Linisan 20 mg

Doze

Depresie Doza recomandată este de 20 mg citalopram pe zi. În general, ameliorarea stării pacientului începe după două până la patru săptămâni de tratament. Similar celorlalte medicamente antidepresive, dozele trebuie revizuite şi ajustate, dacă este necesar, la 3-4 săptămâni de la iniţierea tratamentului precum şi ulterior, conform evaluării clinice. Cu toate că la doze mai mari poate creşte riscul de reacţii adverse, la unii pacienţi care prezintă un răspuns insuficient după câteva săptămâni de tratament cu doza recomandată, poate fi benefică o creştere gradată a dozelor cu câte 20 mg, până la maxim 40 mg citalopram pe zi (vezi pct. 5.1). Ajustarea dozelor va fi făcută cu atenţie, pe baza evaluării clinice individuale, astfel încât tratamentul să fie menţinut la doza minimă eficace.

Tratamentul antidepresiv trebuie urmat pentru o perioadă suficient de lungă, de cel puţin 6 luni, pentru a asigura dispariţia completă a simptomatologiei.

Tulburări de panică

Doza zilnică recomandată este de 20-30 mg citalopram. Tratamentul se începe cu o doză zilnică de 10 mg în prima săptămână, apoi doza se creşte treptat, cu câte 10 mg, în funcţie de răspunsul pacientului, până la doza recomandată. Începerea tratamentului cu o doză mai mică este recomandată pentru a minimaliza înrăutăţirea potenţială a simptomelor de panică, care, în general, apare în faza iniţială a tratamentului. Cu toate că la doze mai mari poate creşte riscul de reacţii adverse, la unii pacienţi care prezintă un răspuns insuficient după câteva săptămâni de tratament cu doza recomandată, poate fi benefică o creştere treptată a dozelor până la maxim 40 mg citalopram pe zi (vezi pct. 5.1). Ajustarea dozelor va fi făcută cu atenţie, pe baza evaluării clinice individuale, astfel încât tratamentul să fie menţinut la doza minimă eficace.

Tratamentul împotriva tulburărilor de panică trebuie urmat pentru o perioadă de câteva luni sau chiar mai lungă, pentru a asigura dispariţia completă a simptomatologiei.

Copii şi adolescenţi (cu vârsta sub 18 ani) Citalopramul nu trebuie utilizat în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani (vezi pct. 4.4).

Vârstnici (cu vârsta peste 65 de ani) Doza inițială la vârstnici este jumătate din doza recomandată, de obicei de 10 mg pe zi. Doza maximă recomandată pentru vârstnici este de 20 mg pe zi.

Insuficienţă renală Ajustarea dozei nu este necesară în cazul insuficienţei renale uşoare sau moderate. Se recomandă prudență la pacienții cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei sub 30 ml/min) (vezi pct. 5.2).

Insuficiență hepatică La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată se recomandă o doză iniţială de 10 mg pe zi în primele două săptămâni de tratament. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi crescută la 20 mg pe zi. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă se recomandă precauţie şi o atenţie deosebită la stabilirea treptată a dozei (vezi pct. 5.2).

Fenomenul de sevraj observat la întreruperea tratamentului Trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului. Dozele de citalopram trebuie reduse treptat, pe o perioadă de cel puţin una – două săptămâni, pentru a reduce riscul reacţiilor de sevraj (vezi pct. 4.4 şi 4.8).

Dacă după reducerea dozelor sau întreruperea tratamentului apar simptome intolerabile, trebuie luată în considerare revenirea la dozele administrate anterior. Ulterior, medicul poate continua reducerea dozelor, dar într-un ritm mai lent.

Mod de administrare

Linisan trebuie administrat într-o singură priză, o dată pe zi. Comprimatele pot fi luate cu o cantitate suficientă de apă, în orice moment al zilei, indiferent de orarul meselor.

