Kventiax Ep 400 mg

Doze Pentru fiecare indicaţie există scheme terapeutice diferite. Prin urmare, medicii trebuie să se asigure de faptul că pacienţii au primit informaţii clare cu privire la doza adecvată pentru afecţiunea lor.

Adulţi: Pentru tratamentul schizofreniei şi al episoadelor maniacale moderate până la severe asociate tulburării afective bipolare Kventiax EP trebuie administrat cu cel puţin o oră înainte de masă. Doza zilnică la iniţierea tratamentului este 300 mg în Ziua 1 și 600 mg în Ziua 2. Doza zilnică recomandată este de 600 mg dar, în funcţie de răspunsul clinic, doza poate fi crescută şi până la 800 mg zilnic. Doza zilnică poate fi ajustată în intervalul de doze eficace de la 400 mg la 800 mg, în funcţie de răspunsul clinic şi de tolerabilitatea pacientului. În cazul tratamentului de întreţinere în schizofrenie, ajustarea dozelor nu este necesară.

Pentru tratamentul episoadelor depresive din tulburarea afectivă bipolară Kventiax EP trebuie administrat o dată pe zi, seara, la culcare. Doza zilnică totală pentru primele patru zile de tratament este 50 mg (Ziua 1), 100 mg (Ziua 2), 200 mg (Ziua 3) şi 300 mg (Ziua 4).

Doza zilnică recomandată este 300 mg pe zi. În studiile clinice nu s-au observat beneficii suplimentare în grupul la care s-a administrat doza de 600 mg, comparativ cu grupul la care s-a administrat doza de 300 mg (vezi pct. 5.1). Anumiţi pacienţi pot beneficia, însă, de doza de 600 mg. Tratamentul cu doze mai mari de 300 mg trebuie iniţiat de către medici cu experienţă în tratamentul tulburării afective bipolare. La unii pacienţi, în eventualitatea situaţiilor de intolerabilitate, studiile clinice au indicat faptul că se poate lua în considerare o scădere a dozei la minimum 200 mg.

Pentru prevenirea recurenţelor în tulburarea afectivă bipolară Pentru prevenirea recurenţei episoadelor maniacale, mixte sau depresive în tulburarea afectivă bipolară, pacienţii care au răspuns la Kventiax EP ca tratament acut al tulburării afective bipolare trebuie să continue tratamentul cu Kventiax EP în aceeaşi doză administrată seara la culcare. Doza de Kventiax EP poate fi ajustată în funcţie de răspunsul clinic şi tolerabilitatea individuală în intervalul de doze 300 mg – 800 mg/zi. Este important să fie utilizată cea mai mică doză eficace ca tratament de întreţinere.

Ca terapie adjuvantă la tratamentul episoadelor depresive majore în TDM Kventiax EP trebuie administrat seara, înainte de culcare. Doza zilnică la începutul tratamentului este de 50 mg în Zilele 1 şi 2 şi de 150 mg în Zilele 3 şi 4. Efectul antidepresiv a fost observat la dozele de 150 şi 300 mg/zi în studiile cu durată scurtă ca terapie adăugată (cu amitriptilină, bupropion, citalopram, duloxetină, escitalopram, fluoxetină, paroxetină, sertralină şi venlafaxină – vezi pct. 5.1) şi la doze de 50 mg/zi în studiile pe termen scurt cu monoterapie. Există un risc crescut de evenimente adverse la doze mai mari. Ca urmare, medicii trebuie să se asigure că pentru tratament este utilizată cea mai mică doză eficace, începând cu 50 mg/zi. Necesitatea de a creşte doza de la 150 la 300 mg/zi trebuie să se facă evaluând fiecare pacient în parte.

Trecerea de la tratamentul cu Kventiax EP comprimate cu eliberare imediată: Pentru o administrare mai comodă, pacienţii care urmează un tratament cu Kventiax EP comprimate cu eliberare imediată în mai multe prize zilnice, pot trece la tratamentul cu Kventiax EP comprimate cu eliberare prelungită utilizând o doză echivalentă cu doza zilnică totală de quetiapină conţinută în Kventiax EP comprimate cu eliberare imediată, care să fie administrată o singură dată pe zi. Pot fi necesare ajustări individuale ale dozelor.

