N07BC05 · Med. pentru tratamentul dependentei de substante medicamente utilizate in tratamentul dependentei de opioide Prescripție specială (stupefiante/psihotrope)

Lefisyo 5 mg/ml

Soluție orală in picaturi · DCI: Levomethadonum

Clorhidratul de levometadonă, substanța activă din Lefisyo, este un medicament care face parte din grupul opioidelor.

Cum citiți informația

De unde vin aceste informații? Pacient = Prospect · Medic = RCP. Ambele aprobate de ANMDMR.

Nu reformulăm liber textul medical. „Pentru pacient” urmează Prospectul; „Pentru medic” urmează Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP). Fiecare secțiune indică documentul-sursă.

Indicații

Prospect · pct. 1 RCP · pct. 4.1

Clorhidratul de levometadonă, substanța activă din Lefisyo, este un medicament care face parte din grupul opioidelor.

Lefisyo este utilizat:

ca parte a tratamentului de substituție pentru dependența de opiacee/opioide la adulți, care include asistență medicală, socială și psihologică (program terapeutic integrat).
ca substitut complementar, de exemplu în caz de spitalizare.

Lefisyo este utilizat:

ca parte a unui program terapeutic de substituție pentru dependența de opiacee/opioide la adulți, care include asistență medicală, socială și psihologică.
ca substitut complementar, de exemplu în caz de spitalizare.

Text oficial · Prospect · pct. 1RCP · pct. 4.1

Dozaj & administrare

Prospect · pct. 3 RCP · pct. 4.2

Tratamentul de substituție cu clorhidrat de levometadonă trebuie administrat de către un medic cu experiență în tratamentul dependenței de opiacee/opioide, de preferință în centre specializate în tratamentul acestei forme de dependență.

Levometadona este de aproximativ două ori mai eficace, comparativ cu metadona racemat. Există evidențe cu privire la faptul că metabolizarea levometadonei este mărită atunci când se administrează metadonă racemat, prin urmare acest raport se poate modifica. Acest lucru trebuie avut în vedere atunci când se stabilește doza.

Luați întotdeauna acest medicament exact așa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutați cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteți sigur.

Doze recomandate Doza este bazată pe apariția simptomelor de întrerupere și trebuie ajustată pentru fiecare pacient, în

funcție de situația dumneavoastră individuală. În general, după stabilirea dozei, obiectivul constă în identificarea unei doze de întreținere minime posibile.

Pentru evitarea supradozajelor, vi se vor administra 15 – 20 mg de clorhidrat de levometadonă (echivalent cu 3 – 4 ml soluție) din doza inițială, în dimineața primei zile. În funcție de efectul subiectiv și obiectiv, se administrează cantitatea de clorhidrat de levometadonă suplimentară necesară de 10 – 25 mg (2 – 5 ml soluție) în seara primei zile. La pacienții cu niveluri prag de toleranță scăzute sau nesigure (de exemplu, după eliberarea din închisoare), doza de clorhidrat de levometadonă inițială nu trebuie să depășească 15 mg (3 ml soluție).

După un interval cuprins între 1 și 6 zile, doza zilnică se administrează dimineața, în priză unică. Trecerea la o doză unică administrată dimineața se efectuează de obicei în trepte a câte 5 mg de clorhidrat de levometadonă (1 ml soluție).

În cazul în care eficacitatea este insuficientă (apariția simptomelor de întrerupere), medicul poate crește doza zilnică de clorhidrat de levometadonă cu 5 până la 10 mg (1 până la 2 ml soluție).

Doza de întreținere este atinsă în mod normal după 1 – 6 zile. Doza de clorhidrat de levometadonă poate fi de cel mult 60 mg (12 ml soluție), dar poate fi chiar considerabil mai mare în cazuri individuale justificate. Dozele de clorhidrat de levometadonă care depășesc 50 – 60 mg trebuie utilizate numai în cazuri individuale justificate și numai dacă se poate exclude consumul concomitent.

Notă Necesarul zilnic de levometadonă poate fi crescut de interacțiunile cu alte medicamente sau dacă anumite medicamente măresc metabolizarea Lefisyo (vezi și pct. 2 „Lefisyo împreună cu alte medicamente”). Prin urmare, trebuie avute în vedere simptomele de întrerupere posibile chiar și la pacienții cu doză stabilă, iar doza trebuie ajustată, dacă este necesar.

Pacienții vârstnici și pacienții cu afectare a funcției rinichiului și ficatului Doza trebuie redusă la pacienții vârstnici și la pacienții cu boală renală, boală de ficat cronică severă sau cu stare de sănătate generală precară.

Copii și adolescenți Nu sunt disponibile date privind tratamentul la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani. Prin urmare, nu se recomandă Lefisyo la copii și adolescenți.

Mod de administrare

Lefisyo se administrează numai pe cale orală.

Este gata de administrare și poate fi luat cu apă potabilă sau băuturi precum suc de portocale sau sirop de zmeură.

Atunci când trebuie administrat imediat, Lefisyo trebuie înghițit și luat sub supraveghere medicală. Veți primi doza necesară pentru administrarea imediată de la medicul dumneavoastră sau de la o persoană autorizată de către acesta. Cantitatea necesară este măsurată exclusiv de către medic sau de către persoana autorizată de medic.

Prescrierea unei anumite cantități din acest medicament pe care pacientul îl va lua în mod independent la domiciliu, trebuie efectuată de către medic. În acest caz, veți duce prescripția la farmacie și vi se va administra Lefisyo în doze zilnice. Dozele trebuie luate conform instrucțiunilor medicului.

Lefisyo se administrează numai pe cale orală. Utilizarea greșită a Lefisyo prin injectarea acestuia în venă duce la supradozaj și la efecte care pun viața în pericol, cum sunt

– Intoxicație a sângelui – Inflamație a venelor – Blocare a vaselor de sânge din plămâni printr-un cheag de sânge

Durata tratamentului În cadrul programului terapeutic general, durata tratamentului se bazează pe progresul terapiei de substituție și pe senzațiile individuale ale pacientului. Scopul tratamentului constă în abstinența față de droguri. Durata tratamentului poate fi variabilă, de la tratament de scurtă durată (de exemplu tratament de substituție la pacienții cu dependență de droguri în timpul tratamentului în spital) la tratament de lungă durată.

Dacă luați mai mult Lefisyo decât trebuie Dacă suspectați un supradozaj, chemați imediat medicul! Păstrați acest prospect la îndemână pentru informarea medicului. Medicul va începe imediat măsurile medicale de urgență. Semnele de supradozaj sunt: – „Senzație ciudată“ – Concentrare scăzută – Somnolență – Amețeli la ridicatul în picioare – Piele rece și umedă – Scădere a concentrației zahărului în sânge – Respirație redusă, provocând chiar învinețire a buzelor – Bătăi lente ale inimii și tensiune arterială mică – Pupile punctiforme – Relaxare a mușchilor scheletici – Somnolență extremă, cu pierdere a conștienței până la comă – O tulburare la nivelul creierului (cunoscută sub denumirea de leucoencefalopatie toxică) Intoxicație masivă care poate duce la stop respirator, insuficiență cardiacă și deces.

Atunci când Lefisyo este luat de persoane care nu sunt obișnuite cu acest medicament se poate ajunge la deces prin stop respirator. Acest lucru este valabil în cazul: – Copiilor cu vârsta sub 5 ani, începând cu doze de clorhidrat de levometadonă de 0,5 mg – Copiilor mai mari, începând cu doze de clorhidrat de levometadonă de 1,5 mg – Adulților care nu sunt obișnuiți cu opioide, începând de la o doză de clorhidrat de levometadonă de 10 mg

Prin urmare, nu dați niciodată Lefisyo altor persoane!