Suicid/ideaţie suicidară sau agravare a stării clinice Depresia se asociază cu creşterea riscului de ideaţie suicidară, auto-vătămare şi suicid (evenimente legate de suicid). Riscul se menţine până la apariţia unor semne consistente de remisiune. Dată fiind posibilitatea ca situaţia să nu se amelioreze în primele săptămâni de tratament, pacienţii trebuie monitorizaţi îndeaproape, până la apariţia ameliorării. Experienţa clinică generală demonstrează că riscul de suicid se poate accentua în primele faze ale recuperării.

Există şi alte afecţiuni psihice pentru care se prescrie medicamentul Linisan şi care se pot şi ele asocia cu risc crescut de apariţie a unor evenimente legate de suicid. În plus, astfel de afecţiuni pot co-exista cu tulburări depresive majore şi din această cauză tratamentul pacienţilor cu alte afecţiuni psihice trebuie să respecte aceleaşi precauţii ca şi în cazul tratamentului pacienţilor cu tulburare depresivă majoră.

Este cunoscut faptul că pacienţii cu antecedente de evenimente legate de suicid sau cei cu manifestări semnificative de ideaţie suicidară anterior iniţierii tratamentului, prezintă un risc mai accentuat de ideaţie suicidară sau tentativă de suicid, trebuind să fie monitorizaţi cu atenţie pe parcursul tratamentului. Rezultatele unei meta-analize a anumitor studii clinice controlate cu placebo efectuate cu medicamente antidepresive la pacienţii adulţi, au arătat existenţa unui risc accentuat de comportament suicidar în cazul medicamentelor antidepresive, comparativ cu placebo la pacienţii cu vârsta sub 25 de ani.

Terapia medicamentoasă a pacienţilor, şi mai ales a celor aflaţi în situaţie de risc accentuat, trebuie să fie însoţită de supraveghere atentă, cu precădere în etapele incipiente ale tratamentului şi după modificarea dozelor. Pacienţilor (şi celor care îi îngrijesc) trebuie să li se atragă atenţia cu privire la necesitatea monitorizării oricărei agravări a stării clinice, a apariţiei oricărui comportament suicidar sau ideaţii suicidare precum şi la obligaţia de solicitare a sfatului medicului imediat după apariţia unor astfel de simptome.

Vârstnici, pacienţi cu insuficienţă hepatică sau renală În cazul tratamentului pacienţilor vârstnici, pacienților cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei <30 ml/min) sau cu insuficiență hepatică se recomandă precauţie (vezi pct. 4.2).

Utilizarea la copii și adolescenţi cu vârsta sub 18 ani Linisan nu trebuie utilizat în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani. În studiile clinice, la copiii şi adolescenţii trataţi cu antidepresive, în comparaţie cu cei la care s-a administrat placebo, s-au observat mai frecvent comportamente suicidare (tentative de suicid şi gânduri suicidare) şi ostilitate (predominant agresivitate, comportament opoziţional şi furie). Dacă, pe baza necesităţii clinice, se ia totuşi decizia de a iniţia tratamentul, pacientul trebuie monitorizat atent pentru a se observa apariţia simptomelor suicidare. Adiţional, lipsesc datele de siguranţă pe termen lung la copii şi adolescenţi cu privire la creşterea, maturizarea şi dezvoltarea cognitivă şi comportamentală.

Sindromul serotoninergic În cazuri rare, sindromul serotoninergic, o afecțiune care poate pune viața în pericol, a fost raportat la pacienţi care au utilizat ISRS concomitent cu medicamente serotoninergice (vezi pct. 4.5). Apariţia unei asocieri de simptome, cum sunt agitaţie, tremor, mioclonii, hipertermie, modificări ale stării psihice, instabilitate autonomă, tulburări neuromusculare și simptome gastrointestinale poate indica

dezvoltarea sindromului serotoninergic. În cazul în care apare această simptomatologie, tratamentul cu citalopram trebuie întrerupt imediat şi trebuie iniţiat un tratament simptomatic.

Medicamente serotoninergice Se recomandă precauţie în cazul administrării concomitente de citalopram cu medicamente cu efecte serotoninergice, precum sumatriptan sau alţi triptani, tramadol, buprenorfină (sau asocierea acesteia cu naloxonă) şi triptofan.

