Macitentan Zentiva 10 mg

Tratamentul trebuie iniţiat şi monitorizat numai de către un medic cu experienţă în tratarea.

Doze

Adulți, copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani și greutate corporală de cel puțin 40 kg Doza recomandată este de 10 mg o dată pe zi. Macitentan Zentiva trebuie luat în fiecare zi la aproximativ aceeași oră.

Dacă pacientul omite o doză de Macitentan Zentiva, trebuie să i se spună să o administreze cât mai curând posibil şi apoi să ia doza următoare la ora programată în mod obişnuit. Pacientului trebuie să i se spună să nu administreze două doze în acelaşi timp, în cazul în care a fost omisă o doză.

Comprimatele filmate de 10 mg sunt recomandate doar în cazul copiilor și adolescenților cu greutate corporală de cel puțin 40 kg. În cazul copiilor și adolescenților care cântăresc mai puțin de 40 kg, trebuie utilzate alte forme farmaceutice adaptate greutății disponibile pentru comercializare.

Grupe speciale de pacienți

Vârstnici Nu este necesară o ajustare a dozei la pacienţii cu vârsta peste 65 ani (vezi pct. 5.2).

Insuficienţă hepatică Pe baza datelor farmacocinetice (FC), nu este necesară o ajustare a dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară, moderată sau severă (vezi pct. 4.4 şi 5.2). Cu toate acestea, nu există experienţă clinică privind utilizarea de macitentan la pacienţii cu HAP care au insuficienţă hepatică moderată sau severă. Tratamentul cu Macitentan Zentiva nu trebuie iniţiat la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă, sau cu valori ale aminotransferazelor hepatice semnificativ crescute clinic (de peste 3 ori limita superioară a valorilor normale (> 3 x LSVN); vezi pct. 4.3 şi 4.4).

Insuficienţă renală Pe baza datelor FC, nu este necesară o ajustare a dozei la pacienţii cu insuficienţă renală. Nu există experienţă clinică privind utilizarea de macitentan la pacienţii cu HAP care au insuficienţă renală severă. Utilizarea Macitentan Zentiva nu este recomandată la pacienţii care efectuează ședințe de dializă (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Copii şi adolescenţi Nu au fost stabilite dozele și eficacitatea utilizării de macitentan la copiii cu vârsta mai mică de 2 ani. Datele disponibile în prezent sunt prezentate la pct. 4.8, 5.1 și 5.2, dar nu se poate face nicio recomandare cu privire la doze.

Mod de administrare

Comprimatele filmate nu pot fi divizate și trebuie înghițite întregi, cu apă. Comprimatele pot fi administrate cu sau fără alimente.

Raportul beneficiu/risc pentru macitentan nu a fost stabilit în cazul pacienţilor cu hipertensiune arterială pulmonară având statusul funcţional din clasa I OMS.

Funcţia hepatică

Creşterea aminotransferazelor hepatice (AST, ALT) a fost asociată cu HAP şi cu antagoniştii receptorilor de endotelină (ERA). Tratamentul cu Macitentan Zentiva nu trebuie iniţiat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă sau cu aminotransferaze crescute (> 3 × LSVN) (vezi pct. 4.2 şi 4.3) şi nu

este recomandat la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată. Testele pentru enzimele hepatice trebuie efectuate înainte de iniţierea tratamentului cu Macitentan Zentiva.

Pacienţii trebuie monitorizaţi în vederea detectării semnelor de leziuni hepatice şi se recomandă monitorizarea lunară a valorilor ALT şi AST. Dacă intervin creşteri persistente, inexplicabile, relevante clinic, ale aminotransferazei sau dacă aceste creşteri sunt însoţite de o creştere a bilirubinei > 2 × LSVN sau de simptome clinice de afectare hepatică (de exemplu icter), tratamentul cu Macitentan Zentiva trebuie întrerupt.

La pacienţii care nu au prezentat simptome clinice de afectare hepatică, reiniţierea tratamentului cu Macitentan Zentiva poate fi avută în vedere după revenirea nivelurilor enzimelor hepatice în intervalul de valori normale. Se recomandă controlul efectuat de către un medic specialist hepatolog.

