Linezolid Sandoz 600 mg

Tratamentul poate fi iniţiat cu linezolid sub formă de soluţie perfuzabilă, comprimate filmate sau suspensie orală.

Pacienţii care încep tratamentul cu soluţie perfuzabilă pot fi trecuţi ulterior, atunci când starea clinică o permite, la oricare dintre formele farmaceutice cu administrare orală. În aceste cazuri nu este necesară ajustarea dozelor, deoarece linezolidul are o biodisponibilitate după administrare orală de aproximativ 100 %.

Doze Dozele recomandate şi durata tratamentului la adulţi: Durata tratamentului depinde de tipul microorganismului patogen, localizarea infecţiei şi gradul de severitate al acesteia, precum şi de răspunsul clinic al pacientului.

Următoarele recomandări privind durata tratamentului reflectă datele obţinute din studiile clinice. Durata de tratament poate fi mai scurtă în anumite tipuri de infecţii, dar acest lucru nu a fost evaluat în studiile clinice.

Durata maximă de tratament este de 28 de zile. Siguranţa şi eficacitatea linezolidului în cazul administrării pe perioade mai mari de 28 de zile nu au fost stabilite (vezi pct. 4.4).

În infecţiile cu bacteriemie concomitentă nu sunt necesare doze mai mari decât cele recomandate şi nici prelungirea duratei de tratament.

Infecţii Doza Durata tratamentului Pneumonie nosocomială 600 mg de 2 ori pe zi Pneumonie comunitară 10-14 zile consecutiv dobândită Infecţii cutanate şi ale 600 mg de 2 ori pe zi ţesuturilor moi, complicate

Copii şi adolescenţi Datele clinice privind siguranţa şi eficacitatea administrării linezolidului la copii şi adolescenţi (cu vârsta sub 18 ani) sunt insuficiente pentru a se putea stabili dozele recomandate (vezi pct. 5.1 şi 5.2). Ca urmare, până la obţinerea de date suplimentare, utilizarea linezolidului la acestă grupă de vârstă nu este recomandată.

Vârstnici Nu este necesară ajustarea dozei.

Pacienţi cu insuficienţă renală Nu este necesară ajustarea dozei (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Pacienţi cu insuficienţă renală severă (Clcr < 30 ml/min): Nu este necesară ajustarea dozei. Deoarece nu se cunoaşte semnificaţia clinică a expunerii mai mari (de până la 10 ori) la cei doi metaboliţi primari ai linezolidului la pacienţii cu insuficienţă renală severă, linezolidul trebuie administrat cu prudenţă mărită la aceşti pacienţi şi numai după evaluarea raportului risc/beneficiu.

Având în vedere că aproximativ 30% din doza de linezolid este eliminată în decursul a 3 ore de hemodializă, la pacienţii care efectuează şedinţe de dializă, linezolidul trebuie administrat după şedinţa de dializă. Metaboliţii primari ai linezolidului sunt îndepărtaţi parţial prin hemodializă, însă concentraţiile plasmatice ale acestora după şedinţa de dializă rămân destul de mari, comparativ cu cele observate la pacienţii cu funcţie renală normală sau cu insuficienţă renală uşoară până la moderată.

Ca urmare, linezolidul trebuie administrat cu prudenţă mărită la pacienţii cu insuficienţă renală severă care efectuează şedinţe de dializă şi numai după evaluarea raportului risc/beneficiu.

Până în prezent nu există date suficiente privind administrarea linezolidului la pacienţii care efectuează şedinţe de dializă peritoneală continuă în ambulatoriu (DPCA) sau utilizează alte tratamente pentru insuficienţă renală (altele decât hemodializa).

Pacienţi cu insuficienţă hepatică Nu este necesară ajustarea dozei. Totuşi, deoarece datele clinice sunt limitate, la aceşti pacienţi linezolidul trebuie administrat numai după evaluarea raportului beneficiu/risc (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Mod de administrare Doza recomandată de linezolid se administrează oral, de 2 ori pe zi.

Calea de administrare: administrare orală Comprimatele filmate pot fi administrate independent de mese. Comprimatele filmate trebuie înghițite întregi, cu apă.

