţierea tratamentului, cât şi în continuare, periodic (vezi pct. 4.4).

Alte medicamente antihipertensive (de exemplu beta-blocante): În cazul administrării concomitente cu aceste medicamente, poate apărea o scădere a efectului antihipertensiv al betablocantelor (din cauza inhibării prostaglandinelor cu efect vasodilatator).

Inhibitori de calcineurină (de exemplu ciclosporină, tacrolimus): Nefrotoxicitatea inhibitorilor de calcineurină poate fi amplificată de AINS prin efecte mediate de prostaglandinele renale. În timpul tratamentului concomitent trebuie monitorizată funcţia renală. Se recomandă o atentă monotorizare a funcţiei renale, în special la vârstnici.

Deferasirox: Administrarea concomitentă de meloxicam cu deferasirox pot crește riscul de reacții adverse gastrointestinale. Se recomandă prudență la administrarea concomitentă a acestor medicamente.

Interacţiuni farmacocinetice: efectul meloxicamului aspra farmacocineticii altor medicamente

Litiu: AINS cresc concentraţiile plasmatice ale litiului (prin scăderea excreţiei renale a litiului), ducând la valori toxice ale litemiei. Nu se recomandă administrarea concomitentă de litiu şi AINS (vezi pct. 4.4). Dacă este necesară această administrare concomitentă, litemia trebuie monitorizată cu atenţie la iniţierea, ajustarea sau întreruperea tratamentul cu meloxicam.

Metotrexat: AINS pot reduce secreţia tubulară a metotrexatului, crescând astfel concentraţiile plasmatice ale metotrexatului. Din această cauză, la pacienţi trataţi cu doze mari de metotrexat (mai mari de 15 mg pe săptămână) nu se recomandă administrarea concomitentă de AINS (vezi pct. 4.4). Riscul unei interacţiuni dintre medicamentele din grupul AINS şi metotrexat trebuie avut în vedere şi la pacienţii trataţi cu doze mici de metotrexat, în special la cei cu insuficienţă renală. Dacă tratamentul concomitent este necesar, trebuie monitorizată hemoleucograma şi funcţia renală. Se recomandă precauţie la administrarea concomitentă a metotrexatului cu AINS în interval de 3 zile, deoarece în acest caz concentraţia plasmatică a metotrexatului poate creşte, mărind toxicitatea.

Deşi proprietăţile farmacocinetice ale metotrexatului (15 mg pe săptămână) nu au fost afectate relevant de tratamentul concomitent cu meloxicam, trebuie avut în vedere că toxicitatea hematologică a metotrexatului poate fi amplificată de tratamentul cu AINS (vezi anterior). (vezi pct. 4.8).

Pemetrexed: În cazul terapiei concomitente cu meloxicam și pemetrexed la pacienții cu insuficiență renală ușoară până la moderată (clearance al creatininei 45-79 ml/min), administrarea de meloxicam trebuie întreruptă timp de 5 zile înainte, în ziua și 2 zile după administrarea de pemetrexed. Dacă este necesară administrarea concomitentă de meloxicam cu pemetrexed, pacienții trebuie monitorizați cu atenție, mai ales pentru mielosupresie și reacții adverse gastro-intestinale. Nu este recomandată administrarea concomitentă de meloxicam cu pemetrexed la pacienții cu insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei sub 45 ml/min). La pacienții cu funcție renală normală (clearance-ul creatininei ≥ 80 ml/min), administrarea concomitentă de doze de meloxicam 15 mg poate scădea eliminarea pemetrexed și, în consecință, crește apariția evenimentelor adverse induse de pemetrexed. Prin urmare, se recomandă prudență când se administrează doza de meloxicam 15 mg concomitent cu pemetrexed la pacienții cu funcție renală normală (clearance al creatininei ≥ 80 ml/min).

Interacţiuni farmacocinetice: efectul altor medicamente asupra farmacocineticii meloxicamului Colestiramină: Colestiramina accelerează excreţia meloxicamului, întrerupând circuitul enterohepatic, astfel că clearance-ul meloxicamului creşte cu 50%, iar timpul de înjumătăţire plasmatică scade la 13±3 ore. Această interacţiune are semnificaţie clinică.

Nu au fost înregistrate interacţiuni farmacocinetice relevante la administrarea concomitentă de antiacide, cimetidină şi digoxină.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.5

Sarcină, alăptare & fertilitate

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.6

Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.

Dacă intenţionaţi să rămâneţi gravidă, Meloxicam Vim Spectrum poate împiedica aceasta. Trebuie să spuneţi medicului dumneavoastră dacă intenţionaţi să rămâneţi gravidă sau aveţi probleme în a rămâne gravidă.

