Melfalan Zentiva 50 mg

Tratamentul cu melfalan trebuie efectuat sub supravegherea unui medic cu experiență în administrarea tratamentelor antineoplazice.

Având în vedere riscurile implicate și nivelul necesar de asistență de suport (vezi pct. 4.4), administrarea dozelor mari de melfalan trebuie efectuată strict în centre specializate, care dispun de structuri adecvate și numai de către medici cu experiență. Deoarece melfalanul are efect mielosupresiv, efectuarea frecventă a hemoleucogramelor este esenţială în cursul tratamentului, iar administrarea trebuie amânată sau doza trebuie ajustată, dacă este necesar (vezi pct. 4.4).

Se impune protecția pacientului în timpul administrării intravenoase împotriva contactului extern cu soluția injectabilă/perfuzabilă de melfalan (vezi pct. 4.4).

Evenimente tromboembolice Administrarea de melfalan împreună cu lenalidomidă şi prednison sau talidomidă şi prednison sau dexametazonă este asociată cu un risc crescut de trombembolism venos (în special tromboză venoasă profundă şi embolie pulmonară). Tromboprofilaxia trebuie administrată cel puțin în timpul primelor 5 luni de tratament, în special la pacienții cu factori de risc trombotic suplimentar. Decizia măsurilor profilactice antitrombotice trebuie luată după evaluarea atentă a factorilor de risc specifici fiecărui pacient (vezi pct. 4.4 și 4.8).

Dacă pacientul prezintă orice evenimente tromboembolice, tratamentul trebuie întrerupt și trebuie inițiat tratamentul anticoagulant standard. După stabilizarea pacientului pe tratament anticoagulant și după abordarea terapeutică a oricărui eveniment tromboembolic, se poate relua tratamentul cu melfalan în doză inițială, în asociere cu lenalidomidă și prednison sau talidomidă și prednison sau dexametazonă, pe baza evaluării risc-beneficiu. Pacientul trebuie să continue tratamentul anticoagulant în timpul tratamentului cu melfalan.

Doze Adulţi Administrare intravenoasă

Informaţii generale Melfalan este indicat numai pentru administrare intravenoasă și în perfuzie arterială regională. Melfalan nu trebuie administrat în doze mai mari de 140 mg/m2fără tratament de salvare cu celule stem hematopoietice.

Pentru administrarea intravenoasă, se recomandă ca melfalan să se injecteze lent într-o soluție perfuzabilă cu curgere rapidă, prin intermediul unui port de injecție prevăzut cu tampon. Dacă injectarea directă într-o perfuzie cu curgere rapidă nu este adecvată, melfalan poate fi administrat diluat în punga de perfuzie.

Trebuie avută grijă pentru a evita o posibilă extravazare a melfalanului și, în cazurile de acces venos periferic deficitar, trebuie luată în considerare utilizarea unei linii venoase centrale.

Mielom multiplu

Doza convențională

Melfalan se utilizează în regim intermitent în monoterapie sau în asociere cu alte medicamente citotoxice la doze care variază între 8 mg/m2 suprafaţă corporală şi 30 mg/m2 suprafaţă corporală, administrate la intervale de la 2 până la 6 săptămâni. Administrarea prednisonului a fost inclusă, de asemenea, în mai multe scheme terapeutice. Pentru detalii precise cu privire la protocoalele de tratament trebuie consultată literatura de specialitate.

Atunci când se administrează în monoterapie, schema terapeutică tipică pentru melfalan cu administrare pe cale intravenoasă este de 0,4 mg/kg greutate corporală (16 mg/m2 suprafață corporală), cu repetare la intervale adecvate (de exemplu, o dată la 4 săptămâni), cu condiția restabilirii valorilor hemoleucogramei în această perioadă.

Doză mare Schemele terapeutice cu doze mari presupun de obicei administrarea unor doze intravenoase unice cuprinse între 100 și 200 mg/m2 suprafață corporală (aproximativ 2,5 până la 5,0 mg/kg greutate corporală), dar tratamentul de salvare cu celule stem hematopoietice devine esențial în urma administrării unor doze care depășesc 140 mg/m2 suprafață corporală.

