Madopar 200 mg/50 mg

Comprimatele de Madopar 200 mg/50 mg pot fi divizate pentru a fi înghiţite mai uşor.

Pe cât posibil, Madopar trebuie administrat cu cel puţin 30 de minute înainte sau o oră după mese, pentru a se evita efectul concurent al proteinelor din alimente asupra absorbţiei levodopa. Reacţiile adverse gastro-intestinale, care pot să apară, în special, la începerea tratamentului pot fi uşor controlate prin administrarea Madopar împreună cu gustări cu un nivel scăzut de proteine (de exemplu, biscuiţi) sau lichide sau prin creşterea treptată a dozei.

Doza standard

Tratamentul cu Madopar trebuie iniţiat treptat; dozele trebuie stabilite individual şi titrate până la atingerea efectului optim. Ca urmare, următoarele instrucţiuni de dozare trebuie considerate instrucţiuni de dozare.

Terapie iniţială

În stadiile primare ale bolii Parkinson, se recomandă începerea tratamentului cu un sfert de comprimat Madopar, administrat de 3 până la 4 ori pe zi. După stabilirea toleranţei individuale, doza trebuie crescută încet, în concordanţă cu răspunsul pacientului.

Un efect optim este, în general, obţinut cu o doză zilnicã de Madopar care corespunde la 300-800 mg levodopa + 75-200 mg benserazidă, divizată în trei sau mai multe prize. Pot fi necesare 4-6 săptămâni pentru obţinerea efectului optim. Dacă este necesară o creştere ulterioară a dozelor, aceasta se va face la intervale de o lună.

Terapie de întreţinere

Doza medie de întreţinere este de o jumătate de comprimat Madopar, administrat de 3 până la 6 ori pe zi. Numărul dozelor individuale (nu mai puţine de 3) şi distribuţia administrării lor pe parcursul zilei trebuie stabilite astfel încât să se obţină un efect optim.

Instrucţiuni speciale de dozare Dozele trebuie stabilite cu atenţie la toţi pacienţii (vezi pct. 4.2). Pacienţii cărora li se administrează alte medicamente antiparkinsoniene pot primi Madopar. Totuşi, odată ce tratamentul cu Madopar este început şi efectul terapeutic este instalat, s-ar putea să fie necesar ca dozele celorlalte medicamente să fie reduse sau să se renunţe treptat la acestea.

Pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru posibilitatea apariţiei de efecte adverse psihiatrice.

Atenţionări cu privire la reacţiile imunologice Reacţii de hipersensibilitate pot să apară mai frecvent la pacienţii cu teren atopic.

Atenţionări cu privire la efectele neurologice şi psihiatrice Tratamentul cu Madopar nu trebuie întrerupt brusc. Întreruperea bruscă a administrării medicamentului poate duce la manifestarea sindromului neuroleptic malign (hiperpirexie şi rigiditate musculară, posibile tulburări psihice şi concentraţii plasmatice crescute ale creatinfosfokinazei, iar alte semne, în cazuri severe, pot include mioglobinurie, rabdomioliză şi insuficienţă renală acută) care poate pune în pericol viaţa. Dacă apare o combinaţie a acestor simptome şi semne, pacientul trebuie ţinut sub observaţie medicală şi, dacă este necesar, spitalizat cu administrarea rapidă a unui tratament simptomatic adecvat. Aceasta poate include şi reluarea tratamentului cu Madopar după o evaluare corectă a stării pacientului. Pacienţii trebuie atent monitorizaţi pentru posibila apariţie a simptomelor psihice adverse. Toţi pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru modificări de natură psihologică şi depresie, însoţită sau nu de ideaţie suicidară. Depresia poate fi parte a tabloului clinic pentru pacienţii cu boală Parkinson şi SPN şi, de asemenea, poate apărea la pacienţii trataţi cu Madopar.

Levodopa a fost asociată cu somnolenţă şi episoade de instalare bruscă a somnului. Instalarea bruscă a somnului în timpul activităţilor zilnice, în unele cazuri fără conştientizare sau semne de avertizare, a fost raportată foarte rar. Pacienţii trebuie informaţi şi se impune precauţie în timp ce conduc vehicule sau folosesc utilaje, în cursul tratamentului cu levodopa. Pacienţii care au prezentat somnolenţă şi/sau un episod de instalare bruscă a somnului, trebuie să evite să conducă vehicule sau să folosească utilaje. Mai mult, se poate lua în considerare o reducere a dozelor sau încheierea terapiei (vezi pct. 4.7).