Sarcina Dacă rămâneţi gravidă în timp ce urmaţi un tratament cu Meloxicam Vim Spectrum, trebuie să vă informaţi medicul. În timpul primelor 6 luni de sarcină, medicul dumneavoastră vă poate prescrie anume acest medicament, dacă este necesar.

În timpul ultimelor trei luni de sarcină, nu utilizaţi acest medicament, deoarece Meloxicam Vim Spectrum poate afecta grav copilul dumneavoastră, în special prin efecte la nivel cardiopulmonar şi renal, chiar după o singură doză.

Alăptarea Acest medicament nu este recomandat mamelor care alăptează.

Fertilitatea Utilizarea de meloxicam, la fel ca orice medicament cu efect de inhibare a ciclo oxigenazei/sintezei de prostaglandine, poate afecta fertilitatea şi nu se recomandă femeilor care intenționează să rămână gravide. Trebuie luată în considerare întreruperea administrării de meloxicam la femeile care au dificultăţi în a rămâne gravide sau sunt în curs de investigare pentru infertilitate.

Sarcina Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta în mod nefavorabil sarcina şi/sau dezvoltarea embrio-fetală. Date din studiile epidemiologice sugerează o creştere a riscului de avort şi de malformaţii cardiace şi gastroschizis după administrarea de inhibitori ai sintezei prostaglandinelor la începutul sarcinii. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1% până la aproximativ 1,5%. Se presupune că riscul creşte cu doza şi durata administrării. La animale, administrarea inhibitorilor sintezei prostaglandinelor a avut drept rezultat creşterea pierderilor pre-şi post-nidare şi a mortalităţii embrio-fetale. În plus, la animalele tratate cu inhibitori ai sintezei prostaglandinelor în perioada organogenezei s-a raportat creşterea incidenţei diverselor malformaţii, incluzând malformaţiile cardiovasculare. Pe parcursul primului şi celui de al doilea trimestru de sarcină, meloxicam nu trebuie utilizat, decât dacă este absolut necesar. Dacă se administrează meloxicam unei femei care intenționează să rămână gravidă, sau pe parcursul trimestrului întâi sau al doilea de sarcină, se va utiliza cea mai mică doză şi pe parcursul celui mai scut interval de timp.

Pe parcursul trimestrului al treilea de sarcină toţi inhibitorii sintezei prostaglandinelor pot expunefătul la:

  • toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune pulmonară);
  • disfuncţie renală, care poate evolua la insuficienţă renală cu oligo-hidramnios;

mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii, la:

  • o posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate să apară la doze foarte mici;
  • inhibarea contracţiilor uterine, determinând încetinirea sau prelungirea travaliului.

În consecinţă, meloxicam este contraindicat în timpul trimestrului al treilea de sarcină.

Alăptarea Deşi nu sunt date specifice referitoare la meloxicam, se ştie că AINS se excretă în laptele matern. De aceea, administrarea la femeile care alăptează nu este recomandată.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.6

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Nu mai luaţi Meloxicam Vim Spectrum şi adresați-vă unui medic sau mergeţi la cel mai apropiat spital, dacă observaţi:

Orice reacţie alergică (hipersensibilitate), care poate apare sub formă de:

  • reacţii pe piele, cum ar fi mâncărime, vezicule sau descuamare a pielii, care pot fi reacţii care pot pune viaţa în pericol (sindrom Steven-Johnson, necroliză epidermică toxică), leziuni ale ţesuturilor moi (leziuni ale mucoaselor) sau eritem polimorf (vezi punctul 2). Eritemul polimorf este o reacţie alergică gravă a pielii care se manifestă prin apariția de pete roşii sau purpurii sau zone acoperite cu vezicule. Poate afecta și gura, ochii sau alte suprafeţe ale corpului.
  • umflare la nivelul pielii sau mucoaselor, cum ar fi tumefacţii la nivelul ochilor, feţei sau buzelor, gurii sau gâtului, care pot să determine dificultăţi la respiraţie, umflare la nivelul articulațiilor sau picioarelor (edem la nivelul extremităţilor)
  • scurtare a amplitudinii respiraţiei sau crize de astm bronşic
  • inflamare a ficatului (hepatită). Aceasta poate produce simptome cum ar fi:  îngălbenire a pielii sau a albului ochilor (icter)  durere la nivelul abdomenului  pierdere a poftei de mâncare
  • Orice reacţie adversă la nivelul tubului digestiv, în special:

 sângerare (care produce scaune de culoare neagră)  ulceraţie la nivelul tubului digestiv (care produce durere abdominală)

Sângerările la nivelul tractului digestiv (hemoragie gastro-intestinală), formarea de ulcere sau formarea unui orificiu în peretele tubului digestiv (perforaţie) pot fi uneori grave şi pot avea potenţial letal, în special la vârstnici.