În caz de insuficienţă renală, doza trebuie redusă cu 50%. Având în vedere mielosupresia severă indusă de administrarea injectabilă de doze mari de melfalan, tratamentul trebuie efectuat în centre specializate, cu dotări adecvate şi trebuie administrat numai de medici cu experienţă (vezi pct. 4.4).

Adenocarcinom ovarian în stadiu avansat Atunci când s-a administrat în monoterapie, doza de 1 mg/kg greutate corporală (aproximativ 40 mg/m2 suprafață corporală) la intervale de 4 săptămâni a fost utilizată frecvent.

În asociere cu alte medicamente citotoxice, dozele intravenoase cuprinse între 0,3 și 0,4 mg/kg greutate corporală (12 – 16 mg/m2 suprafață corporală) au fost administrate la intervale de 4-6 săptămâni.

Neuroblastom în stadiu avansat Dozele cuprinse între 100 și 240 mg/m2 suprafață corporală (uneori divizate în mod egal în decurs de 3 zile consecutive) împreună cu tratamentul de criză cu celule stem hematopoietice au fost utilizate fie în monoterapie, fie în asociere cu radioterapie și/sau alte medicamente citotoxice.

Melanom malign Perfuzia regională hipertermică cu melfalan a fost utilizată ca adjuvant pentru intervenția chirurgicală în melanomul malign precoce și ca tratament paleativ pentru boala avansată dar localizată. Pentru detalii privind tehnica de perfuzie și dozajul utilizat, se recomandă consultarea literaturii științifice. Intervalul de dozaj tipic pentru perfuziile efectuate la nivelul extremității superioare este 0,6-1,0 mg/kg greutate corporală, iar pentru perfuziile efectuate la nivelul extremității inferioare este 0,8-1,5 mg/kg greutate corporală.

Sarcom al țesuturilor moi Perfuzia regională hipertermică cu melfalan a fost utilizată în tratamentul tuturor stadiilor de sarcom al țesuturilor moi localizat, de obicei în asociere cu intervenția chirurgicală. Pentru detalii privind tehnica de perfuzie și dozajul utilizat, se recomandă consultarea literaturii științifice. Intervalul de dozaj tipic pentru perfuziile efectuate la nivelul extremității superioare este 0,6-1,0 mg/kg greutate corporală, iar pentru perfuziile efectuate la nivelul extremității inferioare este 1-1,4 mg/kg greutate corporală. De asemenea, melfalan a fost administrat şi împreună cu actinomicină D, iar pentru schema terapeutică trebuie consultată literatura de specialitate.

Grupe speciale de pacienţi

Copii şi adolescenţi La doze convenționale, melfalanul este rareori indicat la copii şi adolescenţi, iar ghidurile nu oferă date privind scheme terapeutice specifice.

Melfalanul în doze crescute, în asociere cu tratamentul de salvare cu celule stem hematopoietice, a fost utilizat în caz de neuroblastom la copii și se pot utiliza ghidurile privind scheme terapeutice pe baza suprafeței corporale.

Consultați de asemenea paragraful privind propilenglicolul la pct. 4.4.

Vârstnici Cu toate că melfalanul este utilizat frecvent în doze convenționale la vârstnici, nu sunt disponibile informații specifice cu privire la administrarea acestuia la acest subgrup de pacienți.

Există o experiență limitată cu privire la administrarea melfalanului în doze crescute la vârstnici. Ca urmare, înainte de administrarea melfalanului în doze crescute la vârstnici, trebuie avută în vedere asigurarea unei stări de performanță și a unei funcții organice adecvate.

Datele limitate disponibile nu susțin recomandări specifice de ajustare a dozei pentru pacienții vârstnici cărora li se administrează intravenos melfalan și au sugerat continuarea practicii curente de ajustare a dozei pe baza stării generale a pacientului vârstnic și a gradului de mielosupresie apărut în timpul tratamentului.

Pacienţi cu funcţie renală alterată Clearance-ul melfalanului, cu toate că este variabil, poate fi scăzut în insuficiența renală.

În prezent, datele farmacocinetice disponibile nu justifică o recomandare absolută privind reducerea dozajului la pacienții cu insuficiență renală, dar poate fi prudent să se utilizeze inițial un dozaj redus, până la stabilirea toleranței. Atunci când melfalanul este utilizat la un dozaj intravenos convențional (8- 40 mg/m2 suprafață corporală), se recomandă ca doza inițială să fie redusă cu 50% și dozajul ulterior să fie determinat în funcție de gradul supresiei hematologice.

