Macitentan Viatris 10 mg

Tratamentul trebuie iniţiat şi monitorizat numai de către un medic cu experienţă în tratarea HTAP.

Doze

Adulți, copii și adolescenți cu vârsta mai mică de 18 ani și greutate corporală de cel puțin 40 kg Doza recomandată este de 10 mg o dată pe zi. Macitentan Viatris trebuie luat în fiecare zi la aproximativ aceeași oră.

Dacă pacientul omite o doză de Macitentan Viatris, trebuie să i se spună pacientului să administreze această doză cât mai curând posibil, şi apoi să ia doza următoare la ora programată în mod obişnuit. Pacientului trebuie să i se spună să nu administreze două doze în acelaşi timp, dacă a fost omisă o doză.

Comprimatele filmate de 10 mg sunt recomandate numai la copii și adolescenți cu greutate corporală de cel puțin 40 kg. Pentru copii și adolescenți care cântăresc mai puțin de 40 kg sunt disponibile comprimate dispersabile cu o concentrație mai mică, sub alte denumiri comerciale.

Grupe speciale de pacienți

Vârstnici Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţi cu vârsta peste 65 ani (vezi pct. 5.2).

Insuficienţă hepatică Pe baza datelor farmacocinetice (PK), nu este necesară ajustarea dozei la pacienţi cu insuficienţă hepatică uşoară, moderată sau severă (vezi pct. 4.4 şi 5.2). Cu toate acestea, nu există experienţă clinică privind utilizarea de macitentan la pacienţii cu HTAP cu insuficienţă hepatică moderată sau severă. Tratamentul cu Macitentan Viatris nu trebuie iniţiat la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă, sau cu valori ale aminotransferazelor hepatice semnificativ crescute clinic (de peste 3 ori limita superioară a valorilor normale (> 3 x LSVN); vezi pct. 4.3 şi 4.4).

Insuficienţă renală Pe baza datelor farmacocinetice (PK), nu este necesară o ajustare a dozei la pacienţii cu insuficienţă renală. Nu există experienţă clinică privind utilizarea macitentan la pacienţii cu HTAP cu insuficienţă renală severă. Utilizarea Macitentan Viatris nu este recomandată la pacienţii care efectuează ședințe de dializă (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Copii și adolescenți Nu au fost stabilite dozele și eficacitatea macitentan la copiii cu vârsta mai mică de 2 ani. Datele disponibile în prezent sunt prezentate la pct. 4.8, 5.1 și 5.2, dar nu se poate face nicio recomandare cu privire la doze.

Mod de administrare

Comprimatele filmate nu pot fi divizate și trebuie înghițite întregi, cu apă. Acest lucru se datorează filmului de acoperire al comprimatului, care protejează stomacul și permite medicamentului să acționeze corespunzător în organism. Divizarea comprimatului poate cauza iritarea stomacului sau scăderea eficacității medicamentului. Comprimatele pot fi administrate cu sau fără alimente.

Raportul beneficiu/risc pentru macitentan nu a fost stabilit în cazul pacienţilor cu hipertensiune arterială pulmonară din clasa funcţională I OMS.

Funcţia hepatică

Creşterea aminotransferazelor hepatice (AST, ALT) a fost asociată cu HTAP şi cu antagoniştii receptorilor de endotelină (ARE). Tratamentul cu Macitentan Viatris nu trebuie iniţiat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă sau cu aminotransferaze crescute (> 3 × LSVN) (vezi pct. 4.2 şi 4.3) şi nu este recomandat la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată. Testele pentru enzimele hepatice trebuie efectuate înainte de iniţierea tratamentului cu Macitentan Viatris.

Pacienţii trebuie monitorizaţi îpentru semne de afectare hepatică şi se recomandă monitorizarea valorilor ALT şi AST în fiecare lună. Dacă apar creşteri persistente, inexplicabile, relevante clinic ale aminotransferazei, sau dacă aceste creşteri sunt însoţite de o creştere a bilirubinei > 2 × LSVN, sau de simptome clinice de afectare hepatică (de exemplu icter), tratamentul cu Macitentan Viatris trebuie întrerupt.

La pacienţii care nu au prezentat simptome clinice de afectare hepatică, reiniţierea tratamentului cu Macitentan Viatris poate fi luată în considerare după revenirea enzimelor hepatice la normal. Se recomandă controlul efectuat de către unmedic specialist hepatolog.