Dacă anterior aţi avut orice simptom la nivelul tractului digestiv, din cauza utilizării de AINS pe termen lung, solicitaţi imediat un consult medical, în special dacă sunteţi vârstnic. Medicul dumneavoastră vă poate monitoriza pe parcursul tratamentului

Dacă aveţi tulburări de vedere nu conduceţi vehicule şi nu folosiţi utilaje.

Reacţii adverse generale la medicamentele antiinflamatoare (AINS) Utilizarea unor medicamente anti-inflamatoare (AINS) poate fi asociată cu o mică creştere a riscului de obturare a arterelor (evenimente arteriale trombotice), de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral, în mod special la doze mari şi după o perioadă lungă de tratament.

Asociat tratamentului cu AINS, s-au raportat retenţie de lichide (edeme), creştere a tensiunii arteriale (hipertensiune arterială) şi insuficienţă cardiacă.

Cel mai frecvent observate reacţii adverse afectează tubul digestiv (manifestări gastro-intestinale):

  • ulcere ale stomacului şi părţii superioare a intestinului subţire (ulcer peptic/gastroduodenal)
  • un orificiu în peretele intestinului (perforaţie) sau sângerări digestive (uneori letale, în special la vârstnici).

După administrare de AINS, au fost raportate următoarele reacţii adverse:

  • greaţă (senzaţie de rău) şi vărsături
  • scaune moi (diaree)
  • flatulenţă
  • constipaţie
  • indigestie (dispepsie)
  • durere abdominală
  • scaune de culoarea păcurii, din cauza unei sângerări a tubului digestiv (melenă)
  • vărsături cu sânge (hematemeză)
  • inflamaţie, cu producere de ulcerații în gură (stomatite ulcerative)
  • înrăutăţire a inflamaţiei tubului digestiv (exacerbare a colitei sau a bolii Crohn)

Mai puţin frecvent, au fost observate inflamaţii ale stomacului (gastrită).

Reacţii adverse la meloxicam – substanţa activă din Meloxicam Vim Spectrum

Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze mari şi în tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).

Reacţiile adverse raportate în asociere cu tratamentul cu AINS au fost edemul, hipertensiunea arterială şi insuficienţa cardiacă.

Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate sunt de tip gastro-intestinal. Se pot produce ulcere peptice, perforaţii sau hemoragii gastro-intestinale, uneori cu potenţial letal, în special la vârstnici (vezi pct. 4.4). După administrare au fost raportate greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, durere abdominală, melenă, hematemeză, stomatite ulcerative, exacerbări ale colitelor şi ale bolii Crohn (vezi pct.4.4). Mai puţin frecvent, s-a observat gastrită.

Au fost raportate reacții adverse cutanate severe (RACS): sindrom Stevens-Johnson (SSJ) și necroliză epidermică toxică (NET) (vezi pct 4.4).

Frecvenţele menţionate mai jos se bazează pe reacţiile adverse raportate în 27 de studii clinice, în care durata tratamentului a fost de cel puţin 14 zile. Datele provin din studii clinice efectuate la 15197 pacienţi care au fost trataţi cu doze de meloxicam de 7,5 sau 15 mg, sub formă de comprimate sau capsule, administrate oral zilnic, pe o perioadă de până la un an. Sunt incluse reacţiile adverse care ar putea fi asociate cu administrarea de meloxicam şi care au fost raportate după punerea pe piaţă a medicamentului.

  • Tabelul reacţiilor adverse

Tulburări ale sistemul imunitar Mai puţin frecvente: reacţii alergice, altele decât reacţiile anafilactoide sau anafilactice Cu frecvenţă necunoscută: reacţii anafilactoide, reacţii anafilactice

Tulburări psihice Rare: tulburări ale dispoziţiei, coşmaruri Cu frecvenţă necunoscută: confuzie, dezorientare

Tulburări ale sistemului nervos Frecvente: cefalee Mai puţin frecvente: ameţeli, somnolenţă

Tulburări oculare Rare: tulburări de vedere, incluzând vedere înceţoşată, conjunctivită

Tulburări acustice şi vestibulare Mai puţin frecvente: vertij Rare: tinnitus

Tulburări cardiace Rare: palpitaţii A fost raportată insuficienţă cardiacă, asociată tratamentului cu AINS.

