Acasă/ Medicamente/ Loditer
J01DH02 · Alte antibiotice betalactamice carbapeneme Prescripție restrictivă

Loditer 1000 mg

Pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă · DCI: Meropenemum

Loditer conţine substanţa activă meropenem şi aparţine unui grup de medicamente numite antibiotice carbapeneme.

Cum citiți informația
De unde vin aceste informații? Pacient = Prospect · Medic = RCP. Ambele aprobate de ANMDMR.

Nu reformulăm liber textul medical. „Pentru pacient” urmează Prospectul; „Pentru medic” urmează Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP). Fiecare secțiune indică documentul-sursă.

Loditer conţine substanţa activă meropenem şi aparţine unui grup de medicamente numite antibiotice carbapeneme. Acesta acţionează prin distrugerea bacteriilor, care pot determina infecţii grave.

Loditer este utilizat pentru a trata la adulți și copii cu vârsta de 3 luni și peste următoarele:

  • Infecţie care afectează plămânii (pneumonie)
  • Infecţii la nivelul plămânilor şi bronşiilor la pacienţii cu fibroză chistică
  • Infecţii complicate ale tractului urinar
  • Infecţii complicate la nivelul abdomenului
  • Infecţii survenite în timpul sau după naştere
  • Infecţii complicate ale pielii şi ţesuturilor moi
  • Infecţii bacteriene acute la nivelul creierului (meningită)

Loditer poate fi utilizat pentru tratamentul pacienţilor neutropenici cu febră suspectată a fi cauzată de o infecţie bacteriană.

Loditer poate fi utilizat pentru a trata infecţiile bacteriene ale sângelui care pot fi asociate cu un tip de infecţie menţionat mai sus.

Loditer pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii la adulţi şi la copii cu vârsta peste 3 luni (vezi pct. 4.4 şi 5.1):

  • Pneumonie severă, inclusiv pneumonie nosocomială şi pneumonie de ventilaţie
  • Infecţii bronhopulmonare în fibroza chistică
  • Infecţii complicate ale tractului urinar
  • Infecţii complicate intra-abdominale
  • Infecţii intra-şi post-partum
  • Infecţii complicate cutanate şi ale ţesuturilor moi
  • Meningită bacteriană acută

Tratamentul pentru pacienţii cu bacteriemie care apare în asociere cu sau este posibil asociată cu oricare dintre infecţiile enumerate mai sus.

Loditer poate fi utilizat în tratamentului pacienţilor cu neutropenie care prezintă febră suspectată a fi cauzată de o infecţie bacteriană.

Trebuie luate în considerare recomandările oficiale privind utilizarea corespunzătoare a antibioticelor.

Text oficial · Prospect · pct. 1RCP · pct. 4.1

Dozaj & administrare

Prospect · pct. 3 RCP · pct. 4.2

Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră, farmacistul sau asistenta medicală. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

Utilizare la adulţi ➢ Doza depinde de tipul de infecţie pe care o aveţi, localizarea infecţiei în organism şi severitatea infecţiei. Medicul dumneavoastră va decide doza de care aveţi nevoie. ➢ Doza pentru adulţi este, de regulă, între 500 mg (miligrame) şi 2 g (grame). De obicei, veţi utiliza câte o doză la fiecare 8 ore. Totuşi, este posibil să utilizaţi dozele la intervale de timp mai lungi dacă rinichii dumneavoastră nu funcţionează foarte bine.

Utilizare la copii şi adolescenţi ➢ Doza pentru copiii cu vârsta mai mare de 3 luni şi mai mică de 12 ani se decide în funcţie de vârsta şi de greutatea corporală a copilului. Doza uzuală este cuprinsă între 10 mg şi 40 mg de Loditer pentru fiecare kilogram (kg) din greutatea corporală a copilului. Doza se administrează, de regulă, la fiecare 8 ore. Copiii care cântăresc mai mult de 50 kg vor utiliza doză similară adulţilor.