Concentraţia hemoglobinei

Scăderea concentrațiilor de hemoglobină a fost asociată cu o scădere a concentraţiei antagoniștilor receptorilor de endotelină (ARE) care includ macitentan (vezi pct. 4.8). În studiile controlate cu placebo, scăderea concentraţiei de hemoglobină asociate macitentan nu au fost progresive, s-au stabilizat după primele 4-12 săptămâni de tratament şi au rămas stabile în cursul tratamentului cronic. Au fost raportate cazuri de anemie care au necesitat transfuzia de masă sanguină asociată cu macitentan şi alți ARE. Nu este recomandată iniţierea tratamentului cu Macitentan Viatris la pacienţii cu anemie severă. Se recomandă măsurarea concentraţiilor hemoglobinei înainte de iniţierea tratamentului, iar testele să fie repetate în cursul tratamentului după cum este indicat clinic.

Boala veno-ocluzivă pulmonară

Au fost raportate cazuri de edem pulmonar în cazul utilizării vasodilatatoarelor (în principal prostacicline) la pacienţii cu boală veno-ocluzivă pulmonară. În consecinţă, dacă apar semne de edem pulmonar la pacienţii cu HTAP aflaţi sub tratament cu macitentan, trebuie luată în considerare posibilitatea prezenţei bolii veno-ocluzive pulmonare.

Utilizarea la femeile cu potenţial fertil

Tratamentul cu Macitentan Viatris trebuie iniţiat la femeile cu potenţial fertil numai după confirmarea absenței sarcinii, asigurarea consilierii adecvate privind contracepţia şi aplicarea metodelor contraceptive eficace (vezi pct. 4.3 şi pct. 4.6). Femeile nu trebuie să rămână gravide timp de 1 lună după întreruperea tratamentului cu Macitentan Viatris. Se recomandă efectuarea testului de sarcină în fiecare lună în timpul tratamentului cu Macitentan Viatris pentru a permite diagnosticul precoce de sarcină.

Administrarea concomitentă cu inductori puternici ai CYP3A4

În prezenţa inductorilor puternici ai CYP3A4 poate apărea reducerea eficacităţii macitentan. Trebuie evitată administrarea concomitentă de macitentan şi inductorii potenţi de CYP3A4 (de exemplu rifampicină, sunătoare, carbamazepină şi fenitoină) (vezi pct. 4.5).

Administrarea concomitentă cu inhibitori puternici ai CYP3A4

Este necesară prudență când macitentan este administrat concomitent cu inhibitori puternici ai CYP3A4 (de exemplu, itraconazol, ketoconazol, voriconazol, claritromicină, telitromicină, nefazodonă, ritonavir şi saquinavir) (vezi pct. 4.5).

Utilizarea concomitentă cu inhibitori moderaţi duali sau combinaţi de CYP3A4 şi de CYP2C9

Este necesară prudență când macitentan este administrat concomitent cu inhibitori duali moderaţi ai CYP3A4 şi CYP2C9 (de exemplu, fluconazol şi amiodaronă) (vezi pct. 4.5). De asemenea este necesară prudență când macitentan este administrat concomitent atât cu un inhibitor moderat al CYP3A4 (de exemplu, ciprofloxacină, ciclosporină, diltiazem, eritromicină, verapamil) cât şi cu un inhibitor moderat al CYP2C9 (de exemplu, miconazol, piperină) (vezi pct. 4.5).

Insuficienţă renală

Pacienţii cu insuficienţă renală pot prezenta un risc mai ridicat de hipotensiune arterială şi anemie în timpul tratamentului cu macitentan. Prin urmare, trebuie să fie luată în considerare monitorizarea tensiunii arteriale şi hemoglobinei. Nu există experienţă clinică privind utilizarea de macitentan la pacienţii HTAP cu insuficienţă renală severă. Se recomandă precauţie în cazul tratamentului la această populaţie de pacienţi. Nu există experienţă clinică privind utilizarea macitentan la pacienţii care fac dializă, prin urmare nu se recomandă administrarea Macitentan Viatris la această grupă de pacienţi (vezi pct. 4.2 şi 5.2).

Excipienţi cu efecte cunoscute

Macitentan Viatris conţine manitol care poate avea un efect uşor laxativ.

Macitentan Viatris conţine lecitină din soia. Dacă pacientul este hipersensibil la soia, Macitentan Viatris nu trebuie utilizat (vezi pct. 4.3).

Alţi excipienţi

Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per comprimat filmat, adică practic „nu conţine sodiu”.

Rezumatul profilului de siguranţă

Cele mai frecvent raportate reacţii adverse în studiul clinic SERAPHIN au fost rinofaringita (14%), cefaleea (13,6%) şi anemia (13,2%, vezi pct. 4.4).

Lista reacţiilor adverse sub formă tabelară

Siguranţa utilizării macitentan a fost evaluată în cadrul unui studiu de lungă durată, controlat cu placebo, la 742 pacienţi adulți și adolescenți cu HTAP simptomatică (studiul SERAPHIN). Durata medie de tratament a fost de 103,9 săptămâni în grupul cu administrare de macitentan 10 mg şi de 85,3 săptămâni în grupul cu administrare de placebo. Reacţiile adverse asociate cu macitentan obținute din acest studiu clinic sunt prezentate mai jos în formă de tabel. Reacțiile adverse observate după punerea pe piață sunt de asemenea incluse.

Clasificare pe aparate, Frecvenţă Reacţii adverse sisteme şi organe

Infecţii şi infestări Foarte frecvente Rinofaringită Foarte frecvente Bronşită Frecvente Faringită Frecvente Gripă Frecvente Infecţie de tracturinar Tulburări hematologice şi Foarte frecvente Anemie, limfatice scăderea hemoglobinei5

Frecvente Leucopenie6 Frecvente Trombocitopenie7 Tulburări ale sistemului Mai puțin frecvente Reacţii de hipersensibilitate imunitar (de exemplu, angioedem, prurit, erupţie cutanată tranzitorie)1 Tulburări ale sistemului nervos Foarte frecvente Cefalee

Tulburări vasculare Frecvente Hipotensiune arterială2, hiperemie facială

Tulburări respiratorii, toracice Frecvente Congestie nazală1 şi mediastinale

Tulburări hepatobiliare Frecvente Creșteri ale concentrațiilor aminotransferazelor4

Tulburări ale sistemului Frecvente Hemoragie uterină crescută8 reproducător și sânului

Tulburări generale şi la nivelul Foarte frecvente Edem, retenţie de lichide3 locului de administrare 1 Date provenite din studii grupate, controlate cu placebo. Includ hemoragie menstruală abundentă, hemoragie uterină anormală, hemoragie intermenstruală, hemoragie uterină/vaginală, polimenoree și menstruație neregulată. Frecvența este stabilită în funcție de expunerea în cazul femeilor.

Descrierea reacţiilor adverse selectate Hipotensiunea arterială a fost asociată cu utilizarea ARE, inclusiv macitentan. În studiul SERAPHIN, un studiu dublu-orb, de lungă durată, la pacienţi cu HTAP, hipotensiunea arterială a fost raportată la 7,0% şi 4,4% dintre pacienţii trataţi cu macitentan 10 mg, respectiv cu placebo. Aceasta corespunde cu 3,5 evenimente/100 pacienţi-an pentru macitentan 10 mg şi 2,7 evenimente/100 pacienţi-an pentru placebo. Edemul/retenţia de lichide a fost asociat(ă) cu utilizarea ARE, inclusiv macitentan. În studiul SERAPHIN, un studiu dublu-orb, de lungă durată, la pacienţi cu HTAP, incidenţa reacţiilor adverse de edem, în grupurile tratate cu macitentan 10 mg şi cu placebo, a fost de 21,9% şi, respectiv, de 20,5%. Într-un studiu dublu-orb la pacienţi adulți cu fibroză pulmonară idiopatică, incidenţa reacţiilor adverse de edem periferic, în grupurile tratate cu macitentan şi cu placebo a fost de 11,8% şi, respectiv, de 6,8%. În două studii clinice în regim dublu-orb la pacienţi adulți cu ulcere digitale asociate cu scleroza

sistemică, incidenţa reacţiilor adverse de edem periferic a fost cuprinsă între 13,4% şi 16,1% la grupurile tratate cu macitentan 10 mg şi între 6,2% şi 4,5% la grupurile tratate cu placebo.

Modificări ale rezultatelor de laborator Aminotransferazele hepatice

Incidenţa creşterilor aminotransferazei (ALT/AST) > 3 × LSVN a fost 3,4% pentru macitentan 10 mg şi 4,5% pentru placebo în studiul SERAPHIN, un studiu dublu-orb la pacienţi cu HTAP. Creşterile > 5 × LSVN au apărut la 2,5% dintre pacienţii care au primit macitentan 10 mg faţă de 2% la pacienţii cu placebo. Hemoglobină

În studiul SERAPHIN, un studiu dublu-orb desfăşurat la pacienţi cu HTAP, macitentan 10 mg a fost asociat cu o scădere medie a hemoglobinei cu 1 g/dl comparativ cu placebo. O scădere faţă de momentul iniţial a concentraţiei hemoglobinei sub 10 g/dl a fost raportată la 8,7% dintre pacienţii tratați cu macitentan 10 mg şi la 3,4% dintre pacienţii tratați cu placebo. Leucocite

În studiul SERAPHIN, un studiu dublu-orb desfăşurat la pacienţi cu HTAP, administrarea macitentan 10 mg a fost asociată cu o scădere a numărului mediu de leucocite faţă de momentul iniţial de 0,7 × 109 /l, comparativ cu nicio schimbare la pacienţii cu placebo. Trombocite

În studiul SERAPHIN, un studiu dublu-orb desfăşurat la pacienţi cu HTAP, administrarea macitentan 10 mg a fost asociată cu o scădere a numărului mediu de trombocite de 17 × 109 /l, comparativ cu o scădere medie de 11 × 109 /l la pacienţii cu placebo.

Siguranța pe termen lung

Dintre cei 742 de pacienți care au participat la studiul pivot în regim dublu orb SERAPHIN, 550 de pacienți au fost incluși în studiul de prelungire pe termen lung în regim deschis (RD). (Grupul RD a inclus 182 de pacienți care au continuat tratamentul cu macitentan 10 mg și 368 de pacienți cărora li s-a administrat placebo sau macitentan 3 mg și au trecut la macitentan 10 mg.)

Monitorizarea pe termen lung a acestor 550 de pacienți pentru o durată medie de expunere de 3,3 ani și o expunere maximă de 10,9 ani a indicat un profil de siguranță similar cu cel descris mai sus în timpul etapei în regim dublu orb a studiului SERAPHIN.

Copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între ≥2 ani și mai puțin de 18 ani)

Siguranța administrării de macitentan a fost evaluată în studiul TOMORROW, un studiu de fază 3 la pacienți copii și adolescenți cu HTAP. Un număr total de 72 de pacienți cu vârsta cuprinsă între ≥2 ani și mai puțin de 18 ani au fost randomizați pentru a li se administra macitentan. Vârsta medie la înrolare a fost de 10,5 ani (interval 2,1 ani-17,9 ani). Durata mediană a tratamentului în cadrul studiului randomizat a fost de 168,4 săptămâni (interval 12,9 săptămâni-312,4 săptămâni) în brațul de tratament cu macitentan.

În general, profilul de siguranță la copiii și adolescenții din această grupă de vârstă a fost în concordanță cu cel observat la populația adultă. În completare la reacțiile adverse enumerate în tabelul de mai sus, au fost raportate următoarele reacții adverse pediatrice: infecție a tractului respirator superior (31,9%), rinită (8,3%) și gastroenterită (11,1%).

Copii şi adolescenţi (vârsta ≥1 lună și mai puțin de 2 ani)

Alți 11 pacienți, cu vârsta ≥1 lună și mai puțin de 2 ani, au fost înrolați pentru a li se administra macitentan fără randomizare, 9 pacienți din brațul cu administrare în regim deschis al studiului TOMORROW și 2 pacienți japonezi din cadrul studiului PAH3001. La momentul înrolării, intervalul de vârstă al pacienților din studiul TOMORROW a fost de la 1,2 ani până la 1,9 ani, iar durata mediană a tratamentului a fost de 37,1 săptămâni (interval 7,0-72,9 săptămâni). La momentul înrolării, vârsta celor 2 pacienți din studiul PAH3001 a fost de 21 de luni și, respectiv, 22 de luni.

În general, profilul de siguranță la copiii din această grupă de vârstă a fost în concordanță cu cel observat la populația adultă și la copiii și adolescenții cu vârsta ≥2 ani și mai puțin de 18 ani, cu toate acestea, datele disponibile privind siguranța clinică sunt foarte limitate pentru a putea formula o concluzie fermă privind siguranța la copii cu vârsta mai mică de 2 ani. Siguranţa şi eficacitatea macitentan la copii cu vârsta mai mică de 2 ani nu au fost stabilite (vezi pct. 4.2).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro