Medabon (Vezi G03xb01)

Doze

Se administrează 200 mg de mifepristonă (un comprimat) într-o singură doză orală, urmată, 36 până la

48 de ore mai târziu, de administrarea a 800 micrograme de misoprostol (respectiv, 4 comprimate vaginale a 0,2 mg fiecare) pe cale vaginală într-o singură doză. Dacă pacienta prezintă vărsături la scurt timp după administrarea mifepristonei, aceasta trebuie să informeze medicul.

Medabon a fost studiat doar la femei cu vârsta peste 18 ani.

Copii şi adolescenţi

Medicamentul nu este evaluat pentru utilizare la copii şi adolescenţi.

Mod de administrare

Comprimatele vaginale de misoprostol pot fi administrate de către un cadru medical (se plasează câte două comprimate pe fiecare parte a colului uterin în fornixul vaginal) sau de către pacientă însăşi. Pacienta trebuie instruită să se spele foarte bine pe mâini înainte de introducerea comprimatelor vaginale de misoprostol cât mai adânc în vagin şi să rămână în decubit dorsal timp de cel puţin 30 de minute.

Atenţionări

În absenţa unor studii specifice, se recomandă precauţie atunci când se are în vedere utilizarea Medabon la paciente cu:

• insuficienţă renală
• insuficienţă hepatică
• malnutriţie.

Pacientelor cu proteze valvulare cardiace sau care au avut în antecedente un episod de endocardită infecţioasă trebuie să li se administreze antibioterapie profilactică adecvată.

Această metodă necesită participarea activă a pacientei, care trebuie informată asupra cerinţelor metodei:

• necesitatea de a utiliza cele două medicamente pe rând, respectiv să utilizeze mai întâi mifepristona, urmat de misoprostol, administrat după 36-48 de ore,
• necesitatea unei consultații de monitorizare în decurs de 14-21 de zile de la administrarea mifepristonei, pentru a verifica dacă s-a finalizat avortul,
• posibilitatea de eşec al metodei, ceea ce poate necesita întreruperea sarcinii printr-o metodă chirurgicală.

În cazul unei sarcini apărute în prezenţa unui dispozitiv intrauterin in situ, acest dispozitiv trebuie înlăturat înainte de administrarea mifepristonei.

Expulzarea produsului de concepţie poate avea loc înainte de administrarea misoprostolului (în 1 până la 2% din cazuri). Acest fapt nu elimină necesitatea consultației de monitorizare pentru verificarea finalizării avortului.

Înainte de administrarea Medabon unei femei care a suferit mutilare genitală feminină (MGF), trebuie efectuat un examen fizic de către un membru calificat şi instruit al personalului medical, pentru a exclude eventualele obstacole anatomice din calea avortului medicamentos.

Expunerea fătului la misoprostol sau mifepristonă creşte riscul de dezvoltare a sindromului Moebius şi/sau a sindromului de bridă amniotică și/sau a anomaliilor la nivelul sistemului nervos central (vezi pct. 4.6). Se va avea în vedere o a doua procedură de întrerupere a sarcinii. În cazul continuării sarcinii, o monitorizare atentă prin examen ecografic trebuie efectuată în centre specializate.

Reacții adverse cutanate severe, inclusiv necroliză epidermică toxică și pustuloză exantematică generalizată acută, au fost raportate în asociere cu mifepristona (vezi pct. 4.8). La pacientele care manifestă reacții adverse cutanate severe, nu se recomandă reluarea tratamentului cu mifepristonă.

Deoarece este important să existe acces la asistenţă medicală adecvată în caz de urgenţă, procedura terapeutică trebuie efectuată doar în situaţiile în care pacienta are acces la unităţi medicale care dispun de echipamente pentru efectuarea tratamentului chirurgical pentru avort incomplet sau pentru transfuzie de sânge sau resuscitare de urgenţă în perioada cuprinsă între prima vizită şi data externării de către cadrul medical calificat care administrează tratamentul.

• Riscuri asociate metodei

• Eşecuri

Din cauza riscului non-neglijabil de eşec, care apare în 4,5 până la 7,8% din cazuri, consultația de monitorizare este obligatorie, pentru a se verifica finalizarea avortului.

Pacienta trebuie informată că este posibil să fie necesar tratament chirurgical pentru realizarea unui avort complet.