Mielosupresie La pacienţii la care s-a administrat linezolid s-a raportat mielosupresie (inclusiv anemie, leucopenie, pancitopenie şi trombocitopenie). În cazurile în care se cunoaşte rezultatul final, la întreruperea administrării de linezolid, parametrii hematologici modificaţi au crescut spre valorile anterioare tratamentului. Riscul acestor reacţii pare să fie asociat cu durata tratamentului. Pacienţii vârstnici trataţi cu linezolid pot prezenta un risc mai crescut de apariţie a discraziilor sanguine, comparativ cu pacienţii tineri. Poate apărea mai frecvent trombocitopenie la pacienţii cu insuficienţă renală severă,

fie că efectuează şedinţe de dializă, fie că nu. Prin urmare, se recomandă monitorizarea atentă a hemoleucogramei la pacienţii care prezintă anemie, granulocitopenie sau trombocitopenie preexistente, utilizează concomitent medicamente care pot determina scăderea concentraţiei de hemoglobină, reduc numărul de celule sanguine sau influenţează negativ numărul sau funcţia trombocitelor, prezintă insuficienţă renală severă, utilizează tratamentul mai mult de 10-14 zile. Linezolid trebuie administrat la aceşti pacienţi numai când este posibilă monitorizarea atentă a valorilor hemoglobinei, hemoleucogramei şi a numărului de trombocite.

Dacă în timpul terapiei cu linezolid apare mielosupresie semnificativă, tratamentul trebuie oprit dacă nu se consideră că este absolut necesară continuarea terapiei, caz în care trebuie întreprinse monitorizarea intensivă a hemoleucogramei şi iniţiate protocoale de tratament adecvate.

În plus, se recomandă monitorizarea săptămânală a hemoleucogramei complete (incluzând valorile hemoglobinei, trombocitelor şi numărul total al leucocitelor şi formula leucocitară) la pacienţii la care se administrează linezolid, indiferent de rezultatele hemoleucogramei la momentul iniţial.

În studii cu utilizarea tratamentului în afara indicaţiei aprobate s-a raportat o incidenţă mai crescută a anemiei grave la pacienţii la care s-a administrat linezolid o perioadă mai lungă decât durata maximă recomandată de 28 zile. La aceşti pacienţi au fost necesare mai des transfuzii de sânge. Ulterior punerii pe piaţă, s-au raportat, de asemenea, cazuri de anemie la care a fost necesară transfuzia de sânge, cel mai mare număr de cazuri apărând la pacienţii la care s-a administrat terapia cu linezolid timp de mai mult de 28 zile.

Ulterior punerii pe piaţă, s-au raportat cazuri de anemie sideroblastică. În cazurile în care se cunoştea momentul debutului, cei mai mulţi dintre pacienţi utilizaseră tratament cu linezolid timp de mai mult de 28 zile. Cei mai mulţi dintre pacienţi s-au recuperat total sau parţial după oprirea administrării linezolid, cu sau fără tratament pentru anemie.

Dezechilibrul referitor la mortalitate într-un studiu clinic efectuat la pacienţi cu infecţii sanguine cu microorganisme Gram-pozitiv asociate cu utilizarea cateterelor La pacienţii trataţi cu linezolid s-a observat o rată a mortalităţii crescută, comparativ cu tratamentul cu vancomicină/dicloxacilină/oxacilină, într-un studiu în regim deschis, efectuat la pacienţi grav bolnavi, cu infecţii asociate utilizării cateterelor intravasculare [78/363 (21,5%) comparativ cu 58/363 (16,0%)]. Factorul principal care a influenţat rata mortalităţii a fost statusul infecţiilor cu microorganisme Gram-pozitiv la momentul iniţial. Ratele de mortalitate au fost similare la pacienţii cu infecţii cauzate numai de microorganisme Gram-pozitiv (raportul probabilităţilor 0,96; interval de încredere 95%: 0,58-1,59), însă au fost semnificativ mai crescute (p=0,0162) în grupul tratat cu linezolid la pacienţii cu orice alt germen patogen sau fără niciun germen patogen la momentul iniţial (raportul probabilităţilor 2,48; interval de încredere 95%: 1,38-4,46). Cel mai mare dezechilibru s-a înregistrat în timpul tratamentului şi într-un interval de 7 zile după oprirea administrării medicamentului de studiu. Mai mulţi pacienţi din grupul tratat cu linezolid au dobândit infecţii cu germeni patogeni Gram-negativ în timpul studiului şi au decedat din cauza infecţiilor produse de germeni patogeni Gram-negativ şi a infecţiilor polimicrobiene. Prin urmare, linezolid trebuie utilizat în cazul infecţiilor complicate cutanate şi ale ţesuturilor moi la pacienţii cu infecţie concomitentă cunoscută sau posibilă cu microorganisme Gram-negativ numai dacă nu sunt disponibile opţiuni de tratament alternative (vezi pct. 4.1). În aceste cazuri, trebuie iniţiat concomitent tratamentul împotriva germenilor Gram-negativ.