Pentru doze intravenoase crescute de melfalan (100 – 240 mg/m2 suprafață corporală), necesitatea reducerii dozei depinde de stadiul insuficienței renale, de eventualitatea repetării perfuziei cu celule stem hematopoietice și de necesitatea terapeutică. Ca referință, pentru tratamentul cu melfalan în doze crescute fără tratament de urgență cu celule stem hematopoietice la pacienții cu insuficiență renală moderată (clearance-ul creatininei cuprins între 30 și 50 ml/minut), o scădere a dozei cu 50% este obișnuită.

Dozele mari de melfalan fără tratament de salvare cu celule stem hematopoietice nu sunt recomandate la pacienții cu insuficiență renală mai severă. Melfalanul în doze crescute în asociere cu tratamentul de salvare cu celule stem hematopoietice a fost utilizat cu succes la pacienții dependenți de dializă, cu insuficiență renală în stadiu final. Pentru detalii, trebuie consultată literatura de specialitate.

Consultați de asemenea paragraful privind Propilenglicolul la pct. 4.4.

Pacienţi cu disfuncţie hepatică Consultați paragraful privind propilenglicolul la pct. 4.4.

Mod de administrare

Injecție/perfuzie Pentru instrucţiuni privind reconstituirea și, dacă este cazul, diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

După reconstituire, medicamentul trebuie să se prezinte sub formă de soluție limpede, vezi pct. 6.6.

Soluția injectabilă de melfalan poate provoca leziuni tisulare locale în cazul în care apare extravazarea și, în consecință, nu trebuie administrată prin injectare directă într-o venă periferică. Se recomandă ca soluția injectabilă de melfalan să fie administrată prin injectare lentă într-o perfuzie intravenoasă cu curgere rapidă, printr-un port de injectare cu tampon sau printr-o linie venoasă centrală.

Dacă se administrează injectabil doze mari de melfalan, cu sau fără transplant (măduvă osoasă autologă, celulă stem alogenă sau hematopoietică), se recomandă administrarea pe o linie venoasă centrală, deoarece pot apărea extravazare și leziuni tisulare locale ulterioare dacă se utilizează administrarea periferică (vezi pct. 4.4).

Pentru perfuzia arterială regională, ar trebui consultată literatura de specialitate pentru o metodologie detaliată.

Melfalanul este un medicament citotoxic care aparține clasei de agenți alchilanți.

Melfalan trebuie administrat sub supravegherea unui serviciu oncologic de specialitate dotat corespunzător pentru monitorizarea regulată a efectelor clinice biochimice şi hematologice în timpul şi după administrarea medicamentului. Având în vedere riscurile implicate și amploarea tratamentului de susţinere necesar, administrarea injectabilă de doze mari de melfalan trebuie efectuată numai de medici cu experiență.

Ca toate medicamentele chimioterapice administrate în doze crescute, se impun precauții pentru a evita sindromul de liză tumorală.

Imunizarea prin utilizarea unui vaccin viu poate determina infecţii la gazdele a căror imunitate a fost compromisă. De aceea, nu se recomandă imunizările cu vaccinuri vii.

Trebuie să se protejeze ochii, pielea și membranele mucoase ale pacienților împotriva contactului cu melfalan soluție injectabilă sau perfuzabilă sau soluție reconstituită.

Deoarece melfalan este un medicament mielosupresor, în timpul tratamentului este esenţială efectuarea frecventă a hemoleucogramelor și administrarea dozei trebuie amânată sau dozajul trebuie ajustat, după cum este necesar.

În cazul în care apare extravazare, melfalanul poate provoca leziuni tisulare locale și, prin urmare, nu trebuie injectat direct într-o venă periferică.

La pacienții cărora li se administrează doze de melfalan crescute, trebuie avută în vedere administrarea profilactică a antibioticelor și a produselor pe bază de sânge, dacă este necesar. Înainte de administrarea melfalanului în doze crescute trebuie avută în vedere asigurarea unei stări de performanță și a unei funcții organice adecvate.

Melfalanul trebuie administrat cu prudență la pacienții cărora li s-a administrat recent radioterapie sau chimioterapie, din cauza toxicității crescute la nivelul măduvei osoase.

