N03AX09 · Antiepileptice alte antiepileptice Prescripție, valabilă 6 luni

Lamotrix 25 mg

Lamotrix aparţine unei grupe de medicamente denumită antiepileptice.

Cum citiți informația

De unde vin aceste informații? Pacient = Prospect · Medic = RCP. Ambele aprobate de ANMDMR.

Nu reformulăm liber textul medical. „Pentru pacient” urmează Prospectul; „Pentru medic” urmează Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP). Fiecare secțiune indică documentul-sursă.

Indicații

Prospect · pct. 1 RCP · pct. 4.1

Lamotrix aparţine unei grupe de medicamente denumită antiepileptice. Lamotrix este utilizat pentru a trata două afecţiuni – epilepsia şi tulburarea bipolară.

Lamotrix tratează epilepsia prin blocarea semnalelor din creier care declanşează crizele epileptice (convulsiile).  Pentru adulţi şi copii cu vârsta de 13 ani şi peste, Lamotrix poate fi utilizat singur sau cu alte medicamente, pentru tratamentul epilepsiei. Lamotrix poate fi de asemenea folosit cu alte medicamente pentru tratarea convulsiilor care apar în cadrul unei afecţiuni denumită sindrom Lennox-Gastaut.  Pentru copii cu vârsta cuprinsă între 2 şi 12 ani, Lamotrix poate fi utilizat împreună cu alte medicamente, pentru a trata aceste afecţiuni. Poate fi utilizat singur pentru tratamentul unui tip de epilepsie cunoscut sub numele de absenţe tipice.

Lamotrix este utilizat de asemenea pentru tratamentul tulburării bipolare. Persoanele cu tulburare bipolară (denumită uneori depresie maniacală) prezintă schimbări extreme ale dispoziţiei, cu perioade de manie (stare de excitaţie sau euforie) alternând cu perioade de depresie (stare de tristeţe adâncă sau disperare). Pentru adulţii cu vârsta peste 18 ani, Lamotrix poate fi utilizat singur sau împreună cu alte medicamente, pentru prevenirea perioadelor de depresie care apar în boala bipolară. Nu se ştie încă cum acţionează Lamotrix la nivelul creierului pentru a produce acest efect.

Epilepsie

Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 13 ani şi peste -Tratament adjuvant sau ca monoterapie în crizele convulsive parţiale şi generalizate, incluzând convulsii tonico-clonice. -Crizele convulsive asociate cu sindromul Lennox-Gastaut. Lamotrix este administrat ca terapie adjuvantă dar poate fi folosit ca medicament antiepileptic (MAE) de primă intenţie în sindromul Lennox-Gastaut.

Copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 2 şi 12 ani -Tratament adjuvant al crizelor convulsive parţiale şi generalizate, incluzând convulsii tonico-clonice şi convulsii asociate cu sindromul Lennox-Gastaut. -Monoterapie în crizele convulsive sub formă de absenţe tipice.

Boala bipolară

Adulţi cu vârsta de 18 ani şi peste Prevenirea episoadelor depresive la pacienţii cu boală bipolară de tip I care prezintă predominant episoade depresive (vezi pct. 5.1).

Lamotrix nu este indicat pentru tratamentul acut al episoadelor maniacale sau depresive.

Text oficial · Prospect · pct. 1RCP · pct. 4.1

Dozaj & administrare

Prospect · pct. 3 RCP · pct. 4.2

Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

Cât Lamotrix să luaţi Poate să dureze un timp până la găsirea celei mai bune doze de Lamotrix pentru dumneavoastră. Doza pe care o luaţi va depinde de:  vârsta dumneavoastră;  dacă luaţi Lamotrix împreună cu alte medicamente;  dacă aveţi probleme cu rinichii sau ficatul.

Medicul dumneavoastră vă va recomanda începerea tratamentului cu o doză mică şi va creşte treptat doza în următoarele săptămâni până când atingeţi o doză care are efect la dumneavoastră (denumită doza eficace).

Nu luaţi niciodată mai mult Lamotrix decât v-a spus medicul.

Doza uzuală eficace de Lamotrix pentru adulţi şi copii cu vârsta de 13 ani si peste este între 100 mg şi 400 mg pe zi. Pentru copii cu vârsta între 2 şi 12 ani, doza eficace depinde de greutatea lor corporală-de obicei, este între 1 mg şi 15 mg pentru fiecare kg de greutate corporală a copilului, până la maxim 400 mg pe zi.

Lamotrix nu este recomandat copiilor cu vârsta sub 2 ani.

Cum să luaţi doza dumneavoastră de Lamotrix Comprimate: Luaţi doza dumneavoastră de Lamotrix o dată sau de două ori pe zi, după cum vă recomandă medicul. Puteţi să o luaţi cu sau fără alimente.

De asemenea medicul dumneavoastră poate să vă recomande începerea sau întreruperea administrării altor medicamente, în funcţie de afecţiunea pentru care sunteţi tratat şi de modul în care răspundeţi la tratament.

 Înghiţiţi comprimatele întregi. Nu le rupeţi, nu le mestecaţi şi nu le zdrobiţi.

 Luaţi întotdeauna doza completă pe care v-a prescris-o medicul. Niciodată nu luaţi doar o parte dintr-un comprimat.

Dacă luaţi mai mult Lamotrix decât trebuie Dacă oricine ia mai mult Lamotrix decât trebuie:  Contactaţi imediat un medic sau un farmacist. Dacă este posibil arătaţi-le cutia de Lamotrix.

O persoană care a luat mai mult decât trebuie din Lamotrix poate avea oricare dintre aceste simptome:  Mişcări oculare rapide, necontrolabile (nistagmus);  Neîndemânare şi lipsă de coordonare, afectarea echilibrului (ataxie);  Pierderea conştienţei şi comă.

Dacă uitaţi să luaţi Lamotrix Nu luaţi comprimate în plus sau o doză dublă pentru a compensa doza uitată.

Dacă uitați să luaţi Lamotrix: Cereţi sfatul medicului dumneavoastră în legătură cu modul în care se începe din nou administrarea. Este important să faceţi acest lucru.

Nu întrerupeţi administrarea Lamotrix fără recomandare Luaţi Lamotrix cât timp vă recomandă medicul dumneavoastră. Nu întrerupeţi tratamentul decât dacă medicul dumneavoastră vă recomandă acest lucru.

Epilepsie Doze Pentru a se atinge doza de întreţinere, greutatea în situaţia pacienţilor pediatrici trebuie monitorizată, iar doza trebuie restabilită pe măsură ce apar modificări ale greutăţii. Dacă doza calculată de lamotrigină (de exemplu pentru tratamentul copiilor cu epilepsie sau al pacienţilor cu insuficienţă hepatică) nu este echivalentă cu un număr de comprimate întregi, doza care trebuie administrată va fi egală cu numărul cel mai mic de comprimate întregi.

Regimul terapeutic	Săptămâna 1 + 2	Săptămâna 3 + 4	Doza de întreţinere
Tratament adjuvant cu valproat cu sau fără alte medicamente antiepileptice	12,5 mg (25 mg la intervale de 2 zile)	25 mg pe zi (într-o singură priză)	100-200 mg pe zi (într-o singură priză sau fracţionat în 2 prize); pentru a atinge doza de întreţinere, doza zilnică trebuie crescută cu maximum 25-50 mg la intervale de 1-2 săptămâni
Tratament adjuvant al terapiei cu antiepileptice inductoare enzimatic, cu sau fără alte medicamente antiepileptice (fără valproat)	50 mg pe zi (într-o singură priză)	100 mg pe zi (fracţionat, în 2 prize)	200-400 mg pe zi (fracţionat, în 2 prize); pentru a atinge doza de întreţinere, doza zilnică trebuie crescută cu maximum 100 mg la intervale de 1-2 săptămâni
de exemplu: fenitoină, carbamazepină, fenobarbital şi primidonă

Regimul terapeutic	Săptămâna 1 + 2	Săptămâna 3 + 4	Doza de întreţinere
Tratament adjuvant cu valproat cu sau fără alte medicamente antiepileptice	0,15 mg/kg (o data pe zi)	0,3 mg/kg şi zi (o dată pe zi)	1 − 5 mg/kg şi zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice) Pentru atingerea dozei de întreţinere, dozele pot fi crescute cu maxim 0,3 mg/kg la fiecare una până la două săptămâni până la obţinerea răspunsului optim, cu o doză de întreţinere maximă de 200 mg/zi
Tratament adjuvant al terapiei cu antiepileptice inductoare enzimatic, cu sau fără alte medicamente antiepileptice (fără valproat)	0,6 mg/kg şi zi (în doză prize zilnice)	1,2 mg/kg şi zi (în doză prize zilnice)	5 − 15 mg/kg şi zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice) Pentru atingerea dozei de întreţinere, dozele pot fi crescute cu maxim 1,2 mg/kg la fiecare una până la două săptămâni până la obţinerea răspunsului optim, cu o doză de întreţinere maximă de 400 mg/zi
de exemplu: fenitoină, carbamazepină, fenobarbital şi primidonă