Diaree şi colită asociate antibioticelor S-a raportat colită pseudomembranoasă la aproape toate medicamentele antibacteriene, inclusiv linezolid. Prin urmare, este important să se ia în considerare acest diagnostic la pacienţii care se prezintă cu diaree după administrarea oricărui medicament antibacterian. În cazul colitei asociate antibioticelor, suspectată sau confirmată, poate fi necesară oprirea administrării linezolid. Trebuie instituite măsuri de tratament adecvate.

S-au raportat diaree asociată antibioticelor şi colită asociată antibioticelor, inclusiv colită pseudomembranoasă şi diaree asociată cu infecţia cu Clostridium difficile în asociere cu utilizarea

aproape a tuturor antibioticelor, inclusiv a linezolid, iar aceasta poate varia ca intensitate de la diaree uşoară la colită letală. Prin urmare, este important să se ia în considerate acest diagnostic la pacienţii la care apare diaree gravă în timpul utilizării linezolid sau ulterior acesteia. Dacă se suspectează sau confirmă diaree asociată antibioticelor sau colită asociată antibioticelor, trebuie oprit tratamentul în curs cu medicamente antibacteriene, inclusiv linezolid şi trebuie iniţiate imediat măsuri terapeutice adecvate. În această situaţie sunt contraindicate medicamentele care inhibă peristaltismul.

Acidoză lactică În cazul utilizării de linezolid s-a raportat acidoză lactică. Pacienţii la care apar semne şi simptome de acidoză metabolică, inclusiv greaţă sau vărsături recurente, dureri abdominale, valori scăzute de bicarbonat sau hiperventilaţie, în timpul tratamentului cu linezolid, trebuie să li se acorde asistenţă medicală imediată. Dacă apare acidoza lactică, trebuie comparate beneficiile continuării tratamentului cu linezolid cu riscurile potenţiale.

Disfuncţie mitocondrială Linezolid inhibă sinteza proteinelor mitocondriale. Ca rezultat al acestei inhibări, pot apărea evenimente adverse, cum sunt acidoza lactică, anemia şi neuropatia (optică şi periferică), aceste evenimente fiind mai frecvente atunci când medicamentul este utilizat mai mult de 28 zile.

Sindrom serotoninergic Au existat raportări spontane de cazuri de sindrom serotoninergic asociate cu administrarea concomitentă de linezolid şi medicamente serotoninergice, inclusiv antidepresive cum sunt inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) și opioide (de exemplu, buprenorfina) (vezi pct. 4.5). Prin urmare, administrarea concomitentă de linezolid şi medicamente serotoninergice este contraindicată (vezi pct. 4.3), cu excepţia cazului în care este esenţială administrarea concomitentă de linezolid şi medicamente serotoninergice. În acele cazuri, pacienţii trebuie ţinuţi sub observaţie strictă din punct de vedere al semnelor şi simptomelor de sindrom serotoninergic, cum sunt disfuncţia cognitivă, hiperpirexia, hiperreflexia şi lipsa coordonării. Dacă apar astfel de semne sau simptome, medicii trebuie să ia în considerare oprirea administrării unuia dintre medicamente sau a amândurora; dacă este oprită administrarea medicamentului serotoninergic administrat concomitent, pot apărea simptome de întrerupere.

Neuropatie periferică şi optică La pacienţii trataţi cu linezolid s-au raportat neuropatie periferică, precum şi neuropatie optică şi nevrită optică, care progresează uneori până la pierderea vederii; aceste raportări au apărut în principal în legătură cu pacienţii trataţi o perioadă mai lungă decât durata maximă recomandată de 28 zile.

Trebuie să li se recomande tuturor pacienţilor să raporteze simptomele de tulburări de vedere, cum sunt modificarea acuităţii vizuale, modificarea vizualizării culorilor, vederea înceţoşată sau defectele de câmp vizual. În astfel de cazuri se recomandă evaluarea promptă, cu trimitere la un oftalmolog, dacă este necesar. În cazul în care un pacient utilizează linezolid o perioadă mai lungă decât cea recomandată de 28 zile, trebuie monitorizată periodic funcţia vizuală a acestuia.

Dacă apare neuropatie periferică sau optică, trebuie comparate beneficiile continuării utilizării linezolid cu riscurile potenţiale.

Poate exista un risc crescut de neuropatii când se administrează linezolid la pacienţii care utilizează în prezent sau care au utilizat recent tratamente antimicobacteriene pentru tratarea tuberculozei.

