Levant 15 mg

Doze

Tratamentul ulcerului duodenal Doza recomandată este de 30 mg lansoprazol o dată pe zi, timp de 2 săptămâni. La pacienții care nu sunt complet vindecați în această perioadă, tratamentul trebuie continuat cu aceeași doză, timp de alte două săptămâni.

Tratamentul ulcerului gastric Doza recomandată este de 30 mg lansoprazol o dată pe zi, timp de 4 săptămâni. În mod normal, ulcerul se vindecă în decurs de 4 săptămâni; cu toate acestea, la pacienții care nu s-au vindecat complet în acest interval de timp, tratamentul poate fi continuat cu aceeași doză, timp de alte 4 săptămâni.

Esofagită de reflux Doza recomandată este de 30 mg lansoprazol o dată pe zi, timp de 4 săptămâni. La pacienții care nu sunt complet vindecați în acest interval de timp, tratamentul poate fi continuat cu aceeași doză timp de alte 4 săptămâni.

Profilaxia esofagitei de reflux 15 mg lansoprazol o dată pe zi. Doza poate fi crescută până la 30 mg lansoprazol pe zi, după cum este necesar.

Eradicarea infecției cu Helicobacter pylori Atunci când se selectează tratamentul de asociere adecvat, trebuie avute în vedere recomandările oficiale locale cu privire la rezistența bacteriană, durata tratamentului (cel mai frecvent de 7 zile, dar uneori poate dura până la 14 zile) și utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene.

Doza recomandată de Levant este de 30 mg de două ori pe zi, timp de 7 zile, în asociere cu unul dintre următoarele antibiotice: claritromicină 250-500 mg de două ori pe zi + amoxicilină 1 g de două ori pe zi claritromicină 250 mg de două ori pe zi + metronidazol 400 – 500 mg de două ori pe zi

Eradicarea infecției cu H. pylori după administrarea claritromicinei în asociere cu Levant și cu amoxicilină sau metronidazol se obține în până la 90% din cazuri.

După șase luni de la eradicarea cu succes a infecției, riscul de reinfecție este scăzut iar recăderea este, ca urmare, puțin probabilă.

De asemenea, a fost examinată utilizarea unei scheme terapeutice care include lansoprazol 30 mg de două ori pe zi, amoxicilină 1 g de două ori pe zi și metronidazol 400 – 500 mg de două ori pe zi. S-au observat rate de eradicare a infecției mai mici atunci când s-a utilizat această asociere comparativ cu schemele terapeutice în care s-a administrat claritromicină. Acest tratament poate fi adecvat pentru pacienții la care nu se poate administra claritromicină ca parte a tratamentului de eradicare, atunci când ratele de rezistență locală la metronidazol sunt scăzute.

Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale benigne asociat tratamentului cu antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), la pacienţii care necesită tratament continuu cu AINS Doza recomandată este de 30 mg lansoprazol o dată pe zi, timp de 4 săptămâni. La pacienții care nu sunt complet vindecați, tratamentul poate fi continuat timp de alte 4 săptămâni. Pentru pacienții cu risc sau care prezintă ulcere cu vindecare dificilă, trebuie probabil să se administreze un tratament pe o perioadă mai prelungită și/sau o doză mai mare.

Profilaxia ulcerelor gastrice şi duodenale determinate de AINS la pacienții cu risc (cum sunt vârsta > 65 de ani sau antecedente de ulcer gastric sau duodenal) care necesită tratament prelungit cu AINS Doza recomandată este de 15 mg lansoprazol o dată pe zi. În cazul eșecului tratamentului, trebuie administrată o doză de 30 mg o dată pe zi.

Boală de reflux gastroesofagian simptomatică Doza recomandată este de 15 mg sau 30 mg lansoprazol o dată pe zi.

Ameliorarea simptomelor se obține rapid. Trebuie luată în considerare ajustarea dozei pentru fiecare pacient. Dacă simptomele nu se ameliorează în decurs de 4 săptămâni de tratament cu o doză zilnică de 30 mg, se recomandă efectuarea unor examinări suplimentare.

Sindromul Zollinger-Ellison Doza inițială recomandată este de 60 mg lansoprazol o dată pe zi. Doza trebuie ajustată în mod individual iar tratamentul trebuie continuat atât timp cât este necesar. S-au utilizat doze zilnice de până la 180 mg. Dacă doza zilnică necesară depășește 120 mg, trebuie administrată în două prize divizate.

Insuficiență renală Nu este necesară ajustarea dozei la pacienți cu insuficiență renală.

Insuficiență hepatică Pacienții cu hepatopatie moderată sau severă trebuie monitorizați periodic și se recomandă o scădere cu 50% a dozei zilnice (vezi pct. 4.4 și 5.2).

