Lisdexamfetamina Stada 70 mg

Tratamentul trebuie iniţiat sub supravegherea unui specialist calificat în tulburările de comportament.

Evaluare pre-tratament Înainte de prescriere, este necesar să se efectueze o evaluare de bază a statusului cardiovascular al pacientului, inclusiv tensiunea arterială și ritmul cardiac. Un istoric cuprinzător trebuie să includă medicamentele administrate concomitent, comorbiditățile de tulburări sau simptome medicale și psihiatrice anterioare și prezente, antecedentele familiale de moarte subită cardiacă/inexplicabilă precum și înregistrarea exactă a greutății înainte de tratament. Pentru pacienții copii și adolescenți, înălțimea și greutatea trebuie înregistrate pe o diagramă de creștere (vezi pct. 4.3 și 4.4).

În concordanță cu alte stimulante, înainte de prescrierea Lisdexamfetamină Stada trebuie luate în considerare potențialul de abuz, utilizare necorespunzătoare sau deturnare (vezi pct. 4.4).

Monitorizare continuă Creșterea (pacienți copii și adolescenți), statusul psihic și cardiovascular trebuie monitorizate continuu (vezi și pct. 4.4).

• Tensiunea arterială și pulsul trebuie înregistrate la fiecare ajustare a dozei și la interval de cel puțin șase luni. La copii și adolescenți acestea trebuie înregistrate pe o diagramă percentilică.

• La copii și adolescenți, înălțimea, greutatea și apetitul trebuie înregistrate la interval de cel puțin șase luni, cu urmărirea unui grafic de creștere.

• La adulți, greutatea corporală trebuie înregistrată în mod regulat.

• Dezvoltarea de novo sau agravarea tulburărilor psihice preexistente trebuie monitorizate la fiecare ajustare a dozei și ulterior la interval de cel puțin șase luni, precum și la fiecare vizită.

Pacienții trebuie monitorizați pentru riscul deturnării, utilizării necorespunzătoare și abuzului de Lisdexamfetamină Stada.

Doze Schema terapeutică trebuie individualizată în funcție de nevoile terapeutice și răspunsul pacientului. Este necesară o stabilire treptată atentă a dozei la începutul tratamentului cu Lisdexamfetamină Stada.

Doza inițială este de 30 mg, administrată o dată pe zi, dimineața. Când, în opinia medicului, este adecvată o doză inițială mai mică, pacienții pot începe tratamentul cu doza de 20 mg, o dată pe zi, dimineața.

Doza poate fi crescută cu 10 sau 20 mg, la intervale de aproximativ o săptămână. Lisdexamfetamină Stada trebuie administrat pe cale orală la cea mai mică doză eficientă.

Doza maximă recomandată este de 70 mg/zi; nu au fost studiate doze mai mari. Tratamentul trebuie oprit dacă simptomele nu se ameliorează după ajustarea corespunzătoare a dozei, pe o perioadă de 1 lună. Dacă apare o agravare paradoxală a simptomelor sau alte evenimente adverse intolerabile, doza trebuie redusă sau trebuie întreruptă administrarea.

Mod de administrare Lisdexamfetamină Stada este pentru administrare orală. Lisdexamfetamină Stada poate fi luat cu sau fără alimente. Capsula de Lisdexamfetamină Stada poate fi înghițită întreagă sau capsula poate fi deschisă și întregul conținut golit și amestecat cu un aliment moale, cum ar fi iaurt sau într-un pahar cu apă sau suc de portocale. Dacă conținutul include o cantitate de pulbere compactată, se poate folosi o lingură pentru a zdrobi pulberea în mâncarea moale sau în lichid. Conținutul trebuie amestecat până se dispersează complet. Pacientul trebuie să consume imediat întregul amestec de alimente moi sau lichide; nu trebuie păstrat. Substanța activă se dizolvă complet odată obținută dispersia; totuși, un film care conține componentele inactive poate rămâne în sticlă sau în recipient, după consumarea amestecului.

Pacientul nu trebuie să ia mai puțin de o capsulă pe zi și în cazul administrării unei singure capsule aceasta nu trebuie divizată.

În cazul omiterii unei doze, administrarea de Lisdexamfetamină Stada poate fi reluată a doua zi. Administrarea dozelor după-amiază trebuie evitată, din cauza potențialului de insomnie.