Dacă tratamentul concomitent este impus de starea clinică, se recomandă monitorizarea cu atenție a pacientului, în special la inițierea tratamentului și la creșterea dozelor.

Hiponatremie În cursul utilizării ISRS s-a raportat rar hiponatremie, determinată probabil de secreţia inadecvată de hormon antidiuretic (ADH), fenomen reversibil la întreruperea tratamentului. Aceasta dispare de obicei, după întreruperea tratamentului. Se pare că în special pacienţii vârstnici de sex feminin constituie un grup de risc.

Diabet zaharat La pacienții cu diabet zaharat, tratamentul cu un ISRS poate să modifice controlul glicemiei, pe baza îmbunătăţirii simptomelor depresive. Poate fi necesară ajustarea dozelor de insulină şi/sau hipoglicemiante orale.

Convulsii Convulsiile constituie un risc potenţial al medicamentelor antidepresive. Tratamentul trebuie întrerupt dacă apar convulsii. Administrarea de citalopram trebuie evitată la pacienţii cu epilepsie nestabilizată terapeutic iar pacienții cu epilepsie controlată trebuie monitorizaţi strict. Tratamentul cu citalopram trebuie întrerupt dacă frecvenţa convulsiilor creşte.

Terapie electroconvulsivantă (TEC) Există o experienţă clinică limitată în ceea ce priveşte administrarea concomitentă de citalopram cu TEC, de aceea se recomandă prudenţă.

Manie O fază maniacală poate apărea la pacienții cu tulburare bipolară. Tratamentul cu citalopram trebuie întrerupt la pacienţii care intră în fază maniacală.

Psihoză La pacienții cu psihoze care prezintă episoade depresive, simptomele psihotice se pot intensifica în cursul tratamentului cu citalopram.

Hemoragii Au fost raportate cazuri de prelungire a timpului de sângerare și/sau sângerări cutanate anormale, cum ar fi echimoze, hemoragii ginecologice, hemoragii gastro-intestinale și alte hemoragii cutanate sau la nivelul mucoaselor la administrarea cu ISRS (vezi pct. 4.8). Se recomandă prudenţă la pacienţii trataţi cu ISRS, îndeosebi dacă se administrează concomitent cu medicamente care sunt cunoscute că afectează funcţia plachetară sau alte substanțe active care pot crește riscul de hemoragie, precum şi la pacienţii cu antecedente de tulburări de sângerare (vezi pct. 4.5).

ISRS/ISRN pot crește riscul de hemoragie postpartum (vezi pct. 4.6, 4.8).

Sunătoare (Hypericum perforatum) Reacțiile adverse pot să apară mai frecvent la administrarea concomitentă de citalopram cu preparate din plante care conțin sunătoare (Hypericum perforatum). Prin urmare, citalopram și preparatele de sunătoare nu trebuie administrate concomitent (vezi pct. 4.5).

Neuroleptice

Experienţa cu citalopram nu a demonstrat interacţiuni relevante clinic cu neurolepticele. Ca şi în cazul altor ISRS, nu trebuie exclusă posibilitatea unei interacţiuni farmacodinamice (vezi pct. 4.5).

Prelungire a intervalului QT S-a constatat că citalopramul determină prelungirea intervalului QT, în funcţie de doză. Cazuri de prelungire a intervalului QT şi de aritmie ventriculară, incluzând torsada vârfurilor, au fost raportate în perioada de după punerea pe piaţă, predominant la pacienţi de sex feminin cu hipopotasemie sau cu prelungire a intervalului QT preexistentă sau cu alte afecţiuni cardiace (vezi pct. 4.3, 4.5, 4.8, 4.9, şi 5.1).

Se recomandă prudenţă la pacienţii cu bradicardie semnificativă sau la pacienţii cu infarct miocardic acut recent sau cu insuficienţă cardiacă decompensată.

Tulburările electrolitice, cum sunt hipopotasemia şi hipomagneziemia, cresc riscul de aritmii maligne şi, ca urmare, aceste tulburări trebuie corectate înaintea iniţierii tratamentului cu citalopram.