Dacă uitați să luați Lefisyo Luați doar doza omisă în aceeași zi dacă ați luat mai puțin din Lefisyo decât v-a fost prescris și dacă manifestați simptome de întrerupere. În nicio circumstanță nu măriți doza prescrisă pentru acea zi. Spuneți medicului dumneavoastră dacă nu ați prezentat niciun simptom de întrerupere după ce ați luat o cantitate mai mică, astfel încât acesta să poată ajusta doza dumneavoastră zilnică.

Sindromul de întrerupere la levometadonă Dacă doza prescrisă de levometadonă este prea mică, pot apărea simptome ale sindromului de întrerupere (stază a sângelui (congestie) în zona nasului, durere abdominală, diaree, durere musculară, anxietate) în interval de 24 ore de la administrarea dozei. Medicii curanți trebuie să aibă în vedere faptul că doza trebuie probabil modificată, dacă pacienții raportează simptome ale sindromului de întrerupere.

Dacă încetați să luați Lefisyo Nu trebuie să opriți brusc sau să întrerupeți tratamentul dacă l-ați luat pe o perioadă lungă de timp. Oprirea bruscă a administrării Lefisyo poate duce la simptome ale sindromului de întrerupere severe, care pot pune chiar viața în pericol. Un tratament de lungă durată trebuie oprit în mod lent și gradual.

Discutați cu medicul dumneavoastră despre orice modificări pe care ați dori să le faceți la tratamentul dumneavoastră.

Dacă aveți orice întrebări suplimentare cu privire la utilizarea acestui medicament, adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Tratamentul de substituție cu levometadonă trebuie administrat de către un medic cu experiență în tratamentul dependenței de opiacee/opioide, de preferință în centre specializate în tratamentul acestei forme de dependență.

Levometadona este de aproximativ două ori mai eficace comparativ cu metadona racemat. Există evidențe cu privire la faptul că metabolizarea levometadonei este crescută atunci când se administrează metadonă racemat, prin urmare acest raport se poate modifica. Acest lucru trebuie avut în vedere atunci când se stabilește doza.

Doza este bazată pe apariția simptomelor de sevraj și trebuie ajustată pentru fiecare pacient, în funcție de situația individuală și de senzațiile subiective. În general, după stabilirea dozei, obiectivul constă în identificarea unei doze de întreținere minime posibile.

Pentru evitarea supradozajului, se administrează clorhidrat de levometadonă 15 – 20 mg (echivalent cu 3 – 4 ml soluție) din doza inițială, în dimineața primei zile. În funcție de efectul subiectiv și obiectiv, se administrează cantitatea de clorhidrat de levometadonă suplimentară necesară de 10 – 25 mg (2 – 5 ml

soluție) în seara primei zile. La pacienții cu niveluri prag de toleranță scăzute sau nesigure (de exemplu, după eliberarea din închisoare), doza inițială de clorhidrat de levometadonă nu trebuie să depășească 15 mg (3 ml soluție).

După un interval cuprins între 1 și 6 zile, doza zilnică se administrează dimineața, în priză unică. Trecerea la administrarea unei doze unice dimineața se efectuează de obicei în trepte a câte 5 mg de clorhidrat de levometadonă (1 ml soluție).

În cazul în care eficacitatea este insuficientă (apariția simptomelor de sevraj), medicul poate crește doza zilnică de clorhidrat de levometadonă cu 5 până la 10 mg (1 până la 2 ml soluție).

Doza de întreținere este atinsă, în mod normal, după 1 – 6 zile. Doza de clorhidrat de levometadonă poate fi de cel mult 60 mg, dar poate fi chiar considerabil mai mare în cazuri individuale. Dozele de clorhidrat de levometadonă care depășesc 50 – 60 mg trebuie utilizate numai în cazuri individuale justificate și numai dacă se poate exclude consumul concomitent.

Notă Interacțiunile și/sau inducția enzimatică determinate de alte medicamente (vezi pct. 4.5) pot determina creșterea cantității zilnice necesare de levometadonă. Prin urmare, chiar și la pacienții cu doză stabilă, trebuie avute în vedere simptomele de sevraj posibile, iar doza trebuie ajustată, dacă este necesar.

Durata utilizării În cadrul conceptului general terapeutic, durata tratamentului este conformă progresului terapiei de substituție, scopului terapeutic concordat și necesităților individuale ale pacienților. Durata tratamentului poate fi variabilă, de la tratament de scurtă durată (de exemplu tratament de substituție la pacienții cu dependență de droguri în timpul terapiei în condiții de spitalizare) la tratament de lungă durată.

Grupe speciale de pacienți

Pacienți vârstnici Se recomandă reducerea dozei la pacienții vârstnici (vezi pct. 4.4).

Pacienți cu insuficiență renală și/sau hepatică Se recomandă reducerea dozei la pacienții cu boală renală sau hepatopatie cronică severă (vezi pct. 4.4).

Copii și adolescenți Nu sunt disponibile date privind tratamentul la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani. Prin urmare nu se recomandă Lefisyo la copii și adolescenți (vezi pct. 4.4).

Mod de administrare Lefisyo se administrează pe cale orală. În general se administrează cu apă potabilă sau suc de fructe (de exemplu, suc de portocale sau sirop de zmeură). Doza poate fi dată pacientului pentru administrare imediată sau ca medicament de administrat la domiciliu și trebuie luată în conformitate cu instrucțiunile medicului.

Pacientul primește doza necesară pentru administrare imediată de la propriul medic sau de la persoana autorizată de medic. Cantitatea necesară este măsurată exclusiv de către medic sau de către persoana autorizată de medic și niciodată de către pacient.

Medicul trebuie să informeze pacientul cu privire la faptul că singura cale de administrare autorizată și sigură pentru acest medicament este administrarea orală. În plus, medicul trebuie să sublinieze consecințele potențiale ale utilizării greșite a medicamentului.

Administrarea la domiciliu trebuie prescrisă de către medic.

Prescripția la domiciliu nu trebuie efectuată dacă examinările și chestionarele efectuate de către medic au evidențiat faptul că pacientul: – consumă substanțe care, dacă sunt utilizate concomitent cu substanța de substituție, sunt periculoase pentru pacient. – nu a ajuns încă la o doză stabilă, având în vedere dezvoltarea toleranței. – folosește substanțe de abuz.

Eliberarea medicamentului trebuie să aibă loc la o farmacie. Atunci când consideră necesar, medicul prescriptor poate să prescrie medicamentul cu o vâscozitate crescută, caz în care acesta trebuie preparat de către farmacie.

Text oficial · Prospect · pct. 3RCP · pct. 4.2

Contraindicații

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.3

– Dacă sunteți alergic la levometadonă sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6). – Dacă luați inhibitori ai monoaminooxidazei (MAO), medicamente pentru tratamentul bolii Parkinson sau depresiei) sau dacă ați încetat să luați aceste medicamente cu mai puțin de două săptămâni în urmă. – Dacă luați medicamente care pot neutraliza sau modifica efectele Lefisyo, cum sunt pentazocina și buprenorfina. Totuși, aceste medicamente pot fi utilizate pentru tratamentul supradozajului cu Lefisyo.

– hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1. – tratament cu inhibitori ai MAO sau în decurs de două săptămâni după întreruperea administrării acestora.

Antagoniștii narcotici sau alți agoniști/antagoniști (de exemplu pentazocina șu buprenorfina) nu trebuie administrați în timpul tratamentului cu Lefisyo, cu excepția tratamentului pentru supradozaj.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.3

Atenționări & precauții

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.4

Levometadona poate fi administrată la pacienții cu dependență de opiacee/opioide numai de către medici autorizați pentru efectuarea tratamentului de substituție, deoarece dozele standard utilizate în tratamentul de substituție pot provoca intoxicație severă sau pot fi chiar letale la pacienții fără

toleranță la opiacee.