Schemă terapeutică	Săptămâna 1 + 2	Săptămâna 3 + 4	Săptămâna 5	Doza ţintă de stabilizare (Săptămâna 6)
Monoterapie cu lamotrigină SAU tratament adjuvant FĂRĂ valproat şi FĂRĂ inductori ai glucuronoconjugării lamotriginei (vezi pct. 4.5):
Această schemă terapeutică trebuie utilizată în asocire cu alte medicamente care nu inhibă şi nu induc semnificativ glucuronoconjugarea lamotriginei	25 mg/ zi (o dată pe zi)	50 mg/zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice)	100 mg/zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice)	200 mg/zi – doza ţintă uzuală pentru răspunsul optim (o dată pe zi sau în două prize zilnice) Dozele utilizate în studiile clinice s-au situat în intervalul 100-400 mg/zi
Tratament adjuvant în asociere CU valproat (inhibitor al glucuronoconjugării lamotriginei – vezi pct. 4.5):
Această schemă terapeutică trebuie utilizată în cazul asocierii cu valproat indiferent de medicaţia concomitentă	12,5 mg/ zi (administra tă ca 25 mg o dată la două zile)	25 mg/ zi (o dată pe zi)	50 mg/zi (o dată pe zi sau în două prize zilnice)	100 mg/zi – doza ţintă uzuală pentru răspunsul optim (o dată pe zi sau în două prize zilnice). În funcţie de răspunsul clinic poate fi folosită doza maximă de 200 mg/zi.
Tratament adjuvant FĂRĂ valproat ŞI în asociere CU inductori ai glucuronoconjugării lamotriginei (vezi pct. 4.5):
Această schemă terapeutică trebuie utilizată în absenţa valproatului, dar în asociere cu:	50 mg/ zi (o dată pe zi)	100 mg/ zi (în 2 prize zilnice)	200 mg/ zi (în 2 prize zilnice)	300 mg/zi în săptămâna 6, cu creşterea până la doza ţintă uzuală de 400 mg/zi în săptămâna 7, pentru obţinerea răspunsului optim,
Schemă terapeutică	Doza actuală de stabilizare de lamotrigină (dinaintea întreruperii)	Săptămâna 1 (începând cu întreruperea)	Săptămâna 2	Începând din săptămâna 3
Întreruperea tratamentului cu valproat (inhibitor al glucuronoconjugării lamotriginei – vezi pct. 4.5), în funcţie de doza iniţială de lamotrigină:
Când se întrerupe administrarea de valproat, se dublează doza de stabilizare, fără ca creşterea să depăşească 100 mg/săptămână	100 mg/zi	200 mg/zi Menţinerea acestei doze	Menţinerea acestei doze (200 mg/zi) (în două prize zilnice)
	200 mg/zi	300 mg/zi	400 mg/zi	Menţinerea acestei doze (400 mg/zi)
Întreruperea tratamentului cu inductori ai glucuronoconjugării lamotriginei (vezi pct. 4.5), în funcţie de doza iniţială de lamotrigină:
Această schemă terapeutică trebuie utilizată când se întrerupe administrarea de: fenitoină carbamazepină fenobarbital primidonă rifampicină lopinavir/ritonavir	400 mg/zi	400 mg/zi	300 mg/zi	200 mg/zi
	300 mg/zi	300 mg/zi	225 mg/zi	150 mg/zi
	200 mg/zi	200 mg/zi	150 mg/zi	100 mg/zi
Întreruperea tratamentului cu medicamente care NU inhibă sau NU induc semnificativ glucuronoconjugarea lamotriginei (vezi pct. 4.5):
Această schemă terapeutică trebuie utilizată în cazul întreruperii altor medicamente care nu inhibă şi nu induc semnificativ glucuronoconjugar ea lamotriginei	Menţinerea dozei ţintă obţinute în urma creşterii dozei (200 mg/zi; în două prize zilnice) (intervalul de doze 100-400 mg/zi)
La pacienţii care iau medicamente la care nu este cunoscută în prezent interacţiunea farmacocinetică
Schemă terapeutică	Doza actuală de stabilizare de lamotrigină (dinaintea adăugării)	Săptămâna 1 (începând cu adăugarea)	Săptămâna 2	Începând din săptămâna 3
Adăugarea de valproat (inhibitor al glucuronoconjugării lamotriginei – vezi pct. 4.5), în funcţie de doza iniţială de lamotrigină:
Această schemă terapeutică trebuie utilizată când se adaugă valproat indiferent de medicaţia concomitentă	200 mg/zi	100 mg/zi	Menţinerea acestei doze (100 mg/ zi)
	300 mg/zi	150 mg/zi	Menţinerea acestei doze (150 mg/ zi)
	400 mg/zi	200 mg/zi	Menţinerea acestei doze (200 mg/ zi)
Adăugarea de inductori ai glucuronoconjugării la pacienţi care NU iau valproat (vezi pct. 4.5), în funcţie de doza iniţială de lamotrigină:
Această schemă terapeutică trebuie utilizată la adăugarea următoarelor: fenitoină carbamazepină fenobarbital primidonă rifampicină lopinavir/ritonavir	200 mg/ zi	200 mg/ zi	300 mg/ zi	400 mg/ zi
	150 mg/ zi	150 mg/ zi	225 mg/ zi	300 mg/ zi
	100 mg/ zi	100 mg/ zi	150 mg/ zi	200 mg/ zi
Adăugarea medicamentelor care NU inhibă şi NU induc semnificativ glucuronoconjugarea lamotriginei (vezi pct. 4.5):
Această schemă terapeutică trebuie utilizată în cazul adăugării altor medicamente care nu inhibă şi nu induc semnificativ glucuronoconjugarea lamotriginei	Menţinerea dozei ţintă obţinute în urma creşterii dozei (200 mg/zi; intervalul de doze 100-400 mg/zi)
La pacienţii care iau medicamente la care nu este cunoscută în prezent interacţiunea farmacocinetică cu lamotrigină (vezi pct. 4.5), trebuie utilizată schema terapeutică recomandată pentru administrarea de lamotrigină în asociere cu valproat.

Populaţie pediatrică  Copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 2 şi 12 ani Lamotrigina nu se va administra în monoterapie copiilor cu vârsta sub 12 ani datorită lipsei datelor de eficacitate şi siguranţă.

Terapie adjuvantă în tratamentul cu alte medicamente antiepileptice

Populaţie pediatrică  Copii cu vârsta de 13 ani si peste ca la adulţi  Copii cu vârsta între 2 şi 12 ani

Copii cu vârsta sub 2 ani Există date limitate referitoare la eficacitatea şi siguranţa lamotriginei administrată ca tratament adjuvant în crizele convulsive parţiale la copii cu vârsta sub 2 ani.

Vârstnici (peste 65 de ani) Nu este necesară ajustarea dozei faţă de schema recomandată. Farmacocinetica lamotriginei la acest grup de vârstă nu diferă semnificativ faţă de populaţia de adulţi non-vârstnici (vezi pct. 5.2).

Insuficienţa hepatică Iniţial, dozele de creştere şi întreţinere trebuie să fie reduse cu aproximativ 50% la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată (Child-Pugh grad B) şi cu 75% la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (Child-Pugh grad C). Dozele de creştere şi întreţinere trebuie ajustate în funcţie de răspunsul clinic (vezi pct. 5.2).

Femei care utilizează contraceptive hormonale Utilizarea combinaţiei etinilestradiol/levonorgestrel (30 μg/150 μg) determină creşterea clearance-ului lamotriginei de aproximativ două ori, ducând la scăderea concentraţiilor de lamotrigină. După creşterea dozelor, pot fi necesare doze de întreţinere mai mari de lamotrigină (de până la două ori mai mari) pentru atingerea răspunsului terapeutic maxim. În timpul săptămânii în care nu se administrează contraceptivul oral activ, a fost observată o creştere de două ori a concentraţiilor de lamotrigină. Nu poate fi exclusă apariţia de evenimente adverse legate de doză. De aceea, trebuie luată în considerare utilizarea ca terapie de primă linie metode contraceptive fără săptămâna de tratament inactiv, (de exemplu contraceptive hormonale cu administrare continuă sau metode nehormonale; vezi pct. 4.4 şi 4.5).

