Lorista 50 mg

Doze Hipertensiune arterială La majoritatea pacienţilor doza uzuală iniţială şi de întreţinere este 50 mg losartan o dată pe zi. Efectul antihipertensiv maxim este atins în 3 până la 6 săptămâni după iniţierea tratamentului. Unii pacienţi pot obţine un beneficiu suplimentar prin creşterea dozei la 100 mg o dată pe zi (dimineaţa).

Losartanul poate fi administrat în asociere cu alte medicamente antihipertensive, în special cu diuretice (de exemplu, hidroclorotiazida) (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 şi 5.1).

Pacienţi hipertensivi cu diabet zaharat de tip 2 şi proteinurie ≥0,5 g/zi Doza uzuală iniţială este 50 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul tensiunii arteriale, doza poate fi crescută până la 100 mg o dată pe zi, începând de la o lună după iniţierea tratamentului. Losartanul poate fi administrat în asociere cu alte medicamente antihipertensive (de exemplu diuretice, blocante ale canalelor de calciu, alfa-sau beta-blocante şi medicamente cu acţiune centrală) precum şi în asociere cu insulină sau alte antidiabetice orale utilizate în mod frecvent (de exemplu sulfonilureice, glitazone şi inhibitori de glucozidază).

Insuficienţă cardiacă La pacienţii cu insuficienţă cardiacă, doza iniţială uzuală de losartan este de 12,5 mg o dată pe zi. În general, doza trebuie stabilită treptat, la intervale de o săptămână (adică 12,5 mg zilnic, 25 mg zilnic, 50 mg zilnic), până la doza uzuală de întreţinere de 50 mg o dată pe zi, în funcţie de tolerabilitate.

Reducerea riscului de accident vascular cerebral la pacienţi hipertensivi cu hipertrofie ventriculară stângă documentată prin ECG Doza iniţială uzuală este 50 mg losartan o dată pe zi. În funcţie de răspunsul tensiunii arteriale, poate fi adăugată o doză mică de hidroclorotiazidă şi/sau doza de losartan poate fi crescută la 100 mg o dată pe zi.

Grupe speciale de pacienţi

Utilizare la pacienţii cu depleţie volemică intravasculară Pentru pacienţii cu depleţie volemică intravasculară (de exemplu cei trataţi cu doze mari de diuretice), trebuie luată în considerare administrarea unei doze iniţiale de 25 mg o dată pe zi (vezi pct. 4.4).

Utilizare la pacienţii cu insuficienţă renală şi pacienţii care efectuează şedinţe de hemodializă La pacienţii cu insuficienţă renală şi pacienţii care efectuează şedinţe de hemodializă nu este necesară ajustarea dozei.

Utilizare la pacienţii cu insuficienţă hepatică La pacienţii cu antecedente de insuficienţă hepatică, trebuie luată în considerare administrarea unei doze mai mici. Nu există date suficiente la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă. De aceea, losartanul este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.3 şi 4.4).

Copii şi adolescenţi Nu există suficiente date privind eficacitatea şi siguranţa administrării losartanului în tratamentul hipertensiunii arteriale la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 18 ani (vezi pct. 5.1). La copiii hipertensivi cu vârsta de peste 1 lună, nu există suficiente date privind farmacocinetica medicamentului (vezi pct. 5.2).

Pentru pacienţii care pot înghiţi comprimate şi greutate >20 kg până la <50 kg, doza uzuală recomandată este de 25 mg o dată pe zi. În cazuri excepţionale, doza poate fi crescută până la maxim 50 mg, o dată pe zi. Dozele trebuie ajustate în funcţie de răspunsul tensiunii arteriale la tratament.

La pacienţii cu greutate >50 kg, doza uzuală recomandată este de 50 mg o dată pe zi. În cazuri excepţionale, doza poate fi crescută până la maxim 100 mg o dată pe zi. La copii şi adolescenţi nu a fost studiată administrarea de doze mai mari de 1,4 mg/kg (sau peste 100 mg) pe zi.

Losartanul nu este recomandat la copiii cu vârsta sub 6 ani, deoarece nu există suficiente date clinice.

Medicamentul nu este recomandat la copiii şi adolescenţii cu rata filtrării glomerulare <30 ml/ min / 1,73 m2 suprafaţă corporală, deoarece nu există date clinice (vezi şi pct. 4.4).

De asemenea, losartanul nu este recomandat la copiii şi adolescenţii cu insuficienţă hepatică (vezi şi pct. 4.4).

Utilizare la vârstnici Deşi trebuie luată în considerare iniţierea tratamentului cu doza de 25 mg la pacienţii cu vârsta de peste 75 ani, de obicei, nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici.

Mod de administrare

Comprimatele trebuie administrate cu un pahar cu apă. Losartanul poate fi administrat cu sau fără alimente.

Hipersensibilitate Angioedem: pacienţii cu antecedente de angioedem (edem facial, labial, faringo-laringian şi/sau lingual) trebuie monitorizaţi cu atenţie (vezi pct. 4.8).

Hipotensiune arterială şi dezechilibru hidro-electrolitic La pacienţii cu depleţie volemică şi/sau depleţie de sodiu determinate de tratament cu doze mari de diuretice, dietă hiposodată, diaree sau vărsături, poate apărea hipotensiune arterială simptomatică, în special la iniţierea terapiei sau la creşterea dozei. Aceste afecţiuni trebuie corectate înaintea administrării losartanului sau se recomandă utilizarea unei doze iniţiale mai mici (vezi pct. 4.2). Aceste recomandări sunt valabile şi în cazul copiilor cu vârsta de 6 până la 18 ani.

Dezechilibru electrolitic La pacienţii cu insuficienţă renală, cu sau fără diabet zaharat, dezechilibrele electrolitice sunt frecvente şi trebuie corectate. Într-un studiu clinic efectuat la pacienţi cu diabet zaharat de tip 2 şi nefropatie, incidenţa hiperkaliemiei a fost mai mare în grupul tratat cu losartan comparativ cu grupul la care s-a administrat placebo (vezi pct. 4.8). De aceea, trebuie monitorizate concentraţiile plasmatice ale potasiului şi creatininei, în special la pacienţii cu insuficienţă cardiacă şi clearance-ul creatininei între 30-50 ml/ min. Utilizarea concomitentă a losartanului cu diuretice care economisesc potasiul, suplimente de potasiu şi substituenţi de sare care conţin potasiu nu este recomandată (vezi pct. 4.5).

Insuficienţă hepatică Pe baza datelor de farmacocinetică care demonstrează creşteri semnificative ale concentraţiilor plasmatice ale losartanului la pacienţii cu ciroză hepatică, trebuie luată în considerare utilizarea unei doze mai mici la pacienţii cu antecedente de insuficienţă hepatică. Nu există date clinice privind

utilizarea losartanului la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă. De aceea, losartanul nu trebuie administrat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.2 şi 5.2). De asemenea, losartanul nu este indicat la copiii şi adolescenţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.2).

Insuficienţă renală Ca o consecinţă a inhibării sistemului renină-angiotensină, au fost raportate modificări ale funcţiei renale, inclusiv insuficienţă renală (în particular, la pacienţii a căror funcţie renală este dependentă de sistemul renină-angiotensină-aldosteron, cum sunt cei cu insuficienţă cardiacă severă sau disfuncţii renale preexistente). De asemenea, similar altor medicamente care influenţează sistemul renină-angiotensină-aldosteron, au fost raportate creşteri ale uremiei şi creatininemiei la pacienţii cu stenoză bilaterală de arteră renală sau stenoza arterei renale pe rinichi unic funcţional; aceste modificări ale funcţiei renale pot fi reversibile la întreruperea tratamentului. Losartanul trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu stenoză bilaterală de arteră renală sau stenoză a arterei renale pe rinichi unic funcţional.

Utilizare la copii şi adolescenţi cu insuficienţă renală Losartan nu este recomandat la copiii şi adolescenţii cu rata filtrării glomerulare <30ml/ min/1,73 m2 suprafaţă corporală, deoarece nu există date clinice (vezi pct. 4.2). În timpul tratamentului cu losartan, funcţia renală poate fi afectată, de aceea este necesară monitorizarea regulată. Acest lucru este valabil mai ales în cazul în care losartanul este administrat în cursul altor afecţiuni (febră, deshidratare) cu potenţial de afectare a funcţiei renale.

S-a observat că utilizarea concomitentă de losartan şi inhibitori ECA determină disfuncţie renală; de aceea, utilizarea concomitentă nu este recomandată (vezi pct. 4.5).

Transplant renal Nu există date referitoare la utilizarea medicametului la pacienţii cu transplant renal recent.

Hiperaldosteronism primar Pacienţii cu hiperaldosteronism primar nu răspund, în general, la administrarea de medicamente antihipertensivele care acţionează prin inhibarea sistemului renină-angiotensină. De aceea, utilizarea losartanului nu este recomandată la aceşti pacienţi.

Boală coronariană şi boală cerebrovasculară Similar oricărui medicament antihipertensiv, scăderea excesivă a tensiunii arteriale la pacienţii cu ischemie cardiacă şi boală cerebrovasculară poate produce infarct miocardic sau accident vascular cerebral.

Insuficienţă cardiacă Similar altor medicamente care acţionează asupra sistemului renină-angiotensină, la pacienţii cu insuficienţă cardiacă, cu sau fără insuficienţă renală, există riscul apariţiei hipotensiunii arteriale severe şi insuficienţei renale (deseori acută). Nu există date clinice suficiente cu privire la utilizarea losartanului la pacienţii cu insuficienţă cardiacă şi insuficienţă renală severă concomitentă, la pacienţii cu insuficienţă cardiacă severă (clasă NYHA IV) şi la pacienţii cu insuficienţă cardiacă şi aritmii cardiace simptomatice care pot pune viaţa în pericol. De aceea, losartanul trebuie utilizat cu precauţie la aceste grupe de pacienţi. Asocierea losartanului cu un beta-blocant trebuie utilizată cu precauţie (vezi pct. 5.1).

Stenoză aortică şi mitrală, cardiomiopatie hipertrofică obstructivă Similar utilizării altor vasodilatatoare, la pacienţii cu stenoză aortică şi mitrală sau cardiomiopatie hipertrofică obstructivă este necesară precauţie deosebită.

Excipienți Acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Sarcină

Tratamentul cu losartan nu trebuie început în timpul sarcinii. Cu excepţia cazului în care continuarea tratamentului cu losartan este considerată esenţială, pacientele care planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ, cu profil de siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei sarcini, tratamentul cu losartan trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se va începe un tratament alternativ (vezi pct. 4.3 şi 4.6).

Alte atenţionări şi precauţii Similar inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei, losartanul şi alţi antagonişti ai angiotensinei par a avea o eficacitate mai redusă în scăderea tensiunii arteriale la populaţia aparţinând rasei negre comparativ cu celelalte rase, posibil datorită unei prevalenţe mai mari a concentraţiilor plasmatice reduse de renină la pacienţii hipertensivi aparţinând rasei negre.

Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA) Există dovezi că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului creşte riscul de apariţie a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei şi de diminuare a funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută). Prin urmare, nu este recomandată blocarea dublă a SRAA prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului (vezi pct. 4.5 şi 5.1). Dacă terapia de blocare dublă este considerată absolut necesară, aceasta trebuie administrată numai sub supravegherea unui medic specialist şi cu monitorizarea atentă şi frecventă a funcţiei renale, valorilor electroliţilor şi tensiunii arteriale. Inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizaţi concomitent la pacienţii cu nefropatie diabetică.

Losartanul a fost evaluat în următoarele studii clinice:

• în studii clinice controlate la >3000 pacienţi adulţi, cu vârsta de 18 ani şi peste, cu hipertensiune arterială esenţială,
• într-un studiu clinic controlat la 177 copii hipertensivi cu vîrsta de 6 până la 16 ani
• într-un studiu clinic controlat la >9000 pacienţi hipertensivi cu vârsta de 55 până la 80 ani cu hipertrofie ventriculară stângă (vezi studiul LIFE, pct. 5.1)

• într-un studiu clinic controlat la >7700 pacienţi adulţi cu insuficienţă cardiacă cronică (vezi studiile ELITE1, ELITE2 şi HEAAL, pct. 5.1)
• într-un studiu clinic controlat la >1500 pacienţi cu diabet zaharat tip 2 şi proteinurie, cu vârsta de 31 ani şi peste )vezi studiul RENAAL, pct. 5.1).

În aceste studii clinice, reacţia adversă cea mai frecventă a fost ameţeala.