Utilizare pe termen lung Tratamentul farmacologic al ADHD poate fi necesar pentru perioade îndelungate. Medicul care alege să utilizeze Lisdexamfetamină Stada pentru perioade prelungite (peste 12 luni) trebuie să reevalueze utilitatea Lisdexamfetamină cel puțin o dată pe an și să ia în considerare perioadele de probă fără medicație pentru a evalua funcționarea pacientului fără farmacoterapie, de preferat în perioada vacanțelor școlare sau a concediilor.

Vârstnici La pacienţii vârstnici, datele sunt limitate; prin urmare, este necesară o evaluare amănunţită înainte de tratament şi monitorizarea continuă a tensiunii arteriale şi a statusului cardiovascular (vezi pct. 4.3 şi 4.4). Clearance-ul dexamfetaminei este redus la vârstnici, prin urmare poate fi necesară ajustarea dozei (vezi pct. 5.2).

Pacienți cu insuficiență renală Din cauza clearance-ului redus la pacienții cu insuficiență renală severă (RFG 15 până la <30 ml/min/1,73 m2 sau ClCr <30 ml/min), doza maximă nu trebuie să depășească 50 mg/zi. O reducere suplimentară a dozei trebuie luată în considerare la pacienții care fac dializă. Lisdexamfetamina și dexamfetamina nu sunt dializabile.

Pacienți cu insuficiență hepatică Nu au fost efectuate studii la pacienții cu insuficiență hepatică.

Copii cu vârsta sub 6 ani Lisdexamfetamină Stada nu trebuie utilizat la copiii cu vârsta sub 6 ani. Siguranța și eficacitatea la această grupă de vârstă nu au fost stabilite. Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 4.8, 5.1 și 5.2, dar nu se poate face nicio recomandare privind dozele.

Abuz și dependență Stimulantele, inclusiv dimesilatul de lisdexamfetamină, au un potențial de abuz, utilizare necorespunzătoare, dependență sau deturnare pentru utilizări neterapeutice, pe care medicii trebuie să le ia în considerare atunci când prescriu acest medicament. Riscul de utilizare necorespunzătoare poate fi mai mare la adulți (mai ales adulți tineri) decât la copii și adolescenți. Stimulantele trebuie prescrise cu prudență pacienților cu antecedente de abuz sau dependență de substanțe.

Abuzul de amfetamine poate duce la toleranță și dependență psihologică cu diferite grade de comportament anormal. Simptomele abuzului de amfetamină pot include dermatoză, insomnie, iritabilitate, hiperactivitate, labilitate emoțională și psihoză. Au fost raportate simptome de sevraj, cum ar fi oboseala și depresia.

Persoanele care asigură îngrijirea şi/sau pacienţii trebuie sfătuiţi cu privire la depozitarea şi eliminarea corespunzătoare a medicamentului neutilizat pentru a preveni deturnarea medicamentului (de exemplu, prin intermediul prietenilor şi rudelor).

Evenimente adverse cardiovasculare Moarte subită la pacienții cu anomalii cardiace structurale preexistente sau alte probleme cardiace grave Copii și adolescenți: a fost raportată moarte subită la copii și adolescenți care iau stimulante ale SNC, incluzându-i pe cei cu anomalii cardiace structurale sau alte probleme cardiace grave. Deși doar unele probleme grave ale inimii au un risc crescut de moarte subită, medicamentele cu efect stimulant nu trebuie utilizate, în general, la copiii sau adolescenții cu anomalii cardiace structurale grave cunoscute, cardiomiopatie, tulburări grave ale ritmului cardiac sau alte probleme cardiace grave, care le-ar putea crește vulnerabilitatea la efectele simpatomimetice ale unui medicament stimulant.

Adulți: au fost raportate decese subite, accident vascular cerebral și infarct miocardic la adulții care iau medicamente cu efect stimulant în doze uzuale pentru ADHD. Deși rolul stimulantelor în aceste cazuri observate la adulți este, de asemenea, necunoscut, adulții au o probabilitate mai mare decât copiii de a avea anomalii cardiace structurale grave, cardiomiopatie, tulburări grave ale ritmului cardiac, boală coronariană sau alte probleme cardiace grave. Adulții cu astfel de anomalii nu ar trebui, în general, să fie tratați cu medicamente cu efect stimulant.