Medicamente dopaminergice: La pacienţii trataţi cu agonişti dopaminergici pentru boala Parkinson au fost raportate tulburări legate de controlul impulsurilor, precum dependenţa patologică de jocuri de noroc, libido-ul crescut şi hipersexualitatea. Nu s-a stabilit o relaţie cauzală între administrarea Madopar, care nu este un agonist al dopaminei, şi aceste evenimente. Cu toate acestea, se recomandă precauţie întrucât Madopar este un medicament dopaminergic.

Sindromul de dereglare a dopaminei (SDD): Madopar poate induce apariţia sindromului de dereglare a dopaminei, ceea ce determină utilizarea excesivă a medicamentului. Un număr mic de pacienţi prezintă tulburări cognitive şi comportamentale care pot fi atribuite direct administrării unor doze crescute de medicament în afara recomandării medicale, cu mult peste dozele necesare pentru tratamentul dizabilităţilor lor motorii.

Atenţionări cu privire la efectele oculare La pacienţii cu glaucom cu unghi deschis se recomandă măsurarea periodică a presiunii intraoculare pentru că, teoretic, levodopa poate să crească presiunea intraoculară.

Este necesară precauţie atunci când Madopar este administrat pacienţilor cu tulburări coronariene arteriale, aritmii cardiace sau insuficienţă cardiacă preexistente (vezi şi pct. 4.3). Funcţia cardiacă trebuie monitorizată cu atenţie la aceşti pacienţi în timpul perioadei de iniţiere a tratamentului şi în mod regulat, pe toată durata tratamentului.

Monitorizarea atentă a pacienţilor care prezintă factori de risc pentru hipotensiune arterială ortostatică (de exemplu, pacienţi vârstnici, administrare concomitentă de medicamente antihipertensive sau alte medicamente cu potenţial de a induce hipotensiune arterială ortostatică) sau cu antecedente de hipotensiune arterială ortostatică, este recomandată în special la începutul tratamentului sau în momentul creşterii dozei.

S-a raportat că Madopar induce scăderea numărului de globule ale sângelui (de exemplu, anemie hemolitică, trombocitopenie şi leucopenie). Au fost raportate cazuri de agranulocitoză şi pancitopenie pentru care asocierea cu Madopar nu a putut fi stabilită, dar nici nu a putut fi complet exclusă. Trebuie efectuată o evaluare periodică a numărului de globule ale sângelui în timpul tratamentului.

Atenţionări cu privire la posibile interacţiuni Dacă un pacient necesită un anestezic general, tratamentul normal cu Madopar trebuie continuat cât mai aproape de momentul intervenţiei, cu excepţia cazului în care se administrează halotan. În general, pentru anestezia cu halotan, tratamentul cu Madopar trebuie întrerupt cu 12-48 de ore înainte de intervenţia chirurgicală, pentru că la pacienţii care primesc tratament cu Madopar, pot să

apară oscilaţii ale tensiunii arteriale şi/sau aritmii. Terapia cu Madopar trebuie reluată după intervenţia chirurgicală; dozajul trebuie crescut treptat până la nivelul de dinainte de intervenţie.

Dacă Madopar trebuie administrat la pacienţii cărora li se administrează inhibitori neselectivi ireversibili de MAO, trebuie să existe un interval de cel puţin 2 săptămâni între întreruperea tratamentului cu IMAO şi debutul terapiei cu Madopar. Altfel, este probabil să apară reacţii adverse de tipul crizelor hipertensive (vezi pct. 4.3).

Administrarea concomitentă a medicamentelor antipsihotice cu medicamente cu proprietăţi de blocare a receptorilor dopaminergici, în special antagonişti ai receptorilor D2, poate antagoniza efectele antiparkinsoniene ale Madopar şi de aceea, trebuie efectuată cu precauţie, cu monitorizarea atentă a pacientului pentru detectarea scăderii efectului antiparkinsonian sau a agravării simptomelor parkinsoniene.

Administrarea concomitentă de Madopar cu medicamente simpatomimetice (agenţi de tipul epinefrină, norepinefrină, isoproterenol sau amfetamină care stimulează sistemul nervos simpatic) poate potenţa efectele acestora şi de aceea, utilizarea acestor asocieri nu este recomandată. Dacă este necesară administrarea concomitentă, este esenţialã supravegherea atentă a sistemului cardiovascular şi, la nevoie, se vor reduce dozele de medicamente simpatomimetice.

Când se introduce tratamentul cu Madopar, nu se întrerupe brusc tratamentul cu medicamente antiparkinsoniene anticolinergice, întrucât efectul levodopei se instalează după un anumit timp.

