Loperamid Laropharm 2 mg
Capsule · DCI: Loperamidum
Loperamid Laropharm conţine clorhidratul de loperamidă, care aparţine unui grup de medicamente denumite antidiareice.
De unde vin aceste informații? Pacient = Prospect · Medic = RCP. Ambele aprobate de ANMDMR.
Nu reformulăm liber textul medical. „Pentru pacient” urmează Prospectul; „Pentru medic” urmează Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP). Fiecare secțiune indică documentul-sursă.
Loperamid Laropharm conţine clorhidratul de loperamidă, care aparţine unui grup de medicamente denumite antidiareice. În caz de diaree, Loperamid Laropharm 2 mg capsule face scaunele mai consistente şi mai puţin frecvente. Loperamid Laropharm 2 mg capsule se utilizează pentru tratamentul unui episod de: diaree acută la adulţi şi adolescenţi cu vârsta mai mare de 12 ani; diaree asociată cu sindromul colonului iritabil la adulţi cu vârsta mai mare de 18 ani.
- Tratamentul simptomatic al diareei acute la adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani.
- Tratamentul simptomatic al episoadelor acute de diaree asociată sindromului de colon iritabil la adulţi cu vârsta mai mare de 18 ani, după confirmarea diagnosticului.
- sunteţi alergic (hipersensibil) la clorhidrat de loperamidă sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la punctul 6);
- aveţi vârsta mai mică de 12 ani în cazul tratării diareei acute (forma şi concentraţia Loperamid Laropharm 2 mg capsule nu sunt destinate administrării pentru această categorie de vârstă);
- aveţi vârsta mai mică de 18 ani în cazul tratării diareei asociate sindromului de colon iritabil;
- diareea apare în timpul tratamentului cu antibiotice (cu spectru larg); poate fi semnul unei colite pseudomembranoase, caz în care nu se recomandă tratamentul cu clorhidratul de loperamidă;
- dacă aveţi o inflamaţie a abdomenului inferior (de exemplu colită ulceroasă sau colită pseudomembranoasă ca rezultat al utilizării antibioticelor);
- aveţi dizenterie – diaree cu sânge în scaun sau febră;
- medicul dumneavoastră v-a comunicat să evitaţi utilizarea medicamentelor cu acţiune de încetinire a motilităţii gastro-intestinale: risc crescut de complicaţii precum ileus, megacolon sau megacolon toxic;
- sunteţi constipat sau abdomenul dumneavoastră este balonat.
Hipersensibilitate la clorhidrat de loperamidă sau la oricare dintre excipienţi (enumeraţi la punctul 6.1). Copii cu vârsta sub 12 ani (datorită formei farmaceutice şi concentraţiei).
Loperamida nu trebuie utilizată ca tratament de bază:
- la pacienţii cu dizenterie acută, caracterizată prin scaune cu sânge şi febră mare;
- la pacienţii cu colită ulceroasă acută;
- la pacienţii cu enterocolită bacteriană determinată de microorganisme agresive, incluzând Salmonella, Shigella şi Campylobacter;
- la pacienţii cu colită pseudomembranoasă asociată cu administrarea antibioticelor cu spectru larg.
În general, loperamida nu trebuie administrată în cazul în care trebuie evitată inhibarea peristaltismului, datorită posibilului risc de complicaţii semnificative, incluzând: ileus, megacolon şi megacolon toxic. Administrarea loperamidei trebuie întreruptă prompt dacă apar: constipaţie, distensie abdominală sau ileus.
Informația pentru pacient nu este disponibilă; consultați Prospectul oficial.