Convulsii S-a raportat apariţia de convulsii la pacienţii trataţi cu linezolid. În majoritatea acestor cazuri s-au raportat antecedente de convulsii sau factori de risc pentru convulsii. Pacienţilor trebuie să li se recomande să informeze medicul dacă au antecedente de convulsii.

Inhibitori ai monoaminoxidazei Linezolid este un inhibitor reversibil, neselectiv, al monoaminoxidazei (IMAO), însă la dozele utilizate pentru terapia antibacteriană nu exercită niciun efect antidepresiv. Există date foarte limitate

provenind din studii privind interacţiunile medicamentoase şi cu privire la siguranţa utilizării de linezolid, când este administrat la pacienţi cu afecţiuni preexistentee şi/sau utilizează tratamente concomitente care pot determina existenţa unui risc al inhibării MAO. Prin urmare, nu se recomandă utilizarea de linezolid în aceste cazuri, dacă nu sunt posibile observarea şi monitorizarea îndeaproape a pacientului tratat (vezi pct. 4.3 şi 4.5).

Utilizarea cu alimente cu conţinut crescut de tiramină Pacienţilor trebuie să li se recomande să nu consume cantităţi mari de alimente cu conţinut crescut de tiramină (vezi pct. 4.5).

Suprainfectarea Efectele tratamentului cu linezolid asupra florei saprofite nu au fost evaluate în studii clinice.

Utilizarea antibioticelor poate duce ocazional la înmulţirea în exces a a microorganismelor rezistente. De exemplu, în timpul studiilor clinice, aproximativ 3% dintre pacienţii la care s-au administrat dozele de linezolid recomandate, au prezentat candidoză asociată cu utilizarea medicamentului. Dacă în timpul terapiei apare suprainfectarea, trebuie luate măsuri adecvate.

Grupe speciale de pacienţi Linezolid trebuie utilizat cu precauţie specială la pacienţii cu insuficienţă renală severă şi numai atunci când se consideră că beneficiul anticipat depăşeşte riscul teoretic (vezi pct. 4.2 şi 5.2).

Se recomandă ca linezolid să fie administrat pacienţilor cu insuficienţă hepatică severă numai atunci când beneficiul preconizat depăşeşte riscul teoretic (vezi pct. 4.2 şi 5.2).

Afectarea fertilității La şobolanii masculi au fost observate efecte nocive cu privire la fertilitate; la om, relevanţa acestei descoperiri nu este cunoscută (vezi pct.4.6).

Studii clinice Siguranţa şi eficacitatea linezolid în cazul administrării pentru perioade mai lungi de 28 zile nu au fost stabilite.

Studiile clinice controlate nu au inclus pacienţi cu leziuni de etiologie diabetică la nivelul picioarelor, escare de decubit prelungit sau leziuni ischemice, arsuri severe sau gangrenă. Prin urmare, experienţa provenind din utilizarea linezolid pentru tratarea acestor afecţiuni este limitată.

Linezolid Sandoz conține sodiu. Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic „nu conţine sodiu”.

Tabelul de mai jos furnizează o listă a reacţiilor adverse care au apărut cu frecvenţe ≥ 0,1% sau au fost considerate grave în studiile clinice care au inclus mai mult de 2000 pacienţi adulţi, cărora li s-au administrat dozele de linezolid recomandate, timp de până la 28 zile.

Aproximativ 22% dintre pacienţi au prezentat reacţii adverse, cele mai frecvent raportate fiind: cefalee (2,1%), diaree (4,2%), greaţă (3,3%) şi candidoză (în special orală [0,8%] şi vaginală [1,1%], vezi tabelul de mai jos). Reacţiile adverse determinate de administrarea medicamentului, cel mai frecvent raportate, care au dus la întreruperea tratamentului au fost cefalee, diaree, greaţă şi vărsături. Aproximativ 3% dintre pacienţi au întrerupt tratamentul deoarece au prezentat reacţii adverse legate de administrarea medicamentului.

Reacţiile adverse suplimentare, raportate din experienţa ulterioară punerii pe piaţă sunt incluse în tabel la categoria de frecvenţă „Cu frecvenţă necunoscută”, deoarece frecvenţa reală nu poate fi estimată din datele disponibile.