Mod de administrare

➢ Meropenem va fi administrat ca injecţie sau perfuzie într-o venă mare. ➢ Medicul dumneavoastră sau asistenta medicală vă va administra Loditer. ➢ Totuşi, unii pacienţi, părinţi sau îngrijitori sunt instruiţi să administreze Loditer la domiciliu. Instrucţiunile pentru a face acest lucru sunt furnizate în acest prospect (în secţiunea numită „Instrucţiuni pentru administrarea Loditer dumneavoastră înşivă sau altcuiva, la domiciliu”). Utilizaţi întotdeauna Loditer exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie sa discutaţi cu medicul dumneavoastră daca nu sunteţi sigur. ➢ Injecţia nu trebuie amestecată cu soluţii care conţin alte medicamente sau adăugată la asemenea soluţii. ➢ Injecţia poate dura aproximativ 5 minute sau între 15 şi 30 de minute. Medicul dumneavoastră vă va spune cum să administraţi Loditer. ➢ În mod normal, injecţiile trebuie administrate la aceeaşi oră, în fiecare zi.

Dacă utilizaţi mai mult Loditer decât trebuie

Dacă utilizaţi în mod accidental o doză mai mare decât cea prescrisă, luaţi imediat legătura cu medicul dumneavoastră sau cu cel mai apropiat spital.

Dacă uitaţi să utilizaţi Loditer Dacă aţi uitat o injecţie, faceţi-o cât mai curând posibil. Dacă, însă, este aproape timpul pentru următoarea injecţie, nu mai utilizaţi injecţia uitată. Nu luaţi o doză dublă (două injecţii în acelaşi timp) pentru a compensa o doză uitată.

Dacă încetaţi să utilizaţi Loditer Nu întrerupeţi tratamentul cu Loditer decât la indicaţia medicului. Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale.

Doze Tabelul de mai jos furnizează recomandări generale cu privire la schemele de tratament.

Doza de meropenem administrată şi durata tratamentului trebuie să fie în funcţie de tipul infecţiei tratate, inclusiv severitatea acesteia şi de răspunsul clinic.

O doză de până la 2 g de trei ori pe zi la adulţi şi adolescenţi şi o doză de până la 40 mg/kg, de trei ori pe zi la copii, pot fi adecvate în mod special în cazul tratamentului unor tipuri de infecţii cum sunt cele determinate de specii bacteriene mai puţin sensibile (de exemplu Enterobacteriaceae, Pseudomonas aeruginosa, Acinetobacter spp) sau unor infecţii foarte grave.

În cazul tratării pacienţilor cu insuficienţă renală trebuie să fie luate în considerare aspecte suplimentare în ceea ce priveşte schema de tratament (vezi mai jos).

Adulţi şi adolescenţi

InfecţieDoza administrată la fiecare 8 ore
Pneumonie severă, inclusiv pneumonie nosocomială şi pneumonie de ventilaţie500 mg sau 1 g
Infecţii bronhopulmonare în fibroza chistică2 g
Infecţii complicate ale tractului urinar500 mg sau 1 g
Infecţii complicate intra-abdominale500 mg sau 1 g
Infecţii intra-şi post-partum500 mg sau 1 g
Infecţii complicate ale pielii şi a ţesuturilor moi500 mg sau 1 g
Meningită bacteriană acută2 g
Tratamentului pacienţilor cu neutropenie febrilă1 g
Clearance-ul creatininei (ml/min)Doza (pe baza intervalului de „unitate„ de doză de 500 mg, 1 g sau 2 g, vezi tabelul de mai sus)Frecvenţă
26-50o unitate de dozăla fiecare 12 ore
10-25jumătate dintr-o unitate de dozăla fiecare 12 ore
<10jumătate dintr-o unitate de dozăla fiecare 24 ore
InfecţieDoza administrată la fiecare 8 ore
Pneumonie severă, inclusiv pneumonie nosocomială şi pneumonie de ventilaţie10 sau 20 mg/kg
Infecţii bronhopulmonare în fibroza chistică40 mg/kg
Infecţii complicate ale tractului urinar10 sau 20 mg/kg
Infecţii complicate intra-abdominale10 sau 20 mg/kg
Infecţii complicate ale pielii şi a ţesuturilor moi10 sau 20 mg/kg
Meningită bacteriană acută40 mg/kg
Tratamentul pacienţilor cu neutropenie febrilă20 mg/kg

Loditer se administrează de obicei prin perfuzie intravenoasă cu durata de aproximativ 15 până la 30 de minute (vezi pct. 6.2, 6.3 şi 6.6).

Alternativ, dozele de până la 1 g pot fi administrate sub forma unei injecţii intravenoase in-bolus, cu durata de aproximativ 5 minute. Există date limitate referitoare la siguranţă în sensul susţinerii administrării unei doze de 2 g la adulţi, sub formă de injecţie intravenoasă in-bolus.