Începerea tratamentului contraceptiv hormonal la pacientele la care se administrează deja doze de întreţinere de lamotrigină şi care NU iau inductori ai glucuronojugării lamotriginei În majoritatea cazurilor doza de întreţinere de lamotrigină va trebui crescută de până la două ori (vezipct. 4.4 şi 4.5). Se recomandă ca de la momentul iniţierii tratamentului contraceptiv hormonal, doza de lamotrigină să fie crescută cu 50 – 100 mg/zi în fiecare săptămână, în funcţie de răspunsul clinic individual. Creşterile dozei nu trebuie să depăşească această rată, cu excepţia cazului în care răspunsul clinic permite creşteri mai mari. Poate fi luată în considerare măsurarea concentraţiilor serice de lamotrigină înainte şi după începerea administrării de contraceptive hormonale, pentru confirmarea menţinerii concentraţiilor iniţiale de lamotrigină. La nevoie, doza trebuie ajustată. La femeile care iau contraceptive hormonale care includ o săptămână de tratament inactiv („săptămâna fără contraceptiv oral activ”), monitorizarea concentraţiilorserice de lamotrigină trebuie efectuată în timpul săptămânii a 3-a de tratament activ, adică între zilele 15 şi 21 ale ciclului contraceptiv. De aceea, trebuie luată în considerare utilizarea de metode contraceptive fără săptămână de tratament inactiv, ca terapie de primă linie (de exemplu contraceptive hormonale cu administrare continuă sau metode nehormonale; vezi pct. 4.4. şi 4.5).

Întreruperea administrării contraceptivelor hormonale la pacientele care iau deja doze de întreţinere de lamotrigină şi care NU iau inductori ai glucuronoconjugării lamotriginei În majoritatea cazurilor, doza de întreţinere de lamotrigină va trebui scăzută cu până la 50% (vezi pct. 4.4 şi 4.5). Se recomandă scăderea treptată a dozei zilnice de lamotrigină cu 50-100 mg în fiecare săptămână (cu o rată care să nu depăşească 25% din doza totală zilnică pe săptămână) pe o perioadă de 3 săptămâni, cu excepţia cazului în care răspunsul clinic indică altfel. Poate fi luată în considerare măsurarea concentraţiilor serice de lamotrigină înainte şi după întreruperea administrării contraceptivelor hormonale, pentru confirmarea menţinerii concentraţiilor iniţiale de lamotrigină. În cazul femeilor care doresc să înceteze administrarea de contraceptive hormonale cu o săptămână de tratament inactiv („săptămâna fără contraceptiv oral activ”), monitorizarea concentraţiilor serice de lamotrigină trebuie efectuată în timpul săptămânii a 3-a de tratament activ, adică între zilele 15 şi 21 ale ciclului contraceptiv. Probele pentru evaluarea concentraţiilor de lamotrigină după oprirea definitivă a contraceptivului oral nu trebuie recoltate în prima săptămână după întreruperea administrării.

Începerea tratamentului cu lamotrigină la pacientele care iau deja contraceptive hormonale Creşterea dozei trebuie să respecte schemele recomandate în mod normal descrise în tabele.

Tulburare bipolară Creşterea recomandată a dozelor şi dozele de întreţinere recomandate pentru adulţi cu vârsta de 18 ani şi peste sunt prezentate în tabelele de mai jos. Stabilirea treptată a dozei presupune creşterea dozei de lamotrigină pe o perioadă de şase săptămâni până la doza de întreţinere care asigură stabilizarea clinică (Tabelul 3), după care, alte medicamente psihotrope şi/sau medicamente antiepileptice pot fi întrerupte, dacă este indicat clinic (Tabelul 4). Ajustările dozei după adăugarea altor medicamente psihotrope şi/sau antiepileptice sunt de asemenea furnizate mai jos (Tabelul 5). Deoarece există riscul de apariţie a erupţiilor cutanate, doza iniţială şi creşterea ulterioară a dozei nu pot fi depăşite (vezi pct. 4.4)

Întreruperea administrării de Lamotrix la pacienţii cu boala bipolară

În studii clinice, nu s-a observat creşterea incidenţei, severităţii sau tipului de reacţii adverse după întreruperea bruscă a lamotriginei comparativ cu placebo. De aceea, pacienţii pot întrerupe administrarea de Lamotrix fără o reducere treptată a dozei.

Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani Lamotrix nu este recomandat pentru utilizare la copii cu vârsta sub 18 ani, datorită lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea (vezi pct. 4.4).

Recomandări generale privind administrarea de Lamotrix la categorii speciale de pacienţi

Începerea tratamentului cu lamotrigină la pacientele care iau deja contraceptive hormonale Creşterea dozei trebuie să respecte schemele recomandate în mod normal descrise în tabele.

Insuficienţa renală Este necesară precauţie în cazul administrării Lamotrix la pacienţii cu insuficienţă renală. Pentru pacienţii cu insuficienţă renală în stadiu terminal, dozele iniţiale de lamotrigină trebuie să ţină cont de medicaţia concomitentă a pacienţilor; la pacienţii cu insuficienţă renală semnificativă pot fi eficace doze de întreţinere scăzute (vezi pct. 4.4 şi 5.2).

Mod de administrare Comprimatele de Lamotrix trebuie înghiţite întregi şi nu trebuie mestecate sau zdrobite.

Text oficial · Prospect · pct. 3RCP · pct. 4.2

Contraindicații

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.3

 dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la lamotrigină sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6).

Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.3

Atenționări & precauții

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.4

 dacă aveţi orice fel de probleme cu rinichii  dacă v-a apărut vreodată o erupţie pe piele după ce aţi luat lamotrigină sau alte  medicamente pentru tulburarea bipolară sau epilepsie  dacă aţi făcut vreodată meningită după ce aţi luat lamotrigină (citiţi descrierea acestor  simptome la punctul 4 al acestui prospect: ’’Alte reacţii adverse’’) dacă luaţi deja medicamente care conţin lamotrigină.

Lamotrigina poate determina ocazional unele reacţii alergice grave care pot pune în pericol viaţa (inclusiv erupţia cutanată medicamentoasă cu eozinofilie şi simptome sistemice, sindrom DRESS). Pentru mai multe informaţii cu privire la aceste reacţii, vă rugăm să citiţi secţiunea 4 -’’Reacţii adverse posibile’’).

Dacă în timpul tratamentului cu Lamotrix prezentaţi o creştere a temperaturii (febră), simptome asemănătoare gripei sau somnolenţă, umflare în jurul feţei spuneţi-i imediat medicului dumneavoastră (vezi secţiunea 4),

Sindrom Brugada Sindromul Brugada este o boală genetică care conduce la anomalii ale activităţii electrice de la nivelul inimii. Modificările ECG care pot conduce la aritmii (ritm cardiac anormal) pot fi cauzate de tratamentul cu lamotrigină. Dacă prezentaţi această afecţiune, adresaţi-vă medicului dumneavoastră.

Limfohistiocitoză hemofagocitară (HLH) La pacienţii care luau lamotrigină au fost raportate cazuri de apariţie a unei reacţii a sistemului imunitar foarte rare, dar foarte grave. Contactaţi imediat medicul sau farmacistul dacă prezentaţi oricare dintre următoarele simptome în timpul administrării de lamotrigină: febră, simptome neurologice (cum ar fi frisoane sau tremurături, stare de confuzie, tulburări ale funcţiei cerebrale).

Sindromul Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică Au existat raportări de erupţii cutanate grave (sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică) care pot pune viaţa în pericol la utilizarea de lamotrigină. Acestea apar iniţial ca pete-ţintă roşiatice sau patch-uri circulare adesea cu vezicule centrale pe trunchi. Alte semne includ ulcere la nivelul gurii, gâtului, nasului, organelelor genitale şi conjunctivită (ochii umflati şi roşii). Aceste eruptii cutanate care pot pune viaţa în pericol sunt adesea însoţite de simptome asemanatoare gripei. Eruptia poate progresa la apariţia de băşici pe scară largă sau descuamarea pielii. În cazul în care s-au dezvoltat sindromul Stevens-Johnson sau necroliză epidermică toxică la utilizarea lamotriginei, tratamentul cu lamotrigină nu trebuie reluat, la acest pacient în niciun moment.

Sindrom DRESS Sindromul DRESS apare iniţial sub forma unor simptome asemănătoare gripei şi sub forma erupţii pe faţa, apoi cu o erupţie extinsă, cu temperatură ridicată, cu nivelurile crescute ale enzimelor hepatice observate la analizele de sânge şi o creştere a unui tip de celule albe din sânge (eozinofilie) şi o extindere a ganglioniilor limfatici. Cel mai mare risc de apariţie a reacţiilor cutanate grave este în primele săptămâni de tratament. Dacă vă apare o erupţie cutanată sau dacă prezentaţi oricare dintre aceste simptome după începerea administrării de Lamotrix, cereţi imediat ajutorul medicului.

Un final brusc al tratamentului pentru epilepsie poate agrava crizele de risc. Consultaţi-vă medicul înainte de a schimba dozajul sau daca tratamentul este terminat.