• Hemoragie

Pacienta trebuie informată asupra apariţiei sângerărilor vaginale prelungite (în medie, de aproximativ 13 zile de la administrarea mifepristonei până la trei săptămâni la unele femei). În câteva cazuri, sângerările abundente pot necesita evacuarea chirurgicală a uterului. Hemoragia nu reprezintă în niciun fel dovada întreruperii sarcinii, întrucât aceasta se produce şi în majoritatea cazurilor de eşec.

Pacienta trebuie informată că nu trebuie să călătorească la mare distanţă de centrul care prescrie tratamentul, atât timp cât nu a fost confirmată expulzia completă. Pacienta trebuie să fie instruită precis cu privire la persoana pe care trebuie să o contacteze şi instituţia căreia trebuie să i se adreseze în cazul apariţiei oricăror probleme sau urgenţe, în special în caz de sângerări vaginale foarte abundente.

O consultație de monitorizare trebuie să aibă loc în decursul unei perioade de 14-21 de zile de la administrarea mifepristonei pentru a se verifica prin mijloace adecvate (examen clinic, ecografie sau măsurarea concentraţiilor plasmatice de beta-hCG) dacă s-a finalizat avortul şi dacă sângerarea vaginală s-a oprit sau s-a redus semnificativ. În caz de sângerare persistentă (chiar şi uşoară) după consultația de monitorizare, dispariţia acesteia trebuie verificată câteva săptămâni mai târziu. Dacă se suspectează continuarea sarcinii, este posibil să fie necesară efectuarea unei ecografii ulterioare pentru a evalua viabilitatea acesteia.

Persistenţa sângerărilor vaginale în această fază poate însemna un avort incomplet sau o sarcină extrauterină neobservată şi trebuie avute în vedere investigaţii/tratamente corespunzătoare.

În cazul unei sarcini în evoluţie diagnosticate la consultația de monitorizare, pacientei trebuie să i se propună întreruperea sarcinii printr-o altă metodă.

Întrucât sângerarea abundentă care necesită chiuretaj hemostatic se produce în 0,2 până la 1,8% din cazuri în timpul metodei medicamentoase de întrerupere a sarcinii, trebuie să se acorde atenţie specială pacientelor cu tulburări hemostatice cu hipocoagulabilitate sau cu anemie. Decizia de a utiliza metoda medicamentoasă sau metoda chirurgicală trebuie luată împreună cu consultanţi specializaţi, în funcţie de tipul de tulburare hemostatică şi de nivelul anemiei.

• Infecţie

Tractul genital este mai predispus la infecţie ascendentă atunci când colul uterin este dilatat în urma avortului sau naşterii. Există puţine date cu privire la incidenţa infecţiei pelvine clinic semnificative în urma avortului medicamentos, dar aceasta pare să fie rară şi probabil se produce mai puţin frecvent decât în urma avortului prin aspiraţie vacuum. Multe dintre simptomele infecţiei pelvine, cum este durerea, sunt adesea nespecifice şi, prin urmare, stabilirea unui diagnostic precis este dificilă. În cazul femeilor care prezintă semne clinice, cum sunt durere pelvină, sensibilitate abdominală sau anexială, secreţii vaginale şi febră, trebuie să se suspecteze o infecţie pelvină şi să se administreze tratament adecvat.

S-au raportat cazuri foarte rare de şoc toxic fatal sau grav cauzat de agenţi patogeni precum Clostridium sordellii care cauzează endometrită, Escherichia coli, cu simptomatogie clinică prin febră sau fără febră sau alte simptome evidente de infecţie, în urma avortului medicamentos prin administrarea a 200 mg de mifepristonă, urmată de administrarea vaginală neautorizată a comprimatelor de misoprostol pentru administrare orală. Nu se poate exclude faptul că această infecţie se poate produce, de asemenea, cu misoprostol pentru administrare vaginală ca în Medabon. Clinicienii trebuie să ţină cont de această complicaţie potenţial fatală.

• Alte riscuri

Simptomele asociate sarcinii, cum sunt greaţa şi vărsăturile, se pot intensifica după administrarea de mifepristonă şi într-o măsură şi mai mare după administrarea de misoprostol şi se vor ameliora şi dispărea în timpul procesului de avort. Durerile şi crampele în partea inferioară a abdomenului sunt cele mai frecvente simptome şi sunt asociate administrării de misoprostol şi procesului de avort. În cazul în care durerea persistă după expulzia produselor de concepţie, trebuie să se investigheze originea acesteia. Diareea este cea mai frecventă reacţie adversă proporţională cu doza, asociată utilizării de misoprostol şi, în mod normal, nu necesită tratament. De asemenea, unele femei raportează frisoane, tremor şi/sau creşterea temperaturii după administrarea de misoprostol.