Concentraţia hemoglobinei

Scăderea concentrațiilor de hemoglobină a fost asociată cu o scădere a concentraţiei antagoniștilor receptorilor de endotelină (ARE), inclusiv macitentan (vezi pct. 4.8). În studiile controlate faţă de placebo, scăderile concentraţiei de hemoglobină asociate macitentan nu au fost progresive, s-au stabilizat după primele 4-12 săptămâni de tratament şi au rămas stabile în cursul tratamentului cronic. Au fost raportate cazuri de anemie care au necesitat transfuzia de masă sanguină asociată cu macitentan şi alți ARE. Nu este recomandată iniţierea tratamentului cu Macitentan Zentiva la pacienţii cu anemie severă. Se recomandă măsurarea concentraţiilor hemoglobinei înainte de iniţierea tratamentului, iar testele să fie repetate în cursul tratamentului după cum este indicat clinic.

Boala veno-ocluzivă pulmonară

Au fost raportate cazuri de edem pulmonar în cazul utilizării vasodilatatoarelor (în principal prostacicline) la pacienţii cu boală veno-ocluzivă pulmonară. În consecinţă, dacă apar semne de edem pulmonar la pacienţii cu HAP aflaţi sub tratament cu macitentan, trebuie luată în considerare posibilitatea prezenţei bolii veno-ocluzive pulmonare.

Utilizarea la femeile cu potenţial fertil Tratamentul cu Macitentan Zentiva trebuie iniţiat la femeile cu potenţial fertil numai după confirmarea absenței sarcinii, asigurarea consilierii adecvate şi aplicarea metodelorcontraceptive eficace (vezi pct. 4.3 şi pct. 4.6). Femeile nu trebuie să rămână gravide timp de 1 lună după întreruperea tratamentului cu Macitentan Zentiva. Se recomandă efectuarea testului de sarcină în fiecare lună în timpul tratamentului cu Macitentan Zentiva pentru a permite diagnosticul precoce de sarcină.

Administrarea concomitentă cu inductori puternici ai CYP3A4

În prezenţa inductorilor puternici de CYP3A4 poate apărea o reducere a eficacităţii macitentan. Trebuie evitată administrarea concomitentă de macitentan şi inductorii puternici de CYP3A4 (de exemplu rifampicină, medicamente din sunătoare, carbamazepină şi fenitoină) (vezi pct. 4.5).

Administrarea concomitentă cu inhibitori puternici ai CYP3A4 Este necesară prudență când macitentan este administrat concomitent cu inhibitori puternici ai CYP3A4 (de exemplu, itraconazol, ketoconazol, voriconazol, claritromicină, telitromicină, nefazodonă, ritonavir şi saquinavir) (vezi pct. 4.5).

Utilizarea concomitentă cu inhibitori moderaţi duali sau combinaţii ai CYP3A4 şi ai CYP2C9 Este necesară prudență când macitentan este administrat concomitent cu inhibitori duali moderaţi ai CYP3A4 şi CYP2C9 (de exemplu, fluconazol şi amiodaronă) (vezi pct. 4.5). De asemenea, Este necesară prudență când macitentan este administrat concomitent atât cu un inhibitor moderat al CYP3A4 (de exemplu, ciprofloxacină, ciclosporină, diltiazem, eritromicină, verapamil) cât şi cu un inhibitor moderat al CYP2C9 (de exemplu, miconazol, piperină) (vezi pct. 4.5).

Insuficienţă renală

Pacienţii cu insuficienţă renală pot prezenta un risc mai ridicat de hipotensiune arterială şi anemie în cursul tratamentului cu macitentan. Prin urmare, trebuie să fie luată în considerare monitorizarea tensiunii arteriale şi a hemoglobinei. Nu există experienţă clinică privind utilizarea de macitentan la pacienţii HAP cu insuficienţă renală severă. Se recomandă precauţie în cazul tratamentului la această populaţie de pacienţi. Nu există experienţă clinică privind utilizarea de macitentan la pacienţii care fac dializă, prin urmare nu se recomandă administrarea Macitentan Zentiva la această grupă de pacienţi (vezi pct. 4.2 şi 5.2).