Se recomandă evitarea administrării concomitente a medicamentelor cu acţiune identică sau asemănătoare. Date non-clinice au arătat că loperamida este un substrat pentru glicoproteina P. Administrarea concomitentă a loperamidei (în doză unică de 16 mg) cu chinidină sau ritonavir, ambele inhibitoare de glicoproteină-P, a avut ca rezultat o creştere de 2–3 ori a concentraţiei plasmatice a loperamidei. Nu se cunoaşte importanţa clinică a acestei interacţiuni farmacocinetice cu inhibitori ai glicoproteinei P în cazul în care loperamida este administrată în doza recomandată. Administrarea concomitentă de loperamidă (o doză unică de 4 mg) şi itraconazol, un inhibitor al CYP3A4 şi al glicoproteinei P, a dus la o creştere de 3-4 ori a concentraţiei plasmatice de loperamidă. În acelaşi studiu, asocierea cu gemfibrozil, un inhibitor al CYP2C8, a dus la o creştere de aproximativ două ori a concentraţiei plasmatice a loperamidei. Nivelul concentraţiei plasmatice maxime a loperamidei a crescut de 4 ori la asocierea itraconazolului cu gemfibrozilul, iar expunerea plasmatică totală a fost de 13 ori mai mare. Aceste creşteri nu au fost asociate cu manifestări la nivelul sistemului nervos central (SNC), aşa cum arată testele psihomotorii (de ex. somnolenţa subiectivă şi testul Digit Symbol Substitution Test).
Administarea concomitentă de loperamidă (o doză unică de 16 mg) şi ketoconazol, un inhibitor al CYP3A4 şi glicoproteinei P, a dus la creşterea de 5 ori a concentraţiilor plasmatice ale loperamidei. Această creştere nu a fost asociată cu amplificarea efectelor farmacodinamice, măsurată prin pupilometrie.
Asocierea cu desmopresină administrată oral a dus la o creştere de 3 ori a concentraţiilor plasmatice ale acesteia, probabil datorită unei motilităţi gastro-intestinale încetinite.
Este posibil ca medicamentele cu proprietăţi farmacologice similare să potențeze efectul loperamidei, iar medicamentele care accelerează tranzitul gastrointestinal să scadă efectul său.
Deşi studiile preclinice nu au evidenţiat potenţial embriotoxic sau teratogen pentru clorhidratul de loperamidă, iar excreţia medicamentului în laptele matern este în concentraţii foarte mici, se recomandă evitarea administrării în sarcină şi alăptare. Eventuala administrare în aceste situaţii se va face strict la recomandarea şi sub supravegherea specialistului, după atenta cântărire a raportului beneficiu – risc. Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Deşi studiile efectuate la animale nu au evidenţiat efecte embriotoxice şi teratogene, iar la om, loperamida se excretă în laptele matern în cantităţi foarte mici, administrarea medicamentului în timpul sarcinii, în special în cursul primului trimestru şi în timpul alăptării nu este recomandată.
Ce conţine Loperamid Laropharm 2 mg capsule
- Substanţa activă este clorhidratul de loperamidă. Fiecare capsulă conţine clorhidrat de loperamidă 2 mg.
- Celelalte componente sunt: conţinutul capsulei – amidon de porumb, lactoză monohidrat, talc, stearat de magneziu; învelişul capsulei – dioxid de titan (E171), albastru strălucitor FCF (E133), carmoisină (E122), gelatină.
Cum arată Loperamid Laropharm 2 mg capsule şi conţinutul ambalajului Loperamid Laropharm 2 mg se prezintă sub formă de capsule de mărime 2, cu cap albastru opac şi corp roz opac, conţinând o pulbere de culoare albă până la aproape albă. Este ambalat în cutie cu un blister a 10 capsule.
Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi fabricantul S.C. Laropharm S.R.L. Şoseaua Alexandriei nr. 145 A, Bragadiru, Judeţul Ilfov, România Tel/Fax: 021.369.32.02/03/06 E-mail: contact@laropharm.ro
Acest prospect a fost revizuit în aprilie 2018.
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro/
Fiecare capsulă conţine clorhidrat de loperamidă 2 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 126 mg, carmoisină (E122). Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
Conţinutul capsulei Amidon de porumb Lactoză monohidrat Talc Stearat de magneziu
Învelişul capsulei Dioxid de titan (E171) Albastru strălucitor FCF (E133) Carmoisină (E122) Gelatină
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor. Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe ambalaj după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
A se păstra la temperaturi sub 25oC, în ambalajul original.
Nu aruncați nici un medicament pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncați medicamentele pe care nu le mai folosiți. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
4 ani
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.