În ceea ce priveşte determinarea factorului Rhesus şi prevenirea aloimunizării în sistem Rh, în cazul avortului medicamentos se aplică aceleaşi măsuri generale ca în cadrul oricărei întreruperi de sarcină.

Orice infecţii ale aparatului reproducător trebuie tratate înainte de administrarea schemei de tratament asociată avortului medicamentos.

În timpul studiilor clinice, s-au înregistrat sarcini între avort şi reluarea menstruaţiei. Pentru a evita potenţiala expunere a unei sarcini ulterioare la mifepristonă, se recomandă evitarea raporturilor sexuale neprotejate până la apariţia primei menstruaţii după avort. Prin urmare, se impune iniţierea unor metode contraceptive sigure cât mai curând după administrarea de misoprostol.

Precauţii pentru utilizare

În caz de insuficienţă suprarenală acută suspectată, se recomandă administrarea de dexametazonă. 1 mg de dexametazonă antagonizează o doză de 400 mg de mifepristonă.

Din cauza activităţii antiglucocorticoide a mifepristonei, eficacitatea tratamentului corticosteroid pe termen lung, incluzând corticosteroizi inhalatori administraţi pacienţilor cu astm bronşic, poate scădea în cursul a 3 până la 4 zile în urma administrării de mifepristonă. Tratamentul trebuie ajustat.

O scădere a eficacităţii metodei se poate produce, teoretic, din cauza proprietăţilor antiprostaglandinice ale medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), incluzând aspirina (acidul acetilsalicilic). Dovezi limitate sugerează că administrarea concomitentă de AINS în ziua administrării de misoprostol nu influenţează negativ efectele mifepristonei sau misoprostolului şi nu reduce eficacitatea clinică a întreruperii medicamentoase a sarcinii.

S-au raportat accidente cardiovasculare rare, dar grave (stop cardiac, infarct miocardic și/sau spasm al arterelor coronare și hipotensiune arterială severă) în urma administrării de misoprostol. Din acest motiv, femeile cu factori de risc pentru boală cardiovasculară (de exemplu, vârsta peste 35 de ani și fumătoare cronică, hiperlipidemie, diabet) sau cu boală cardiovasculară confirmată trebuie tratate cu prudenţă.

Mod de administrare a misoprostolului

În timpul administrării şi timp de trei ore după administrare, pacienta trebuie monitorizată în centrul de tratament, pentru a nu se omite posibilele efecte acute ale administrării de misoprostol.

La momentul externării din centrul de tratament, pacienta trebuie să primească medicamente adecvate, în funcţie de necesităţi, şi trebuie pe deplin instruită cu privire la semnele şi simptomele probabile pe care le poate prezenta şi să aibă acces direct la centrul de tratament prin telefon sau acces local.

Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă. În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

misoprostolului). Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Mai puţin frecvente: Hipersensibilitate: erupţii cutanate tranzitorii. Rare Urticarie, eritrodermie, eritem nodos, necroliză epidermică.

Hemoragiile abundente apar în până la 5% din cazuri şi pot necesita chiuretaj hemostatic şi transfuzie de sânge în până la 1,8% din cazuri. Mai puţin frecvente Infecţie în urma avortului: S-au raportat infecţii suspectate sau confirmate (endometrită, boală inflamatorie pelvină) la mai puţin de 1% dintre femei. Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Rare Cefalee, stare generală de rău, simptome vagale (s-au raportat bufeuri de căldură, ameţeli, frisoane) şi febră. Leziuni, intoxicații și complicații legate de procedurile utilizate Rare Ruptura uterină

• Ruptura uterină a fost raportată mai puțin frecvent după administrarea de prostaglandine pentru inducerea întreruperii de sarcină în cel de-al doilea trimestru sau pentru inducerea travaliului în caz de deces fetal in utero în cel de-al treilea trimestru de sarcină. Rupturile uterine au apărut în special la femeile multipare sau la femeile cu cicatrice rezultată în urma operației de cezariană. Au fost raportate cazuri de arteriospasm coronarian și infarct miocardic, care pot duce la stop cardiac, în principal la femei cu factori de risc pentru boli cardiovasculare (vezi pct. 4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare).

S-au raportat cazuri foarte rare de şoc toxic fatal cauzat de endometrită cauzată de Clostridium sordellii, prezentându-se fără febră sau alte simptome evidente de infecţie. Clinicienii trebuie să ţină cont de această complicaţie potenţial fatală (vezi pct. 4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro