Lorista Hl 100 mg/12,5 mg

Combinația losartan + hidroclorotiazidă este disponibilă în două concentraţii: Lorista H 50 mg/12,5 mg comprimate filmate și Lorista HL 100 mg/12,5 mg comprimate filmate.

Doze

Hipertensiune arterială Losartanul şi hidroclorotiazida (HCTZ) nu sunt destinate utilizării ca tratament iniţial, ci la pacienţi a căror tensiune arterială nu este controlată corespunzător cu losartan potasic sau hidroclorotiazidă administrate în monoterapie.

Este recomandată ajustarea dozei în ceea ce priveşte componentele individuale (losartan şi hidroclorotiazidă).

La pacienţii a căror tensiune arterială nu este controlată corespunzător, atunci când este indicat din punct de vedere clinic, poate fi luată în considerare trecerea directă de la monoterapie la administrarea combinaţiei în doză fixă.

Doza uzuală de întreținere a combinației fixe de losartan și hidroclorotiazidă este de un comprimat de Lorista H 50 mg/12,5 mg (losartan 50 mg/HCTZ 12,5 mg) o dată pe zi. La pacienţii care nu răspund adecvat la Lorista H 50 mg/12,5 mg, doza poate fi crescută la un comprimat de losartan 100 mg/ HCTZ 25 mg o dată pe zi. Doza maximă este de un comprimat de losartan 100 mg/HCTZ 25 mg o dată pe zi.

În general, efectul antihipertensiv maxim este obţinut în decurs de trei până la patru săptămâni de la iniţierea tratamentului.

Pentru pacienţii la care doza de losartan a crescut la 100 mg şi necesită un control suplimentar al tensiunii arteriale, este disponibil Lorista HL 100/12,5 (losartan 100 mg/ HCTZ 12,5 mg).

Pacienţi cu insuficienţă renală şi pacienţi care efectuează ședințe de dializă La pacienţii cu insuficienţă renală moderată (clearance al creatininei 30-50 ml/min) nu este necesară ajustarea dozei iniţiale. Comprimatele de losartan şi hidroclorotiazidă nu sunt recomandate pentru pacienţii care efectuează ședințe de dializă. Comprimatele losartan/HCTZ nu trebuie administrate la pacienţi cu insuficienţă renală severă (adică clearance al creatininei <30 ml/min) (vezi pct. 4.3).

Pacienţi cu depleţie volemică intravasculară Înainte de administrarea comprimatelor de losartan/HCTZ, trebuie corectat volumul intravascular şi/sau depleţia de sodiu.

Pacienţi cu insuficienţă hepatică La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă este contraindicată utilizarea losartan/HCTZ (vezi pct. 4.3).

Utilizare la vârstnici La vârstnici nu este de obicei necesară ajustarea dozelor.

Copii şi adolescenţi Utilizare la copii și adolescenți (<18 ani) Nu există experiență clinică la copii şi adolescenţi. Prin urmare, la copii şi adolescenţi nu trebuie administrată combinația în doză fixă losartan/hidroclorotiazidă.

Mod de administrare Lorista HL poate fi administrat în asociere cu alte medicamente antihipertensive (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 şi 5.1). Comprimatele Lorista HL trebuie înghiţite întregi, cu un pahar cu apă. Lorista HL poate fi administrat cu sau fără alimente.

Losartan

Angioedem Pacienţii cu angioedem în antecedente (edem al feţei, buzelor, faringelui şi/sau limbii) trebuie monitorizaţi cu atenţie (vezi pct. 4.8).

Hipotensiune arterială şi depleţie volemică intravasculară La pacienţii cu depleţie volumică intravasculară şi/sau depleţie de sodiu din cauza unei terapii diuretice intensive, regim alimentar cu restricţie de sare, diaree sau vărsături, poate apare hipotensiune arterială simptomatică, în special după prima doză. Înaintea administrării Lorista HL, trebuie corectat volumul intravascular şi/sau depleţia de sodiu (vezi pct. 4.2. şi 4.3.).

Dezechilibru electrolitic Dezechilibrele electrolitice sunt frecvent întâlnite la pacienţii cu insuficienţă renală, cu sau fără diabet zaharat şi trebuie corectate. Prin urmare, valorile concentraţiilor plasmatice ale potasiului precum şi clearance-ul creatininei trebuie monitorizate cu atenţie; în special pacienţii cu insuficienţă cardiacă şi cu un clearance al creatininei între 30-50 ml/ min trebuie monitorizaţi cu atenţie. Nu este recomandată administrarea concomitentă a losartan/hidroclorotiazidă cu diuretice care economisesc potasiul, suplimente de potasiu şi substituente de sare care conţin potasiu, sau alte medicamente care cresc concentraţiile plasmatice de potasiu (de exemplu, medicamentele care conțin trimetoprim) (vezi pct. 4.5).

Insuficienţă hepatică Pe baza datelor de farmacocinetică, ce demonstrează o creştere semnificativă a concentraţiilor plasmatice ale losartanului la pacienţii cirotici, se recomandă utilizarea cu precauţie a Lorista HL la pacienţii cu istoric de insuficienţă hepatică uşoară până la moderată. Nu există experienţă clinică privind administrarea losartanului la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă. Prin urmare, Lorista HL este contraindicată la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.2, 4.3 şi 5.2).

Insuficienţă renală Ca o consecinţă a inhibării sistemului renină-angiotensină-aldosteron, au fost raportate modificări ale funcţiei renale, inclusiv insuficienţă renală (în mod particular, la pacienţii a căror funcţie renală este dependentă de sistemul renină-angiotensină-aldosteron, cum sunt cei cu insuficienţă cardiacă severă sau disfuncţie renală preexistentă). Similar altor medicamente care afectează sistemul renină-angiotensină-aldosteron, la pacienţii cu stenoză bilaterală de arteră renală sau stenoză de arteră renală pe rinichi unic au fost raportate, de asemenea, creşteri ale ureei sanguine şi creatininei serice; aceste modificări ale funcţiei renale pot fi reversibile după întreruperea tratamentului. Losartan trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu stenoză bilaterală de arteră renală sau stenoză de arteră renală pe rinichi unic.

Transplant renal Nu există experiență clinică în cazul pacienţilor cu transplant renal recent.

Hiperaldosteronism primar

În general, pacienţii cu hiperaldosteronism primar nu răspund la tratamentul cu antihipertensive care acţionează prin inhibarea sistemului renină-angiotensină. Prin urmare, utilizarea Lorista HL comprimate nu este recomandată la aceşti pacienţi.

Boală coronariană şi boală cerebrovasculară Similar oricărui medicament antihipertensiv, scăderea excesivă a tensiunii arteriale la pacienţi cu afecţiune ischemică cardiovasculară şi cerebrovasculară poate determina infarct miocardic acut sau accident vascular cerebral.

Insuficienţă cardiacă Similar altor medicamente care acţionează asupra sistemului renină-angiotensină, la pacienţii cu insuficienţă cardiacă, cu sau fără insuficienţă renală, există risc de hipotensiune arterială severă şi insuficienţă renală (deseori acută).

Stenoză de valvă mitrală şi aortică, cardiomiopatie hipertrofică obstructivă Similar altor vasodilatatoare, se recomandă precauţie deosebită la pacienţii cu stenoză aortică sau mitrală, sau cardiomiopatie hipertrofică obstructivă.

Angioedem intestinal

Angioedemul intestinal a fost raportat la pacienții tratați cu blocanți ai receptorilor de angiotensină II, inclusiv losartan (vezi pct. 4.8). Acești pacienți au prezentat dureri abdominale, greață, vărsături și diaree. Simptomele s-au remis după întreruperea tratamentului cu blocanți ai receptorilor de angiotensină II. Dacă se diagnostichează angioedemul intestinal, trebuie întreruptă administrarea de losartan și trebuie inițiată monitorizarea adecvată, până la remisia completă a simptomelor.

Diferenţe etnice Cum s-a observat în cazul inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei, losartanul şi ceilalţi antagonişti ai angiotensinei sunt aparent mai puţin eficienţi în scăderea tensiunii arteriale la persoanele de rasă neagră decât la persoanele de altă rasă, posibil din cauza unei prevalenţe mai mari a valorilor scăzute ale reninei în rândul populaţiei hipertensive de rasă neagră.

Sarcină Tratamentul cu Lorista HL nu trebuie început în timpul sarcinii. În cazul în care continuarea tratamentului cu Losartan/HTCZ este considerat esenţial la pacientele care planifică o sarcină, acestea trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ cu profil de siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei sarcini, tratamentul cu Lorista HL trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se începe un tratament alternativ (vezi pct. 4.3 şi 4.6).

Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA) Există dovezi că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului creşte riscul de apariţie a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei şi de diminuare a funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută). Prin urmare, nu este recomandată blocarea dublă a SRAA prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului (vezi pct. 4.5 şi 5.1). Dacă terapia de blocare dublă este considerată absolut necesară, aceasta trebuie administrată numai sub supravegherea unui medic specialist şi cu monitorizarea atentă şi frecventă a funcţiei renale, valorilor electroliţilor şi tensiunii arteriale. Inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizaţi concomitent la pacienţii cu nefropatie diabetică.

Hidroclorotiazidă

Hipotensiune arterială şi dezechilibru hidro-electrolitic Similar tuturor tratamentelor antihipertensive, la unii pacienţi poate să apară hipotensiune arterială simptomatică. Pacienţii trebuie ţinuţi sub observaţie pentru depistarea semnelor clinice ale dezechilibrului hidric sau electrolitic, de exemplu depleţie volemică, hiponatremie, alcaloză hipocloremică, hipomagneziemie sau hipokaliemie, care pot să apară în timpul diareei intercurente sau vărsăturilor. La aceşti pacienţi trebuie efectuate determinări periodice ale electroliţilor serici, la intervale adecvate de timp. Pe vreme caniculară, la pacienţii cu edeme poate să apară hiponatremie diluţională.

Efecte metabolice şi endocrine Tratamentul cu tiazide poate modifica toleranţa la glucoză. Poate fi necesară ajustarea dozelor de medicamente antidiabetice, inclusiv insulină (vezi pct. 4.5). În timpul tratamentului cu tiazide, diabetul zaharat latent poate deveni manifest.

Tiazidele pot scădea excreţia urinară de calciu şi pot determina creşterea uşoară şi intermitentă a calciului seric. O hipercalcemie marcată poate fi indicatorul unui hiperparatiroidism latent. Administrarea tiazidelor trebuie întreruptă înaintea efectuării testelor pentru funcţia paratiroidiană.

Tratamentul cu diuretice tiazidice poate fi asociat cu creşteri ale valorilor colesterolemiei şi trigliceridemiei.

La unii pacienţi, tratamentul cu tiazide poate precipita hiperuricemia şi/sau guta. Deoarece losartanul scade concentraţia acidului uric, combinaţia în doză fixă de losartan cu hidroclorotiazidă atenuează hiperuricemia indusă de diuretic.

Insuficienţă hepatică Tiazidele trebuie utilizate cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau afecțiune hepatică progresivă, deoarece aceasta poate determina colestază intrahepatică, iar modificări minore ale echilibrului hidroelectrolitic pot precipita coma hepatică. Lorista HL este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.3 şi 5.2).

Cancer cutanat de tip non-melanom A fost observat un risc crescut de cancer cutanat de tip non-melanom (non-melanoma skin cancer – NMSC) [carcinom cu celule bazale (BCC) și carcinom cu celule scuamoase (SCC)] asociat cu expunerea la creșterea dozei cumulative de hidroclorotiazidă (HCTZ) în două studii epidemiologice bazate pe Registrul național de cancer din Danemarca. Efectele de fotosensibilizare ale HCTZ ar putea constitui un mecanism posibil pentru NMSC. Pacienții tratați cu HCTZ trebuie să fie informați cu privire la riscul de NMSC și să li se recomande să își examineze regulat pielea pentru depistarea oricăror leziuni noi și să raporteze imediat orice leziuni cutanate suspecte. Pentru a minimiza riscul de cancer cutanat, pacienților trebuie să li se recomande posibilele măsuri preventive, cum ar fi expunerea limitată la lumina solară și la razele UV și, în cazul expunerii, utilizarea unei protecții adecvate. Leziunile cutanate suspecte trebuie examinate imediat, examinarea putând include investigații histologice și biopsii. De asemenea, poate fi necesară reconsiderarea utilizării HCTZ la pacienții diagnosticați anterior cu NMSC (vezi și pct. 4.8).

Toxicitate respiratorie acută După administrarea de hidroclorotiazidă au fost raportate cazuri grave foarte rare de toxicitate respiratorie acută, inclusiv sindrom de detresă respiratorie acută (ARDS). Edemele pulmonare apar de obicei în decurs de câteva minute până la câteva ore de la administrarea de hidroclorotiazidă. La debut, simptomele includ dispnee, febră, deteriorare pulmonară și hipotensiune. Dacă se suspectează diagnosticul de ARDS, trebuie retras Lorista HL 100 mg/12,5 mg și trebuie administrat tratament adecvat. Hidroclorotiazida este contraindicată la pacienți cu ARDS anterior în urma administrării de hidroclorotiazidă.

Efuziune coroidiană, miopie acută și glaucom secundar acut cu unghi închis

Sulfonamidele sau derivatele de sulfonamidă pot provoca o reacție idiosincratică ce duce la efuziune coroidiană cu defect de câmp vizual, miopie tranzitorie și glaucom acut cu unghi închis. Simptomele includ un debut acut al scăderii acuităţii vizuale sau durere oculară şi se manifestă, de obicei, într-un interval de ore până la câteva săptămâni de la iniţierea tratamentului. Glaucomul acut cu unghi închis netratat poate duce la pierderea permanentă a vederii. Tratamentul principal este întreruperea hidroclorotiazidei, în cel mai scurt timp. În cazul în care presiunea intraoculară nu poate fi controlată, poate fi luată în considerare iniţierea promptă a unui tratament medicamentos sau chirurgical. Factorii de risc pentru apariţia glaucomului acut cu unghi închis pot include antecedente de alergie la penicilină sau sulfonamidă.

Alte atenționări La pacienţii cărora li se administrează tiazide, cu sau fără antecedente de alergie sau de astm bronşic, pot apărea reacţii de hipersensibilitate. La administrarea de tiazide au fost raportate exacerbări sau declanşări ale lupusului eritematos sistemic.

Lorista HL conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

În studiile clinice cu losartan potasic şi hidroclorotiazidă, nu au apărut reacţii adverse specifice acestei combinaţii. Reacţiile adverse apărute au fost cele cunoscute la utilizarea losartan potasic şi/sau hidroclorotiazidă.

În studiile clinice controlate efectuate pentru hipertensiune arterială esenţială, senzaţia de ameţeală a fost singura reacţie adversă raportată ca fiind asociată administrării medicamentului şi care a apărut cu o incidenţă mai mare decât la placebo la 1% sau mai mulţi dintre pacienţii trataţi cu losartan şi hidroclorotiazidă.

S-au observat reacţii adverse ce ţin de componentele individuale, care pot apărea şi în cazul combinaţiei losartan potasic/hidroclorotiazidă:

Losartan Următoarele reacţii adverse au fost raportate pentru losartan în studii clinice și din experienţa de după punerea pe piaţă.

Tulburări cardiace hipotensiune arterială, hipotensiune arterială mai puțin ortostatică, sternalgie, angină pectorală, bloc AV de frecvente gradul II, eveniment cerebrovascular, infarct miocardic, palpitații, aritmie (fibrilație atrială, bradicardie sinusală, tahicardie, tahicardie ventriculară, fibrilație ventriculară) Tulburări acustice şi vertij, tinitus mai puțin vestibulare frecvente Tulburări oculare vedere neclară, arsuri/înțepături oculare, mai puțin conjunctivită, scăderea acuității vizuale frecvente Tulburări gastro-intestinale durere abdominală, greață, diaree, dispepsie frecvente constipație, durere dentară, xerostomie, flatulență, mai puțin gastrită, vărsături, blocaj intestinal frecvente angioedem intestinal rare pancreatită cu frecvenţă necunoscută Tulburări generale şi la astenie, fatigabilitate, durere toracică frecvente nivelul locului de edem facial, edem, febră mai puțin administrare frecvente simptome asemănătoare gripei, indispoziție cu frecvenţă necunoscută Tulburări hepatobiliare tulburări ale funcției hepatice cu frecvenţă necunoscută Tulburări ale sistemului hipersensibilitate: reacții anafilactice, angioedem, rare imunitar incluzând edem laringian și glotic, care duce la obstrucție a căilor respiratorii și/sau edem facial, al buzelor, faringian și/ sau lingual; la unii dintre acești pacienți angioedemul a fost raportat în antecedente în asociere cu administrarea altor medicamente, inclusiv cu inhibitori ECA Tulburări metabolice şi de anorexie, gută mai puțin nutriţie frecvente Tulburări musculo-scheletice crampe musculare, durere de spate, durere a frecvente şi ale ţesutului conjunctiv membrului inferior, mialgie durere a brațului, edem articular, durere de mai puțin genunchi, durere musculo-scheletică, durere a frecvente umărului, rigiditate, artralgii, artrite, coxalgie, fibromialgie, slăbiciune musculară rabdomioliză cu frecvenţă necunoscută Tulburări ale sistemului cefalee, amețeli frecvente nervos nervozitate, parestezii, neuropatie periferică, tremor, mai puțin migrenă, sincopă frecvente disgeuzie cu frecvenţă necunoscută Tulburări psihice insomnie frecvente anxietate, tulburare de anxietate, tulburare de mai puțin panică, confuzie, depresie, vise anormale, tulburări frecvente de somn, somnolență, tulburări de memorie Tulburări renale şi ale căilor disfuncție renală, insuficiență renală frecvente urinare

nicturie, poliurie, infecție a tractului urinar mai puțin frecvente Tulburări ale aparatului scăderea libidoului, disfuncție erectilă/impotență mai puțin genital şi sânului frecvente Tulburări respiratorii, tuse, infecții ale tractului respirator superior, frecvente toracice şi mediastinale congestie nazală, sinuzită, afectare a sinusurilor disconfort faringian, faringită, laringită, dispnee, mai puțin bronșită, epistaxis, rinită, congestie respiratorie frecvente Afecţiuni cutanate şi ale alopecie, dermatită, piele uscată, eritem, înroșirea mai puțin ţesutului subcutanat feței, fotosensibilitate, prurit, erupție cutanată frecvente tranzitorie, urticarie, transpirații Tulburări vasculare vasculită mai puțin frecvente hipotensiune arterială ortostatică dependentă de cu frecvenţă doză necunoscută Investigaţii diagnostice hiperkaliemie, scăderea ușoară a hematocritului și frecvente hemoglobinei, hipoglicemie creșterea ușoară a uremiei și creatininemiei mai puțin frecvente creșterea concentrațiilor enzimelor hepatice și foarte rare bilirubinei hiponatremie cu frecvenţă necunoscută

Hidroclorotiazidă

Tulburări gastro-intestinale sialoadenită, spasme, iritarea mai puțin frecvente stomacului, greață, vărsături, diaree, constipație Tulburări hepatobiliare icter (colestază intrahepatică), mai puțin frecvente pancreatită Afecţiuni cutanate şi ale fotosensibilitate, urticarie, necroliză mai puțin frecvente ţesutului subcutanat toxică epidermică lupus eritematos cutanat cu frecvenţă necunoscută Tulburări musculo-scheletice crampe musculare mai puțin frecvente şi ale ţesutului conjunctiv Tulburări renale şi ale căilor glicozurie, nefrită interstițială, mai puțin frecvente urinare disfuncție renală, insuficiență renală Tulburări generale şi la febră, amețeli mai puțin frecvente nivelul locului de administrare Cancer cutanat de tip non-melanom: Pe baza datelor disponibile obținute din studiile epidemiologice, a fost observată o asociere între HCTZ și NMSC dependentă de doza cumulativă (vezi și pct. 4.4 și 5.1).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la: Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro website: www.anm.ro