Vârstnici Similar altor antipsihotice şi antidepresive, Kventiax EP trebuie administrat cu prudenţă la vârstnici, mai ales în timpul perioadei de iniţiere a tratamentului. Ritmul de creştere treptată a dozelor de Kventiax EP poate fi încetinit, iar doza terapeutică poate fi mai mică decât cea utilizată în cazul pacienţilor mai tineri. Clearance-ul plasmatic mediu al quetiapinei a fost mai mic cu 30% până la 50% în cazul pacienţilor vârstnici, în comparaţie cu pacienţii mai tineri. Tratamentul la pacienţii vârstnici trebuie iniţiat cu o doză de 50 mg/zi. Doza poate fi crescută cu câte 50 mg/zi până la o doză eficace, în funcţie de răspunsul clinic şi de tolerabilitatea pacientului.

La pacienţii vârstnici cu episoade depresive majore în cadrul TDM, tratamentul trebuie iniţiat cu 50 mg/zi în Zilele 1-3, crescând dozele până la 100/pe zi în Ziua 4 şi la 150 mg/zi în Ziua 8. Trebuie utilizată cea mai mică doză eficace, începând cu 50 mg/zi. În funcţie de evaluarea fiecărui pacient în parte, dacă se impune creşterea dozei la 300 mg/zi, aceasta nu trebuie efectuată înainte de Ziua 22 a tratamentului.

Siguranţa şi eficacitatea nu au fost evaluate la pacienţii cu vârstă de peste 65 ani cu episoade depresive din cadrul tulburării afective bipolare.

Copii şi adolescenţi Kventiax EP nu este indicat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, din cauza lipsei datelor care să susţină administrarea la această grupă de vârstă. Datele disponibile din studiile placebo-controlate pentru Kventiax EP sunt descrise la pct. 4.4, 4.8, 5.1 şi 5.2.

Insuficienţa renală Nu este necesară ajustarea dozelor în cazul pacienţilor cu insuficienţă renală.

Insuficienţa hepatică Quetiapina este metabolizată în cantitate mare la nivel hepatic. De aceea, Kventiax EP trebuie utilizat cu prudenţă în cazul pacienţilor cu insuficienţă hepatică cunoscută, în special în timpul perioadei de iniţiere a tratamentului. Pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie să înceapă tratamentul cu 50 mg/zi. Doza poate fi crescută cu câte 50 mg/zi până la o doză eficace, în funcţie de răspunsul clinic şi de tolerabilitatea pacientului.

Mod de administrare

Kventiax EP trebuie administrat o dată pe zi, fără alimente. Comprimatele trebuie înghițite întregi, fără să fie rupte, mestecate sau zdrobite.

Deoarece Kventiax EP este utilizat pentru mai multe indicaţii, trebuie luat în considerare profilul de siguranţă, ţinând cont de diagnosticul individual al pacientului şi de doza care urmează a fi administrată.

Eficacitatea și siguranţa tratamentului pe termen lung la pacienţii cu TDM nu au fost evaluate în cazul terapiei adjuvante, însă, acestea au fost evaluate în cazul monoterapiei la pacienţii adulţi (vezi pct. 5.1).

Copii şi adolescenţi Quetiapina nu este indicată la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, din cauza lipsei datelor care să susţină administrarea la această grupă de vârstă. Studiile clinice au arătat că, în plus faţă de profilul de siguranţă identificat la adulţi (vezi pct. 4.8), anumite evenimente adverse apar mai frecvent la copii şi adolescenţi, comparativ cu adulţii (creştere a apetitului alimentar, creşteri ale concentraţiei de prolactină serică, vărsături, rinită și sincopă) sau pot avea implicaţii diferite la copii şi adolescenţi (simptome extrapiramidale şi iritabilitate) şi au identificat o reacţie adversă care nu a fost observată anterior la adulţi (creşteri ale tensiunii arteriale). La copii şi adolescenţi au fost observate, de asemenea, modificări ale testelor funcţiei tiroidiene.

De asemenea, implicaţiile pe termen lung privind siguranţa administrării tratamentului asupra creşterii şi maturizării nu au fost studiate pe o perioadă mai lungă de 26 de săptămâni. Implicaţiile pe termen lung asupra dezvoltării cognitive şi comportamentale nu sunt cunoscute.

În studiile clinice placebo-controlate efectuate la copii şi adolescenţii trataţi cu quetiapină, quetiapina a fost asociată cu o creştere a incidenţei simptomelor extrapiramidale (SEP) comparativ cu placebo, la pacienţii trataţi pentru schizofrenie şi manie bipolară (vezi secţiunea 4.8).

Suicid/ideaţia suicidară sau agravarea stării clinice Depresia este asociată cu o creştere a ideaţiei suicidare, a riscului de autovătămare şi a riscului de suicid (evenimente legate de suicid). Riscul de suicid persistă până la apariţia remisiei semnificative. Dacă îmbunătăţirea stării nu apare în primele săptămâni de tratament, pacienţii trebuie monitorizaţi atent, deoarece riscul de suicid poate creşte în stadiile incipiente ale recuperării. În plus, medicii trebuie să ia în considerare riscul potenţial de evenimente legate de suicid după întreruperea bruscă a tratamentului cu quetiapină, din cauza factorilor de risc cunoscuţi pentru afecţiunea tratată.

Alte afecţiuni psihice pentru care se prescrie quetiapină se pot asocia, de asemenea, cu risc crescut de evenimente legate de suicid. În plus, aceste afecţiuni pot reprezenta comorbidităţi ale episoadelor depresive majore. Ca urmare, trebuie avute în vedere aceleaşi precauţii ca în cazul tratării pacienţilor cu episoade depresive majore când se tratează pacienţi cu alte afecţiuni psihice.

Pacienţii care prezintă în antecedente evenimente legate de suicid, sau cei care prezintă grad semnificativ de ideaţie suicidară înainte de începerea tratamentului au un risc mai mare de gânduri suicidare sau de tentative de suicid şi trebuie monitorizaţi atent în timpul tratamentului. O meta-analiză a studiilor clinice placebo-controlate efectuate cu medicamente antidepresive la pacienţii adulţi cu tulburări psihice a evidenţiat un risc crescut de comportament suicidar în cazul antidepresivelor comparativ cu placebo la pacienţi cu vârsta sub 25 de ani.

Supravegherea atentă a pacienţilor, şi îndeosebi a celor cu risc crescut, trebuie să însoţească tratamentul medicamentos, în special în fazele iniţiale ale tratamentului şi după modificarea dozelor. Pacienţii (şi persoanele care îngrijesc pacienții) trebuie avertizaţi în legătură cu necesitatea de a urmări orice agravare a stării clinice, apariţia comportamentului suicidar sau a gândurilor suicidare şi orice alte modificări neobişnuite ale comportamentului şi îndrumaţi să se adreseze de urgenţă unui medic dacă apar aceste simptome.

În studiile clinice de durată scurtă, placebo-controlate, efectuate la pacienţi cu episoade depresive majore în cadrul tulburării bipolare, a fost observat un risc crescut de evenimente legate de suicid la pacienţii adulţi tineri (cu vârsta sub 25 de ani) care au fost trataţi cu quetiapină, comparativ cu cei din grupul la care s-a administrat placebo (3% faţă de 0%). În studiile clinice efectuate la pacienţi cu TDM, incidenţa evenimentelor legate de suicid observate la pacienţii adulţi tineri (cu vârsta sub 25 de ani) a fost de 2,1% (3/144) în grupul tratat cu quetiapină şi de 1,3% (1/75) în grupul la care s-a administrat placebo. Un studiu populațional retrospectiv cu quetiapină administrată în tratamentul pacienților cu tulburare depresivă majoră a arătat un risc crescut de auto-vătămare și suicid la pacienții cu vârsta cuprinsă între 25 și 64 de ani fără antecedente de auto-vătămare în timpul utilizării quetiapinei concomitent cu alte antidepresive.

Risc metabolic Poate fi posibilă agravarea profilului de risc metabolic la unii pacienţi, inclusiv modificări ale greutății corporale, glicemiei (vezi hiperglicemie) și lipidemiei, observate în studiile clinice; de aceea, parametrii metabolici ai pacientului trebuie evaluați la inițierea tratamentului și, în mod regulat, pentru parcursul tratamentului. Agravarea acestor parametri trebuie tratată corespunzător, în funcţie de starea clinică (vezi pct. 4.8).

Simptome extrapiramidale În studiile clinice placebo-controlate la adulți,, quetiapina a fost asociată cu o incidenţă crescută a simptomelor extrapiramidale (SEP) comparativ cu placebo la pacienţii trataţi pentru episoade depresive majore din cadrul tulburării bipolare (vezi pct. 4.8 şi 5.1).

Administrarea quetiapinei a fost asociată cu apariţia acatiziei, caracterizată printr-o stare subiectiv neplăcută sau de nelinişte deranjantă şi nevoia de mişcare, adesea însoţită de incapacitatea de a sta aşezat sau de a sta nemişcat. Aceasta este cel mai probabil să apară în primele săptămâni de tratament. La pacienţii care dezvoltă astfel de simptome, creşterea dozei poate fi nocivă.

Diskinezie tardivă Dacă apar semne şi simptome de diskinezie tardivă trebuie luate în considerare scăderea dozei sau întreruperea tratamentului cu quetiapină. Aceste simptome de diskinezie tardivă se pot agrava sau chiar pot apărea după întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.8).

Somnolenţă şi ameţeală Tratamentul cu quetiapină a fost asociat cu somnolenţă şi simptome asemănătoare, cum este sedarea (vezi pct. 4.8). În studiile clinice privind tratamentul pacienţilor cu depresie din cadrul tulburării bipolare, debutul acestor simptome a fost observat, de regulă, în decursul primelor 3 zile de tratament şi, acestea, au fost predominant de intensitate uşoară până la moderată. Pacienţii cu depresie din cadrul

tulburării bipolare care prezintă somnolenţă de intensitate severă pot necesita mai multă atenţie pentru cel puţin 2 săptămâni de la debutul somnolenţei sau până când simptomele se ameliorează şi trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului.

Hipotensiune arterială ortostatică Tratamentul cu quetiapină a fost asociat cu hipotensiune arterială ortostatică şi ameţeli asociate cu aceasta (vezi pct. 4.8) care, similar somnolenţei, a debutat, de regulă, pe parcursul perioadei iniţiale de creştere treptată a dozelor. Aceasta ar putea duce la creşterea incidenței vătamărilor accidentale (căderi), în special la pacienţii vârstnici. De aceea, pacienţii trebuie sfătuiţi să fie prudenţi până când se obişnuiesc cu efectele potenţiale ale medicamentului.

Quetiapina trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii cu afecţiune cardiovasculară cunoscută sau cu afecţiune cerebrovasculară sau alte afecţiuni care predispun la hipotensiune arterială. Trebuie luată în considerare scăderea dozei sau o creştere mai lentă a dozei dacă apare hipotensiune arterială ortostatică, în special la pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare de fond.

Sindrom de apnee în somn Sindromul de apnee în somn a fost raportat la pacienții care au folosit quetiapina. Quetiapina trebuie utilizată cu precauţie la pacienții care primesc concomitent deprimante ale sistemului nervos central și care au antecedente sau risc de apnee în somn, cum sunt persoanele supraponderale/obeze sau bărbații.

Convulsii În studiile clinice controlate nu a existat nicio diferenţă în ceea ce priveşte incidenţa convulsiilor la pacienţii trataţi cu quetiapină sau la cei cărora li s-a administrat placebo. Nu există date disponibile referitoare la incidenţa convulsiilor la pacienţii cu antecedente de convulsii. Similar altor antipsihotice, se recomandă prudenţă în cazul tratamentului administrat pacienţilor cu antecedente de convulsii (vezi pct. 4.8).

Sindromul neuroleptic malign Sindromul neuroleptic malign a fost asociat cu tratamentul cu medicamente antipsihotice, incluzând quetiapina (vezi pct. 4.8). Manifestările clinice includ hipertermie, modificări ale statusului mental, rigiditate musculară, instabilitate neuro-vegetativă şi creştere a concentraţiei plasmatice a creatin-fosfokinazei. În cazul unui astfel de eveniment, administrarea de quetiapină trebuie întreruptă şi trebuie administrat tratament medical adecvat.

Sindromul serotoninergic Administrarea concomitentă de Kventiax EP şi alte medicamente serotoninergice, cum sunt inhibitori ai MAO, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), inhibitori ai recaptării serotoninei și norepinefrinei (IRSN) sau antidepresivele triciclice pot determina sindrom serotoninergic, o afecţiune care poate pune viaţa în pericol (vezi pct.4.5). Dacă tratamentul concomitent cu alte medicamente serotoninergice este justificat din punct de vedere clinic, se recomandă observarea atentă a pacientului, în special în timpul iniţierii tratamentului şi al creşterilor dozei. Simptomele sindromului serotoninergic pot include modificări ale stării psihice, instabilitate autonomă, tulburări neuromusculare și/sau simptome gastrointestinale. Dacă se suspectează sindromul serotoninergic trebuie avută în vedere reducerea dozei sau întreruperea tratamentului, în funcţie de severitatea simptomelor.

Neutropenie severă și agranulocitoză Neutropenia severă (numărul neutrofilelor < 0,5 X 109/l) a fost raportată mai puţin frecvent în studiile clinice efectuate cu quetiapină. Cele mai multe cazuri de neutropenie severă au apărut la un interval de câteva luni de la începerea tratamentului cu quetiapină. Nu a existat o legătură evidentă cu doza administrată. În perioada ulterioară punerii pe piaţă, au existat câteva cazuri letale. Factorii de risc posibili pentru neutropenie includ numărul mic de leucocite (WBC) preexistent şi antecedentele de neutropenie indusă de medicamente. Cu toate acestea, au apărut unele cazuri la pacienți fără factori de risc preexistent. Administrarea quetiapinei trebuie întreruptă la pacienţii cu un număr de neutrofile < 1,0 X 109/l. Pacienţii trebuie ţinuţi sub observaţie pentru decelarea semnelor şi simptomelor de

infecţie, iar numărul de neutrofile trebuie monitorizat (până când numărul de neutrofile depăşeşte 1,5 X 109/l) (vezi pct. 5.1).

Neutropenia trebuie luată în considerare la pacienții care prezintă infecție sau febră, mai ales în lipsa unui factor/factori de risc evident/evidenți și trebuie instituit un tratament adecvat din punct de vedere clinic.

Pacienții trebuie sfătuiți să raporteze imediat apariția semnelor/simptomelor de agranulocitoză sau infecție (de exemplu, febră, slăbiciune, letargie, sau dureri în gât), în orice moment în timpul tratamentului cu quetiapină. La acești pacienți trebuie efectuate prompt teste ale numărului de leucocite și numărului absolut al neutrofilelor, mai ales în lipsa unor factori de risc.

Efecte anticolinergice (muscarinice) Norquetiapina, un metabolit activ al quetiapinei, are o afinitate moderată spre mare pentru câteva subtipuri de receptori muscarinici. Aceasta contribuie la apariția RAM, ce reflectă efecte anticolinergice când quetiapina este utilizată la doze recomandate, când este utilizată concomitent cu alte medicamente cu efecte anticolinergice și în caz de supradozaj. Quetiapina trebuie utilizată cu precauție la pacienții care primesc medicație cu efecte anticolinergice (muscarinice). Quetiapina trebuie utilizată cu precauție la pacienții cu un diagnostic curent sau cu antecedente de retenție urinară, hipertrofie prostatică semnificativă clinic, obstrucție intestinală sau afecțiuni asociate, presiune intraoculară crescută sau glaucom cu unghi închis (vezi pct. 4.5, 4.8, 5.1 și 4.9).

Interacţiuni Vezi, de asemenea, pct. 4.5. Administrarea concomitentă a quetiapinei cu un inductor puternic al enzimelor hepatice, cum este carbamazepina sau fenitoina scade semnificativ concentraţiile plasmatice de quetiapină, ceea ce poate influenţa eficacitatea tratamentului cu quetiapină. La pacienţii cărora li se administrează un inductor al enzimelor hepatice, iniţierea tratamentului cu quetiapină se poate face numai dacă medicul consideră că beneficiul administrării quetiapinei depăşeşte riscul întreruperii inductorului enzimelor hepatice. Este important ca orice modificare a dozei inductorului să fie treptată şi, dacă este necesar, acesta trebuie înlocuit cu un medicament non-inductor (de exemplu, valproat de sodiu).

Greutate corporală La pacienţii trataţi cu quetiapină s-a raportat creştere ponderală, iar aceştia trebuie monitorizaţi şi abordaţi terapeutic în mod adecvat din punct de vedere clinic, în conformitate cu ghidurile referitoare la utilizarea antipsihoticelor (vezi pct. 4.8 şi 5.1).

Hiperglicemie Hiperglicemia şi/sau apariţia sau agravarea diabetului zaharat, asociate ocazional cu cetoacidoză sau comă au fost raportate rar, incluzând unele cazuri letale (vezi pct. 4.8). În unele cazuri, s-a raportat creştere ponderală anterioară, care poate fi un factor predispozant. Se recomandă monitorizare clinică adecvată, în conformitate cu ghidurile referitoare la utilizarea antipsihoticelor. Pacienţii trataţi cu orice medicament antipsihotic, incluzând quetiapină, trebuie monitorizaţi pentru semne şi simptome de hiperglicemie (cum sunt polidipsie, poliurie, polifagie şi astenie), iar pacienţii cu diabet zaharat sau cu factori de risc pentru apariţia diabetului zaharat trebuie monitorizaţi regulat, pentru decelarea semnelor de deteriorare a controlului glicemic. Greutatea trebuie monitorizată periodic..

Profil lipidic În studiile clinice cu quetiapină s-a observat creşterea concentraţiilor plasmatice ale trigliceridelor, LDL-colesterolului şi colesterolului total şi scăderea concentraţiilor plasmatice ale HDL-colesterolului (vezi pct. 4.8). Modificările concentraţiilor plasmatice ale lipidelor trebuie abordate terapeutic, în funcţie de starea clinică.

Prelungire a intervalului QT În studiile clinice şi în cazul administrării în conformitate cu RCP, quetiapina nu a fost asociată cu o creştere persistentă, în valoare absolută, a intervalului QT. Ulterior punerii pe piaţă, s-a raportat prelungirea intervalului QT în cazul administrării de quetiapină la doze terapeutice (vezi pct. 4.8) şi în

caz de supradozaj (vezi pct. 4.9). Similar altor antipsihotice, trebuie să se manifeste prudenţă atunci când quetiapina este prescrisă la pacienţi cu boli cardiovasculare sau antecedente heredocolaterale de prelungire a intervalului QT. De asemenea, sunt necesare măsuri de precauţie atunci când quetiapina este prescrisă concomitent fie cu medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT sau cu neuroleptice, în special la vârstnici, la pacienţi cu sindrom congenital de QT prelungit, insuficienţă cardiacă congestivă, hipertrofie cardiacă, hipokaliemie sau hipomagneziemie (vezi pct. 4.5).

Cardiomiopatie și miocardită În studiile clinice și în timpul perioadei după punerea pe piață a medicamentului au fost raportate cardiomiopatie și miocardită (vezi pct. 4.8). Trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului la pacienții cu suspiciune de cardiomiopatie sau miocardită.

Reacții adverse cutanate severe Reacții adverse cutanate severe (RACS), inclusiv sindromul Stevens-Johnson (SSJ), necroliza epidermică toxică (NET), Pustuloză Exantematoasă Generalizată Acută (PEGA), Eritem Polimorf (EP) și reacția medicamentoasă cu eozinofilie și simptome sistemice (RMESS), care pot pune viața în pericol sau pot fi letale, au fost raportate foarte rar în cazul tratamentului cu quetiapină. RACS se prezintă frecvent cu unul sau mai multe din următoarele simptome: erupții cutanate extinse, care pot fi pruriginoase sau asociate cu pustule, sau dermatită exfoliativă, febră, limfadenopatie și posibilă eozinofilie sau neutrofilie. Majoritatea acestor reacții au aparut după 4 săptămâni de la inițierea tratamentului cu quetiapină, iar unele reacții RMESS au apărut după 6 săptămâni de la inițierea tratamentului cu quetiapină. Dacă apar semne și simptome care sugerează aceste reacții cutanate severe, administrarea quetiapinei trebuie oprită imediat și trebuie luat în considerare un tratament alternativ.

Sindrom de întrerupere După întreruperea bruscă a tratamentului cu quetiapină au fost raportate simptome acute de întrerupere, cum sunt insomnie, greaţă, cefalee, diaree, vărsături, ameţeli şi iritabilitate. Se recomandă întreruperea treptată, pe parcursul unei perioade de cel puţin una sau două săptămâni (vezi pct. 4.8).

Pacienți vârstnici cu psihoză asociată demenţei Quetiapina nu este aprobată pentru tratamentul psihozei asociate demenţei.

În studii clinice randomizate, placebo-controlate, la pacienţii cu demenţă s-a observat creşterea de aproximativ 3 ori a riscului apariţiei reacțiilor adverse cerebrovasculare în cazul tratamentului cu unele antipsihotice atipice. Mecanismul de apariție pentru acest risc crescut nu este cunoscut. Un risc crescut nu poate fi exclus pentru alte antipsihotice sau la alte grupe de pacienţi. Quetiapina trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii cu factori de risc pentru accident vascular cerebral.

În cadrul unei meta-analize a medicamentelor antipsihotice atipice s-a raportat că pacienţii vârstnici cu psihoză asociată demenţei prezintă un risc crescut de deces, comparativ cu placebo. În două studii placebo-controlate, cu durata de 10 săptămâni, efectuate la aceeaşi grupă de pacienţi (n=710; vârsta medie: 83 ani; interval: 56-99 ani), incidenţa mortalităţii la pacienţii trataţi cu quetiapină a fost de 5,5%, comparativ cu 3,2% în grupul la care s-a administrat placebo. Pacienţii din aceste studii au decedat din diverse cauze, care au fost de aşteptat pentru acest grup de pacienți.