Asocierea cu anticolinergicele, amantadina, selegilina, bromocriptina şi agoniştii receptorilor dopaminergici este permisă, deşi atât efectele dorite cât şi cele nedorite ale tratamentului pot fi intensificate. Este posibil să fie necesară reducerea dozei de Madopar sau a celorlalte substanţe.

Tulburări legate de controlul impulsurilor Pacienţii trebuie monitorizaţi în mod regulat pentru a observa instalarea tulburărilor legate de controlul impulsurilor. Pacienţii şi persoanele care îi au în îngrijire trebuie să fie conştienţi de faptul că la pacienţii trataţi cu agonişti dopaminergici şi/sau alte tratamente dopaminergice care conţin levodopa, inclusiv Madopar, pot apărea simptome comportamentale ale tulburărilor legate de controlul impulsurilor, inclusiv dependenţa patologică de jocuri de noroc, libido-ul crescut, hipersexualitatea, dependenţa compulsivă de a cheltui sau de a cumpăra, apetit alimentar excesiv sau compulsiv. Se recomandă revizuirea tratamentului dacă apar astfel de simptome.

Teste de laborator În timpul tratamentului trebuie efectuată o evaluare periodică a funcţiei hepatice şi a tabloului sanguin (vezi pct. 4.8).

La pacienţii cu diabet zaharat trebuie să se determine frecvent glicemia, iar dozele de medicamente antidiabetice trebuie ajustate în funcţie de valorile glicemiei.

Melanom malign Studiile epidemiologice au arătat că pacienţii cu boala Parkinson prezintă un risc mai mare de dezvoltare a melanomului (de aproximativ 2-6 ori mai mare) decât populaţia generală. Nu este clar dacă riscul crescut observat a fost determinat de boala Parkinson sau de alţi factori, cum ar fi utilizarea levodopei pentru tratamentul bolii Parkinson. Prin urmare, pacienţii şi medicii sunt sfătuiţi să monitorizeze în mod regulat o eventuală apariţie a melanoamelor atunci când utilizează Madopar, în orice indicaţie terapeutică. Dacă este posibil, trebuie efectuate periodic examinări ale pielii de către persoane calificate în acest domeniu (de exemplu, medici dermatologi).

Insuficienţa renală Atât levodopa cât şi benserazida sunt metabolizate extensiv şi mai puţin de 10% din cantitatea de levodopa este excretată renal nemodificată. Ca urmare, nu este necesară reducerea dozei pentru cazurile de insuficienţă renală uşoară sau moderată. Nu sunt disponibile date farmacocinetice pentru levodopa la pacienţii cu insuficienţă renală. Madopar este bine tolerat de către pacienţii uremici care efectuează hemodializă.

Insuficienţa hepatică Levodopa este metabolizată, în principal, de decarboxilaza aminoacid aromatică, care este prezentă, abundent, la nivelul tractului gastrointestinal, rinichi şi inimă, suplimentar faţă de cea prezentă la nivelul ficatului. Nu sunt disponibile date farmacocinetice pentru levodopa la pacienţii cu insuficienţă hepatică.

Pentru programul de dezvoltare clinică a Madopar sunt prezentate în tabelul de mai jos datele combinate a două studii clinice încrucişate, controlate cu placebo, care au inclus în total 85 de pacienţi cu “sindromul picioarelor neliniştite” (Restless legs syndrome, RLS).

Tabelul 1 Rezumatul evenimentelor adverse apărute la pacienţii trataţi cu levodopa/benserazidă pentru RLS în cadrul studiilor M43052 şi M43060

Levodopa/ Categoria de Evenimente adverse benserazidă frecvenţă N=85

n %

Infecţii şi infestări Infecţie febrilă 4 4,7 Frecvente Rinită 3 3,5 Frecvente Bronșită 2 2,3 Frecvente Tulburări ale sistemului nervos Cefalee 5 5,8 Frecvente Exacerbarea RLS 2 2,3 Frecvente Amețeală 3 3,5 Frecvente Investigaţii diagnostice Modificări ECG 2 2,3 Frecvente Hipertensiune arterială 2 2,3 Frecvente Tulburări gastro-intestinale Xerostomie 3 3,5 Frecvente Diaree 2 2,3 Frecvente Greață 2 2,3 Frecventearitmie

Următoarele reacţii adverse au fost identificate în cadrul experienţei de după punerea pe piaţă a Madopar (Tabelul 2), pe baza raportărilor spontane şi a cazurilor prezentate în literatura de specialitate.