Lamotrix nu trebuie administrat persoanelor cu vârsta sub 18 ani pentru tratamentul tulburării bipolare. Medicamentele pentru tratamentul depresiei şi altor probleme de sănătate mintală determină creşterea riscului de gânduri şi comportamente suicidare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.

Modificări ECG tipice pentru sindromul Brugada La pacienţii trataţi cu lamotrigină au fost raportate modificări aritmogene de segment ST-T şi traseu ECG tipic pentru sindromul Brugada. Utilizarea lamotriginei trebuie atent evaluată la pacienţii cu sindrom Brugada.

Limfohistiocitoză hemofagocitară (HLH) HLH a fost raportată la pacienţii trataţi cu lamotrigină (vezi pct. 4.8). HLH se caracterizează prin semne şi simptome precum febră, erupţie cutanată tranzitorie, simptome neurologice, hepatosplenomegalie, limfadenopatie, citopenii, concentraţii serice mari de feritină, hipertrigliceridemie şi valori anormale ale testelor de funcţie hepatică şi coagulare. Simptomele apar în general în decurs de 4 săptămâni de la iniţierea tratamentului, iar HLH poate pune viaţa în pericol.

Pacienţii trebuie informaţi cu privire la simptomele asociate cu HLH şi trebuie sfătuiţi să solicite imediat asistenţă medicală dacă prezintă aceste simptome în timpul terapiei cu lamotrigină.

Pacienţii la care apar aceste semne şi simptome trebuie evaluaţi imediat, cu luarea în considerare a diagnosticului de HLH. Tratamentul cu lamotrigenă trebuie imediat întrerupt, cu excepţia cazului în care se poate stabili o etiologie alternativă.

Erupţie cutanată Au existat raportări de reacţii adverse cutanate, care au apărut în general în primele opt săptămâni după iniţierea tratamentului cu lamotrigină. Majoritatea erupţiilor cutanate sunt uşoare şi auto-limitante, însă au fost raportate de asemenea erupţii cutanate grave care au necesitat spitalizare şi întreruperea administrării de lamotrigină. Acestea au inclus reacţii cutanate care pot pune în pericol viaţa, precum sindromul Stevens- Johnson (SSJ),necroliza epidermică toxică (NET) şi erupţia cutanată medicamentoasă cu eozinofilie şi simptome sistemice (sindrom DRESS) (vezi pct. 4.8).

Toţi pacienţii (adulţi şi copii) la care apare o erupţie cutanată trebuie să fie evaluaţi prompt şi trebuie întreruptă imediat administrarea de Lamotrix, cu excepţia cazului în care erupţia cutanată nu prezintă legătură clară cu tratamentul cu lamotrigină. Se recomandă să nu se reînceapă administrarea de Lamotrix la pacienţii care au întrerupt tratamentul din cauza erupţiei cutanate asociate cu tratamentul anterior cu lamotrigină, decât dacă beneficiul potenţial depăşeşte în mod clar riscurile. Dacă pacientul a dezvoltat NET, SSJ sau DRESS cu utilizarea de lamotrigină, tratamentul cu lamotrigină nu trebuie reluat, la acest pacient în niciun moment.

Pentru adulţi şi copii de 13 ani si peste, incidenta de erupţii cutanate grave este de 1 la 1000, acest risc pare a fi mai mare la copii mai mici de 12 ani (1 în 300 la 1 din 100).

La copii, manifestarea iniţială a unei erupţii cutanate poate fi confundată cu o infecţie, medicii trebuie să ia în considerare posibilitatea unei reacţii la tratamentul cu lamotrigină la copiii la care apar simptome de erupţie cutanate şi febră în timpul primelor 2 luni de tratament.

În plus, riscul global de erupţie cutanată pare să se asocieze strâns cu:

doze iniţiale mari de lamotrigină şi depăşirea dozelor recomandate de creştere a tratamentului cu lamotrigină (vezi pct. 4.2)
utilizarea concomitentă de valproat (vezi pct. 4.2).

Este necesară de asemenea precauţie în cazul tratării pacienţilor cu antecedente de alergie sau erupţie cutanată la alte medicamente antiepileptice, deoarece frecvenţa erupţiilor cutanate non-grave după tratamentul cu lamotrigină a fost de aproximativ trei ori mai mare la aceşti pacienţi comparativ cu cei fără astfel de antecedente. De asemenea, erupţia cutanată a fost raportată ca parte a sindromului de hipersensibilitate asociat cu un tablou variabil de simptome sistemice, incluzând febră, limfadenopatie, edem facial şi tulburări hematologice şi hepatice. Sindromul prezintă un spectru larg de severitate clinică şi, rareori, poate conduce la coagulare intravasculară diseminată (CID) şi la insuficienţă multiorganică. Este important de reţinut că manifestările precoce de hipersensibilitate (de exemplu febră, limfadenopatie) pot apărea chiar dacă erupţia cutanată nu este evidentă. Pacienţii trebuie avertizaţi să solicite consult medical imediat dacă apar astfel de semne şi simptome. Dacă apar astfel de semne şi simptome, pacientul trebuie consultat imediat, iar tratamentul cu lamotrigină trebuie întrerupt dacă nu se poate stabili o etiologie alternativă.

Întreruperea administrării lamotriginei Întreruperea bruscă a administrării lamotriginei poate provoca reapariţia crizelor. În afară de cazul în care raţiuni de siguranţă (de exemplu erupţie cutanată) impun o întrerupere bruscă, doza de lamotrigină se va reduce gradat, de-a lungul unei perioade de 2 săptămâni.

Trebuie luate în considerare posibilele interacţiuni farmacocinetice în cazul unei modificări a tratamentului (de exemplu introducerea sau oprirea altor antiepileptice). Lamotrigina poate creşte numărul crizelor la unii pacienţi.

Agravarea clinică şi riscul suicidar Au fost raportate ideaţie şi comportament suicidar (tendinţă suicidară) la pacienţii trataţi cu MAE pentru diferite indicaţii. O meta – analiză a studiilor clinice controlate placebo cu MAE (incluzând lamotrigina) a arătat un risc crescut de comportament suicidar. PentruMAE pentru care nu sunt disponibile asemenea date, o asociere similară cu evenimente legate de suicid nu poate fi exclusă. De aceea, pacienţii trebuie monitorizaţi pentru depistarea semnelor de tendinţă suicidară în timpul tratamentului cu Lamotrix. Pacienţii (şi îngrijitorii pacienţilor) trebuie sfătuiţi să solicite sfatul medicului dacă apar semne de tendinţă suicidară.

În cazurile în care, fie sunt administrate concomitent alte medicamente antiepileptice sau sunt retrase pentru a realiza monoterapie cu lamotrigină este important să se ia în considerare efectele respective ar putea avea asupra farmacocineticii lamotriginei.

La pacienţii cu tulburare bipolară, agravarea simptomelor depresive şi/sau apariţia tendinţei suicidare poate apărea, fie că iau medicamente pentru tulburarea bipolară, incluzând Lamotrix, fie că nu. Prin urmare, pacienţii la care se administrează Lamotrix pentru tulburare bipolară trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru agravarea clinică (inclusiv apariţia de simptome noi) şi tendinţa suicidară, în special la începutul tratamentului sau la momentul modificării dozei. Unii pacienţi, cum ar fi cei cu antecedente de comportament şi ideaţie suicidară, adulţii tineri şi pacienţii care prezintă un grad semnificativ de ideaţie suicidară înainte de începerea tratamentului pot să prezinte un risc mai mare de gânduri suicidare şi tentative de suicid şi trebuie monitorizaţi cu atenţie în timpul tratamentului.

Când lamotrigina a fost folosită ca o terapie adjuvantă, au fost rareori, decese urmare a bolilor rapid progresive, ca stare de rău epileptic, rabdomioliză, disfuncţii multiorganice şi coagulare intravasculară diseminată (CID). Contribuţia lamotriginei la aceste evenimente nu a fost stabilită.

Dihidrofolat reductaza Lamotrigina are un efect inhibitor uşor asupra dihidrofolat reductazei, şi astfel există o posibilitate de interferenţă cu metabolizarea folatului în timpul tratamentului pe termen lung (vezi pct. 4.6). Cu toate acestea, în timpul administrării pe termen lung la om, lamotrigina nu a produs modificări semnificative ale concentraţiei de hemoglobină, ale volumului eritrocitar mediu sau ale concentraţiilor serice sau eritrocitare de folat la pacienţi trataţi până la 1 an sau asupra concentraţiilor eritrocitare de folat la pacienţi trataţi până la 5 ani.

Insuficienţa renală În studiile cu doză unică la subiecţii cu insuficienţă renală în stadiu terminal, concentraţiile plasmatice de lamotrigină nu au fost modificate semnificativ. Cu toate acestea, este de aşteptat acumularea metabolitului glucuronoconjugat; de aceea este necesară precauţie în ceea ce priveşte tratarea pacienţilor cu insuficienţă renală.