Pacienți vârstnici cu boală Parkinson (BP)/parkinsonism Un studiu clinic populațional retrospectiv cu quetiapină administrată în tratamentul pacienților cu TDM a evidențiat un risc crescut de deces în timpul utilizării quetiapinei la pacienții cu vârsta >65 de ani. Această asociere nu a fost prezentă atunci când pacienții cu BP au fost eliminați din analiză. Se recomandă prudență dacă se prescrie quetiapina la pacienții vârstnici cu BP.

Disfagie Disfagia (vezi pct. 4.8) a fost raportată în cazul administrării quetiapinei. Quetiapina trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii cu risc de pneumonie de aspiraţie.

Constipație și obstrucție intestinală Constipația reprezintă un factor de risc pentru obstrucție intestinală. În cazul administrării quetiapinei au fost raportate constipație și obstrucție intestinală (vezi pct 4.8). Acestea includ cazurile de deces la pacienții cu risc crescut de obstrucție intestinală, inclusiv cei trataţi concomitent cu medicamente care scad motilitatea intestinală și/sau cei care nu raportează simptome de constipaţie. Pacienții cu obstrucție intestinală/ileus trebuie tratați în regim de urgență și monitorizați atent.

Tromboembolism venos (TEV) După administrarea medicamentelor antipsihotice au fost raportate cazuri de apariţie a tromboembolismului venos (TEV). Deoarece pacienţii trataţi cu antipsihotice prezintă adesea factori de risc dobândiţi pentru TEV, înainte sau în timpul tratamentului cu quetiapină trebuie identificaţi toţi factorii de risc posibili pentru TEV şi trebuie luate măsurile preventive necesare.

Pancreatită În timpul studiilor clinice, precum şi în perioada ulterioară punerii pe piaţă, a fost raportată apariția de pancreatite; totuşi, o relaţie de cauzalitate cu administrarea quetiapinei nu a fost stabilită. Dintre raportările din timpul experienţei clinice ulterioare punerii pe piaţă, mulţi pacienţi au avut factori de risc cunoscuţi a fi asociaţi cu pancreatita, cum sunt creştere a trigliceridemiei (vezi pct. 4.4), litiază biliară şi consum de alcool etilic.

Informaţii suplimentare Datele referitoare la administrarea de quetiapină în asociere cu divalproex sau litiu în episoadele maniacale moderate până la severe sunt limitate; totuşi, tratamentul asociat a fost bine tolerat (vezi pct. 4.8 şi 5.1). Datele au arătat un efect aditiv în săptămâna a 3-a.

Utilizare improprie și abuz Au fost raportate cazuri de utilizare improprie și abuz. Ar putea fi necesară precauție atunci când se prescrie quetiapină la pacienții cu antecedente de abuz de alcool sau de droguri.

Lactoză Kventiax EP conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Sodiu Comprimate cu eliberare prelungită 50 mg Acest medicament conține 8,44 mg sodiu per comprimat, echivalent cu 0,42% din doza zilnică de 2 g sodiu pentru adulți, recomandată de OMS.

Comprimate cu eliberare prelungită 150 mg Acest medicament conține sodiu 14,53 mg pe comprimat, echivalentul a 0,73% din doza zilnică de 2 g sodiu pentru adulți, recomandată de OMS.

Comprimate cu eliberare prelungită 200 mg Acest medicament conține 19,38 mg sodiu per comprimat, echivalentul a 0,97% din doza zilnică de 2 g sodiu pentru adulți, recomandată de OMS.

Comprimate cu eliberare prelungită 300 mg Acest medicament conține 29,06 mg sodiu per comprimat, echivalentul a 1,45% din doza zilnică de 2 g sodiu pentru adulți, recomandată de OMS.

Comprimate cu eliberare prelungită 400 mg Acest medicament conține sodiu 23,46 mg pe comprimat, echivalentul a 1,17% din doza zilnică de 2 g sodiu pentru adulți, recomandată de OMS.