Hipertensiune arterială și alte afecțiuni cardiovasculare Medicamentele cu efect stimulant determină o creștere modestă a tensiunii arteriale medii (aproximativ 2-4 mmHg) și a frecvenței cardiace medii (aproximativ 3-6 bpm), iar indivizii pot avea creșteri mai mari. În timp ce modificările medii în sine nu ar fi de așteptat să aibă consecințe pe termen scurt, toți pacienții trebuie monitorizați pentru modificări mai ample ale ritmului cardiac și ale tensiunii arteriale. Se recomandă prudență în tratarea pacienților ale căror afecțiuni medicale de bază ar putea fi agravate de creșterea tensiunii arteriale sau a frecvenței cardiace, de exemplu, cei cu hipertensiune arterială preexistentă, insuficiență cardiacă, infarct miocardic recent sau aritmie ventriculară.

S-a demonstrat că lisdexamfetamina prelungește intervalul QTc la unii pacienți. Trebuie utilizat cu prudență la pacienții cu prelungire a intervalului QTc, la pacienții tratați cu medicamente care afectează intervalul QTc sau la pacienții cu boli cardiace preexistente relevante sau tulburări electrolitice. Utilizarea dimesilatului de lisdexamfetamină este contraindicată la pacienţii cu boală cardiovasculară simptomatică şi, de asemenea, la acei pacienţi cu hipertensiune arterială moderată până la severă (vezi pct. 4.3). Deoarece prevalenţa hipertensiunii arteriale creşte odată cu creşterea vârstei, este necesară monitorizarea continuă a tensiunii arteriale şi a statusului cardiovascular în timpul tratamentului (vezi pct. 4.2).

Cardiomiopatie Cardiomiopatia a fost raportată la utilizarea cronică a amfetaminei. De asemenea, a fost raportată în cazul utilizării de dimesilat de lisdexamfetamină.

Evaluarea stării cardiovasculare la pacienții tratați cu medicamente cu efect stimulant La toți pacienții care sunt luați în considerare pentru tratament cu medicamente cu efect stimulant trebuie efectuată o anamneză amănunțită (inclusiv evaluarea antecedentelor familiale de moarte subită sau aritmie ventriculară) și un examen fizic, pentru a evalua prezența bolii cardiace și trebuie evaluați suplimentar pentru patologie cardiacă, dacă există rezultate care sugerează o astfel de boală (de exemplu, electrocardiogramă sau ecocardiogramă). Pacienții care dezvoltă simptome cum ar fi durere toracică indusă de efort, sincopă inexplicabilă sau alte simptome care sugerează o boală cardiacă în timpul tratamentului cu medicament cu efect stimulant trebuie să fie supuși unei evaluări cardiace prompte.

Evenimente adverse psihice Psihoze preexistente Administrarea de medicamente cu efect stimulant poate exacerba simptomele de tulburare de comportament și tulburări de gândire la pacienții cu tulburări psihotice preexistente.

Boală bipolară O atenție deosebită trebuie acordată utilizării medicamentelor cu efect stimulant pentru tratarea pacienților cu ADHD cu comorbiditate de tulburare bipolară, din cauza îngrijorării pentru posibila inducere a episodului mixt/maniacal la astfel de pacienți. Înainte de inițierea tratamentului cu un medicament cu efect stimulant, pacienții cu simptome depresive comorbide trebuie să fie examinați adecvat pentru a determina dacă sunt expuși riscului de tulburare bipolară; un astfel de screening trebuie să includă un istoric psihiatric detaliat, inclusiv un istoric familial de sinucidere, tulburare bipolară și depresie.

Apariția de noi simptome psihotice sau maniacale Simptomele psihotice sau maniacale induse de tratament, de exemplu, halucinații, gândire delirantă sau manie la copii și adolescenți fără antecedente de boală psihotică sau manie pot fi cauzate de medicamentele cu efect stimulant administrate în doze uzuale. Dacă apar astfel de simptome, trebuie luat în considerare un posibil rol cauzal al medicamentului cu efect stimulant și întreruperea tratamentului poate fi adecvată.

Agresivitate Comportamentul agresiv sau ostilitatea este adesea observat la copiii și adolescenții cu ADHD și a fost raportat în studiile clinice și în experiența de după punerea pe piață a unor medicamente indicate pentru tratamentul ADHD, inclusiv dimesilat de lisdexamfetamină. Medicamentele cu efect stimulant pot provoca comportament agresiv sau ostilitate. Pacienții care încep tratamentul pentru ADHD trebuie monitorizați pentru apariția sau agravarea comportamentului agresiv sau ostilității.