Dacă pacienţii cu afecţiune cardiacă stabilizată din punct de vedere clinic sunt trataţi cu citalopram, trebuie luată în considerare efectuarea unei ECG înainte de începerea tratamentului.

Dacă pe parcursul tratamentului cu citalopram apar semne de aritmie cardiacă, tratamentul cu citalopram trebuie întrerupt şi trebuie efectuată o ECG.

Anxietate paradoxală Unii pacienţi cu tulburări de panică pot prezenta accentuarea simptomelor de anxietate la începutul tratamentului cu antidepresive. De regulă, această reacţie paradoxală se diminuează în decurs de două săptămâni de tratament continuu. Iniţierea tratamentului cu o doză scăzută reduce probabilitatea apariţiei acestui efect (a se vedea pct. 4.2).

Glaucom cu unghi închis Medicamentele ISRS, incluzând citalopram, pot avea un efect asupra dimensiunilor pupilei, determinând midriază. Acest efect midriatic are potenţialul de a îngusta unghiul irido-corneean al globului ocular, provocând creşterea presiunii intraoculare şi glaucom cu unghi închis, în special la pacienţii cu predispoziţie. Prin urmare, Linisan trebuie utilizat cu precauţie în cazul pacienţilor cu glaucom cu unghi închis sau cu antecedente de glaucom.

Acatizie/agitaţie psihomotorie Utilizarea de ISRS/INSRS a fost asociată cu apariţia acatiziei, caracterizată printr-o stare de nelinişte subiectiv neplăcută sau supărătoare, şi o nevoie de mişcare, adeseori asociată cu incapacitatea de a sta aşezat sau de a sta liniştit. Cel mai adesea aceasta apare în primele săptămâni de tratament. La pacienţii la care apar aceste simptome, creşterea dozei poate fi nocivă.

Disfuncție sexuală Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS)/inhibitorii recaptării serotoninei și noradrenalinei (IRSN) pot cauza simptome de disfuncție sexuală (vezi pct. 4.8). Au existat raportări privind disfuncția sexuală de lungă durată, în care simptomele s-au menținut în pofida întreruperii administrării ISRS/IRSN.

Fenomen de sevraj observat la întreruperea tratamentului Apariţia simptomelor de sevraj la încetarea tratamentului este frecvent întâlnită, în special dacă întreruperea tratamentului se face brusc (vezi pct. 4.8). Într-un studiu clinic de prevenire a recurenței cu citalopram, evenimentele adverse observate la întreruperea tratamentului au apărut la aproximativ 40% dintre pacienţi, față de 20% la pacienții care au continuat tratamentul cu citalopram. Riscul de apariţie a simptomelor de sevraj poate depinde de mai mulţi factori, inclusiv durata tratamentului, doza şi ritmul de reducere a dozei. Reacţiile adverse raportate cel mai frecvent sunt: ameţeli, tulburări senzoriale (inclusiv parestezii și senzații de șoc electric), tulburări de somn (incluzând insomnie şi vise intense), agitaţie sau anxietate, greaţă şi/sau vărsături, tremor, confuzie, transpiraţii, cefalee, diaree, palpitaţii, instabilitate emoţională, iritabilitate şi tulburări de vedere. În

general, aceste simptome (vezi pct. 4.8) sunt de intensitate redusă până la moderată, dar pot fi severe la unii pacienţi. Ele apar de obicei în primele zile după întreruperea tratamentului, dar au fost raportate şi cazuri foarte rare în care asemenea simptome au apărut la pacienţi care au omis o doză în mod accidental. În general, aceste simptome au o evoluţie auto-limitativă şi dispar, de obicei, în decurs de 2 săptămâni, deşi la unele persoane ele pot persista mai mult timp (2-3 luni sau mai mult). Prin urmare, se recomandă ca întreruperea tratamentului cu citalopram să se facă prin reducerea treptată a dozei, pe o perioadă de câteva săptămâni sau luni, în funcţie de necesităţile pacientului (vezi pct. 4.2, secţiunea „Fenomenul de sevraj observat la întreruperea tratamentului”).

Linisan conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză, nu trebuie să utilizeze acest medicament. Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic „nu conține sodiu”.