Aparate, Frecvente Mai puţin Rare Cu frecvenţă sisteme şi frecvente necunoscută organe Infecţii şi Candidoză orală, Vaginită Colită asociată infestări candidoză vaginală, antibioticelor, inclusiv candidiază, infecţii colită fungice pseudomembranoasă Tulburări Leucopenie, Mielosupresie, hematologice şi neutropenie, pancitopenie, anemie†, limfatice trombocitopenie, anemie sideroblastică eozinofilie Tulburări ale Anafilaxie sistemului imunitar

Aparate, Frecvente Mai puţin Rare Cu frecvenţă sisteme şi frecvente necunoscută organe Tulburări Acidoză lactică, metabolice şi de hiponatremie nutriţie Tulburări Insomnie psihice Tulburări ale Cefalee, perturbare Ameţeli, Sindrom sistemului a gustului (gust hipoestezie, serotoninergic, nervos metalic) parestezie convulsii, neuropatie periferică Tulburări Vedere Neuropatie optică, oculare înceţoşată nevrită optică, pierdere a vederii, modificare a acuităţii vizuale, modificare a vizualizării culorilor, modificări legate de defectul de câmp vizual Tulburări Tinitus acustice şi vestibulare Tulburări Aritmie cardiace (tahicardie) Tulburări Hipertensiune Accidente vasculare arterială, flebită, ischemice tromboflebită tranzitorii Tulburări Diaree, greaţă, Pancreatită, Modificări ale culorii gastro-vărsături. gastrită, durere smalţului dinţilor intestinale abdominală localizată sau generală, constipaţie, xerostomie, dispepsie, glosită, scaune moi, stomatită, modificări ale culorii limbii sau afecţiuni la nivelul limbii Tulburări Rezultate anormale ale Valori crescute hepatobiliare probelor hepatice; ale bilirubinemiei valori serice crescute totale ale AST, ALT sau ale fosfatazei alcaline Afecţiuni Urticarie, Afecţiuni buloase, cum cutanate şi ale dermatită, sunt cele descrise ca ţesutului diaforeză, prurit, sindrom Stevens-Johnson subcutanat erupţie cutanată şi necroliză epidermică tranzitorie toxică, angioedem, alopecie Tulburări renale Valori crescute ale Poliurie, valori Insuficienţă şi ale căilor BUN crescute ale renală urinare creatininemiei Tulburări ale Afecţiune aparatului vulvovaginală genital şi sânului Tulburări Frisoane, generale şi la fatigabilitate,

Aparate, Frecvente Mai puţin Rare Cu frecvenţă sisteme şi frecvente necunoscută organe nivelul locului febră, durere la de administrare locul de injectare, sete crescută, durere localizată Investigaţii Chimie Chimie diagnostice Valori crescute ale Valori crescute concentraţiilor ale concentraţiilor plasmatice ale LDH, plasmatice ale creatin-kinazei, lipazei, sodiului sau amilazei sau glicemiei calciului. Valori postprandiale. Valori scăzute ale scăzute ale glicemiei concentraţiilor postprandiale. plasmatice ale ale Valori crescute proteinelor totale, sau scăzute ale albuminei, sodiului sau concentraţiilor calciului. Valori plasmatice ale crescute sau scăzute clorului. ale concentraţiilor pasmatice ale Hematologie potasiului şi Valori crescute bicarbonatului. ale numărului de Hematologie reticulocite. Număr crescut de Valori scăzute ale neutrofile sau numărului de eozinofile. Valori neutrofile. scăzute ale hemoglobinei, hematocritului sau ale numărului de eritrocite. Valori crescute sau scăzute ale numărului de trombocite sau leucocite.

• Vezi pct. 4.4. Vezi pct. 4.3 şi 4.5 † Vezi mai jos

Următoarele reacţii adverse la linezolid au fost considerate grave în cazuri izolate: durere abdominală localizată, accidente ischemice tranzitorii şi hipertensiune arterială.

† În studiile clinice controlate în care s-a administrat linezolid timp de până la 28 zile, s-a raportat anemie la mai puţin de 0,1% dintre pacienţi. Într-un program cu utilizarea tratamentului în ultimă instanţă, efectuat la pacienţi cu infecţii care pun viaţa în pericol şi cu comorbidităţi subiacente, procentul de pacienţi la care a apărut anemie la administrarea de linezolid timp de 28 zile a fost de 2,5% (33/1326) comparativ cu 12,3% (53/430) când tratamentul a durat >28 zile. Procentul de cazuri în care s-a raportat anemie gravă asociată medicamentului şi care a necesitat transfuzii de sânge a fost de 9% (3/33) la pacienţii trataţi timp de 28 zile şi de 15% (8/53) la cei trataţi >28 zile.

Copii și adolescenți Datele referitoare la siguranţă provenite din studii clinice efectuate la mai mult de 500 pacienţi copii şi adolescenţi (de la naştere la vârsta de 17 ani) nu indică faptul că profilul de siguranţă al linezolid pentru pacienţii copii şi adolescenţi diferă de cel pentru pacienţii adulţi.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro. Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.