Ticuri S-a raportat că medicamentele cu efect stimulant exacerbează ticurile motorii și fonice și sindromul Tourette. Prin urmare, evaluarea clinică pentru ticuri și sindrom Tourette la copii și familiile acestora trebuie să preceadă utilizarea medicamentelor cu efect stimulant.

Efectul pe termen lung asupra creșterii (înălțime și greutate)

La copii și adolescenți cu vârta cuprinsă între 6 și 17 ani Medicamentele cu efect stimulant au fost asociate cu o încetinire a creșterii în greutate și o reducere a înălțimii atinse. Creșterea trebuie monitorizată în timpul tratamentului cu medicamente cu efect stimulant, iar la pacienții care nu cresc în înălțime sau în greutate așa cum era de așteptat poate fi necesară întreruperea tratamentului. Înălțimea, greutatea și apetitul trebuie înregistrate la Interval de cel puțin 6 luni.

Într-un studiu controlat efectuat la pacienți cu vârsta cuprinsă între 6 și 17 ani, modificările medii (SD) ale greutății corporale după șapte săptămâni au fost de -2,35 (2,084) kg în grupul cu administrare de dimesilat de lisdexamfetamină, +0,87 (1,102) kg în grupul cu administrare de placebo și -1,36 (1,552) kg în grupul cu administrare de clorhidrat de metilfenidat.

La adulți Stimulantele au fost asociate cu pierderea în greutate. Greutatea trebuie monitorizată în timpul tratamentului cu stimulante, iar pacienţii care pierd în greutate pot avea nevoie de întreruperea tratamentului.

Convulsii Există unele dovezi clinice că medicamentele cu efect stimulant pot scădea pragul convulsivant la pacienții cu antecedente de convulsii, la pacienții cu anomalii EEG anterioare în absența convulsiilor și foarte rar, la pacienții fără antecedente de convulsii și fără semne EEG anterioare de convulsii. În prezența unui nou debut sau a agravării convulsiilor, administrarea medicamentului trebuie întreruptă.

Tulburări de vedere Au fost raportate dificultăți de acomodare și vedere încețoșată în cazul tratamentului cu medicamente cu efect stimulant.

Prescriere și eliberare Cea mai mică cantitate posibilă de dimesilat de lisdexamfetamină trebuie prescrisă sau eliberată pentru a minimiza riscul unui posibil supradozaj de către pacient.

Administrare concomitentă cu alte medicamente simpatomimetice Lisdexamfetamină Stada trebuie administrat cu prudență la pacienții care utilizează alte medicamente simpatomimetice (vezi pct. 4.5).

Excipienți Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per capsulă, adică practic „nu conține sodiu”.

Rezumatul profilului de siguranță Reacțiile adverse observate la tratamentul cu dimesilat de lisdexamfetamină reflectă în principal reacțiile adverse asociate în mod obișnuit cu utilizarea medicamentelor cu efect stimulant. Reacțiile adverse foarte frecvente includ scădere a apetitului alimentar, insomnie, xerostomie, cefalee, dureri la nivelul abdomenului superior și scădere a greutății.