Insuficienţă hepatică Principala cale de eliminare este metabolizarea hepatică. În baza datelor farmacocinetice la subiecţii cu insuficienţă hepatică, se recomandă ajustarea dozei în funcţie de severitate.

Contraceptive hormonale

Efectele contraceptivelor hormonale asupra eficacităţiii lamotriginei Utilizarea unei combinaţii de etinilestradiol/levonorgestrel (30 μg/150 μg) determină creşterea clearanceului lamotriginei de aproximativ două ori, ducând la scăderea concentraţiilor plasmatice de lamotrigină (vezi pct. 4.5). O scădere a concentraţiilor plasmatice de lamotrigină a fost asociată cu pierderea controlului terapeutic al convulsiilor. După creşterea treptata a dozelor, în majoritatea cazurilor pot fi necesare doze de întreţinere mai mari de lamotrigină (de până la două ori mai mari) pentru atingerea răspunsului therapeutic maxim. La oprirea administrării contraceptivelor hormonale, clearance-ul lamotriginei se poate reduce la jumătate. Creşterea concentraţiilor de lamotrigină poate fi asociată cu evenimente adverse dependente de doză. Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru apariţia acestui fenomen.

La femeile care nu iau deja un inductor al glucuronoconjugării lamotrignei şi care iau un contraceptive hormonal care presupune o săptămână de tratament inactiv (de exemplu “săptămână fără contraceptiv oral activ”), va apărea creşterea temporară a concentraţiilor de lamotrigină în săptămâna cu tratament inactive (vezi pct. 4.2). Variaţiile concentraţiilor de lamotrigină pot fi asociate cu reacţii adverse. De aceea, trebuie luată în considerare utilizarea metodelor de contracepţie fără săptămână de tratament inactiv, ca terapie deprimă linie (de exemplu contraceptive hormonale cu administrare continuă sau metode nehormonale).

Interacţiunile dintre alte contraceptive orale sau TSH nu au fost studiate, totuşi acestea pot influenţa similar parametrii farmacocinetici ai lamotriginei.

Efectele lamotriginei asupra eficacităţii contraceptivelor hormonale Un studiu de interacţiune la 16 voluntari sănătoşi a demonstrat că atunci când lamotrigina s-a administrat împreună cu un contraceptiv hormonal (combinaţie de etinilestradiol/levonorgestrel), a existat o creştere modestă a clearance-ului levonorgestrelului şi creşteri ale concentraţiilor serice de FSH şi LH (vezi pct. 4.5).

Nu se cunoaşte impactul acestor modificări asupra activităţii ovulatorii ovariene. Cu toate acestea nu poate fi exclusă posibilitatea ca aceste modificări să reducă eficacitatea contraceptivului la unele paciente care iau preparate hormonale împreună cu lamotrigină. De aceea, pacientele trebuie instruite să raporteze prompt apariţia modificărilor legate de ciclul menstrual, cum sunt sângerările intermenstruale.

Acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.4

Interacțiuni

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.5

Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, sau dacă începeţi să luaţi unele noi, inclusiv medicamente din plante şi medicamente eliberate fără prescripţie medicală.

Dacă luaţi anumite medicamente, medicul dumneavoastră poate fi nevoit să verifice doza de Lamotrix. Acestea includ:  oxcarbazepină, felbamat, gabapentină, levetiracetam, pregabalin, topiramat sau zonisamidă, utilizate pentru tratamentul epilepsiei;  litiu, utilizat pentru tratamentul problemelor de sănătate mintală;  bupropion, utilizat pentru tratamentul problemelor de sănătate mintală sau pentru oprirea fumatului. Spuneţi-i medicului dumneavoastră dacă luaţi oricare dintre acestea.

Anumite medicamente interacţionează cu Lamotrix sau fac mai probabilă apariţia reacţiilor adverse. Acestea includ:  valproat, utilizat pentru tratamentul epilepsiei şi problemelor de sănătate mintală;  carbamazepină, utilizată pentru tratamentul epilepsiei şi problemelor de sănătate mintală;  fenitoină, primidonă sau fenobarbital, utilizate pentru tratamentul epilepsiei;  olanzapină, utilizată pentru tratamentul problemelor de sănătate mintală;  risperidonă, utilizată pentru tratamentul problemelor de sănătate mintală;  rifampicină, care este un antibiotic;  o combinaţie de lopinavir şi ritonavir, utilizată pentru tratamentul infecţiei cu virusul imunodeficienţei umane (HIV);  contraceptive hormonale, precum contraceptive orale combinate (a se vedea mai jos). Spuneţi-i medicului dumneavoastră dacă luaţi, aţi început să luaţi sau aţi întrerupt administrarea oricăruia dintre acestea.

Contraceptivele hormonale (cum ar fi contraceptive orale combinate) pot influenţa modul în care acţionează Lamotrix Medicul dumneavoastră vă poate recomanda să utilizaţi un anume tip de contraceptiv hormonal, sau altă metodă de contracepţie, precum prezervative, diafragmă sau sterilet. Dacă utilizaţi un contraceptiv hormonal precum contraceptive orale combinate, medicul dumneavoastră poate să vă recolteze probe de sânge pentru a verifica concentraţia de Lamotrix.

Dacă plănuiţi să începeţi utilizarea unui contraceptiv hormonal:  Discutaţi cu medicul dumneavoastră, care vă va prezenta metode contraceptive adecvate pentru dumneavoastră.

Lamotrix poate influenţa de asemenea modul în care acţionează contraceptivele hormonale, deşi este improbabil ca acest lucru să le facă mai puţin eficace. Dacă utilizaţi un contraceptiv hormonal şi remarcaţi modificări ale ciclului menstrual, cum ar fi sângerări neregulate sau pătare între cicluri:  Spuneţi-i medicului dumneavoastră. Acestea pot fi semne că Lamotrix afectează modul în care acţionează contraceptivul dumneavoastră.

Au fost efectuate studii de interacţiune doar la adulţi.

UDP-glucuronil transferazele au fost identificate ca enzimele responsabile pentru metabolizarea lamotriginei. Nu există dovezi că lamotrigina ar provoca inducţia sau inhibarea clinic semnificativă a enzimelor oxidative hepatice care metabolizează medicamente şi este improbabilă apariţia de interacţiuni între lamotrigină şi medicamente metabolizate de enzimele citocromului P450. Lamotrigina îşi poate induce propria metabolizare, dar efectul este modest şi este improbabil să apară consecinţe clinice semnificative.

Tabelul: Efectele altor medicamente asupra glucuronoconjugăriii lamotriginei

Medicamente care inhibă Medicamente care induc Medicamente care nu semnificativ Semnificativ inhibă şi nu induc glucuronoconjugarea glucuronoconjugare semnificativ lamotriginei lamotriginei glucuronoconjugare lamotriginei Valproat Fenitoină Oxcarbazepină Carbamazepină Felbamat Fenobarbital Gabapentină Primidonă Levetiracetam Rifampicină Pregabalin Lopinavir/ritonavir Topiramat Combinaţia Zonisamidă etinilestradiol/levonorgestrel Litiu Bupropion Olanzapină

Alte contraceptive orale şi tratamente de substituţie hormonală nu au fost studiate, însă ele pot influenţa în mod similar parametrii farmacocinetici ai lamotriginei (vezi pct. 4.2. şi 4.4).

Interacţiuni care implică medicamente antiepileptice

Valproatul, care inhibă glucuronoconjugarea lamotriginei, scade metabolizarea lamotriginei şi determină creşterea timpului de înjumătăţire plasmatică al lamotriginei de aproape două ori.

La pacienţii care urmează concomitent tratament cu valproat, trebuie utilizat regimul terapeutic adecvat (vezi pct. 4.2).

Anumite MAE (cum ar fi fenitoina, carbamazepina, fenobarbitalul şi primidona) care induc enzimele hepatice care metabolizează medicamente induc glucuronoconjugarea lamotriginei şi cresc metabolizarea lamotriginei. La pacienţii care urmează tratament concomitent cu fenitoină, carbamazepină, fenobarbital sau primidonă, trebuie utilizată schema terapeutică adecvată (vezi pct. 4.2).

La pacienţii trataţi cu carbamazepină, după introducerea lamotriginei s-au raportat evenimente ce ţin de sistemul nervos central inclusiv ameţeli, ataxie, diplopie, vedere înceţoşată şi greaţă. Aceste evenimente în general dispar când se reduce doza de carbamazepină. Un efect similar a fost întâlnit într-un studiu cu lamotrigină şi oxacarbazepină la voluntari adulţi sănătoşi, dar nu a fost investigată reducerea dozei.