Rezumat al profilului de siguranţă Reacţiile adverse la medicament (RAM) raportate cel mai frecvent în cazul quetiapinei (≥10%) sunt somnolenţă, ameţeli, cefalee, xerostomie, simptome de sevraj (întrerupere), creşteri ale trigliceridemiei, creşteri ale concentraţiilor plasmatice ale colesterolului total (predominant LDL

colesterol), scădere a concentraţiilor plasmatice ale HDL colesterol, creştere în greutate, scădere a hemoglobinei şi simptome extrapiramidale. În asociere cu tratamentul cu quetiapină au fost raportate reacții adverse cutanate severe (RACS), inclusiv sindrom Stevens-Johnson (SSJ), necroliză epidermică toxică (NET), reacție la medicament cu eozinofilie și simptome sistemice (RMESS).

Lista reacţiilor adverse sub formă de tabel Incidenţa apariţiei RAM asociate cu tratamentul cu quetiapină este prezentată în tabelul de mai jos (Tabelul 1), în conformitate cu formatul recomandat de către Consiliul pentru Organizaţiile Internaţionale ale Ştiinţelor Medicale (Grupul de lucru CIOMS III; 1995).

Tabelul 1: RAM asociate cu tratamentul cu quetiapină

(predominant zaharat LDL colesterol)11, preexistent, scădere a concentraţiilor plasmatice ale HDL colesterol17,30, creştere ponderală8,30 Tulburări Vise anormale şi Somnambul psihice coşmaruri, ideaţie ism şi suicidară şi simptomatol comportament ogie suicidar20 asociată ca vorbit în somn sau tulburări alimentare în somn Tulburări ale Ameţeli4,16, Disartrie Convulsii1, sistemului cefalee, sindromul nervos somnolenţă2,16, picioarelor simptome neliniştite, extrapiramidale1,21 dischinezie tardivă1,5, sincopă4,16, stare confuzional ă Tulburări Vedere înceţoşată oculare Tulburări Tahicardie4, Prelungire a Cardiomiopa cardiace Palpitaţii23 intervalului tie, QT1,12,18, miocardită Bradicardie3

Tulburări Hipotensiune Tromboemb Accident vasculare arterială olism vascular ortostatică4,16 venos1 cerebral33 Tulburări Dispnee23 Rinită respiratorii, toracice şi mediastinale

Tulburări Xerostomie Dispepsie, disfagie7 Pancreatită1, gastro-constipaţie, obstrucție intestinale vărsături25 intestinală /ileus

Tulburări Creşteri ale Creşteri ale Icter5, hepatobiliare concentraţiilor concentraţiil Hepatită plasmatice ale or alanin-amino-plasmatice transferazei ale aspartat- (ALT)3, creşteri amino-ale concentraţiilor transferazei plasmatice ale (AST)3 gama-GT. Afecţiuni Angioedem5 Necroliză cutanate şi ale, sindrom epidermică ţesutului Stevens-toxică, subcutanat Johnson5 eritem polimorf, Pustuloză Exantematoa să Generalizată Acută (PEGA), Reacție la Medicament cu Eozinofilie și Simptome Sistemice (RMESS), Vasculită cutanată Tulburări Rabdomioli musculo-ză scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Tulburări Retenție renale şi ale urinară căilor urinare Sarcină, Sindrom de afecțiuni întrerupere puerperale şi la nou perinatale născut 31

Tulburări ale Disfuncţie Priapism, aparatului sexuală galactoree, genital şi congestie sânului mamară, tulburări menstruale Tulburări Simptome de Astenie ușoară, Sindrom generale şi la sevraj edem periferic, neuroleptic nivelul locului (întrerupere)1,9 iritabilitate, febră malign1, de hipotermie. administrare

Investigaţii Creştere a diagnostice concentraţiil or plasmatice ale creatinfosfo kinazei 14

1. Vezi pct. 4.4. 2. Poate să apară somnolenţă, frecvent în primele două săptămâni de tratament care, în general, se remite la continuarea tratamentului cu quetiapină. 3. S-au observat creşteri asimptomatice (de la valori normale la valori > 3X LSVN la orice moment) ale valorilor serice ale transaminazelor (AST, ALT) sau ale γ – GT la anumiţi pacienţi la care s-a administrat quetiapină. Aceste creşteri au fost, în general, reversibile la continuarea tratamentului cu quetiapină. 4. Similar altor antipsihotice cu activitate de blocare a receptorilor alfa1-adrenergici, quetiapina poate induce frecvent apariţia hipotensiunii arteriale ortostatice asociată cu ameţeli, tahicardie şi, la anumiţi pacienţi, sincopă, în special în cursul perioadei iniţiale de ajustare a dozelor (vezi pct. 4.4.).