Clasificare pe Reacții adverse Copii Adolescenți Adulți aparate, (între 6 și 12 ani) (între 13 și sisteme şi 17 ani) organe Tulburări ale Reacție Cu frecvență Cu frecvență Cu frecvență sistemului anafilactică necunoscută necunoscută necunoscută imunitar Hipersensibilitate Mai puțin Mai puțin Mai puțin frecvente frecvente frecvente Tulburări Scădere a Foarte frecvente Foarte frecvente Foarte frecvente metabolice şi de apetitului nutriţie alimentar TulburăriInsomnie Foarte frecvente Foarte frecvente Foarte frecvente psihice Agitație Mai puțin Mai puțin Frecvente frecvente frecvente Anxietate Mai puțin Frecvente Frecvente frecvente Logoree Mai puțin Mai puțin Mai puțin frecvente frecvente frecvente Scădere a Nu este cazul Nu este raportat Frecvente libidoului Depresie Mai puțin Frecvente Mai puțin frecvente frecvente Ticuri Frecvente Mai puțin Mai puțin frecvente frecvente Labilitate afectivă Frecvente Mai puțin Frecvente frecvente Disforie Mai puțin Mai puțin Mai puțin frecvente frecvente frecvente Euforie Cu frecvenţă Mai puțin Mai puțin necunoscută frecvente frecvente Hiperactivitate Mai puțin Mai puțin Frecvente psihomotorie frecvente frecvente Bruxism Mai puțin Mai puțin Frecvente frecvente frecvente Dermatilomanie Mai puțin Mai puțin Mai puțin frecvente frecvente frecvente Episoade Cu frecvenţă Cu frecvenţă Cu frecvenţă psihotice necunoscută necunoscută necunoscută Manie Mai puțin Mai puțin Mai puțin frecvente frecvente frecvente Halucinații Mai puțin Mai puțin Cu frecvenţă frecvente frecvente necunoscută Agresivitate Frecvente Mai puțin Cu frecvenţă frecvente necunoscută Sindromul Cu frecvenţă Cu frecvenţă Cu frecvenţă Tourette agravat necunoscută necunoscută necunoscută Tulburări ale Cefalee Foarte frecvente Foarte frecvente Foarte frecvente sistemului Ameţeală Frecvente Frecvente Frecvente nervos Nelinişte Mai puțin Frecvente Frecvente frecvente Clasificare pe Reacții adverse Copii Adolescenți Adulți aparate, (între 6 și 12 ani) (între 13 și sisteme şi 17 ani) organe Tremor Mai puțin Frecvente Frecvente frecvente Somnolență Frecvente Frecvente Mai puțin frecvente Convulsii Cu frecvenţă Cu frecvenţă Cu frecvenţă necunoscută necunoscută necunoscută Diskinezie Mai puțin Mai puțin Mai puțin frecvente frecvente frecvente Disgeuzie Mai puțin Mai puțin Mai puțin frecvente frecvente frecvente Sincopă Mai puțin Mai puțin Mai puțin frecvente frecvente frecvente Tulburări Vedere încețoșată Mai puțin Cu frecvenţă Mai puțin vizuale frecvente necunoscută frecvente Midriază Mai puțin Mai puțin Cu frecvenţă frecvente frecvente necunoscută Tulburări Tahicardie Frecvente Frecvente Frecvente cardiace Palpitații Mai puțin Frecvente Frecvente frecvente Prelungire a Cu frecvenţă Cu frecvenţă Cu frecvenţă intervalului QTc necunoscută necunoscută necunoscută Cardiomiopatie Cu frecvenţă Mai puțin Cu frecvenţă necunoscută frecvente necunoscută Tulburări Fenomen Mai puțin Cu frecvenţă Cu frecvenţă vasculare Raynaud frecvente necunoscută necunoscută Epistaxis Mai puțin Mai puțin Mai puțin frecvente frecvente frecvente Tulburări Dispnee Mai puțin Frecvente Frecvente respiratorii, frecvente toracice şi mediastinale Tulburări Xerostomie Frecvente Frecvente Foarte frecvente gastro- Diaree Frecvente Frecvente Frecvente intestinale Constipație Frecvente Mai puțin Frecvente frecvente Dureri în partea Foarte frecvente Frecvente Frecvente superioară a abdomenului Greață Frecvente Frecvente Frecvente Vărsături Frecvente Frecvente Mai puțin frecvente TulburăriHepatită Cu frecvenţă Cu frecvenţă Cu frecvenţă hepatobiliare eozinofilică necunoscută necunoscută necunoscută Afecţiuni Hiperhidroză Mai puțin Mai puțin Frecvente cutanate şi ale frecvente frecvente ţesutului Urticarie Mai puțin Mai puțin Mai puțin subcutanat frecvente frecvente frecvente Eczemă Frecvente Mai puțin Mai puțin frecvente frecventeAngioedem Cu frecvenţă Cu frecvenţă Cu frecvenţă necunoscută necunoscută necunoscută

Descrierea reacţiilor adverse selectate Insomnie Include insomnia, insomnia inițială, insomnia medie și insomnia terminală.