Insuficienţa renală Doza pentru adulţi şi adolescenţi trebuie ajustată atunci când clearance-ul creatininei este mai mic de 51 ml/min, după cum este indicat mai jos. Există date limitate în sensul susţinerii administrării acestor ajustări ale dozei, pentru o doză limitată de 2 g.

Loditer este eliminat prin hemodializă şi hemofiltrare. Doza necesară trebuie administrată după terminarea şedinţei de hemodializă. Nu există recomandări stabilite privind schema de tratament la pacienţii care efectuează şedinţe de dializă peritoneală. Insuficienţa hepatică Nu este necesară o ajustare a dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4).

Vârstnici Nu este necesară o ajustare a dozei la vârstnici care au o funcţie renală normală sau un clearance al creatininei mai mare de 50 ml/min.

Copii şi adolescenţi

Copii cu vârste sub 3 luni Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea tratamentului cu meropenem la copii cu vârsta sub 3 luni şi o schemă optimă de tratament nu a fost identificată. Cu toate acestea, date farmacocinetice limitate sugerează faptul că administrarea a 20 mg/kg la fiecare 8 ore ar putea reprezenta o schemă de tratament adecvată (vezi pct. 5.2).

Copii cu vârsta cuprinsă între 3 luni şi 11 ani, cu greutatea corporală până la 50 kg Schemele de tratament recomandate sunt prezentate în tabelul de mai jos:

Copii cu greutatea corporală mai mare de 50 kg Trebuie administrată doza de la adult.

Nu există experienţă privind utilizarea la copii cu insuficienţă renală.

Mod de administrare Meropenem se administrează de obicei prin perfuzie intravenoasă cu durata de aproximativ 15 până la 30 de minute (vezi pct. 6.2, 6.3 şi 6.6). Alternativ, dozele de meropenem de până la 20 mg/kg pot fi administrate sub forma unei injecţii intravenoase în bolus, cu durata de aproximativ 5 minute. Există date limitate referitoare la siguranţă în sensul susţinerii administrării unei doze de 40 mg/kg la copii, sub formă de injecţie intravenoasă în bolus. Pentru instrucțiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct 6.6.

Text oficial · Prospect · pct. 3RCP · pct. 4.2

➢ dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la meropenem sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la punctul 6). ➢ dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la alte antibiotice cum sunt peniciline, cefalosporine sau carbapeneme, întrucât aţi putea fi alergic şi la meropenem.

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct 6.1.

Hipersensibilitate la alte antibiotice din grupa carbapenemelor.

Hipersensibilitate severă (de exemplu reacţie anafilactică, reacţie cutanată severă) la orice alt tip de antibiotic betalactamic (de exemplu peniciline sau cefalosporine).

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.3

Atenționări & precauții

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.4

Înainte să utilizaţi Loditer, adresaţi-vă medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale:

➢ dacă aveţi probleme de sănătate, de exemplu probleme cu ficatul sau rinichii. ➢ dacă aţi avut diaree severă după ce aţi luat alte antibiotice.

Este posibil să aveţi rezultat pozitiv la un test (testul Coombs) ce indică prezenţa unor anticorpi care pot distruge celulele roşii sanguine. Medicul dumneavoastră va discuta acest lucru cu dumneavoastră.

Puteți prezenta semne și simptome de reacții cutanate severe (vezi pct. 4). Dacă se întâmplă acest lucru, discutați imediat cu medicul dumneavostră sau cu asistenta medicală, astfel încât simptomele să poată fi tratate.

Dacă observați dureri musculare inexplicabile, sensibilitate sau slăbiciune și/sau urină de culoare închisă, spuneți medicul imediat. Acesta poate fi un semn de degradare musculară (numită rabdomioliză), care poate duce la probleme cu rinichii.

Probleme ale ficatului Dacă observați îngălbenirea pielii și a albului ochilor, mâncărimi ale pielii, urină închisă la culoare sau scaun deschis la culoare, adresați-vă medicului dumneavoastră. Acestea pot fi semne ale unor probleme ale ficatului pe care medicul dumneavoastră trebuie să le verifice.

Dacă nu sunteți sigur dacă oricare dintre cele de mai sus se aplică în cazul dumneavoastră, discutați cu medicul dumneavoastră sau cu asistenta înainte de a utiliza meropenem.