Discutați cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul înainte de a lua Lefisyo dacă oricare dintre situațiile de mai jos este valabilă în cazul dumneavoastră. În acest caz medicul vă va efectua tratamentul numai dacă acesta este esențial. Acest lucru este valabil în special în următoarele cazuri: – Sarcina și alăptarea – Alterarea stării de conștiență – Administrarea acestui medicament în același timp cu alte medicamente care suprimă anumite funcții ale creierului (cum este controlul respirației) (vezi pct. „Lefisyo împreună cu alte medicamente și „Lefisyo împreună cu alcool”) – Administrarea Lefisyo în același timp cu sedative sau pastile pentru dormit (cum sunt benzodiazepine și medicamente înrudite): Acest lucru poate duce la somnolență, respirație superficială și redusă și comă și poate fi chiar letală (vezi și „Lefisyo

Levometadona poate fi administrată la pacienții cu dependență de opiacee/opioide numai de către medici autorizați în efectuarea tratamentului de substituție, deoarece dozele standard utilizate în tratamentul de substituție pot provoca intoxicație severă sau chiar pot fi letale la pacienții fără toleranță la opiacee.

Indicația strictă și monitorizarea medicală specială sunt necesare în caz de: – sarcină și alăptare (vezi pct. 4.6) – alterare a stării de conștiență – administrare concomitentă a altor medicamente și substanțe cu efect deprimant asupra SNC sau aparatului respirator – afecțiuni în care trebuie evitată deprimarea centrilor respiratori – presiune intracraniană crescută – hipotensiune arterială în condiții de hipovolemie – hipertrofie de prostată, cu reziduu vezical – pancreatită – tulburări ale căilor biliare – tulburări intestinale obstructive și inflamatorii – feocromocitom – hipotiroidism – insuficiență moderată până la severă a centrului respirator și funcției respiratorii – bradicardie – tratament cu antiaritmice de clasă I și III

Plămânii și respirația Lefisyo trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu: – Astm bronșic – Boală pulmonară obstructivă cronică – Cord pulmonar – Rezervă respiratorie foarte limitată – Insuficiență a funcției respiratorii pre-existentă – Hipoxie sau hipercapnie

Chiar și la doze narcotice terapeutice standard, acești pacienți pot manifesta o scădere a activității respiratorii, cu creșterea concomitentă a rezistenței căilor respiratorii, ceea ce poate duce la apnee. La pacienții predispuși la astfel de fenomene atopice, pot apărea exacerbări ale astmului bronșic

preexistent, erupțiilor cutanate tranzitorii și anomaliilor hemoleucogramei (eozinofilie).

Tulburări de respirație asociate somnului Opioidele pot cauza tulburări de respirație asociate somnului, inclusiv apnee în somn de tip central (ASC) și hipoxemie asociată somnului. Utilizarea de opioide crește riscul de ASC în mod dependent de doză. La pacienții care se prezintă cu ASC, trebuie avută în vedere scăderea dozei totale de opioid.

Presiune intracraniană Efectul deprimant respirator al narcoticelor și capacitatea acestora de a provoca presiune crescută la nivelul lichidului cefalorahidian pot fi amplificate în mod semnificativ în caz de hipertensiune intracraniană pre-existentă. Având în vedere profilul de siguranță al eficacității levometadonei ca și μ-agonist, aceasta trebuie utilizată cu extremă precauție și numai dacă administrarea este considerată esențială pentru tratamentul acestor pacienți.

Riscul administrării concomitente a Lefisyo împreună cu medicamente cum sunt benzodiazepinele sau substanțele active înrudite Administrarea concomitentă a Lefisyo și a medicamentelor sedative cum sunt benzodiazepinele sau substanțele active înrudite poate duce la sedare, deprimare respiratorie, comă și deces. Ca urmare a acestor riscuri, prescrierea concomitentă a acestor medicamente sedative trebuie efectuată doar la pacienții pentru care opțiunile terapeutice alternative nu sunt posibile. Dacă este luată decizia de a prescrie Lefisyo concomitent cu medicamente sedative, trebuie utilizată doza eficace minimă, iar durata tratamentului trebuie redusă la minimum. Pacienții trebuie strict monitorizați în vederea apariției semnelor și simptomelor de deprimare respiratorie și sedare. Din acest punct de vedere, se recomandă insistent ca pacienții și persoanele care îi asistă să fie informați cu privire la necesitatea de a acorda atenție acestor simptome (vezi pct. 4.5).

Riscuri privind consumul concomitent de alcool etilic Administrarea concomitentă a opioidelor, inclusiv levometadonă și alcool etilic poate duce la sedare, deprimare respiratorie, comă și deces. Trebuie evitat consumul de alcool etilic în timpul tratamentului cu levometadonă (vezi pct 4.5.).

Consumul concomitent Abuzul de droguri și medicamente în timpul tratamentului de substituție poate duce la tulburări cu risc vital și trebuie absolut evitat. Trebuie efectuate teste urinare periodice, pentru a detecta orice consum concomitent al altor droguri ilegale.

Pacienți cu risc crescut Tratamentul trebuie efectuat cu extremă precauție în cazul – pacienților foarte vulnerabili: Încercările de sinucidere cu opiacee, în special în asociere cu medicamente antidepresive, alcool etilic și alte medicamente care acționează asupra sistemului nervos central, fac parte dintre caracteristicile clinice ale dependenței de substanțe. Evaluarea individuală și planificarea tratamentului, care pot include asistența în timpul spitalizării, trebuie avute în vedere la pacienții cu consum de droguri necontrolat și comportament de înalt risc persistent, în pofida intervenției farmacoterapeutice adecvate. – tulburări abdominale acute: Tratamentul cu Lefisyo poate masca diagnosticul sau evoluția clinică la pacienții cu tulburări abdominale acute. Prin urmare, pacienții cu semne de tulburări abdominale acute în timpul tratamentului de substituție trebuie monitorizați cu deosebită strictețe până în momentul efectuării unui diagnostic precis. – pacienți cu prelungire a intervalului QT cunoscută sau suspectată sau cu dezechilibru electrolitic, în special cu hipopotasiemie/aritmie cardiacă: Prelungirea intervalului QT și apariția ulterioară a tahicardiei ventriculare polimorfe (torsada vârfurilor) trebuie avute în vedere atunci când se utilizează agoniști ai receptorilor μ opioizi.

Ca regulă generală, înaintea începerii tratamentului pacienții trebuie întrebați cu privire la afecțiuni

cardiace și sincope neexplicabile în antecedente. Pacientul trebuie informat cu privire la posibilitatea apariției unei aritmii cardiace.

Trebuie efectuat un ECG înainte de începerea tratamentului și după două săptămâni de tratament, pentru a confirma efectul medicamentului de substituție asupra intervalului QT și pentru a cuantifica acest efect. În mod similar, se recomandă efectuarea unui ECG înaintea creșterii dozei și a unui ECG de urmărire cel puțin o dată pe an. În caz de sincopă inexplicabilă, trebuie avută în vedere posibilitatea unei cauze cardiace. Ori de câte ori se modifică terapiile utilizate concomitent, trebuie avută în vedere posibilitatea unor interacțiuni.

Insuficiență suprarenală Levometadona trebuie utilizată cu precauție la pacienții cu insuficiență suprarenală, deoarece opioidele pot reduce producerea de cortizol. Opioidele pot provoca insuficiență suprarenală reversibilă, care necesită monitorizare și terapie de substituție cu glucocorticoizi. Simptomele insuficienței suprarenale pot include greață, vărsături, inapetență, fatigabilitate, slăbiciune, amețeli sau hipotensiune arterială.

