Kventiax 25 mg

Doze

Pentru fiecare indicaţie există scheme de dozare diferite. Prin urmare, medicii trebuie să se asigure de faptul că pacienţii au primit informaţii clare cu privire la doza adecvată pentru afecţiunea lor.

Adulţi: Pentru tratamentul schizofreniei Pentru tratamentul schizofreniei, Kventiax trebuie administrat de două ori pe zi. Doza zilnică totală pentru primele patru zile de tratament este de 50 mg (Ziua 1), 100 mg (Ziua 2), 200 mg (Ziua 3) şi 300 mg (Ziua 4). Începând cu Ziua 4, doza trebuie ajustată până la doza uzuală eficace cuprinsă între

300 şi 450 mg quetiapină/zi. În funcţie de răspunsul clinic şi de tolerabilitatea individuală a pacientului, doza poate fi ajustată în intervalul cuprins între 150 şi 750 mg quetiapină/zi.

Pentru tratamentul episoadelor maniacale moderate până la severe din tulburarea afectivă bipolară Pentru tratamentul episoadelor maniacale asociate cu tulburarea bipolară, Kventiax trebuie administrat de două ori pe zi. Doza zilnică totală pentru primele patru zile de tratament este de 100 mg quetiapină (Ziua 1), 200 mg quetiapină (Ziua 2), 300 mg quetiapină (Ziua 3) şi 400 mg quetiapină (Ziua 4). Următoarele ajustări ale dozei de până la 800 mg quetiapină/zi, până în Ziua 6, trebuie efectuate treptat, dar nu în trepte mai mari de 200 mg quetiapină pe zi. Doza trebuie ajustată în funcţie de răspunsul clinic şi de tolerabilitatea individuală a pacientului, în intervalul de doze de la 200 până la 800 mg quetiapină pe zi. Doza uzuală eficace este cuprinsă între 400 şi 800 mg quetiapină pe zi.

Pentru tratamentul episoadelor depresive majore din tulburarea afectivă bipolară Pentru tratamentul episoadelor depresive în cadrul tulburării bipolare, Kventiax trebuie administrat o dată pe zi, la culcare. Doza zilnică totală pentru primele patru zile de tratament este de 50 mg quetiapină (Ziua 1), 100 mg quetiapină (Ziua 2), 200 mg quetiapină (Ziua 3) şi 300 mg quetiapină (Ziua 4). Doza zilnică recomandată este de 300 mg quetiapină. În studiile clinice, nu s-au observat beneficii suplimentare la grupul la care se administrează 600 mg faţă de grupul la care se administrează 300 mg (vezi pct. 5.1). Unii pacienţi pot beneficia de administrarea unei doze de 600 mg. Dozele mai mari de 300 mg quetiapină trebuie iniţiate de medici cu experienţă în tratamentul tulburării bipolare. Studiile clinice au indicat că, la anumiți pacienţi, la care există o preocupare privind toleranţa, trebuie să se ia în considerare scăderea dozei până la un minim de 200 mg quetiapină.

Pentru prevenirea recurenţelor la pacienţii cu tulburare afectivă bipolară Pentru prevenirea recurenţei episoadelor maniacale, depresive sau mixte, la pacienţii cu tulburare bipolară, pacienţii care au răspuns la quetiapină în cadrul tratamentului episodului acut al tulburării bipolare, trebuie să continue tratamentul cu aceeaşi doză. Doza poate fi ajustată în funcţie de răspunsul clinic şi tolerabilitatea individuală a pacientului, în intervalul de doze de 300 – 800 mg/zi, şi va fi administrată de două ori pe zi. Pentru tratamentul de întreținere, este important să fie utilizată cea mai mică doză eficace.

Vârstnici Similar altor antipsihotice, Kventiax trebuie utilizat cu prudenţă la vârstnici, mai ales în timpul perioadei iniţiale a tratamentului. Poate fi necesar ca ritmul de creştere treptată a dozelor de quetiapină să fie încetinit, iar doza terapeutică poate fi mai mică decât cea utilizată în cazul pacienţilor mai tineri în funcţie de răspunsul clinic şi de tolerabilitatea fiecărui pacient. Clearance-ul plasmatic mediu al quetiapinei a fost mai mic cu 30-50% în cazul pacienţilor vârstnici, în comparație cu pacienţii mai tineri. Eficacitatea şi siguranţa nu au fost evaluate la pacienţii cu vârstă peste 65 ani cu episoade depresive din cadrul tulburării bipolare.

Copii şi adolescenţi Nu este recomandată utilizarea Kventiax la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, datorită lipsei datelor care să susţină utilizarea la această grupă de vârstă. Datele disponibile din studiile placebo-controlate sunt prezentate în secţiuniile 4.4, 4.8, 5.1 și 5.2.

Disfuncţie renală Nu este necesară ajustarea dozei în cazul pacienţilor cu insuficienţă renală.

Disfuncţie hepatică Quetiapina este metabolizată în proporţie mare la nivel hepatic. De aceea, Kventiax trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă hepatică cunoscută, în special în timpul perioadei de iniţiere a tratamentului. Pacienţii cu insuficienţă hepatică cunoscută trebuie să înceapă tratamentul cu 25 mg quetiapină pe zi. Doza poate fi crescută cu câte 25-50 mg pe zi, până la o doză eficace, în funcţie de răspunsul clinic şi de tolerabilitatea pacientului.