Alegerea meropenemului pentru tratamentul unui pacient trebuie să se facă luând în considerare utilizarea adecvată a unui antibiotic din grupa carbapenemelor în funcţie de factori cum sunt severitatea infecţiei, prevalenţa rezistenţei la alte antibiotice corespunzătoare şi riscul de selecţie a tulpinilor bacteriene rezistente la carbapeneme.

Rezistenţa la Enterobacteriaceae, Pseudomonas aeruginosa, Acinetobacter spp. Rezistenţa la peneme a Enterobacteriaceae, Pseudomonas aeruginosa şi Acinetobacter spp. variază în cadrul Uniunii Europene. Medicii care prescriu sunt sfătuiţi să ia în considerare prevalenţa rezistenţei acestor bacterii la peneme.

Reacţii de hipersensibilitate Similar tuturor antibioticelor betalactamice, au fost raportate reacţii de hipersensibilitate grave şi, ocazional, letale (vezi pct. 4.3 şi 4.8). Pacienţii cu antecedente de hipersensibilitate la carbapeneme, peniciline sau alte antibiotice betalactamice pot fi hipersensibili şi la meropenem. Înainte de iniţierea tratamentului cu meropenem, trebuie făcută o anamneză atentă privind reacţii anterioare de hipersensibilitate la antibioticele betalactamice.

Dacă apare o reacţie alergică severă, trebuie să se întrerupă administrarea medicamentului şi trebuie luate măsuri adecvate.

Reacțiile adverse cutanate severe (SCAR), cum ar fi sindromul Stevens-Johnson (SJS), necroliza epidermică toxică (TEN), reacția medicamentoasă cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS), eritemul multiform (EM) și pustuloza exantematoasă acută generalizată (AGEP) au fost raportate la pacienții cărora li s-a administrat meropenem (vezi pct. 4.8). Dacă apar semne și simptome care sugerează aceste reacții, meropenem trebuie retras imediat și trebuie luat în considerare un tratament alternativ.

Ca și în cazul altor antibiotice beta-lactamice, au fost raportate reacţii de hipersensibilitate care au evoluat spre sindromul Kounis (arteriospasm coronarian alergic acut care poate duce la infarct miocardic, (vezi pct. 4.8).

Rabdomioliză A fost raportată rabdomioliză la utilizarea meropenemului. Dacă se observă semne sau simptome de rabdomioliză, tratamentul cu meropenem trebuie întrerupt și inițiat tratamentul adecvat (vezi pct. 4.8).

Colita asociată utilizării de antibiotice Colita asociată utilizării de antibiotice şi colita pseudomembranoasă au fost raportate în cazul utilizării majorităţii antibioticelor, inclusiv meropenem şi poate varia ca severitate de la o formă uşoară până la o formă care poate pune viaţa în pericol. Prin urmare, este important să se ia în considerare acest diagnostic la pacienţii ce prezintă diaree în timpul sau în urma administrării de meropenem (vezi pct. 4.8). Trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului cu meropenem şi administrarea unui tratament specific pentru Clostridium difficile. Medicamente care inhibă peristaltismul nu trebuie administrate.

Convulsii Crizele convulsive au fost raportate rar în timpul tratamentului cu carbapeneme, inclusiv meropenem (vezi pct. 4.8).

Leziuni hepatice induse medicamentos (LHIM) Funcţia hepatică trebuie monitorizată atent pe durata tratamentului cu meropenem din cauza riscului de LHIM(vezi pct. 4.8). Dacă apar LHIM severe, întreruperea tratamentului trebuie considerată ca fiind adecvată din punct de vedere clinic. Meropenem trebuie reintrodus numai dacă este evaluat ca fiind esential pentru tratament.

Utilizarea la pacienţi cu afecţiuni hepatice: în cazul pacienţilor cu tulburări hepatice preexistente funcţia hepatică trebuie monitorizată în cursul tratamentului cu meropenem. Nu este necesară o ajustare a dozei (vezi pct. 4.2).

Testul direct antiglobulină (testul Coombs) În cursul tratamentului cu meropenem este posibilă obţinerea unui rezultat pozitiv la testul Coombs direct sau indirect.

Utilizarea concomitentă cu acidul valproic/valproatul de sodiu/valpromidă Nu se recomandă utilizarea concomitentă a meropenemului cu acidul valproic/valproatul de sodiu/ valpromidă (vezi pct. 4.5).