Scăderea concentrațiilor hormonilor sexuali și creșterea concentrațiilor de prolactină Administrarea de lungă durată a opioidelor poate fi asociată cu concentrații scăzute ale hormonilor sexuali și creșterea concentrațiilor de prolactină. Simptomele includ libido scăzut, impotență sau amenoree.

Hipoglicemie Hipoglicemia a fost observată în contextul supradozajului sau creșterii dozei de metadonă (un amestec racemic de levometadonă și dextrometadonă). Se recomandă monitorizarea periodică a glicemiei în timpul creșterii dozei (vezi pct. 4.8 și pct. 4.9).

Tulburare asociată utilizării de opioide (abuz și dependență) Levometadona este un analgezic opioid narcotic și este puternic adictiv în sine. Are un timp de înjumătățire plasmatică lung și, prin urmare, se poate acumula. O doză unică ce va ameliora simptomele poate duce, dacă este repetată zilnic, la acumulare și, posibil, la deces. La fel ca în cazul altor opioide, în cazul administrării repetate de levometadonă pot surveni toleranța și dependența fizică și/sau psihică poate provoca adicție în cazul utilizării prelungite și repetate… În cazul întreruperii bruște a tratamentului sau al administrării unui antagonist opiaceu, se poate anticipa apariția simptomelor de sevraj severe, uneori cu risc vital.

Abuzul sau utilizarea ilegală intenționată a Lefisyo poate duce la supradozaj și/sau deces.

Riscul de apariție a tulburării asociate utilizării opioidelor este crescut la pacienții cu antecedente personale sau familiale (părinți sau frați) de tulburări asociate utilizării de substanțe (inclusiv tulburare asociată consumului de alcool), la consumatorii de tutun în prezent sau la pacienții cu antecedente personale de alte tulburări psihice (de exemplu depresie majoră, anxietate și tulburări de personalitate).

Pacienții vor necesita monitorizare pentru depistarea semnelor de comportament adictiv față de medicament (de exemplu solicitări premature de readministrare). Această monitorizare include analiza opioidelor și a medicamentelor psihoactive administrate concomitent (cum sunt benzodiazepinele). La pacienții cu semne și simptome de TAUO, trebuie avută în vedere consultarea unui specialist în adicţii.

Informații suplimentare Se recomandă reducerea dozei la pacienții vârstnici și la pacienții cu boală renală, hepatopatie cronică severă sau stare de sănătate generală precară (vezi pct. 4.2).

Atunci când se utilizează levometadonă, este important să se rețină că levometadona este de aproximativ două ori mai eficace decât metadona racemică (vezi pct. 4.2).

Administrarea Lefisyo la persoanele cu intoleranță la opiacee prezintă risc vital și poate duce la deces prin stop respirator.

Lefisyo se administrează numai pe cale orală. Abuzul de Lefisyo pe cale intravenoasă poate duce la reacții adverse, de exemplu septicemie, flebită, embolie pulmonară și chiar deces.

Copii și adolescenți Administrarea Lefisyo la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani nu este recomandată, din cauza lipsei datelor clinice privind eficacitatea și siguranța.

Controale anti-doping Utilizarea Lefisyo poate provoca rezultate pozitive la controalele anti-doping. În plus, consumul ilegal de Lefisyo în scop de doping poate duce la riscuri pentru sănătate.

Lefisyo conține benzoat de sodiu. Acest medicament conține benzoat de sodiu 0,3 mg per ml.

Lefisyo conține sodiu. Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic „nu conţine sodiu”.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.4

Interacțiuni

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.5

– Boli în care deprimarea respiratorie trebuie evitată, cum sunt

Astmul bronșic
Boli pulmonare cu constricția cronică a căilor respiratorii
Insuficiență cardiacă provocată de o boală pulmonară severă
Deprimare respiratorie moderată până la severă (respirație lentă sau superficială, ineficace, care duce la creșterea cantității de dioxid de carbon și scăderea cantității de oxigen din corp) și dispnee (dificultăți la respirație)
Concentrații scăzute ale oxigenului în sânge
Creșterea concentrațiilor de dioxid de carbon în sânge În aceste afecțiuni, respirația poate deveni dificilă sau poate apărea stop respirator, chiar și la doze normale de Lefisyo. Pot apărea agravări ale astmului bronșic preexistent sau erupții trecătoare pe piele sau anomalii ale numărului de celule sanguine, în special dacă sunteți predispus la alergii. – Presiune crescută la nivelul craniului: aceasta poate crește ulterior. – Tensiune arterială mică provocată de deshidratare – Prostată mărită, cu golire incompletă a vezicii urinare – Inflamație a pancreasului – Tulburări ale căilor biliare – Tulburări intestinale obstructive și inflamatorii – Feocromocitom, o tumoare a glandei suprarenale care eliberează hormoni – Hipotiroidism (o afecțiune în care tiroida nu produce suficienți hormoni) – Risc de sinucidere: Încercările de sinucidere cu opiacee, în special în asociere cu anumite medicamente utilizate pentru tratamentul depresiei (antidepresive), alcool etilic și alte substanțe, cum sunt benzodiazepinele, pot reprezenta una din caracteristicile clinice ale dependenței de substanțe. Discutați cu medicul dumneavoastră sau luați legătura cu un centru de consiliere specializat dacă nu puteți opri consumul concomitent al acestor substanțe. – Tulburări abdominale severe: Tratamentul cu Lefisyo poate chiar masca tulburări abdominale severe. La primele semne de probleme abdominale, trebuie să vi se efectueze o monitorizare medicală periodică până la stabilirea cauzei exacte. – Aritmii cardiace (probleme ale ritmului bătăilor inimii) sau activitate ventriculară prelungită, cunoscută sub numele de prelungire a intervalului QT, sau tulburări ale echilibrului mineralelor, în special în caz de concentrații scăzute ale potasiului în sânge. Unele opiacee pot afecta conducerea cardiacă (prelungirea intervalului QT pe ECG). Acest lucru poate cauza tulburări periculoase ale ritmului bătăilor inimii (bătăi neregulate, prea rapide ale inimii, „torsada vârfurilor“). Vă rugăm să vă adresați imediat medicului dumneavoastră dacă prezentați bătăi neregulate ale inimii sau dacă leșinați. – Tratament cu medicamente antiaritmice de clasa I și II – Bătăi lente ale inimii

Doza trebuie redusă la pacienții vârstnici și la pacienții cu boală renală, boală de ficat cronică severă sau cu stare de sănătate generală precară.

Discutați cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul înainte de a lua Lefisyo dacă aveți o tulburare a glandei suprarenale. Tratamentul dumneavoastră trebuie efectuat cu precauție.

Discutați cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă manifestați oricare dintre următoarele simptome în timp ce luați Lefisyo: slăbiciune, oboseală, pierdere a poftei de mâncare, greață, vărsături sau tensiune arterială mică. Acestea pot fi un simptom privind faptul că glandele suprarenale produc prea puțin un hormon numit cortizol și poate fi necesar să luați un supliment de hormoni.

Administrarea de lungă durată a opioidelor poate duce la o scădere a concentrațiilor de hormoni sexuali și la o creștere a concentrațiilor hormonului prolactină. Contactați-l pe medicul dumneavoastră dacă prezentați simptome cum sunt libido scăzut, impotență sau absența menstruației (amenoree).

Tulburări de respirație asociate somnului Lefisyo poate cauza tulburări de respirație asociate somnului, de exemplu apnee în somn (respirația se întrerupe în timpul somnului) și hipoxemie asociată somnului (nivel scăzut de oxigen în sânge). Simptomele pot include pauze de respirație în timpul somnului, trezire în timpul nopții din cauza dificultăților de respirație, dificultăți de menținere a somnului sau somnolență excesivă în timpul zilei. Dacă dumneavoastră sau altă persoană observați aceste simptome, adresați-vă medicului dumneavoastră. Acesta poate avea în vedere o reducere a dozei.