Tabel 1. Frecvenţa reacţiilor adverse identificate în studiile clinice controlate placebo şi din perioada de după punere pe piaţă

Reacţie adversă Frecvenţa reacţiei adverse în funcţie de indicaţie Altele Hipertensiune Pacienţi Insuficienţă Hipertensiune Perioada arterială hipertensivi cardiacă arterială şo de după cu cronică diabet punere pe hipertrofie zaharat tip 2 piaţă ventriculară cu afectare stângă renală Tulburări hematologice şi limfatice anemie cu frecvenţă frecvente necunoscută cu frecvenţă trombocitopenie necunoscută Tulburări ale sistemului imunitar Reacţii de hipersensibilitate, reacţii anafilactice, rare angioedem, şi vasculită Tulburări psihice cu frecvenţă depresie necunoscută Tulburări ale sistemului nervos ameţeli frecvente frecvente frecvente frecvente mai puţin somnolenţă frecvente mai puţin mai puţin cefalee frecvente frecvente tulburări ale mai puţin somnului frecvente parestezie rare cu frecvenţă migrenă necunoscută cu frecvenţă disgeuzie necunoscută Tulburări acustice şi vestibulare vertij frecvente frecvente cu frecvenţă tinitus necunoscută Tulburări cardiace

mai puţin palpitaţii frecvente mai puţin angină pectorală frecvente sincopă rare fibrilaţie atrială rare accident vascular rare cerebral Tulburări vasculare hipotensiune arterială ortostatică (inclusiv efecte mai puţin frecvente frecvente ortostatice frecvente dependente de doză) ║

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale mai puţin dispnee frecvente mai puţin cu frecvenţă tuse frecvente necunoscută Tulburări gastro-intestinale mai puţin durere abdominală frecvente mai puţin constipaţie frecvente mai puţin cu frecvenţă diaree frecvente necunoscută mai puţin greaţă frecvente mai puţin vărsături frecvente Tulburări hepatobiliare cu frecvenţă pancreatită necunoscută hepatită rare cu frecvenţă disfuncţie hepatică necunoscută Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat mai puţin cu frecvenţă urticarie frecvente necunoscută mai puţin cu frecvenţă prurit frecvente necunoscută erupţie cutanată mai puţin mai puţin cu frecvenţă tranzitorie frecvente frecvente necunoscută cu frecvenţă fotosensibilitate necunoscută Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv cu frecvenţă mialgie necunoscută cu frecvenţă artralgie necunoscută cu frecvenţă rabdomioliză necunoscută Tulburări renale şi ale căilor urinare disfuncţie renală frecvente

insuficienţă renală frecvente Tulburări ale aparatului genital şi sânului disfuncţie erectilă / cu frecvenţă impotenţă necunoscută Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare mai puţin mai puţin astenie frecvente frecvente frecvente frecvente mai puţin mai puţin fatigabilitate frecvente frecvente frecvente frecvente mai puţin edeme frecvente cu frecvenţă stare generală de rău necunoscută Investigaţii diagnostice hiperkaliemie mai puţin frecvente frecvente‡ frecvente† creşterea concentraţiilor alanin-rare aminotransferazei (ALT) § creşterea uremiei, creatininemiei şi frecvente potasemiei hiponatremie cu frecvenţă necunoscută hipoglicemie frecvente  Inclusiv edem laringian, glotic, facial, al buzelor, faringian şi/sau lingual (care determină obstrucţia căilor respiratorii superioare); la unii dintre aceşti pacienţi a fost raportat angioedem, în asociere cu administrarea altor medicamente, inclusiv inhibitori ECA.  Inclusiv purpură Henoch-Schönlein. ║ În special la pacienţii cu depleţie intravasculară, de ex. pacienţi cu insuficienţă cardiacă severă sau cei în tratament cu doze mari de diuretice. † Frecvent la pacienţii trataţi cu losartan 150 mg în loc de losartan 50 mg. ‡ Într-un studiu clinic la pacienţi cu diabet zaharat tip 2 şi nefropatie, 9,9% dintre pacienţii trataţi cu losartan comprimate, au dezvoltat hiperkaliemie >5,5 mmol/l comparativ cu 3,4% dintre pacienţii trataţi cu placebo. § De obicei s-a rezolvat la întreruperea tratamentului.

Următoarele reacţii adverse au apărut mai frecvent la pacienţii trataţi cu losartan, comparativ cu pacienţii trataţi cu placebo (cu frecvenţă necunoscută): durere dorsală, infecţie a tractului urinar şi simptome gripale. Tulburări renale şi ale căilor urinare Ca o consecinţă a inhibării sistemului renină-angiotensină-aldosteron, la pacienţii cu risc crescut au fost raportate tulburări ale funcţiei renale, incluzând insuficienţă renală; aceste modificări ale funcţiei renale pot fi reversibile la întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.4)

Copii şi adolescenţi Profilul reacţiilor adverse la copii pare similar celui de la adulţi. Datele clinice pentru grupele de populaţie infantilă sunt limitate.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului

naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro. Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.