Loditer conţine sodiu.

Loditer 500 mg: Acest medicament conţine sodiu aproximativ 45 mg per doză de 500 mg, echivalent cu 2,25% din cantitatea maximă zilnică recomandată de OMS de 2 g sodiu la un adult.

Loditer 1000 mg: Acest medicament conţine sodiu aproximativ 90 mg per doză de 1000 mg, echivalent cu 4,5% din cantitatea maximă zilnică recomandată de OMS de 2 g sodiu la un adult.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.4

Spuneţi medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi orice alte medicamente. Aceasta este din cauză că Loditer poate afecta felul cum acţionează unele medicamente iar unele medicamente pot avea un efect asupra Loditer.

În mod special, spuneţi medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale dacă luaţi oricare dintre următoarele medicamente: ➢ Probenecid (utilizat pentru tratarea gutei) ➢ Acid valproic/valproat de sodiu/valpromidă (utilizate pentru tratarea epilepsiei). Meropenem nu trebuie utilizat deoarece poate scădea efectul valproatului de sodiu. ➢ Anticoagulante orale (utilizate pentru a preveni cheagurile de sânge).

Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile cu medicamente specifice în afară de probenecid. Probenecidul se află în competiţie cu meropenem în procesul de secreţie tubulară activă şi, în acest fel, inhibă excreţia renală de meropenem, având drept efect creşterea timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare şi concentraţia plasmatică a meropenemului. Se recomandă precauţie în cazul administrării concomitente a probenecidului cu meropenemul.

Nu s-au efectuat studii pentru determinarea efectului potenţial al meropenemului asupra legării de proteinele plasmatice sau metabolizării altor medicamente. Cu toate acestea, legarea de proteinele plasmatice este atât de mică încât nu se aşteaptă apariţia unor interacţiuni cu alte medicamente datorită acestui mecanism.

Au fost raportate scăderi ale valorilor sanguine ale acidului valproic în cazul administrării concomitente cu carbapeneme, având ca rezultat o scădere de 60-100 % a valorilor sanguine ale acidului valproic în aproximativ două zile. Datorită debutului rapid şi scăderii marcate, se consideră că administrarea concomitentă a acidului valproic/valproatului de sodiu/valpromidei cu carbapeneme nu poate fi controlată şi, ca urmare, trebuie evitată (vezi pct. 4.4).

Anticoagulante orale Administrarea concomitentă a antibioticelor cu warfarina poate amplifica efectele anticoagulante ale acesteia. Au existat multe raportări privind creşterea efectului anticoagulant al medicamentelor anticoagulante administrate pe cale orală, inclusiv warfarina, la pacienţi aflaţi sub antibioticoterapie concomitentă. Riscul poate varia în funcţie de infecţia preexistentă, de vârstă şi de starea generală a pacientului, astfel încât contribuţia antibioticului la creşterea INR (raportul internaţional normalizat) este dificil de evaluat. Se recomandă monitorizarea frecventă a INR în cursul administrării concomitente a antibioticelor cu un medicament anticoagulant oral, precum şi o scurtă perioadă de timp după aceea.

Copii şi adolescenţi Studiile de interacțiune au fost efectuate numai la adulți.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.5

Sarcină, alăptare & fertilitate

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.6

Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament. Este de preferat să se evite utilizarea meropenemului în timpul sarcinii. Medicul dumneavoastră va decide dacă trebuie să utilizaţi Loditer.

Este important să spuneţi medicului dumneavoastră dacă alăptaţi sau dacă intenţionaţi să alăptaţi înainte de a vi se administra meropenem. Mici cantităţi din acest medicament trec în laptele matern. Prin urmare, medicul dumneavoastră va decide dacă puteți folosi meropenem în perioada în care alăptați.

Sarcina Nu există date sau sunt limitate privind utilizarea meropenemului la femeile gravide. Studiile la animale nu au indicat prezenţa unor efecte dăunătoare, directe sau indirecte, din punct de vedere al toxicităţii asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Ca măsură de precauţie, este de preferat să se evite utilizarea meropenemului în timpul sarcinii.