Toleranță, dependență și adicție Acest medicament conține levometadonă, care este un medicament opioid. Utilizarea repetată de opioide poate duce la scăderea eficacității medicamentului (vă obișnuiți cu el, ceea ce se numește toleranță). De asemenea, utilizarea repetată de Lefisyo poate duce la dependență, abuz și adicție, care pot duce la un supradozaj care poate pune viața în pericol.

Dependența sau adicția vă poate face să simțiți că nu mai aveți control asupra cantității de medicament pe care trebuie să o luați sau asupra frecvenței cu care trebuie să luați.

Riscul de a deveni dependent sau de a dezvolta o adicție variază de la o persoană la alta. Este posibil să aveți un risc mai mare de a deveni dependent sau de a dezvolta o adicție la Lefisyo dacă:

Dumneavoastră sau cineva din familia dumneavoastră a făcut vreodată abuz sau a fost dependent de alcool, medicamente eliberate pe bază de prescripție medicală sau droguri ilegale („adicție”)
Sunteți fumător.
Ați avut vreodată probleme de dispoziție (depresie, anxietate sau o tulburare de personalitate) sau ați fost tratat de un medic psihiatru pentru alte boli psihice.

Dacă observați oricare dintre următoarele semne în timp ce luați Lefisyo, acesta poate fi un semn că ați devenit dependent sau ați dezvoltat o adicție.

Trebuie să luați medicamentul mai mult timp decât v-a recomandat medicul dumneavoastră
Trebuie să luați o cantitate mai mare decât doza recomandată
Utilizați medicamentul din alte motive decât cele din rețetă, de exemplu „ca să rămâneți calm” sau „ca să vă ajute să dormiți”
Ați încercat fără succes în mod repetat să renunțați la medicament sau să controlați utilizarea acestuia
În momentul în care opriți administrarea medicamentului nu vă simțiți bine și vă simțiți mai bine când luați din nou medicamentul („efecte de sevraj”)

Dacă observați oricare dintre aceste semne, adresați-vă medicului dumneavoastră pentru a discuta despre cel mai bun tratament pentru dumneavoastră, inclusiv despre momentul în care este recomandabil să opriți administrarea și cum să o opriți în condiții de siguranță (vezi pct. 3 Dacă încetați să luați Lefisyo).

Informații suplimentare Levometadona poate provoca dependență fizică și mentală și deprindere, cu pierdere a eficacității, cunoscută sub numele de toleranță, în cazul utilizării prelungite și repetate. Întreruperea administrării

după utilizări repetate sau în caz de dependență de opiacee, sau în cazul administrării unui antagonist opiaceu (o substanță care blochează efectele opiacee) poate declanșa sindromul de întrerupere.

Utilizarea Lefisyo de către persoane care nu sunt obișnuite cu administrarea repetată sau periodică a opioidelor poate pune viața în pericol și poate provoca moarte prin stop respirator.

Lefisyo se administrează numai pe cale orală. Abuzul de Lefisyo prin injectare în venă provoacă supradozaj și reacții adverse care pun viața în pericol, de exemplu intoxicații ale sângelui, inflamație a venelor și blocare a vaselor de sânge de la nivelul plămânului printr-un cheag de sânge.

Abuzul de droguri și medicamente în timpul tratamentului de substituție poate duce la accidente care pun viața în pericol și trebuie absolut evitat.

Medicul dumneavoastră vă va efectua periodic teste de urină, pentru a detecta orice consum concomitent de droguri.

Atunci când utilizați levometadonă, este important să rețineți că levometadona este de aproximativ două ori mai eficace decât metadona racemică (vezi și pct. 3 „Cum să luați Lefisyo“).

Efectele consumului ilegal în scop de doping Utilizarea Lefisyo poate provoca rezultate pozitive la controalele de doping. În plus, consumul ilegal de Lefisyo în scop de doping poate duce la riscuri pentru sănătate.

Lefisyo împreună cu alte medicamente: Spuneți medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luați/utilizați, ați luat/utilizat recent sau s-ar putea să luați/utilizați orice alte medicamente.

Doza zilnică necesară de Lefisyo poate fi influențată atunci când se administrează împreună cu alte medicamente. Discutați cu medicul dumneavoastră dacă observați orice semne privind un efect crescut al medicamentului sau simptome de abstinență la Lefisyo.

Următoarele medicamente nu trebuie luate în același timp cu Lefisyo: – Inhibitori de monoaminooxidază: medicamente utilizate pentru tratamentul depresiei sau bolii Parkinson. Administrarea acestor medicamente trebuie oprită cu cel puțin 14 zile înainte de tratamentul cu Lefisyo. În caz contrar, pot apărea efecte deprimante sau excitatorii asupra respirației și circulației, care pun viața în pericol. – Pentazocină, buprenorfină: medicamente utilizate pentru tratamentul durerii severe. Pot apărea simptome de întrerupere dacă aceste medicamente se utilizează concomitent cu Lefisyo. Buprenorfina poate fi utilizată, cel mai devreme, după 20 de ore de la întreruperea administrării Lefisyo. În cazuri excepționale, aceste medicamente pot fi administrate concomitent cu Lefisyo, dacă sunt utilizate pentru tratamentul supradozajului cu acest medicament.

Spuneți medicului dumneavoastră dacă utilizați oricare dintre următoarele medicamente, deoarece acestea pot modifica efectul Lefisyo: – Alte medicamente care suprimă anumite funcții ale creierului (de exemplu controlul respirației), cum sunt

Medicamente puternice pentru calmarea durerii (inclusiv opiacee)
Anumite medicamente utilizate pentru tratamentul tulburărilor psihice, în care substanțele active se termină de obicei cu „-azină“, de exemplu fenotiazină
Pastile pentru dormit
Medicamente antiepileptice, cunoscute sub numele de barbiturice, în care substanțele active se termină de obicei cu „-tal“, cum este fenobarbital
Narcotice
Anumite medicamente utilizate pentru tratamentul depresiei, cunoscute sub numele de antidepresive triciclice (de exemplu, trimipramină și doxepină)

Atunci când sunt utilizate în același timp cu Lefisyo, acestea pot provoca o amplificare reciprocă a efectelor asupra funcțiilor creierului și, prin urmare, pot provca, de exemplu, somnolență sau respirație superficială și redusă (vezi „Atenționări și precauții“). Urmați recomandările privind dozele, exact așa cum v-au fost date de către medicul dumneavoastră. – Sedative și pastile pentru dormit, cunoscute sub numele de benzodiazepine (de obicei se termină cu „-zepam”, cum sunt diazepam, flunitrazepam) și medicamente înrudite (cum este zolpidem). Administrarea concomitentă a Lefisyo împreună cu medicamente sedative cum sunt benzodiazepinele sau medicamentele înrudite, mărește riscul de somnolență, respirație dificilă (deprimare respiratorie), comă și poate pune viața în pericol. Din acest motiv, administrarea concomitentă trebuie avută în vedere numai atunci când alte opțiuni terapeutice nu sunt posibile. Totuși, dacă medicul dumneavoastră vă prescrie Lefisyo împreună cu medicamente sedative, doza și durata tratamentului concomitent trebuie limitate de către medicul dumneavoastră. Spuneți medicului dumneavoastră despre toate medicamentele sedative pe care le luați și urmați strict recomandările medicului privind dozele și modul de administrare. Ar putea fi util să vă informați prietenii sau rudele cu privire la semnele și simptomele specificate mai sus. Adresați-vă medicului în cazul în care manifestați asemenea simptome. – Unele medicamente utilizate pentru tratamentul depresiei, cunoscute sub numele de inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (IRSS, cum sunt sertralina, fluvoxamina, fluoxetina și paroxetina). – Medicamente utilizate pentru tratamentul tensiunii arteriale mari (cum sunt rezerpina, clonidina, urapidil și prazosin) – Cimetidina, un medicament utilizat pentru a reduce formarea de acid gastric – Medicamente utilizate pentru tratamentul infecțiilor fungice (cum sunt itraconazol, ketoconazol, voriconazol, fluconazol) – Medicamente utilizate pentru tratamentul tulburărilor ritmului bătăilor inimii (de exemplu medicamente antiaritmice de clasă I și II, cum este amiodarona) – Comprimate contraceptive – Carbamazepina și fenitoina, medicamente utilizate pentru tratamentul epilepsiei – Canabidiol (un medicament utilizat pentru tratarea crizelor convulsive) – Gabapentina și pregabalina (medicamente utilizate pentru tratarea epilepsiei, durerii de origine nervoasă sau anxietății) pot crește riscul de supradozaj cu opioide, deprimare – respiratorie (dificultăți de respirație) și poate pune viața în pericol – Medicamente utilizate pentru tratamentul anumitor infecții bacteriene, cum sunt rifampicina, antibioticele macrolide, ciprofloxaxina, acidul fusidic, – Sunătoare – Spironolactonă (un diuretic) – Medicamente care inhibă multiplicarea HIV (cum sunt efavirenz, nevirapină, nelfinavir, ritonavir, amprenavir, didanosină, stavudină, zidovudină).