Vârstnici Din cauza clearance-ului redus al lansoprazolului la vârstnici, poate fi necesară o ajustare a dozei în funcție de cerințele individuale. La vârstnici nu trebuie depășită doza zilnică de 30 mg, cu excepția cazului în care există indicații clinice care impun acest lucru.

Copii şi adolescenţi Nu se recomandă administrarea Levant la copii şi adolescenţi, întrucât datele clinice sunt limitate (vezi şi pct. 5.2). Trebuie evitat tratamentul la copiii mici cu vârsta sub un an, deoarece datele disponibile nu au demonstrat efecte benefice în tratamentul bolii de reflux gastro-esofagian.

Mod de administrare Pentru obținerea unui efect optim, Levant trebuie administrat o dată pe zi, dimineața, cu excepția cazului în care este utilizat pentru eradicarea infecției cu H. pylori; în acest caz, tratamentul trebuie să fie administrat de două ori pe zi, dimineața și seara. Levant trebuie administrat cu cel puțin 30 de minute înainte de masă (vezi pct. 5.2). Capsulele trebuie înghițite întregi, cu lichid.

Similar altor tratamente antiulceroase, trebuie exclusă posibilitatea unei tumori gastrice maligne atunci când se efectuează tratamentul ulcerului gastric cu lansoprazol, deoarece medicamentul poate masca simptomele și întârzia diagnosticul.

Lansoprazolul, la fel ca toți inhibitorii pompei de protoni (PPI), ar putea crește numărul de bacterii prezente în mod normal în tractul gastro-intestinal. Tratamentul cu lansoprazol poate duce la creşterea riscului de apariţie a infecţiilor gastro-intestinale, cum sunt cele determinate de Salmonella, Campylobacter şi, în special la pacienții spitalizați, de Clostridium difficile.

Nu este recomandată administrarea concomitentă de lansoprazol cu inhibitori de protează HIV pentru care absorbția depinde de pH-ul acid gastric, cum sunt atazanavir și nelfinavir, datorită reducerii semnificative a biodisponibilității acestora (vezi pct. 4.5). Dacă administrarea concomitentă a lansoprazolului cu inhibitori de protează HIV este inevitabilă, se recomandă monitorizarea clinică atentă.

Hipomagneziemie Hipomagneziemia severă a fost raportată la pacienţii trataţi cu IPP cum este lansoprazolul timp de cel puţin trei luni, şi, în cele mai multe cazuri timp de un an. Pot să apară manifestari grave de hipomagneziemie, cum sunt oboseală, tetanie, delir, convulsii, ameţeli şi aritmie ventriculară, dar acestea pot începe insidios şi pot să fie trecute cu vederea. La majoritatea pacienţilor afectaţi, hipomagneziemia s-a îmbunătăţit după administrarea de magneziu şi întreruperea tratamentului cu IPP. Profesioniştii din domeniul sănătăţii trebuie să ia în considerare măsurarea nivelurilor de magneziu înainte de începerea tratamentului şi periodic în timpul tratamentului cu IPP la pacienţii pentru care se recomandă tratament prelungit sau care au tratament cu IPP şi cu digoxină sau medicamente care pot determina hipomagneziemie (de exemplu diuretice).

Creșterea valorilor concentraţiilor plasmatice ale cromograninei A (CgA) poate interfera cu investigațiile pentru tumorile neuroendocrine. Pentru a evita această interferență, tratamentul cu Levant trebuie oprit temporar, pentru cel puțin cinci zile înainte de evaluarea CgA (vezi pct. 5.1). Dacă, după evaluarea inițială, valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA și gastrinei nu revin la valorile din intervalul de referință, trebuie repetate evaluările la 14 zile de la întreruperea tratamentului cu inhibitor de pompă de protoni.

Tratamentul zilnic cu medicamente care reduc cantitatea de acid gastric pe o perioadă prelungită de timp (câțiva ani) poate duce la malabsorbția cianocobalaminei (vitamina B12) cauzată de hipo-sau achlorhidrie. Deficitul de cianocobalamină trebuie luat în considerare la pacienții cu sindrom Zollinger-Ellison și alte afecțiuni patologice hipersecretorii care necesită tratament pe termen lung, la persoanele cu depozite corporale reduse sau cu factori de risc pentru reducerea absorbției de vitamina B12 (cum sunt vârstnicii) cu tratament pe termen lung sau dacă sunt observate simptome clinice.

Lansoprazolul trebuie utilizat cu precauţie în cazul pacienţilor cu insuficienţă hepatică moderată și severă (vezi pct. 4.2 şi 5.2).

La pacienţii cu ulcere gastro-duodenale, trebuie luată în considerare posibilitatea unei infecţii cu H. pylori. În cazul în care lansoprazolul este administrat în asociere cu antibiotice utilizate pentru eradicarea infecției cu H. pylori, trebuie să se respecte, de asemenea, şi instrucţiunile de utilizare a acestor antibiotice.