Similar tuturor chimioterapicelor citotoxice, trebuie utilizate metode contraceptive adecvate timp de până la trei luni pentru pacienții de sex masculin și timp de 6 luni pentru pacienții de sex feminin după terminarea tratamentului. Pentru cancerul ovarian, se recomandă metode contraceptive nehormonale.

Monitorizare Deprimarea măduvei osoase hematogene, cu leucopenie și trombocitopenie, este principala reacţie adversă. Timpul până la deprimarea maximă este variabil și trebuie acordată o atenție deosebită monitorizării hemoleucogramei, atât în timpul, cât și după tratament, pentru a evita posibilitatea mielosupresiei excesive și a aplaziei ireversibile a măduvei osoase hematogene. Valorile hemoleucogramei pot continua să scadă după oprirea tratamentului, de aceea la primul semn de scădere anormal de accentuată a numărului de leucocite sau trombocite, tratamentul trebuie întrerupt temporar.

Incidenţa diareei, vărsăturilor și stomatitei reprezintă efecte toxice limitate de doză la pacienții cărora li se administrează doze intravenoase crescute de melfalan în asociere cu transplantul de măduvă osoasă autologă. Tratamentul prealabil cu ciclofosfamidă pare să scadă severitatea leziunilor gastro-intestinale induse de dozele crescute de melfalan și se recomandă consultarea literaturii de specialitate pentru detalii.

Evenimente tromboembolice Pacienții cărora li se administrează melfalan în asociere cu lenalidomidă și prednison sau talidomidă și prednison sau dexametazonă au un risc crescut de tromboză venoasă profundă şi embolie pulmonară (vezi pct. 4.8). Riscul pare să fie cel mai mare în primele 5 luni de tratament, în special la pacienții cu factori de risc trombotici suplimentari (de exemplu, fumat, hipertensiune arterială, hiperlipidemie și antecedente de tromboză). Acești pacienți trebuie monitorizați îndeaproape și trebuie întreprinse acțiuni pentru a minimiza toți factorii de risc modificabili. Recomandările de tromboprofilaxie și schema terapeutică/terapia anticoagulantă sunt furnizate în secțiunea 4.2.

Pacienții și medicii sunt sfătuiți să fie atenți la semnele și simptomele tromboembolismului. Pacienții trebuie instruiți să solicite îngrijiri medicale dacă prezintă simptome cum sunt dificultăți la respirație, dureri toracice, umflare a brațelor sau picioarelor. Dacă un pacient prezintă orice evenimente tromboembolice, se întrerupe imediat tratamentul și se începe terapia anticoagulantă standard. Odată ce pacientul a fost stabilizat cu tratamentul anticoagulant și au fost abordate terapeutic orice complicații ale evenimentului tromboembolic, administrarea de melfalan în asociere cu lenalidomidă și prednison sau talidomidă și prednison sau dexametazonă poate fi reluată la doza inițială, în funcție de evaluarea raportului risc-beneficiu. Pacientul trebuie să continue tratamentul anticoagulant pe tot parcursul tratamentului.

Neutropenie și trombocitopenie Vârstnici La pacienţii vârstnici nou diagnosticaţi cu mielom multiplu trataţi cu melfalan în asociere cu lenalidomidă şi prednison sau talidomidă şi prednison sau dexametazonă a fost observată o rată crescută a toxicităţii hematologice, în special neutropenie şi trombocitopenie. Pacienții și medicii sunt sfătuiți să fie atenți la semnele și simptomele de sângerare, inclusiv peteșii și epistaxis, în special la pacienții cărora li se administrează regimuri combinate cu medicamente descrise (pct. 4.8).

Mutagenitate Melfalanul este mutagen la animale și au fost observate aberații cromozomiale la pacienții cărora li s-a adminstrat acest medicament. S-a demonstrat, de asemenea, că melfalan este carcinogen la animale (pct. 5.3), iar posibilitatea unui efect similar trebuie luată în considerare atunci când se elaborează tratamentul pe termen lung al pacientului.

Supresia funcției ovariene având ca rezultat amenoreea apare la un număr semnificativ de paciente aflate în premenopauză. Există dovezi din unele studii pe animale că melfalan poate avea efecte adverse asupra spermatogenei. Prin urmare, este posibil ca melfalan să provoace sterilitate temporară sau permanentă la pacienții de sex masculin.