Există în literatură raportări de scădere a concentraţiei de lamotrigină când aceasta a fost administrată în asociere cu oxcarbamazepina. Totuşi, într-un studiu prospectiv la voluntari adulţi sănătoşi, care a utilizat doze de 200 mg de lamotrigină şi 1200 mg de oxcarbazepină, oxcarbazepina nu a modificat metabolizarea lamotriginei şi lamotrigina nu a modificat metabolizarea oxacarbazepinei. Prin urmare, la pacienţii care urmează terapie concomitentă cu oxcarbamazepină, trebuie utilizată schema de tratament pentru terapia adjuvantă a lamotriginei fără valproat şi fără inductori ai glucuronoconjugării lamotriginei (vezi pct. 4.2).

Într-un studiu la voluntari adulţi sănătoşi, administrarea concomitentă de felbamat (1200 mg de două ori pe zi) împreună cu lamotrigină (100 mg de două ori pe zi timp de 10 zile) a părut să nu aibă efecte clinic semnificative asupra farmacocineticii lamotriginei.

Pe baza unei analize retrospective a concentraţiilor plasmatice la pacienţii la care s-a administrat lamotrigină atât cu cât şi fără gabapentină, gabapentina nu a părut să modifice clearance-ul aparent al lamotriginei.

Interacţiunile potenţiale dintre levetiracetam şi lamotrigină au fost evaluate prin monitorizarea concentraţiilor serice ale ambelor medicamente în timpul studiilor clinice controlate placebo. Aceste date indică faptul că lamotrigina nu influenţează farmacocinetica levetiracetamului şi levetiracetamul nu influenţează farmacocinetica lamotriginei.

Concentraţiile plasmatice minime la starea de echilibru nu au fost influenţate de administrarea concomitentă de pregabalin (200 mg de 3 ori pe zi). Nu există interacţiuni farmacocinetice între lamotrigină şi pregabalin.

Topiramatul nu a dus la nicio modificare a concentraţiilor plasmatice de lamotrigină. Administrarea de lamotrigină a dus la o creştere cu 15% a concentraţiilor de topiramat.

Într-un studiu la pacienţi cu epilepsie, administrarea concomitentă de zonisamidă (200 – 400 mg/zi) cu lamotrigină (150 – 500 mg/zi) timp de 35 de zile nu a avut efect semnificativ asupra farmacocineticii lamotriginei.

Deşi au fost raportate modificări ale concentraţiilor plasmatice ale altor antiepileptice, studiile controlate nu au adus dovezi că lamotrigina influenţează concentraţiile plasmatice ale antiepilepticelor administrate concomitent. Dovezile din studiile in vitro indică faptul că lamotrigina nu deplasează alte antiepileptice de pe situsurile de legare de proteinele plasmatice.

Interacţiuni cu alte medicamente psihoactive

Farmacocinetica litiului după administrarea a 2 g de gluconat de litiu anhidru de două ori pe zi timp de şase zile la 20 de subiecţi sănătoşi nu a fost modificată de administrarea concomitentă a 100 mg/zi de lamotrigină.

Dozele orale repetate de bupropionă nu au avut efecte semnificative statistic asupra farmacocineticii unei doze unice de lamotrigină la 12 subiecţi şi s-a înregistrat doar o creştere uşoară a ASC a lamotriginei glucuronoconjugate.

Într-un studiu la voluntari adulţi sănătoşi, 15 mg de olanzapină au redus ASC şi Cmax ale lamotriginei în medie cu 24% şi, respectiv, 20%. Nu este de aşteptat ca un efect cu această amplitudine să aibă semnificaţie clinică. 200mg de lamotrigină nu au influenţat farmacocinetica olanzapinei.

La 14 voluntari adulţi sănătoşi, doze orale repetate de 400 mg lamotrigină pe zi nu au avut efecte semnificative clinic asupra farmacocineticii unei doze unice de 2 mg de risperidonă.. După administrarea concomitentă de 2 mg de risperidonă cu lamotrigină, 12 din cei 14 voluntari au raportat somnolenţă comparativ cu 1 din 20 în cazul administrării doar a risperidonei şi cu niciunul când s-a administrat doar lamotrigină.

Experimentele in vitro au indicat faptul că formarea metabolitului principal, 2-N-glucuronoconjugat, a fost inhibată minim de co-incubaţia cu amitriptilină, bupropion, clonazepam, haloperidol sau lorazepam. Aceste experimente sugerează de asemenea faptul că metabolizarea lamotriginei este improbabil să fie inhibată de clozapină, fluoxetină, fenelzină, risperidonă, sertralină sau trazodonă. În plus, un studiu al metabolizării bufuralolului care a utilizat preparate cu microzomi hepatici umani a sugerat faptul că lamotrigina nu a scăzut clearance-ul medicamentelor metabolizate predominant de către CYP2D6.

Interacţiuni care implică contraceptive hormonale

Efectul contraceptivelor hormonale asupra farmacocineticii lamotriginei Într-un studiu la 16 voluntari de sex feminin, administrarea de 30 μg de etinilestradiol/150 μg de levonorgestrel într-un contraceptiv oral combinat a provocat o creştere de aproximativ două ori a clearanceului lamotriginei administrate oral, ducând la o reducere medie de 52% a ASC a lamotriginei şi de 39 % a Cmax. de lamotrigină. Concentraţiile serice de lamotrigină au crescut în timpul săptămânii cu tratament inactiv (săptămâna “fără contraceptiv oral activ”), cu concentraţii înainte de administrarea dozei la finalulsăptămânii de tratament inactiv, mai mari, în medie, de aproximativ 2 ori decât în timpul administrării concomitente (vezi pct. 4.4). Nu sunt necesare ajustări ale schemei de creştere a dozei recomandate doar pentru că se utilizează contraceptive hormonale, dar în majoritatea cazurilor doza de întreţinere de lamotrigină va trebui crescută sau scăzută când se începe sau se întrerupe administrarea contraceptivelor hormonale (vezi pct. 4.2).

Efectul lamotriginei asupra farmacocineticii contraceptivelor hormonale Într-un studiu la 16 voluntari de sex feminin, o doză de 300 mg lamotrigină la starea de echilibru nu a avut niciun efect asupra farmacocineticii componentei etinilestradiol dintr-un contraceptiv oral combinat. S-a observat o creştere modestă a clearance-ului componentei levonorgestrel, ducând la o reducere în medie cu 19 % a ASC şi respectiv de 12% a Cma, a levonorgestrelului. Măsurarea concentraţiilor serice de FSH, LH şi estradiol în timpul studiului a evidenţiat o oarecare reducere a supresiei activităţii hormonale ovariene la anumite femei, deşi măsurarea concentraţiei serice de progesteron a indicat faptul că nu există dovadă hormonală a ovulaţiei la niciunul dintre cei 16 subiecţi de sex feminin. Influenţa creşterii modeste a clearance-ului levonorgestrelului şi modificărilor concentraţiilor serice de FSH şi LH asupra activităţii ovulatorii ovariene este necunoscută (vezi pct. 4.4). Efectele dozelor de lamotrigină altele decât cea de 300 mg/zi nu au fost studiate şi nu au fost efectuate studii cu alte preparate conţinând hormoni feminini.

Interacţiuni implicând alte medicamente

Într-un studiu la 10 voluntari de sex masculin, rifampicina a determinat creşterea clearance-ului lamotriginei şi scăderea timpului de înjumătăţire plasmatică al lamotriginei ca urmare a inducţiei enzimelor hepatice responsabile de glucuronoconjugare. La pacienţii trataţi concomitent cu rifampicină, trebuie utilizată schema terapeutică adecvată (vezi pct. 4.2).

Într-un studiu la voluntari sănătoşi, lopinavir/ritonavir a redus aproximativ la jumătate concentraţiile plasmatice de lamotrigină, probabil prin inducţia glucuronoconjugării. La pacienţii care urmează tratament concomitent cu lopinavir/ritonavir, trebuie utilizată schema terapeutică adecvat (vezi pct. 4.2).

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.5

Sarcină, alăptare & fertilitate

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.6

Dacă alăptaţi sau intenţionaţi să alăptaţi, consultaţi-vă cu medicul sau farmacistul înainte de a lua acest medicament. Substanţa activă din compoziţia Lamotrix se excretă în laptele matern şi îl poate afecta pe copilul dumneavoastră. Medicul va discuta cu dumneavoastră despre riscurile şi beneficiile alăptării în timpul administrării de lamotrigină şi, în cazul în care decideţi să alăptaţi, va verifica periodic copilul pentru a observa dacă prezintă somnolenţă, erupţii cutanate sau deficit de creştere ponderală. Informaţi medicul dacă observaţi oricare dintre aceste simptome la copilul dumneavoastră.