Tulburări vasculare Mai puţin frecvente: hipertensiunea arterială (vezi pct. 4.4), eritem facial

Tulburări respiratorii, toracice si mediastinale Rare: declanşarea de crize de astm bronşic la persoane cu alergie la acid acetilsalicilic sau la alte AINS

Tulburări hepatobiliare Mai puţin frecvente: modificări ale parametrilor funcţiei hepatice (cum sunt creşterea valorilor serice ale transaminazelor sau ale bilirubinei) Foarte rare: hepatită

Tulburări renale şi ale căilor urinare Mai puţin frecvente: retenţie hidro-salină, hiperkaliemie (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.5), modificări ale parametrilor funcţiei renale (creşteri ale creatininemiei şi/sau ale concentraţiei serice ale ureei) Foarte rare: insuficienţă renală acută, în special la pacienţi cu factori de risc (vezi

pact. 4.4)

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Mai puţin frecvente: edem, inclusiv edem la nivelul extremităţilor

  • Informaţii care caracterizează reacţiile adverse raportate individual severe şi/sau frecvente

La pacienţi trataţi cu meloxicam sau cu alte medicamente cu potenţial mielotoxic, au fost raportate foarte rar cazuri de agranulocitoză (vezi pct. 4.5).

  • Reacţii adverse care nu au fost încă observate în relaţie cu medicamentul, dar care sunt în general acceptate ca fiind atribuite altor substanțe din aceeaşi clasă

A fost raportată afecțiune renală organică, având ca rezultat o posibilă insuficienţă renală acută: au fost raportate foarte rare cazuri de nefrită interstiţială, necroză tubulară acută, sindrom nefrotic şi necroză papilară (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare. Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478 – RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

Text oficial · Prospect · pct. 4RCP · pct. 4.8

Compoziție & excipienți

Prospect · pct. 6 RCP · pct. 2 + 6.1

Ce conţine Meloxicam Vim Spectrum 7,5 mg: Substanţa activă este meloxicam. Fiecare comprimat conţine meloxicam 7,5 mg. Celelalte componente sunt: lactoză monohidrat, celuloză microcristalină, amidonglicolat de sodiu tip A, stearat de magneziu, dioxid de siliciu coloidal anhidru.

Ce conţine Meloxicam Vim Spectrum 15 mg:

Substanţa activă este meloxicam. Fiecare comprimat conţine meloxicam 15 mg. Celelalte componente sunt: lactoză monohidrat, celuloză microcristalină, amidonglicolat de sodiu tip A, stearat de magneziu, dioxid de siliciu coloidal anhidru

Cum arată Meloxicam Vim Spectrum şi conţinutul ambalajului

Meloxicam Vim Spectrum 7,5 mg Comprimate de culoare galben deschis, rotunde, plate, prevăzute cu o linie mediană pe una din feţe şi cu diametru de aproximativ 8 mm. Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor şi nu de divizare în doze egale.

Meloxicam Vim Spectrum15 mg Comprimate de culoare gălbuie, rotunde, plate, prevăzute cu o linie mediană pe una din feţe şi cu diametru de aproximativ 8 mm. Comprimatul poate fi divizat în doze egale.

Este disponibil în cutii cu 2 blistere de PVC /Al a câte 10 comprimate.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă și fabricantul VIM SPECTRUM S.R.L 547367 Corunca nr. 409., judeţul Mureş, România

Acest prospect a fost revizuit în noiembrie 2019.

Meloxicam Vim Spectrum 7,5 mg Fiecare comprimat conţine meloxicam 7,5 mg. Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 103,5 mg.

Meloxicam Vim Spectrum 15 mg Fiecare comprimat conţine meloxicam 15 mg. Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 96 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct.6.1.

Lactoză monohidrat Celuloză microcristalină Amidonglicolat de sodiu de tip A Stearat de magneziu Dioxid de siliciu coloidal anhidru

meloxicam 7,5 mg · substanță activă
Lactoză monohidrat · excipient
Celuloză microcristalină · excipient
Amidonglicolat de sodiu de tip A · excipient
Stearat de magneziu · excipient
Dioxid de siliciu coloidal anhidru · excipient
Text oficial · Prospect · pct. 6RCP · pct. 2 + 6.1

Păstrare & valabilitate

Prospect · pct. 5 RCP · pct. 6.3 + 6.4

Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.

Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe ambalaj, cutie sau blister, după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

A se păstra sub 25ºC, în ambalajul original.

Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

3 ani

A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.

Text oficial · Prospect · pct. 5RCP · pct. 6.3 + 6.4

Ambalaje

Cutie cu 2 blist. PVC/Al x 10 compr. · 12646/2019/01

Documente oficiale