Riscul de reacții adverse crește dacă utilizați levometadonă împreună cu alte medicamente antidepresive (cum sunt citalopram, duloxetină, escitalopram, fluoxetină, fluvoxamină, paroxetină, sertralină, venlafaxină, amitriptilină, clomipramină, imipramină, nortriptilină). Adresați-vă medicului dumneavoastră dacă manifestați simptome cum sunt:

Modificări ale stării mentale (de exemplu agitație, halucinații, comă)
Bătăi rapide ale inimii, tensiune arterială instabilă, febră
Exagerare a reflexelor, tulburări de coordonare, rigiditate musculară
Simptome gastro-intestinale (cum sunt greață, vărsături, diaree)

Lefisyo împreună cu alcool Nu consumați băuturi alcoolice în timp ce luați Lefisyo. Alcoolul etilic poate crește efectul medicamentului în mod imprevizibil și poate provoca intoxicație severă cu semne și simptome cum sunt somnolență, respirație superficială sau redusă și comă, chiar cu evoluție letală în unele cazuri.

Efectele levometadonei pot fi influențate de interacțiunile farmacodinamice și farmacocinetice. În plus, în funcție de caracteristicile clinice, în cazul interacțiunilor descrise la paragraful următor, poate fi necesară ajustarea dozei de levometadonă și/sau a medicamentului administrat concomitent.

Următoarele administrări concomitente sunt contraindicate (vezi pct. 4.3): – Au fost observate efecte cu risc vital (atât simptome deprimante cât și excitatorii) asupra sistemului nervos central, respirator și circulator în cazul în care IMAO au fost utilizați în interval de 14 zile înainte de începerea administrării opioidelor (de exemplu petidină). Nici în cazul levometadonei nu pot fi excluse astfel de reacții. – Pentazocina și buprenorfina pot provoca simptome de sevraj la pacienți cu dependență de heroină sau care urmează tratament de substituție cu metadonă. Buprenorfina poate fi utilizată, cel mai devreme, după 20 de ore de la întreruperea administrării Lefisyo.

Dacă levometadona și alte medicamente sunt utilizate concomitent, trebuie avute în vedere următoarele interacțiuni:

Amplificarea reciprocă a efectului deprimant asupra sistemului nervos central sau respirator poate apărea în cazul în care levometadona este utilizată concomitent cu substanțe cu efect deprimant asupra sistemului nervos central și respirator, de exemplu: – Analgezice puternice (inclusiv alte opiacee) – Alcool etilic (vezi pct. 4.4) – Derivate fenotiazinice – Barbiturice și alte somnifere sau narcotice – Antidepresive triciclice

Medicamente sedative cum sunt benzodiazepinele sau substanțele active corelate: Administrarea concomitentă a opioidelor cu medicamente sedative cum sunt benzodiazepinele sau substanțele active corelate mărește riscul de sedare, deprimare respiratorie, comă și deces, ca urmare a efectului deprimant aditiv asupra SNC. Doza și durata administrării concomitente trebuie limitate (vezi pct. 4.4).

Gabapentinoide:Utilizarea opioidelor concomitent cu gabapentinoide (gabapentină și pregabalină) crește riscul de supradozaj cu opioide, deprimare respiratorie și deces.

Efectul levometadonei poate fi mărit de medicamentele antihipertensive, cum sunt: – Rezerpină

– Clonidină – Urapidil – Prazosin

Concentrațiile plasmatice ale levometadonei pot fi crescute iar durata de acțiune poate fi prelungită de medicamente și substanțe care inhibă metabolizarea enzimatică a levometadonei la nivel hepatic (sistemul citocromului P450), cum sunt: – Cimetidină – Antimicotice (de exemplu, itraconazol, ketoconazol, voriconazol, fluconazol) – Antibiotice macrolide – Antiaritmice – Contraceptive – Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (IRSS), cum sunt sertralina, fluvoxamina, fluoxetina și paroxetina). – Ciprofloxacină.

Canabidiol:Administrarea concomitentă de canabidiol poate duce la creșterea concentrațiilor plasmatice de metadonă.

Concentrațiile plasmatice ale levometadonei pot fi scăzute iar durata de acțiune poate fi redusă de medicamente și substanțe care stimulează metabolizarea enzimatică a levometadonei la nivel hepatic, cum sunt: – Carbamazepină – Fenobarbital – Fenitoină – Rifampicină – Hypericum perforatum (sunătoare) – Spironolactonă – Acid fusidic – Flunitrazepam – Efavirenz – Nevirapină – Nelfinavir – Ritonavir – Amprenavir Pot rezulta simptome de sevraj.

Se recomandă, de asemenea, monitorizarea atentă a pacienților pentru simptome de supradozaj, subdozaj și sevraj și ajustarea corespunzătoare a dozei atunci când levometadona este utilizată concomitent cu alte medicamente sau substanțe care sunt metabolizate de enzimele hepatice sau care pot afecta legarea de proteine (levometadona este legată predominant de glicoproteina-alfa acidă și de albumină, vezi pct. 5.2) dar și după ce administrarea unor astfel de medicamente sau substanțe a fost întreruptă.

De exemplu, în urma administrării concomitente cu medicamente antiretrovirale, s-a raportat atât scăderea (didanozină și stavudină) cât și creșterea (zidovudină) concentrației plasmatice a substanțelor active antiretrovirale, în timp ce concentrația plasmatică a levometadonei rămâne nemodificată. Este necesară monitorizarea strictă a acestor pacienți în vederea unui răspuns clinic adecvat sau a semnelor de toxicitate.

Medicamente serotoninergice: Sindromul serotoninergic poate apărea în cazul administrării concomitente de metadonă (un amestec racemic de levometadonă și dextrometadonă) cu petidină, inhibitori de monoaminooxidază (MAO) și medicamente serotoninergice cum sunt inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), inhibitori ai recaptării serotoninei și noradrenalinei (IRSN) și antidepresive triciclice (ADT). Simptomele sindromului serotoninergic pot include modificări ale stării mentale, instabilitate a sistemului nervos vegetativ, tulburări neuromusculare și/sau simptome gastro-intestinale.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.5

Sarcină, alăptare & fertilitate

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.6

Dacă sunteți gravidă sau alăptați, credeți că ați putea fi gravidă sau intenționați să rămâneți gravidă,

adresați-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.