Scădere în greutate Într-un studiu controlat cu durata de 4 săptămâni efectuat cu lisdexamfetamină dimesilat la copii cu vârsta cuprinsă între 6 și 12 ani, pierderea medie în greutate de la momentul inițial până la atingerea obiectivului a fost de 0,4, 0,9 și 1,1 kg, pentru pacienții cărora li s-au administrat doze de lisdexamfetamină dimesilat de 30 mg, 50 mg și 70 mg, comparativ cu o creștere în greutate de 0,5 kg la pacienții cărora li s-a administrat placebo. Dozele mai mari au fost asociate cu o pierdere mai mare în greutate în decurs de 4 săptămâni de tratament. Urmărirea atentă a greutății la copiii cu vârsta cuprinsă între 6 și 12 ani tratați cu dimesilat de lisdexamfetamină timp de 12 luni sugerează că tratamentul continuu (adică, tratamentul timp de 7 zile pe săptămână, pe tot parcursul anului) încetinește rata de creștere evaluată în funcție de greutatea corporală, așa cum este demonstrat și de modificarea medie normalizată în funcție de vârstă – sex pe parcursul unui an situată la percentila – 13,4, comparativ cu valoarea inițială. Percentilele medii la momentul inițial (n=271) și 12 luni (n=146) au fost 60,9 și, respectiv, 47,2.

Într-un studiu controlat cu durata de 4 săptămâni efectuat cu lisdexamfetamină dimesilat la adolescenți cu vârsta cuprinsă între 13 și 17 ani, pierderea medie în greutate de la momentul inițial până la atigerea obiectivului a fost de 1,2, 1,9 și 2,3 kg pentru pacienții tratați cu doze de lisdexamfetamină dimesilat 30 mg, 50 mg și, respectiv, 70 mg, comparativ cu o creștere în greutate de 0,9 kg la pacienții cărora li s-a administrat placebo. Urmărirea atentă a greutății la adolescenții cu vârsta cuprinsă între 13 și 17 ani tratați cu lisdexamfetamină dimesilat timp de 12 luni sugerează că tratamentul continuu (adică, tratament timp de 7 zile pe săptămână, pe tot parcursul anului) încetinește rata de creștere evaluată în funcție de greutatea corporală, așa cum este demonstrat și de modificarea medie normalizată în funcție de vârstă – sex pe parcursul unui an situată la percentila – 6,5, comparativ cu valoarea inițială. Percentilele medii la momentul inițial (n=265) și 12 luni (n=156) au fost 66,0 și, respectiv, 61,5.

La copiii și adolescenții (cu vârsta cuprinsă între 6 și 17 ani) tratați cu lisdexamfetamină dimesilat timp de doi ani, monitorizarea atentă a greutății a sugerat că administrarea constantă a terapiei (adică, tratament timp de 7 zile pe săptămână, pe parcursul celor doi ani) a dus la o încetinire a creșterii, evaluată în funcție de greutatea corporală. La copii și adolescenți, percentilele medii de greutate și abaterile standard (SD) la momentul inițial (n=314) și 24 de luni (săptămâna 104, n=189), au fost 65,4 (SD 27,11) și, respectiv, 48,2 (SD 29,94). Modificarea medie normalizată în funcție de vârstă și sex, pe parcursul a 2 ani, față de valoarea inițială, a fost la percentila de – 16,9 (SD 17,33).

Într-un studiu clinic controlat efectuat cu dimesilat de lisdexamfetamină la copii cu vârsta cuprinsă între 4 și 5 ani tratați cu doze de dimesilat de lisdexamfetamină de 5-30 mg, nu au existat modificări semnificative clinic ale greutății, față de valoarea inițială, după 6 săptămâni de urmărire. Urmărirea atentă a greutății la copiii cu vârsta cuprinsă între 4 și 5 ani tratați cu dimesilat de lisdexamfetamină timp de 12 luni într-un studiu deschis de extensie sugerează că tratamentul continuu (adică, tratament timp de 7 zile pe săptămână, pe tot parcursul anului) încetinește rata de creștere măsurată în funcție de greutatea corporală, așa cum este demonstrat de o modificare medie normalizată în funcție de vârstă și sex pe parcursul unui an, față de valoarea inițială, situată la percentila de -17,92 (SD=13,767). Percentilele medii la momentul inițial (n=113) și 12 luni (n=69) au fost 66,51 (SD=25,173) și, respectiv, 47,45 (SD=26,144).

Hepatită eozinofilică În studiile clinice nu au fost raportate cazuri.

Angioedem În studiile clinice nu au fost raportate cazuri.

Sindromul Stevens-Johnson În studiile clinice nu au fost raportate cazuri.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1, Bucureşti 011478- RO, e-mail: adr@anm.ro, website: www.anm.ro.