Alăptarea

A fost raportată excreția unor cantități mici de meropenem în laptele uman. Meropenem nu trebuie administrat femeilor care alăptează, cu excepția cazului în care potențialul beneficiu pentru mamă justifică potențialul risc pentru sugar.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.6

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Reacţii alergice severe Dacă aveţi oricare dintre aceste semne și simptome, spuneți imediat medicului dumneavoastră sau asistentei medicale. Este posibil să aveţi nevoie de tratament medical urgent. Semnele și simptomele pot include o instalare bruscă a următoarelor: ➢ Erupţie trecătoare pe piele severă, mâncărime sau urticarie. ➢ Umflare a feţei, buzelor, limbii sau altor părţi ale corpului. ➢ Respiraţie dificilă, respiraţie şuierătoare sau dificultăţi de respiraţie. ➢ Reacții grave pe piele care includ

  • Reacții de hipersensibilitate grave, incluzând febră, erupție cutanată tranzitorie și modificări ale rezultatelor testelor de laborator care arată cât de bine vă funcționează ficatul (creșterea concentrației unor enzime hepatice) și creșterea unui tip de celule albe (eozinofilie) și mărirea ganglionilor limfatici. Acestea pot fi semne ale unei tulburări de sensibilitate care afectează mai multe organe, numită sindrom DRESS.
  • Erupție roșie, solzoasă, severă pe piele, umflături ale pielii care conțin puroi, vezicule sau descuamare a pielii, care pot fi asociate cu febră mare și dureri articulare.
  • Erupții severe pe piele care pot apărea ca pete circulare roșiatice, adesea cu vezicule centrale pe trunchi, descuamare, ulcere ale gurii, gâtului, nasului, organelor genitale și ochilor care pot fi precedate de febră și simptome asemănătoare gripei (sindrom Stevens-Johnson) sau o formă mai severă (necroliză epidermică toxică).

Afectarea celulelor roşii sanguine (frecvenţă necunoscută) Semnele includ: ➢ Respiraţie dificilă atunci când nu vă aşteptaţi. ➢ Urină roşie sau maronie.

Dacă observaţi oricare dintre cele de mai sus, adresaţi-vă imediat unui medic.

Afectare musculară ➢ Dureri musculare inexplicabile, sensibilitate sau slăbiciune și/sau urină de culoare închisă. Dacă observați aceste semne sau simptome, consultați imediat un medic.

Alte reacţii adverse posibile: Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane) ➢ Durere abdominală (de stomac) ➢ Senzaţie de rău (greaţă) ➢ Stare de rău (vărsături) ➢ Diaree ➢ Dureri de cap

➢ Erupţii trecătoare pe piele, mâncărimi pe piele ➢ Durere şi inflamaţie ➢ Creşterea numărului de plachete în sânge (indicată de analizele de sânge) ➢ Modificări ale rezultatelor analizelor de sânge, inclusiv analizele care arată cât de bine funcţionează ficatul dumneavoastră

Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane) ➢ Modificări ale compoziţiei sângelui. Acestea includ reducerea numărului de plachete sanguine (ceea ce poate face să vă apară vânătăi mai uşor), creşterea numărului anumitor celule albe din sânge, scăderea numărului altor celule albe şi creşterea cantităţii unei substanţe numite bilirubină. Este posibil ca medicul dumneavoastră să vă facă, din când în când, analize de sânge. ➢ Modificări ale rezultatelor analizelor de sânge, inclusiv analizele care arată cât de bine funcţionează rinichii dumneavoastră ➢ Furnicături (senzaţie de ace pe piele) ➢ Infecţii ale gurii sau vaginului, cauzate de o ciupercă (candidoză) ➢ Inflamaţia intestinului însoţită de diaree ➢ Durere la nivelul locului de administrare a injecţiei de Loditer ➢ Alte modificări ale compoziţiei sângelui. Simptomele includ infecţii frecvente, febră şi dureri în gât. Este posibil ca medicul dumneavoastră să vă facă, din când în când, analize de sânge. ➢ Scăderea valorilor potasiului în sânge (care poate provoca slăbiciune, crampe musculare, furnicături și tulburări de ritm al inimii). ➢ Probleme ale ficatului. Îngălbenirea pielii și a albului ochilor, mâncărimi ale pielii, urină închisă la culoare sau scaun deschis la culoare. Dacă observați aceste semne sau simptome, adresați-vă imediat medicului.

Rare (pot afecta până la 1 din 1000 persoane) ➢ Crize convulsive (convulsii) ➢ Dezorientare acută și confuzie (delir).