Sarcina Levometadona traversează placenta și trece în sângele fătului. Lefisyo poate fi utilizat în timpul sarcinii după evaluarea atentă a raportului risc-beneficiu, efectuată de către medic, de preferință sub supraveghere în cadrul unui centru medical specializat. Din cauza modificărilor metabolice apărute în timpul sarcinii, poate fi necesară o creștere a dozei. Luând în considerare starea de sănătate a fătului, este posibil, de asemenea, ca medicul să vă recomande să divizați doza zilnică. Administrarea cronică în timpul sarcinii poate duce la deprinderea la levometadonă și dependență la făt, precum și la simptome de întrerupere după naștere, care necesită frecvent tratament în spital. În plus, în cazul administrării înainte sau în timpul nașterii, levometadona poate provoca probleme de respirație la copilul nou-născut.

Alăptarea Discutați cu medicul dumneavoastră dacă alăptați sau aveți intenția de a alăpta în timp ce luați levometadonă, deoarece acest lucru vă poate afecta copilul. Monitorizați copilul pentru orice semne și simptome anormale cum sunt somnolență (mai mult decât de obicei), dificultăți la respirație sau slăbiciune. Adresați-vă imediat medicului dacă observați oricare dintre aceste simptome.

Fertilitatea S-a raportat că metadona provoacă disfuncție sexuală la pacienții de sex masculin cărora li se administrează tratament de întreținere.

Sarcina Administrarea levometadonei în timpul sarcinii trebuie să fie strict indicată și asociată cu monitorizare strictă, de preferință într-un centru medical specializat. Administrarea cronică în timpul sarcinii poate duce la deprindere și dependență fetală precum și la simptome de sevraj, deprimare respiratorie și greutate corporală scăzută a nou-născutului.

Nu există date provenind din studii prospective cu privire la administrarea levometadonei la femei gravide. Studiile la animale legate de utilizarea levometadonei au furnizat dovezi cu privire la toxicitatea asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3). Trebuie asigurate substituția adecvată și prevenirea simptomelor de sevraj, pentru a reduce la minimum daunele asupra fătului.

Reducerea dozei sau sevrajul în timpul sarcinii trebuie efectuate întotdeauna sub monitorizarea atentă a mamei și numai după evaluarea strictă a raportului risc/beneficiu.

O creștere a dozei poate fi necesară pentru unele femei gravide, în cazul în care se observă simptome de sevraj din cauza inducției enzimatice posibile în timpul sarcinii, pe baza datelor clinice pentru farmacocinetica metadonei. Având în vedere starea de sănătate a fătului, poate fi recomandabilă divizarea dozei zilnice, pentru a preveni concentrațiile plasmatice maxime și pentru a compensa degradarea accelerată a levometadonei, pentru a preveni astfel simptomele de sevraj.

Levometadona traversează bariera placentară și, în cazul în care este administrată înainte de sau în timpul nașterii, poate duce la deprimare respiratorie la nou-născut. Aproximativ 60-80% dintre nou-născuți necesită tratament în condiții de spitalizare ca urmare a sindromului de abstinență la nou-născut. Sevrajul nou-născutului la medicament trebuie abordat într-o unitate de terapie intensivă adecvată pentru copii, deoarece tratamentul cronic cu levometadonă poate duce la deprindere și dependență fetală, precum și la simptome de sevraj la nou-născut, care necesită tratament. Ajustarea dozei (în special reducerea dozei) poate fi necesară în decurs de 1-2 săptămâni după naștere.

Copii ale căror mame au urmat tratament de substituție cu metadonă au greutăți la naștere și circumferințe craniene mai mici în comparație cu copiii care nu au fost expuși la medicament. În plus, o incidență crescută a otitei medii a fost observată la copiii cu expunere prenatală la metadonă, precum și aspecte neurologice asociate cu hipoacuzie, întârzieri în dezvoltarea mentală și motorie și malformații oculare. Este asumată existența unei asocieri cu o incidență crescută a sindromului morții subite la sugar (SMSS).

Alăptarea Levometadona se elimină în laptele matern în concentrații scăzute. Pentru levometadonă, decizia de a recomanda alăptarea trebuie să aibă în vedere sfatul unui medic specialist și se va lua în considerare dacă femeia utilizează o doză de întreținere stabilă de levometadonă și orice continuare a utilizării substanțelor ilegale. Dacă se ia în considerare alăptarea, doza de levometadonă trebuie să fie cât mai scăzută posibil. Medicii prescriptori trebuie să recomande femeilor care alăptează să monitorizeze sugarii pentru sedare și dificultăți la respirație și să solicite imediat asistență medicală dacă apar aceste manifestări. Chiar dacă cantitatea de levometadonă excretată în laptele matern nu este suficientă pentru suprimarea completă a simptomelor de sevraj la sugarii alăptați la sân, aceasta poate atenua severitatea sindromului de abstinență la nou-născut. Dacă este necesară întreruperea alăptării, acest lucru trebuie efectuat gradual, deoarece înțărcarea bruscă poate accentua simptomele de sevraj la sugar.

Fertilitatea La om, metadona nu pare să afecteze fertilitatea feminină. Studiile la bărbați cărora li s-a administrat tratament de întreținere cu metadonă au arătat că metadona reduce concentrațiile serice de testosteron și reduce în mod marcat volumul ejaculatului și motilitatea spermatozoizilor. La acest grup, numărul spermatozoizilor a fost de două ori mai mare comparativ cu grupul de control, din cauza reducerii cantității de lichid seminal per ejaculare la bărbații cărora li s-a administrat tratament cu metadonă.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.6

Reacții adverse

Prospect · pct. 4 RCP · pct. 4.8

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacții adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Următoarele simptome ale sindromului de întrerupere sunt frecvente la începutul tratamentului (pot afecta cel mult o persoană din 10): – Anxietate – Pierdere a poftei de mâncare – Contracții musculare involuntare – Depresie – Crampe la nivelul intestinului, crampe abdominale – Greață, vărsături – Diaree – Febră, frisoane care alternează cu valuri de căldură (bufeuri) – Căscat – Piele de găină – Scădere în greutate – Bătăi rapide ale inimii – Curgerea nasului, strănut – Pupile dilatate – Iritabilitate – Somnolență – Durere fizică – Leșin – Transpirații puternice – Lăcrimare crescută – Stare de neliniște și tremurături

Alte reacții adverse posibile

Frecvente (pot afecta o persoană din 10) până la mai puțin frecvente (pot afecta cel mult o persoană din 100): – Respirație superficială și redusă – Greață, vărsături, constipație, spasme ale căilor biliare – Palpitații, bătăti lente ale inimii – Confuzie, dezorientare – Amețeli, sedare – Urticarie și alte erupții trecătoare pe piele, mâncărime – Scădere a dorinței sexuale și/sau impotență sexuală – Volum de urină redus, tulburări la urinare – Retenție de lichide la nivelul țesuturilor – Insomnie, agitație – Pierdere a poftei de mâncare, fatigabilitate (oboseală), slăbiciune – Stare de dispoziție euforică și depresivă – Transpirație, gură uscată – Vedere încețoșată. – Durere de cap

Rare (pot afecta 1 din 1000 persoane) până la foarte rare (poate afecta cel mult 1 din

10000 persoane): – Înroșire a pielii însoțită de senzație de căldură – Stop respirator – Stop cardiac – Scădere a tensiunii arteriale la ridicarea în picioare – Tulburări ale funcției circulatorii – Perioade scurte de leșin, ca urmare a bătăilor neregulate ale inimii – Șoc – Sângerare

Cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): – Scădere a concentrației zahărului în sânge

Puteți deveni dependent de Lefisyo (pentru mai multe informații vezi pct. 2 Atenționări și precauții)
Apnee în somn (pauze de respirație în timpul somnului) Notă După ce ați atins doza zilnică obișnuită, reacțiile adverse pot să scadă în decurs de câteva săptămâni. Constipația și transpirația crescută pot persista deseori și pot fi ameliorate prin măsuri adecvate. Întrebați medicul despre aceste aspecte.