Sarcina Riscul legat de medicamentele antiepileptice în general

Femeile aflate la vârstă fertilă trebuie să fie sfătuite de un specialist. Necesitatea tratamentului cu medicamente antiepileptice trebuie analizată când o femeie intenţionează să rămână gravidă. La femeile tratate pentru epilepsie, întreruperea bruscă a tratamentului cu medicamente antiepileptice trebuie evitată deoarece acest lucru poate duce la reapariţia crizelor convulsive care ar putea avea consecinţe grave pentru femeie şi pentru făt. Riscul de apariţie a malformaţiilor congenitale este crescut de 2-3 ori la descendenţii mamelor tratate cu medicamente antiepileptice comparativ cu incidenţa estimată în populaţia generală de aproximativ 3%. Cele mai frecvente defecte congenitale raportate sunt labioschizis, malformaţii cardiovasculare şi defecte de tub neural. Tratamentul cu mai multe antiepileptice este asociat cu un risc mai mare de malformaţii congenitale decât monoterapia şi de aceea, de câte ori este posibil, trebuie utilizată monoterapia.

Risc legat de lamotrigină

Studii epidemiologice care au inclus în total aproximativ 2000 de femei expuse la monoterapia cu lamotrigină în timpul sarcinii nu pot exclude un risc crescut de malformaţii congenitale. Un registru a raportat o incidenţă crescută a fantelor faciale. Alte seturi de date nu au confirmat acest rezultat. Studiile la animale au evidenţiat toxicitate asupra dezvoltării (vezi pct. 5.3).

Dacă este considerată necesară terapia cu Lamotrix în timpul sarcinii, este recomandată cea mai mică doză terapeutică posibilă.

Lamotrigina are un uşor efect inhibitor asupra dihidrofolat reductazei şi de aceea ar putea să ducă teoretic la un risc crescut de afectare embrio-fetală prin reducerea concentraţiilor de acid folic (vezi pct. 4.4). Poate fi luată în considerare suplimentarea cu acid folic la momentul planificării unei sarcini şi în primele luni de sarcină.

Modificările fiziologice din timpul sarcinii pot influenţa concentraţiile de lamotrigină şi/sau efectul terapeutic. Au existat raportări de scădere a concentraţiilor de lamotrigină în timpul sarcinii cu risc potenţial de scădere a controlului crizelor convulsive. După naştere concentraţiile de lamotrigină pot creşte rapid cu risc de apariţie a evenimentelor adverse dependente de doză. De aceea concentraţiile serice de lamotrigină trebuie monitorizate înainte, în timpul sarcinii şi la scurt timp după naştere. Dacă este necesar, doza trebuie adaptată pentru menţinerea concentraţiei serice de lamotrigină la acelaşi nivel de dinainte de sarcină, sau adaptată în funcţie de răspunsul clinic. În plus, reacţiile adverse dependente de doză trebuie monitorizate după naştere.

Alăptarea Datele indică faptul că lamotrigina trece în laptele matern. La unii sugari alăptaţi la sân concentraţiile serice de lamotrigină au atins nivele la care pot apărea efecte farmacologice.

Beneficiile potenţiale ale alăptării trebuie cântărite în raport cu riscul potenţial de apariţie a reacţiilor adverse la copil. Dacă o femeie decide să alăpteze în timpul tratamentului cu lamotrigină, copilul trebuie monitorizat pentru identificarea reacţiilor adverse, cum ar fi sedarea, erupţia cutanată tranzitorie şi deficitul de creştere ponderală.

Fertilitatea Experimentele la animale nu au evidenţiat afectarea fertilităţii de către lamotrigină (vezi pct. 5.3).

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.6

Reacții adverse

Prospect · pct. 4 RCP · pct. 4.8

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Reacţii alergice sau reacţii cutanate potenţial grave: cereţi imediat ajutorul medicului Un număr mic de persoane care iau Lamotrix fac o reacţie alergică sau reacţii la nivelul pielii potenţial grave, care pot duce la probleme mai grave şi care chiar pot pune în pericol viaţa dacă nu sunt tratate.

Simptomele acestor reacţii includ:  erupţii sau roşeaţă la nivelul pielii, care se pot transforma în reacţii grave la nivelul pielii care pun viaţa în pericol, cum ar fi erupţii cutanate extinse cu pustule şi descuamări ale pielii, care apar în special în jurul gurii, nasului, ochilor şi organelor genitale (Sindrom StevensJohnson) şi exfoliere extinsă a pielii (pe mai mult de 30 % din suprafaţa corpului – necroliză toxică epidermică);  ulcere la nivelul gurii, gâtului, nasului sau organelor genitale;  dureri la nivelul gurii sau înroşirea sau umflarea ochilor (conjunctivită);  creşterea temperaturii (febră), simptome asemănătoare gripei sau somnolenţă;  umflare în jurul feţei sau umflarea ganglionilor de la nivelul gâtului, axilei sau zonei inghinale;  sângerare sau învineţire neaşteptată, sau degetele dumneavoastră devin albastre;  durere în gât sau mai multe infecţii (cum ar fi răcelile) decât de obicei.

În multe cazuri, aceste simptome vor fi semne de reacţii adverse mai puţin grave. Dar trebuie să fiţi conştient de faptul că sunt potenţial grave – astfel încât dacă remarcaţi oricare dintre aceste simptome:  Mergeţi la un medic cât mai curând posibil. Medicul dumneavoastră poate decide să vă efectueze analize pentru a vă verifica ficatul, rinichii sau sângele şi vă poate spune să întrerupeţi administrarea de Lamotrix.

Reacţii adverse foarte frecvente

Acestea pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane:  durere de cap;  senzaţie de ameţeală.

Reacţii adverse frecvente Acestea pot afecta până la 1 din 10 persoane:  agresivitate sau iritabilitate;  senzaţie de somnolenţă sau moleşeală;  senzaţie de ameţeală;  frisoane sau tremurături;  dificultăţi de somn (insomnie);  senzaţie de agitaţie;  diaree;  uscăciunea guri;i  senzaţie de rău (greaţă) sau stare de rău (vărsături)senzaţie de oboseală;  durere de spate, de articulaţii, sau în altă parte.

Reacţii adverse rare Acestea pot afecta până la 1 din 1000 persoane:  o afecţiune a pielii care poate pune viaţa în pericol (sindrom Stevens–Johnson): vezi de asemenea informaţiile incluse la începutul punctului 4.  un grup de simptome care include: febră, greaţă, vărsături, dureri de cap, rigiditate la nivelul gâtului şi sensibilitate crescută la lumină strălucitoare. Aceste simptome pot fi provocate de o inflamaţie a membranelor care acoperă creierul şi măduva spinării (meningită). Aceste simptome dispar în general la oprirea tratamentului; totuşi dacă aceste simptome persistă sau se înrăutăţesc, contactaţi-vă medicul.  mişcări rapide, necontrolabile ale ochilor (nistagmus),  mâncărime la nivelul ochilor cu secreţii şi cruste la nivelul pleoapelor (conjunctivită).

Reacţii adverse foarte rare Acestea pot afecta până la 1 din 10.000 persoane:  o reacţie la nivelul pielii care poate pune viaţa în pericol (necroliză epidermică toxică): vezi de asemenea informaţiile incluse la începutul punctului 4;  creşterea temperaturii (febră): vezi de asemenea informaţiile incluse la începutul punctului 4;  umflarea în jurul feţei (edem) sau umflarea ganglionilor la nivelul gâtului, axilei sau zonei inghinale (limfadenopatie): vezi de asemenea informaţiile incluse la începutul punctului 4;  modificări ale funcţiei hepatice, care se va vedea în analizele de sânge, sau insuficienţă hepatică: vezi de asemenea informaţiile incluse la începutul punctului 4;  o tulburare gravă a coagulării sângelui, care poate provoca sângerări sau învineţiri neaşteptate (coagulare intravasculară diseminată): vezi de asemenea informaţiile incluse la începutul punctului 4;  modificări care se pot vedea în analizele de sânge – inclusiv scăderea numărului de globule roşii (anemie), scăderea numărului de globule albe (leucopenie, neutropenie, agranulocitoză);  scăderea numărului de trombocite (trombocitopenie), scăderea numărului tuturor acestor tipuri de celule din sânge (pancitopenie) şi o tulburare a măduvei osoase hematogene denumită anemie aplastică;  halucinaţii (‘vederea’ sau ‘auzirea’ de lucruri care nu există în realitate);  confuzie;  senzaţie de “clătinare” sau de dezechilibru când vă deplasaţi;  mişcări necontrolate ale corpului (ticuri), spasme musculare necontrolabile care afectează ochii, capul şi toracele (coreoatetoză) sau alte mişcări neobişnuite ale corpului ca spasme, tremor sau rigiditate;  la persoanele care au deja epilepsie, crizele pot să apară mai frecvent;

 la persoanele care au deja boală Parkinson, agravarea simptomelor;  reacţii asemănătoare lupusului (simptomele pot include dureri de articulaţii sau de spate care  pot fi uneori însoţite de febră şi/sau stare generală de rău);  limfohistiocitoză hemofagocitară (HLH) (vezi punctul 2 Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţi lamotrigină).