Durere bruscă în piept, care poate fi un semn al unei reacții alergice potențial grave numite sindromul Kounis a fost observat cu alte medicamente de același tip. Dacă se întâmplă acest lucru, discutați cu un medic sau asistenta imediat.

Raportarea reacţiilor adverse Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale. Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478 – RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.

Rezumatul profilului de siguranţă

În cadrul unei analize care a inclus 4872 de pacienţi cu 5026 expuneri terapeutice la meropenem, reacţiile adverse cel mai frecvent raportate la meropenem au fost diareea (2,3%), erupţiile cutanate tranzitorii (1,4%), greaţa/vărsăturile (1,4 %) şi inflamaţia apărută la locul de injectare (1,1 %). Reacţiile adverse privind analizele de laborator, legate de meropenem, cel mai frecvent raportate, au fost trombocitoza (1,6 %) şi creşterea valorilor serice ale enzimelor hepatice (1,5 – 4,3 %).

  • LHIM includ hepatită și insuficiență hepatică

Descrierea reacțiilor adverse selectate

Sindromul Kounis

A fost raportat sindrom coronarian acut asociat cu o reacție alergică (sindrom Kounis) cu alte antibiotice beta-lactamice (vezi pct. 4.4).

Copii şi adolescenţi Meropenem este autorizat pentru copii de peste 3 luni. Nu există nici o dovadă a unui risc crescut de reacție adversă la medicament la copii pe baza datelor disponibile limitate. Toate rapoartele primite au fost ȋn concordanţă cu evenimente observate la populația adultă.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după punerea pe piaţă a medicamentului este importantă. Aceasta permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478 – RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro

Text oficial · Prospect · pct. 4RCP · pct. 4.8

Compoziție & excipienți

Prospect · pct. 6 RCP · pct. 2 + 6.1

Ce conţine Loditer pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă

  • Substanţa activă este meropenem.

Fiecare flacon conţine meropenem trihidrat echivalent cu meropenem anhidru 500 mg.

Fiecare flacon conţine meropenem trihidrat echivalent cu meropenem anhidru 1000 mg.

  • Celălalt component este carbonatul de sodiu anhidru.

Cum arată Loditer pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă şi conţinutul ambalajului

Loditer este o pulbere pentru soluţie injectabilă sau perfuzabilă, cristalină de culoare albă până la slab galbenă, într-un flacon. Cutie cu 1 sau 10 flacoane..

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi fabricantul

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă Terapia SA Str. Fabricii nr. 124, Cluj-Napoca România

Fabricanți Terapia S.A. Str. Fabricii nr. 124, 400 632 Cluj-Napoca România

SUN Pharmaceutical Industries Europe B.V. Polarisavenue 87 2132 JH, Hoofddorp Olanda

Acest medicament este autorizat în Statele Membre ale Spaţiului Economic European sub următoarele denumiri comerciale: Germania MEROPENEM BASICS 500mg Pulver zur Herstellung einer Injektions-oder Infusionslösung MEROPENEM BASICS 1g Pulver zur Herstellung einer Injektions-oder Infusionslösung Danemarca Meropenem SUN 500mg pulver til injektions-og infusionsvæske, opløsning

Meropenem SUN 1g pulver til injektions-og infusionsvæske, opløsning Estonia Meropenem Sun Italia Meropenem SUN 500mg polvere per soluzione iniettabile o per infusione Meropenem SUN 1g polvere per soluzione iniettabile o per infusione Polonia Nableran, 500mg Nableran, 1g România Loditer 500mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă Loditer 1000mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă Suedia Meropenem SUN 500mg pulver till injektionsvätska eller infusionsvätska, Meropenem SUN 1g pulver till injektionsvätska eller infusionsvätska, Islanda Meropenem SUN 500mg, stungulyfs-/innrennslisstofn, lausn Meropenem SUN 1000mg stungulyfs-/innrennslisstofn, lausn

Acest prospect a fost revizuit în mai 2026.

Sfaturi/educaţie medicală

Antibioticele sunt utilizate pentru tratarea infecţiilor cauzate de bacterii. Nu au niciun efect asupra infecţiilor cauzate de viruşi.

Uneori, o infecţie cauzată de bacterii nu răspunde la un tratament cu antibiotice. Unul din cele mai frecvente motive pentru care se întâmplă acest lucru este acela că bacteria care cauzează infecţia este rezistentă la antibioticul administrat. Aceasta înseamnă că poate să supravieţuiască şi chiar să se înmulţească, în ciuda administrării antibioticului.