Raportarea reacțiilor adverse Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale. Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1, București 011478- RO, e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.

Trebuie avută în vedere o profilaxie adecvată a reacțiilor adverse cunoscute corelate cu opioidele (cum este constipația).

Simptomele de sevraj la opiacee apar de obicei la începutul tratamentului de substituție. Aceste simptome includ anxietate, anorexie, contracții și mișcări spasmodice involuntare, crampe intestinale, depresie, diaree, vărsături, febră, frisoane alternate cu bufeuri, căscat, piele de găină, scădere în greutate, tahicardie, rinoree, strănut, midriază, iritabilitate, somnolență, durere fizică, leșin, transpirații puternice, lăcrimare intensă, greață, agitație, crampe abdominale și tremurături.

Alte reacții adverse posibile:

Tulburări metabolice și de nutriție Mai puțin frecvente până la frecvente: Pierderea apetitului alimentar.

Cu frecvență necunoscută: Hipoglicemie.

Tulburări psihice Mai puțin frecvente până la frecvente: Euforie și disforie. Cu frecvență necunoscută: Dependență.

Tulburări ale sistemului nervos Mai puțin frecvente până la frecvente: Amețeli, sedare, confuzie, dezorientare, cefalee, insomnie, agitație

Tulburări oculare Mai puțin frecvente până la frecvente: Vedere încețoșată.

Tulburări vasculare Rare până la foarte rare: Sângerare profuză (hemoragie), hipotensiune arterială ortostatică, restricție a funcției circulatorii, șoc.

Tulburări gastro-intestinale Mai puțin frecvente până la frecvente: Vărsături, greață, xerostomie, constipație.

Tulburări hepatobiliare Mai puțin frecvente până la frecvente: Dischinezie biliară.

Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat Mai puțin frecvente până la frecvente: Urticarie și alte erupții cutanate tranzitorii, prurit

Tulburări renale și ale căilor urinare Mai puțin frecvente până la frecvente: Volum de urină redus, tulburări la urinare

Tulburări ale aparatului genital și sânului Mai puțin frecvente până la frecvente: Libido redus și/sau potență redusă (vezi pct. 4.6).

Text oficial · Prospect · pct. 4RCP · pct. 4.8

Compoziție & excipienți

Prospect · pct. 6 RCP · pct. 2 + 6.1

Ce conține Lefisyo

Substanța activă este clorhidratul de levometadonă. Fiecare ml de soluție orală conține clorhidrat de levometadonă 5 mg (echivalent cu 4,47 mg levometadonă).
Celelalte componente sunt: glicerol, benzoat de sodiu (E 211), acid citric monohidrat și apă purificată.

Cum arată Lefisyo și conținutul ambalajului

Lefisyo este o soluție orală limpede și incoloră. Cutie de carton cu flacon din sticlă (tip III) de culoarea ambrei sau maronie, sigilat cu sistem de închidere securizat pentru copii (PP) cu peliculă din PE și inel cu garanție de desigilare.

Mărimile ambalajului: Soluție orală 100 ml, 500 ml și 1000 ml

Cutie de carton cu flacon din sticlă (tip III) de culoarea ambrei sau maronie, sigilat cu capac filetat GL 18 cu peliculă din PE și inel cu garanție de desigilare.

Mărimea ambalajului: Soluție orală 10 ml

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Deținătorul autorizației de punere pe piață și fabricantul Alkaloid-INT d.o.o. Šlandrova ulica 4 1231 Ljubljana-Črnuče Slovenia email: info@alkaloid.si

Acest prospect a fost revizuit în mai 2026.

Fiecare ml de soluție orală conține clorhidrat de levometadonă 5 mg (care corespunde la levometadonă 4,47 mg).

Excipient cu efect cunoscut: Conține benzoat de sodiu (E 211) 0,3 mg per ml.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

Glicerol Benzoat de sodiu (E 211) Acid citric monohidrat Apă, purificată

Glicerol · excipient

Benzoat de sodiu (E 211) · excipient

Acid citric monohidrat · excipient

Apă · excipient

purificată · excipient

Text oficial · Prospect · pct. 6RCP · pct. 2 + 6.1

Păstrare & valabilitate

Prospect · pct. 5 RCP · pct. 6.3 + 6.4

Nu lăsați acest medicament la vederea și îndemâna copiilor. Păstrați acest medicament într-un spațiu de depozitare sigur și securizat, unde alte persoane nu au acces. Poate avea efecte dăunătoare grave și poate fi letal pentru unele persoane dacă nu le-a fost prescris.

Nu utilizați acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie și etichetă după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

Acest medicament nu necesită condiții de temperatură speciale de păstrare.

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.

După prima deschidere, medicamentul trebuie utilizat în decurs de 90 zile, în condițiile păstrării la temperaturi sub 25°C în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină (100 ml, 500 ml și 1000 ml).

După prima deschidere, medicamentul trebuie utilizat în decurs de 28 zile, în condițiile păstrării la temperaturi sub 25°C în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină (10 ml).

Soluțiile pentru utilizare imediată diluate cu suc de fructe (de exemplu suc de portocale sau sirop de zmeură) sau cu apă potabilă trebuie utilizate în decurs de 7 zile, atunci când se păstrează la temperaturi sub 25°C.

Soluțiile diluate cu apă potabilă sau cu solvenți cu conservanți și solvenți vâscoși pentru administrare

la domiciliu trebuie utilizate în decurs de 3 luni, atunci când se păstrează la temperaturi sub 25°C. A nu se lăsa preparatele pentru administrare la domiciliu la îndemâna copiilor.

Nu aruncați niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebați farmacistul cum să aruncați medicamentele pe care nu le mai folosiți. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

2 ani (flacoane ce conțin soluție orală 10 ml) 3 ani (flacoane ce conțin soluție orală 100 ml, 500 ml și 1000 ml)

Perioada de valabilitate după prima deschidere a ambalajului:

După prima deschidere, medicamentul trebuie utilizat în decurs de 90 zile, în condițiile păstrării la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină (100 ml, 500 ml și 1000 ml).

După prima deschidere, medicamentul trebuie utilizat în decurs de 28 zile, în condițiile păstrării la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină (10 ml).

Soluțiile diluate pentru utilizare imediată cu suc de fructe (de exemplu suc de portocale sau sirop de zmeură) sau cu apă potabilă trebuie administrate în decurs de 7 zile, atunci când se păstrează la temperaturi sub 25°C.

Soluțiile diluate cu apă potabilă sau cu solvenți cu conservanți și solvenți vâscoși pentru administrare la domiciliu trebuie utilizate în decurs de 3 luni, atunci când se păstrează la temperaturi sub 25°C. A nu se lăsa preparatele pentru administrare la domiciliu la îndemâna copiilor.

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină. Acest medicament nu necesită condiții de temperatură speciale de păstrare.

Pentru condițiile de păstrare ale medicamentelor după prima deschidere, vezi pct. 6.3.

Text oficial · Prospect · pct. 5RCP · pct. 6.3 + 6.4

Ambalaje

Cutie cu 1 flac. din sticla bruna cu 100 ml sol. orala · 14405/2022/01

Cutie cu 1 flac. din sticla bruna cu 500 ml sol. orala · 14405/2022/02

Cutie cu 1 flac. din sticla bruna cu 1000 ml sol. orala · 14405/2022/03

Cutie cu 1 flac. din sticla bruna cu 10 ml sol. orala · 14405/2022/04

Documente oficiale

RCPRezumatul caracteristicilor produsuluiDeschide PDF · ANMDMR ProspectProspect — informații pentru pacientDeschide PDF · ANMDMR AmbalajInformații privind etichetareaDeschide PDF · ANMDMR