Datorită datelor limitate privind siguranţa la pacienţi care urmează tratament de întreţinere timp de mai mult de un an, trebuie să se efectueze revizuirea periodică a tratamentului şi evaluarea completă a raportului risc/beneficiu.

S-au raportat cazuri foarte rare de colită la pacienţii trataţi cu lansoprazol. Ca urmare, în caz de diaree severă şi/sau persistentă, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului. Cu excepția pacienților tratați pentru eradicarea infecției cu H. pylori, dacă diareea persistă, administrarea lansoprazolului trebuie întreruptă, datorită posibilității prezenţei colitei microscopice cu creşterea stratului de colagen sau infiltrarea celulelor inflamatorii observate în submucoasa intestinului gros. În majoritatea cazurilor, simptomele colitei microscopice se rezolvă la întreruperea administrării lansoprazolului.

Tratamentul de prevenire a ulcerului peptic la pacienţii care necesită tratament continuu cu AINS trebuie să fie limitat la pacienţii cu risc crescut (de exemplu în caz de hemoragii gastro-intestinale în antecedente, perforaţie sau ulcer, vârstă înaintată, utilizare concomitentă a unor medicamente despre care se cunoaşte faptul că măresc posibilitatea de apariţie a unor reacții adverse la nivelul tractului

gastro-intestinal superior [de exemplu corticosteroizi sau anticoagulante], prezenţa unui factor de comorbiditate important sau administrarea prelungită a dozelor maxime recomandate de AINS).

Administrarea de inhibitori de pompă de protoni (IPP) în special în doze mari şi pe perioade îndelungate (peste un an) poate creşte moderat riscul de fractură de şold, de încheietura mâinii şi de fractură a coloanei vertebrale, mai ales la vârstnici sau în prezenţa altor factori de risc recunoscuţi. Studiile observaţionale indică faptul că medicamentele inhibitoare de pompă de protoni pot determina creşterea cu 10-40% a riscului de fractură. În anumite cazuri, respectiva creştere este determinată de alţi factori de risc. Pacienţii cu risc de osteoporoză trebuie trataţi conform ghidurilor clinice curente şi trebuie să beneficieze de un aport adecvat de vitamina D şi calciu.

Lupus eritematos cutanat subacut (LECS) Inhibitorii de pompă de protoni sunt asociați cu cazuri foarte rare de LECS.

Dacă apar leziuni, mai ales în zonele expuse la soare ale pielii, și dacă acestea sunt însoțite de artralgie, pacientul trebuie să se adreseze imediat medicului, iar profesionistul în domenul sănătății trebuie să ia în considerare oprirea administrării Levant. Apariţia LECS după tratamentul anterior cu un inhibitor de pompă de protoni poate crește riscul de LECS în cazul utilizării altor inhibitori de pompă de protoni (vezi pct. 4.8).

Datorită conţinutului în zahăr, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Tulburări Trombocitopenie, Anaemie Agranulocitoză, hematologice eozinofilie, pancitopenie și limfatice leucopenie Tulburări ale Șoc anafilactic sistemului imunitar Tulburări Hipomagnezie metabolice şi de mie (vezi pct. nutriţie 4.4)

Tulburări Depresie Insomnie, Halucinații psihice halucinații, vizuale confuzie Tulburări ale Cefalee, Parestezie, sistemului amețeli vertij, nervos nelinişte, somnolență, tremor Tulburări Tulburări oculare vizuale Tulburări Greaţă, Glosită, Colită, stomatită gastro- Diaree, candidoză intestinale Gastralgie, esofagiană, constipație, pancreatită, vărsături, disgeuzie flatulență, xerostomie sau

senzație de uscăciune a gâtului, polipi ai glandelor fundice (benigni) Tulburări Creșteri ale Hepatită, icter hepatobiliare concentrațiilor plasmatice ale enzimelor hepatice Afecţiuni Urticarie, prurit Peteșii, Sindrom Lupus cutanate erupţii cutanate purpură Stevens-Johnson eritematos și ale țesutului tranzitorii alopecie, necroliză cutanat subacut subcutanat eritem epidermică (vezi punctul polimorf, toxică 4.4). fotosensibilita te Tulburări Artralgie, mialgie, musculo- Fractură la nivelul scheletice șoldului, și ale țesutului articulației mâinii conjunctiv sau coloanei vertebrale (vezi pct. 4.4) Tulburări Nefrită renale și interstițială ale căilor urinare Tulburări ale Ginecomastie aparatului genital și ale sânului Tulburări Fatigabilitate Edem Febră, generale hiperhidroză, și la nivelul angioedem, locului de anorexie, administrare impotență Investigaţii Creșteri ale diagnostice concentrațiilor plasmatice de colesterol și trigliceride, hiponatriemie

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.