Alte reacţii adverse Alte reacţii adverse au afectat un număr mic de persoane, însă frecvenţa exactă de apariţie a acestora este necunoscută:  Au fost raportate cazuri de tulburări la nivelul oaselor, incluzând osteopenie şi osteoporoză (subţierea osului) şi fracturi. Verificaţi împreună cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă luaţi tratament antiepileptic pe termen lung, dacă aveţi antecedente de osteoporoză sau dacă luaţi steroizi.  Scăderea imunităţii din cauza nivelurilor scăzute ale anticorpilor denumiţi imunoglobuline din sânge, care ajută la protejarea organismului de infecţii.

Raportarea reacţiilor adverse Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro/. Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.

Rezumatul profilului de siguranţă: monoterapie cu lamotrigină poate provoca dureri de cap, oboseală, erupţii cutanate, greaţă, ameţeli, somnolenţă şi insomnie.

Tulburări hematologice şi limfatice Au fost raportate anomaliile hematologice se pot asocia sau nu cu sindromul de hipersensibilitate. Foarte rare neutropenie, leucopenie, anemie, trombocitopenie, pancitopenie, anemie aplastică, agranulocitoză, limfohistiocitoză hemofagocitară (HLH).

Tulburări ale sistemului imunitar Foarte rare: sindrom de hipersensibilitate (incluzând simptome precum febra, limfadenopatia, edemul facial, anomaliile sanguine şi hepatice, coagulare intravasculară diseminată, insuficienţă multiorganică). Cu frecvenţă necunoscută: hipogamaglobulinemie.

S-a raportat de asemenea erupţia cutanată ca parte a unui sindrom de hipersensibilitate asociat cu un tablou variabil de simptome sistemice incluzând febră, limfadenopatie, edem facial şi anomalii sanguine şi hepatice. Sindromul prezintă un spectru larg de severitate clinică şi poate, rareori, să ducă la coagulare intravasculară diseminată şi la insuficienţă multiorganică. Este important de remarcat faptul că manifestările iniţiale de hipersensibilitate (de exemplu febră, limfadenopatie) pot fi prezente chiar dacă erupţia nu este evidentă. Dacă astfel se semne şi simptome sunt prezente, pacientul trebuie evaluat imediat, iar administrarea de Lamotrix întreruptă dacă nu poate fi stabilită o altă etiologie.

Tulburări psihice Frecvente: agresivitate, iritabilitate Foarte rare: confuzie, halucinaţii, ticuri.

Tulburări oculare Mai puţin frecvente: diplopie, vedere înceţoşată.

Rare: conjunctivită.

Tulburări gastro-intestinale

Frecvente: greaţă, vărsături, diaree.

Tulburări hepato-biliare Foarte rare: insuficienţă hepatică, disfuncţie hepatică, creşterea valorilor testelor funcţionale hepatice.

Disfuncţia hepatică apare de obicei în asociere cu reacţiile de hipersensibilitate, dar au fost raportate şi cazuri izolate fără semne evidente de hipersensibilitate.

Deşi majoritatea pacienţilor se recuperează la întreruperea tratamentului cu lamotrigină, unii pacienţii prezintă cicatrici ireversibile şi au existat cazuri rare asociate cu decesul (vezi pct. 4.4).

Incidenţa aproximativă a erupţiilor cutanate grave la adulţi şi copii cu vârsta de peste 12 ani este de 1 la 1000 Riscul este mai mare la copii sub vârsta de 12 ani (între 1 şi 300 la 1 la 100). La copii, manifestarea iniţială a unei erupţii cutanate poate fi confundată cu o infecţie, medicii trebuie să ia în considerare posibilitatea unei reacţii la tratamentul cu lamotrigină la copiii la care apar simptome de erupţie cutanate şi febră în timpul primelor opt săptămâni de tratament. Riscul global de erupţie cutanată pare să se asocieze strâns cu:

doze iniţiale mari de lamotrigină şi depăşirea dozelor recomandate de creştere a tratamentului cu lamotrigină (vezi pct. 4.2)
utilizarea concomitentă de valproat (vezi pct. 4.2).

Pacientii care dezvolta eruptii cutanate trebuie să întrerupă aministrarea de lamotrigină. Nu este posibil să se prevadă în mod fiabil care erupţii cutanate se va dovedi a pune viaţa în pericol, astfel administrarea de lamotrigină trebuie întreruptă la primul semn de erupţie cutanată, cu excepţia cazului în erupţia nu este în mod clar legate de medicamente. (a se vedea secţiunea 4.4)

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Foarte rare: reacţii asemănătoare lupusului.

La pacienţii la care se administrează lamotrigină pe termen lung, au fost raportate cazuri de reducere a densităţii minerale osoase, osteopenie, osteoporoză şi fracturi. Nu a fost identificat mecanismul prin care lamotrigina afectează metabolismul la nivelul oaselor.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare Frecvente: oboseală.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

Text oficial · Prospect · pct. 4RCP · pct. 4.8

Compoziție & excipienți

Prospect · pct. 6 RCP · pct. 2 + 6.1

Ce conţine Lamotrix -Substanţa activă este lamotrigină. Fiecare comprimat conţine lamotrigină 25 mg, 50 mg, 100 mg sau 200 mg. -Celelalte componente sunt: lactoză monohidrat, celuloză microcristalină, amidonglicolat de sodiu tip A, oxid galben de fier (E 172), povidonă, stearat de magneziu.

Cum arată Lamotrix şi conţinutul ambalajului Comprimatele de Lamotrix sunt: Lamotrix 25 mg: comprimate rotunde, plate, de culoare crem deschis, inscripţionate cu logo “MC” pe o faţă Lamotrix 50 mg: comprimate rotunde, plate, de culoare crem deschis, prevăzute cu un şanţ median Lamotrix 100 mg: comprimate rotunde, plate, de culoare crem deschis, prevăzute cu un şanţ median Lamotrix 200 mg: comprimate rotunde, plate, de culoare crem deschis, prevăzute cu un şanţ median

Lamotrix comprimate este disponibil în blistere, ambalate în cutii ce conţin câte 20, 30, 50 sau 100 comprimate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi fabricantul

MEDOCHEMIE LTD, 1-10 Constantinoupoleos st., 3011 Limassol, Cipru

Acest prospect a fost revizuit în ianuarie 2019.

Fiecare comprimat de Lamotrix 25 mg conţine lamotrigină 25 mg. Fiecare comprimat de Lamotrix 50 mg conţine lamotrigină 50 mg. Fiecare comprimat de Lamotrix 100 mg conţine lamotrigină 100 mg. Fiecare comprimat de Lamotrix 200 mg conţine lamotrigină 200 mg.

Excipient cu efect cunoscut: Fiecare comprimat de Lamotrix 25 mg conţine lactoză monohidrat 24,7 mg (echivalent cu 23,47 mg lactoză) Fiecare comprimat de Lamotrix 50 mg conţine lactoză monohidrat 50 mg (echivalent cu 49,4 mg lactoză) Fiecare comprimat de Lamotrix 100 mg conţine lactoză monohidrat 98,8 mg (echivalent cu 93,86 mg lactoză) Fiecare comprimat de Lamotrix 200 mg conţine lactoză monohidrat 197,6 mg (echivalent cu 187,73 mg lactoză)

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

Lactoză monohidrat, Celuloză microcristalină,

Amidonglicolat de sodiu tip A, Oxid galben de fier (E 172), Povidonă, Stearat de magneziu.

lamotrigină 25 mg · substanță activă

Lactoză monohidrat · excipient

Celuloză microcristalină · excipient

Amidonglicolat de sodiu tip A · excipient

Oxid galben de fier (E 172) · excipient

Povidonă · excipient

Stearat de magneziu · excipient

Text oficial · Prospect · pct. 6RCP · pct. 2 + 6.1

Păstrare & valabilitate

Prospect · pct. 5 RCP · pct. 6.3 + 6.4

Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.

Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe blister, cutie sau flacon. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

Lamotrix nu necesită condiţii speciale pentru păstrare.

Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

3 ani

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Text oficial · Prospect · pct. 5RCP · pct. 6.3 + 6.4

Ambalaje

Cutie cu 2 blist. PVC/Al x 10 compr. · 11416/2019/01

Cutie cu 3 blist. PVC/Al x 10 compr. · 11416/2019/02

Cutie cu 5 blist. PVC/Al x 10 compr. · 11416/2019/03

Cutie cu 10 blist. PVC/Al x 10 compr. · 11416/2019/04

Documente oficiale

RCPRezumatul caracteristicilor produsuluiDeschide PDF · ANMDMR ProspectProspect — informații pentru pacientDeschide PDF · ANMDMR AmbalajInformații privind etichetareaDeschide PDF · ANMDMR