Excipienţi cu efect cunoscut Macitentan Zentiva conţine lactoză. Pacienţii cu afecțiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Macitentan Zentiva conţine lecitină din boabe de soia. Dacă un pacient prezintă hipersensibilate la soia, Macitentan Zentiva nu trebuie utilizat (vezi pct. 4.3).

Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adică practic „nu conţine sodiu”.

Rezumatul profilului de siguranţă Cele mai frecvent raportate reacţii adverse în studiul clinic SERAPHIN au fost rinofaringita (14%), cefaleea (13,6%) şi anemia (13,2%, vezi pct. 4.4).

Lista reacţiilor adverse sub formă de tabel

Siguranţa utilizării macitentan a fost evaluată în cadrul unui studiu de lungă durată, controlat cu placebo, la 742 pacienţi adulți și adolescenți cu HAP simptomatică (studiul SERAPHIN). Durata medie de tratament a fost de 103,9 săptămâni în grupul cu administrare de macitentan 10 mg şi 85,3 săptămâni în grupul cu administrare de placebo. Reacţiile adverse asociate macitentan, obținute în acest studiu clinic, sunt prezentate mai jos sub formă de tabel. Reacțiile adverse observate după punerea pe piață sunt de asemenea incluse.

Clasificare pe aparate, Frecvență Reacții adverse sisteme şi organe Infecţii şi infestări Foarte frecvente Rinofaringită Foarte frecvente Bronșită Frecvente Faringită Frecvente Gripă Frecvente Infecție de tract urinar Tulburări hematologice Foarte frecvente Anemie, scăderea concentrației hemoglobinei5

Descrierea reacţiilor adverse selectate Hipotensiunea arterială a fost asociată cu utilizarea ARE, inclusiv macitentan. În studiul SERAPHIN, un studiu dublu-orb, de lungă durată, la pacienţi cu HAP, hipotensiunea arterială a fost raportată la 7,0% şi 4,4% dintre pacienţii trataţi cu macitentan 10 mg, respectiv cu placebo. Aceasta corespunde cu 3,5 evenimente/100 pacienţi-an pentru macitentan 10 mg şi 2,7 evenimente/100 pacienţi-an pentru placebo. Edemul/retenţia de lichide a fost asociat(ă) cu utilizarea ARE, inclusiv macitentan. În studiul SERAPHIN, un studiu dublu-orb, de lungă durată, la pacienţi cu HAP, incidenţa reacţiilor adverse soldate cu edem, în grupurile tratate cu macitentan 10 mg şi cu placebo, a fost de 21,9% şi respectiv de 20,5%. Într-un studiu dublu-orb la pacienţi adulți cu fibroză pulmonară idiopatică, incidenţa reacţiilor adverse soldate cu edem periferic, în grupurile tratate cu macitentan şi cu placebo a fost de 11,8% şi respectiv de 6,8%. În două studii clinice în regim dublu-orb la pacienţi adulți cu ulcere digitale asociate cu scleroza sistemică, incidenţa reacţiilor adverse soldate cu edem periferic a fost cuprinsă între 13,4% şi 16,1% la grupurile tratate cu macitentan 10 mg şi între 6,2% şi 4,5% la grupurile tratate cu placebo.

Anomalii ale rezultatelor de laborator Aminotransferazele hepatice Incidenţa cazurilor de creştere a aminotransfzei (ALT/AST) > 3 × LSVN a fost de 3,4% pentru macitentan 10 mg şi 4,5% pentru placebo în cadrul studiului SERAPHIN, un studiu dublu-orb la pacienţi cu HAP. Creşterile > 5 × LSVN au apărut la 2,5% dintre pacienţii cu administrare de macitentan 10 mg faţă de 2% în cazul pacienţilor cu administrare de placebo. Hemoglobină În studiul SERAPHIN, un studiu dublu-orb desfăşurat la pacienţi cu HAP, macitentan 10 mg a fost asociat cu o scădere medie a hemoglobinei de 1 g/dl faţă de placebo. O scădere faţă de momentul iniţial a concentraţiei hemoglobinei sub 10 g/dl a fost raportată la 8,7% dintre pacienţii cu administrare de macitentan 10 mg şi la 3,4% dintre pacienţii cu administrare de placebo.