Bacteriile pot deveni rezistente la antibiotice din mai multe motive. Utilizarea cu atenţie a antibioticelor poate ajuta la reducerea şanselor ca bacteriile să devină rezistente la acestea.

Când medicul dumneavoastră vă prescrie un tratament cu antibiotice, acesta este destinat să trateze numai boala pe care o aveţi în acel moment. Respectând sfaturile de mai jos veţi ajuta la prevenirea apariţiei de bacterii rezistente, care pot întrerupe acţiunea antibioticului.

1. Este foarte important să luaţi doza corectă de antibiotic, la orele corecte şi pentru numărul corect de zile. Citiţi instrucţiunile de pe etichetă şi, dacă nu înţelegeţi ceva, cereţi medicului dumneavoastră sau farmacistului să vă explice. 2. Trebuie să luaţi antibioticul numai dacă a fost prescris în mod specific pentru dumneavoastră şi trebuie să îl utilizaţi numai pentru a trata infecţia pentru care v-a fost prescris. 3. Nu trebuie să luaţi antibiotice care au fost prescrise pentru alte persoane chiar dacă acestea au avut o infecţie similară cu a dumneavoastră. 4. Nu trebuie să daţi altor persoane antibiotice care au fost prescrise pentru dumneavoastră. 5. Dacă v-a rămas o cantitate de antibiotic după ce aţi luat tratamentul aşa cum v-a fost recomandat de medicul dumneavoastră, trebuie să duceţi cantitatea rămasă la o farmacie, pentru a fi eliminată în mod corespunzător.

Loditer 500 mg Fiecare flacon conţine meropenem trihidrat echivalent cu meropenem anhidru 500 mg.

Loditer 1000 mg Fiecare flacon conţine meropenem trihidrat echivalent cu meropenem anhidru 1000 mg.

Excipienţi cu efect cunoscut: Fiecare flacon a 500 mg conţine carbonat de sodiu 104 mg, echivalent cu sodiu aproximativ 2,0 mEq (aproximativ 45 mg).

Fiecare flacon a 1000 mg conţine carbonat de sodiu 208 mg, echivalent cu sodiu aproximativ 4,0 mEq (aproximativ 90 mg).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Loditer 500 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/ perfuzabilă: carbonat de sodiu anhidru Loditer 1000 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/ perfuzabilă: carbonat de sodiu anhidru

meropenem trihidrat echivalent cu meropenem anhidru 500 mg · substanță activă
Loditer 500 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/ perfuzabilă: carbonat de sodiu anhidru · excipient
Loditer 1000 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/ perfuzabilă: carbonat de sodiu anhidru · excipient
Text oficial · Prospect · pct. 6RCP · pct. 2 + 6.1

Păstrare & valabilitate

Prospect · pct. 5 RCP · pct. 6.3 + 6.4

Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.

Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe flacon, după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

A se păstra la temperaturi sub 25ºC.

După reconstituire: Soluţiile reconstituite pentru injecţie sau perfuzie intravenoasă trebuie utilizate imediat. Intervalul de timp între începerea procedurii de reconstituire şi finalul injecţiei sau perfuziei intravenoase nu trebuie să fie mai mare de o oră.

A nu se congela soluţia reconstituită.

MEDICAMENTELE EXPIRATE ȘI/SAU NEUTILIZATE TREBUIE RETURNATE LA SPITALE PUBLICE SAU PRIVATE.

Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

2 ani. După reconstituire:

Soluţiile reconstituite pentru injecţie sau perfuzie intravenoasă trebuie utilizate imediat. Intervalul de timp între începerea procedurii de reconstituire şi finalul injecţiei sau perfuziei intravenoase nu trebuie să fie mai mare de o oră.

Pentru condiţii de păstrare după reconstituire vezi pct. 6.3. A nu se păstra la temperaturi peste 25ºC. Nu congelaţi soluţia reconstituită.

Text oficial · Prospect · pct. 5RCP · pct. 6.3 + 6.4

Ambalaje

Cutie cu 1 flac. din sticla incolora cu capacitatea de 30 ml continand pulb. pt. sol. inj./perf. · 5757/2013/01
Cutie cu 10 flac. din sticla incolora cu capacitatea de 30 ml continand pulb. pt. sol. inj./perf. · 5757/2013/02

Documente oficiale