Carcinogenitate Leucemie acută mieloidă (LAM) şi sindroame mielodisplazice (SM) S-a reportat că melfalan, la fel ca alte medicamente alchilante, determină creşterea riscului de leucemie în special la pacienţii vârstnici bărbaţi, după o asociere prelungită de terapie şi radioterapie.

Au existat raportări privind apariția unor cazuri de leucemie acută după tratamentul cu melfalan pentru boli cum sunt amiloidoză, melanom malign, mielom multiplu, macroglobulinemie, sindromul aglutininelor la rece și cancer ovarian.

O comparație între pacientele cu cancer ovarian cărora li s-au administrat agenți alchilanți și cele fără tratament a evidențiat faptul că administrarea agenților alchilanți, inclusiv melfalan, a crescut semnificativ incidența leucemiei acute.

Atunci când se are în vedere administrarea melfalanului, trebuie evaluat raportul între riscul leucemogen și beneficiul terapeutic potențial, în special dacă este luată în considerare utilizarea melfalan în asociere cu talidomidă sau lenalidomidă şi prednison, deoarece s-a demonstrat că aceste asocieri pot creşte riscul leucemogen. Prin urmare, înainte, în timpul şi după tratament, medicii trebuie să monitorizeze în permanenţă pacientul, efectuând analizele uzuale, pentru a asigura depistarea precoce a cancerului şi începerea tratamentului, dacă este necesar.

Tumori solide Utilizarea agenților alchilanți a fost legată de apariţia unui al doilea cancer primar (DCP). În mod special, melfalan în asociere cu lenalidomidă și prednison și, într-o mai mică măsură, cu talidomidă și prednison, a fost asociat cu creșterea riscului de apariţie a tumorilor solide DCP la pacienții vârstnici nou diagnosticați cu mielom multiplu.

Înaintea administrării tratamentului cu melfalan trebuie evaluate caracteristicile pacientului (de exemplu vârstă, etnie), indicația primară și modalitățile de tratament (de exemplu radioterapie, transplant), precum și factorii de risc din mediu (de exemplu, utilizarea tutunului). Atunci când se ia în considerare utilizarea melfalanului trebuie evaluat raportul dintre risc şi potențialul beneficiu terapeutic.

Contracepția Din cauza unui risc crescut de apariţie a tromboembolismului venos la pacientele cărora li se administrează melfalan în asociere cu lenalidomidă și prednison sau în asociere cu talidomidă și prednison sau cu dexametazonă, nu se recomandă utilizarea contraceptivelor hormonale combinate. Dacă o pacientă utilizează în prezent contraceptive hormonale combinate, aceasta trebuie să treacă la o altă metodă contraceptivă sigură (adică comprimate contraceptive care conțin doar progesteron, pentru inhibarea ovulației, cum este desogestrel, metoda tip barieră, etc.). Riscul apariţiei tromboembolismului venos se menține timp de 4-6 săptămâni după întreruperea administrării contraceptivelor hormonale combinate.

Insuficiență renală La pacienţii cu insuficienţă renală moderată până la severă, doza iniţială de preparat pentru administrare intravenoasă trebuie redusă cu 50%, fiind determinată ulterior în funcţie de răspunsul hematologic. Acești pacienți trebuie supravegheați cu atenție pentru supresia medulară indusă de uremie. O creștere semnificativă temporară a ureei din sânge a fost observată în stadiile incipiente ale tratamentului la pacienții cu mielom cu afectare renală (vezi pct.4.2 şi 4.8).

5% Etanol (alcool etilic) Acest medicament conține 5 % etanol (alcool etilic), adică 0,4 g per flacon.

Poate fi dăunător pentru cei care suferă de alcoolism.

Acest aspect trebuie avut în vedere la femei gravide, la copii și la grupuri de pacienți cu risc crescut, cum sunt cei cu boli hepatice sau epilepsie.

Propilenglicol Acest medicament conține propilenglicol, care poate provoca simptome similare celor provocate de alcool.

Se impune monitorizarea medicală la pacienții cu disfuncţie renală sau disfuncţie hepatică.