Reacţiile adverse la citalopram sunt în general de intensitate moderată şi tranzitorii.

Reacţiile adverse sunt mai evidente în prima sau în a doua săptămână de tratament şi, de obicei, se atenuează pe parcursul tratamentului.

Următoarele reacţii adverse sunt dependente de doză: transpiraţie excesivă, xerostomie, insomnie, somnolenţă, diaree, greaţă şi fatigabilitate.

Tulburări Midriază (care Tulburări de vedere oculare poate duce la glaucom acut cu unghi închis), vezi pct. 4.4 Tulburări Tinitus acustice şi vestibulare Tulburări Bradicardie, Prelungire a cardiace tahicardie intervalului QT2, aritmie ventriculară, incluzând torsada vârfurilor Tulburări Hipotensiune vasculare ortostatică Tulburări Căscat Epistaxis respiratorii, toracice şi mediastinale Tulburări Xerostomie, Diaree, Hemoragie gastro-gastro-greaţă vărsături, intestinală (inclusiv intestinale constipație hemoragie rectală)

Numărul de pacienţi: citalopram/placebo = 1346/545 În timpul sau la scurt timp după încetarea tratamentului cu citalopram, s-au raportat cazuri de ideaţie suicidară şi comportamente de tip suicidar (vezi pct. 4.4). Prelungirea intervalului QT În perioada de după punerea pe piață au fost raportate cazuri de prelungire a intervalului QT şi de aritmie ventriculară, inclusiv torsada vârfurilor, predominant la pacienţii de sex feminin, cu hipopotasemie, prelungire preexistentă a intervalului QT sau alte afecţiuni cardiace preexistente (vezi pct. 4.3, 4.5 şi 5.1). Acest eveniment a fost raportat pentru clasa terapeutică a ISRS/ISRN (vezi pct. 4.4, 4.6).

În studiile clinice au mai fost raportate următoarele reacţii adverse:

În monoterapie sau în cazul administrării concomitente cu alte medicamente psihotrope au mai fost raportate următoarele reacţii adverse: Rar: echimoze, sângerări ginecologice, sângerări gastro-intestinale sau alte sângerări cutanate sau la nivelul mucoaselor. Foarte rar: sindrom serotoninergic, atunci când citalopramul este administrat concomitent (vezi pct. 4.5).

În timpul tratamentului cu citalopram au fost raportate cazuri foarte rare de creștere a valorilor serice ale enzimelor hepatice și cazuri excepționale de hepatită citolitică, colestatică sau mixtă.

Pe de altă parte, unele reacții adverse sunt legate de natura bolii depresive:  Încetare a inhibiției psihomotorii, cu risc suicidar;  Inversare a stării de spirit, cu apariția episoadelor maniacale;  Reactivare a delirului la subiecții psihotici;  Manifestări ale simptomelor anxietății paroxistice.

Efecte de clasă Studiile epidemiologice efectuate în special la pacienţi cu vârsta ≥50 ani au arătat un risc crescut de fracturi osoase la pacienţii trataţi cu inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) şi antidepresive triciclice (ADTC). Mecanismul creşterii acestui risc este necunoscut.

Simptome de sevraj observate la întreruperea tratamentului Apariţia fenomenului de sevraj la încetarea tratamentului este frecvent întâlnită, în special dacă întreruperea tratamentului se face brusc. Simptomele de sevraj cel mai frecvent raportate sunt: ameţeală, tulburări senzoriale (inclusiv parestezie), tulburări ale somnului (inclusiv insomnie şi vise intense), agitaţie sau anxietate, greaţă şi/sau vărsături, tremor, confuzie, transpiraţie, cefalee, diaree, palpitaţii, instabilitate emoţională, iritabilitate şi tulburări vizuale. În general, aceste simptome sunt de intensitate redusă până la moderată şi autorestrictive, dar la unii pacienţi pot fi severe şi/sau prelungite. Prin urmare, se recomandă ca întreruperea tratamentului cu citalopram să se facă prin reducerea treptată a dozei (vezi pct. 4.2 şi pct. 4.4).

Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului național de raportare Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.