Leucocite În studiul SERAPHIN, un studiu dublu-orb desfăşurat la pacienţi cu HAP, administrarea macitentan 10 mg a fost asociată cu o scădere a numărului mediu de leucocite faţă de momentul iniţial de 0,7 × 109/l, comparativ cu nicio schimbare în cazul pacienţilor cu administrare de placebo. Trombocite În studiul SERAPHIN, un studiu dublu-orb desfăşurat la pacienţi cu HAP, administrarea macitentan 10 mg a fost asociată cu o scădere a numărului mediu de trombocite de 17 × 109/l, comparativ cu o scădere medie de 11 × 109/l în cazul pacienţilor cu administrare de placebo.

Siguranța pe termen lung

Dintre cei 742 de pacienți care au participat la studiul pivot în regim dublu orb SERAPHIN, 550 de pacienți au fost incluși în studiul de prelungire pe termen lung în regim deschis (RD). (Grupul RD a inclus 182 de pacienți care au continuat tratamentul cu macitentan 10 mg și 368 de pacienți cărora li s-a administrat placebo sau macitentan 3 mg și au trecut la macitentan 10 mg.)

Monitorizarea pe termen lung a acestor 550 de pacienți pentru o durată medie de expunere de 3,3 ani și o expunere maximă de 10,9 ani a indicat un profil de siguranță similar cu cel descris mai sus în timpul etapei în regim dublu orb a studiului SERAPHIN.

Copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între ≥2 ani și mai puțin de 18 ani)

Siguranța administrării de macitentan a fost evaluată în studiul TOMORROW, un studiu de fază 3 la pacienți copii și adolescenți cu HAP. Un număr total de 72 de pacienți cu vârsta cuprinsă între ≥2 ani și mai puțin de 18 ani au fost randomizați și au primit macitentan. Vârsta medie la înrolare a fost de 10,5 ani (interval 2,1 ani-17,9 ani). Durata mediană a tratamentului în cadrul studiului randomizat a fost de 168,4 săptămâni (interval 12,9 săptămâni-312,4 săptămâni) în brațul cu macitentan.

În generall, profilul de siguranță la copiii și adolescenții din această grupă de vârstă a fost în concordanță cu cel observat la populația adultă. În plus față de reacțiile adverse enumte în tabelul de mai sus, au fost raportate următoarele reacții adverse pediatrice: infecția tractului respirator superior (31,9%), rinită (8,3%) și gastroenterită (11,1%).

Copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între ≥1 lună și mai puțin de 2 ani)

Alți 11 pacienți, cu vârsta cuprinsă între ≥1 lună și mai puțin de 2 ani, au fost înrolați pentru a primi macitentan fără a fi randomizați, 9 pacienți din brațul cu administrare în regim deschis al studiului TOMORROW și 2 pacienți japonezi din cadrul studiului PAH3001. La momentul înrolării, intervalul de vârstă al pacienților din studiul TOMORROW a fost de la 1,2 ani până la 1,9 ani, iar durata mediană a tratamentului a fost de 37,1 săptămâni (interval 7,0-72,9 săptămâni). La momentul înrolării, vârsta celor 2 pacienți din studiul PAH3001 a fost de 21 de luni și, respectiv, 22 de luni.

În general, profilul de siguranță la copiii din această grupă de vârstă a fost în concordanță cu cel observat la populația adultă și la copiii și adolescenții cu vârstă între ≥2 ani și mai puțin de 18 ani, cu toate acestea, sunt disponibile date clinice de siguranță foarte limitate pentru a putea formula o concluzie fermă privind siguranța la copii cu vârsta mai mică de 2 ani.

Siguranţa şi eficacitatea macitentan la copii cu vârsta mai mică de 2 ani nu au fost stabilite (vezi pct. 4.2).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro. Website: www.anm.ro