Tabelul 2 Reacţii adverse identificate în cadrul experienţei de după punerea pe piaţă

Tulburări hematologice şi limfatice frecvenţă necunoscută Anemie hemolitică Leucopenie tranzitorie Trombocitopenie Tulburări metabolice şi de nutriţie frecvenţă necunoscută Anorexie Tulburări psihice frecvenţă necunoscută Sindromul de dereglare a dopaminei Stare confuzională Depresie Agitaţie Anxietate Insomnie Halucinaţii Deziluzie Dezorientare Dependenţă patologică de jocuri de noroc Libido crescut Hipersexualitate Dependenţă compulsivă de cumpărături Apetit alimentar excesiv Simptom de tulburare alimentară Tulburări ale sistemului nervos frecvenţă necunoscută Ageuzie Disgeuzie Diskinezie (mişcări coreice şi atetozice) Fluctuaţii ale răspunsului terapeutic Akinezie Deteriorare la sfârşitul intervalului de administrare Fenomene de tip „on-off” Sindromul picioarelor neliniștite Somnolenţă Episoade de instalare bruscă a somnului Tulburări cardiace

frecvenţă necunoscută Aritmii cardiace Tulburări vasculare frecvenţă necunoscută Hipotensiune arterială ortostatică

Tulburări gastro-intestinale frecvenţă necunoscută Greață Vărsături Diaree Modificări de culoare ale salivei Modificări ale coloraţiei limbii Modificări ale coloraţiei dinţilor Modificări de culoare ale mucoasei bucale Tulburări cutanate şi ale ţesutului subcutanat frecvenţă necunoscută Prurit Erupţie cutanată tranzitorie Tulburări hepatice şi biliare frecvenţă necunoscută Creşterea valorilor transaminazelor Creşterea valorilor fosfatazei alcaline Creşterea valorilor gama-glutamiltransferazei

Tulburări renale şi ale căilor urinare frecvenţă necunoscută Cromaturie Creşterea uremieiAceste reacţii pot apărea în special la pacienţii vârstnici şi la pacienţii care au în antecedente astfel de afecţiuni.

Tulburări legate de controlul impulsurilor Tulburări legate de controlul impulsurilor cum ar fi dependenţa patologică de jocuri de noroc, libido-ul crescut, hipersexualitatea, dependenţa compulsivă de a cheltui sau de a cumpăra, apetitul alimentar excesiv sau compulsiv, pot apărea la pacienţii trataţi cu agonişti ai dopaminei şi/sau alte tratamente dopaminergice care conţin levodopa, inclusiv Madopar.

Tulburări ale sistemului nervos: Mişcările involuntare (de exemplu, coreiforme sau atetozice, diskinezie orală, mersul stepat) sunt frecvente, în special la administrarea pe termen lung. Acestea sunt în general dependente de doză şi pot dispărea sau se pot ameliora după ajustarea dozelor. În cazul tratamentului prelungit pot să apară fluctuaţii ale răspunsului terapeutic. Acestea includ akinezie, deteriorare la sfârşitul intervalului de administrare şi fenomene de tip “on-off’. În mod obişnuit, acestea pot fi eliminate sau transformate în forme tolerabile prin administrarea de doze mai mici cu o frecvenţă mai mare. Se poate realiza ulterior o încercare de creştere a dozelor pentru mărirea efectului terapeutic. Madopar este asociat cu somnolenţă şi foarte rar cu somnolenţă excesivă în timpul zilei şi episoade de somn cu instalare bruscă.

Tulburări vasculare: Tulburările ortostatice se ameliorează, de obicei, prin reducerea dozei de Madopar.

Tulburări gastro-intestinale: Reacţiile adverse gastro-intestinale care apar, în principal, în stadiile iniţiale ale tratamentului, pot fi controlate în general prin administrarea de Madopar cu gustări cu un nivel scăzut de proteine sau lichide sau prin creşterea treptată a dozei.

„Sindromul picioarelor neliniştite”: Dezvoltarea fenomenului de augmentare (mutarea momentului de manifestare a simptomelor care apar înainte de administrarea dozei ce acţionează pe timpul nopţii, de la seară/noapte la după-amiaza devreme şi seara) este cea mai frecventă reacţie adversă a tratamentului pe termen lung cu medicamente dopaminergice.

Investigaţii diagnostice: Este posibil ca urina să-şi schimbe culoarea, de obicei căpătând o tentă roşie care devine cu timpul mai închisă. Alte fluide biologice sau ţesuturi pot, de asemenea, prezenta modificări de culoare sau pete, inclusiv saliva, limba, dinţii sau mucoasa bucală.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.