Administrarea asociată cu orice substrat pentru alcool dehidrogenază, cum este alcool etilic, poate induce reacții adverse la copiii cu vârsta sub 5 ani.

Sodiu Acest medicament conține sodiu 53,5 mg per flacon, echivalent cu 2,7% din aportul zilnic maxim recomandat de către OMS la adult, și anume sodiu 2 g.

Șapte flacoane reprezintă numărul minim de flacoane pentru care pragul de 17 mmol (391 mg) de sodiu este atins/depășit.

Pentru acest medicament nu există informaţii clinice moderne care ar putea fi utilizate ca suport pentru a determina frecvenţa reacţiilor adverse. Apariţia reacţiilor adverse poate varia în funcţie de indicaţii şi de doza administrată şi, de asemenea, dacă sunt administrate în asociere cu alte medicamente.

Tumori benigne, maligne şi Cu frecvenţă Leucemie mieloidă acută secundară și sindrom nespecificate (inclusiv chisturi şi necunoscută: mielodisplazic (vezi pct. 4.4) polipi)

Tulburări hematologice şi Foarte Supresie a măduvei hematogene care duce la limfatice frecvente leucopenie, trombocitopenie, neutropenie1 şi anemie. Rare Anemie hemolitică

Tulburări ale sistemului imunitar Rare Hipersensibilitate2 (vezi Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat).

Tulburări respiratorii, toracice şi Rare Boală pulmonară interstițială și fibroză pulmonară mediastinale (inclusiv rapoarte privind decese). Tulburări gastro-intestinale Foarte La doze mari: greață, vărsături și diaree; stomatită frecvente Stomatită la doze convenționale

Tulburări hepatobiliare Rare Tulburări hepatice variind de la teste anormale ale funcției hepatice până la manifestări clinice, cum sunt hepatită şi icter; boală veno-ocluzivă în urma tratamentului cu doze mari. Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului Foarte Alopecie la doze mari. subcutanat frecvente Frecvente Alopecie la doze convenționale

Rare Erupții cutanate maculo-papulare tranzitorii și prurit (vezi și Tulburări ale sistemului imunitar).

Tulburări musculo-scheletice şi Foarte Atrofie musculară, fibroză musculară, mialgie, ale ţesutului conjunctiv3 frecvente creștere a creatinfosfochinazei sanguine.

Frecvente Sindrom de compartiment Cu frecvenţă Necroză musculară, rabdomioliză. necunoscută Tulburări renale şi ale căilor Frecvente Creștere a ureei sanguine4 urinare Cu frecvenţă Afecțiuni renale acute necunoscută Tulburări ale aparatului genital şi Cu frecvenţă Azoospermie și amenoree sânului necunoscută: Tulburări vasculare5 Cu frecvenţă Tromboză venoasă profundă și embolie pulmonară necunoscută Tulburări generale şi la nivelul Foarte Senzație de căldură subiectivă și tranzitorie și/sau locului de administrare frecvente furnicături Frecvente Inflamație a mucoasei (mucozită) La pacienții tratați cu melfalan în asociere cu lenalidomidă și prednison sau talidomidă și prednison sau dexametazonă s-a observat o rată crescută a toxicității hematologice, în special neutropenie și trombocitopenie, la vârstnici nou diagnosticați cu mielom multiplu (vezi pct. 4.4) Reacțiile alergice la melfalan, cum sunt urticarie, edem, erupții cutanate tranzitorii și șoc anafilactic au fost raportate mai puțin frecvent în urma administrării unor doze inițiale sau ulterioare, în special după administrare intravenoasă. Stopul cardiac a fost de asemenea raportat rareori în asociere cu asemenea evenimente Numai în cazul perfuziei cu melfalan după administrarea perfuziei regionale la nivelul membrului A fost observată creșterea temporară semnificativă a ureei sanguine în stadiile inițiale ale tratamentului cu melfalan la pacienții cu mielom care au tulburări renale. Reacțiile adverse importante clinic, asociate cu administrarea melfalanului în asociere cu talidomida și prednisonul sau dexametazona și, în mai mică măsură, cu administrarea melfalanului în asociere cu lenalidomida și prednisonul, includ: tromboză venoasă profundă și embolie pulmonară (vezi pct. 4.2 și 4.4).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro. Website: www.anm.ro