Mod de administrare Kventiax poate fi administrat cu sau fără alimente.

Deoarece Kventiax este folosit pentru mai multe indicaţii, profilul de siguranţă trebuie luat în considerare ţinând cont de diagnosticul individual al pacientului şi de doza care urmează a fi administrată.

Copii şi adolescenţi Quetiapina nu este indicată la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, din cauza lipsei datelor care să susţină administrarea la această grupă de vârstă. Studiile clinice realizate cu quetiapină au demonstrat în plus că, faţă de profilul de siguranţă cunoscut şi identificat la adult (vezi pct. 4.8), anumite reacţii adverse apar cu o frecvenţă mai mare la copii şi adolescenţi faţă de adulți (creşterea apetitului alimentar, creşterea prolactinemiei, vomă, rinită şi sincopă) sau pot avea implicaţii diferite la copii şi adolescenţi (simptome extrapiramidale şi iritabilitate) şi a fost identificată o reacţie adversă care nu a fost observată anterior în studiile realizate la adult (creşterea tensiunii arteriale). La copii şi adolescenţi au fost observate, de asemenea, modificări ale testelor funcţiei tiroidiene. De asemenea, implicaţiile pe termen lung privind siguranţa administrării tratamentului cu quetiapină asupra creşterii şi maturizării nu au fost studiate pe o perioadă mai lungă de 26 de săptămâni. Implicaţiile pe termen lung asupra dezvoltării cognitive şi comportamentale nu sunt cunoscute. În studiile clinice placebo-controlate la copii şi adolescenţi, quetiapina a fost asociată cu o creştere a incidenţei simptomelor extrapiramidale (SEP) la pacienţii trataţi pentru schizofrenie, manie bipolară şi depresie bipolară comparativ cu placebo (vezi pct. 4.8).

Suicid/ideaţie suicidară sau agravarea stării clinice În tulburarea bipolară, depresia se asociază cu creşterea riscului de ideaţie suicidară, auto-vătămare şi suicid (evenimente legate de suicid). Riscul se menţine până la apariţia unei ameliorări clinice semnificative. Datorită posibilităţii ca starea să nu se amelioreze în primele săptămâni de tratament, pacienţii trebuie monitorizaţi îndeaproape, până la apariţia ameliorării. Experienţa clinică generală demonstrează că riscul de suicid se poate accentua în primele faze ale ameliorării clinice.

În plus, medicii trebuie să ia în considerare riscul potenţial de evenimente legate de suicid după întreruperea bruscă a tratamentului cu quetiapină, din cauza factorilor de risc cunoscuţi pentru afecţiunea tratată. Alte afecţiuni psihice pentru care se prescrie quetiapină se pot asocia, de asemenea, cu risc crescut de evenimente legate de suicid. În plus, aceste afecţiuni pot reprezenta comorbidităţi ale episoadelor depresive majore. Ca urmare, trebuie avute în vedere aceleaşi precauţii ca în cazul tratării pacienţilor cu episoade depresive majore când se tratează pacienţi cu alte afecţiuni psihice. Pacienţii care prezintă în antecedente evenimente legate de suicid, sau cei care prezintă grad semnificativ de ideaţie suicidară înainte de începerea tratamentului au un risc mai mare de gânduri suicidare sau de tentative de suicid, şi trebuie monitorizaţi atent în timpul tratamentului. O meta analiză a studiilor clinice placebo-controlate, efectuate cu medicamente antidepresive la pacienţii adulţi cu tulburări psihice a evidenţiat un risc crescut de comportament suicidar în cazul antidepresivelor, comparativ cu placebo, la pacienţii cu vârstă de sub 25 ani.

Supravegherea atentă a pacienţilor, şi îndeosebi a celor cu risc crescut, trebuie să însoţească tratamentul medicamentos, în special în fazele iniţiale ale tratamentului şi după modificarea dozelor. Pacienţii (şi persoanele care îngrijesc pacienţii) trebuie avertizaţi în legătură cu necesitatea de a urmări

orice agravare a stării clinice, apariţia comportamentului suicidar sau a gândurilor suicidare şi orice alte modificări neobişnuite ale comportamentului şi îndrumaţi să se adreseze de urgenţă unui medic dacă apar aceste simptome.

În studiile clinice placebo-controlate efectuate pe termen scurt, la pacienţii cu tulburare afectivă bipolară, aflaţi în episod depresiv major, s-a observat un risc crescut de evenimente legate de suicid, mai ales la adulţii tineri, cu vârsta sub 25 de ani care au fost trataţi cu quetiapină, comparativ cu cei la care s-a administrat placebo (3,0%, respectiv 0%). Un studiu populațional retrospectiv cu quetiapină administrată în tratamentul pacienților cu tulburare depresivă majoră a arătat un risc crescut de auto-vătămare și suicid la pacienții cu vârsta cuprinsă între 25 și 64 de ani fără antecedente de auto-vătămare în timpul utilizării quetiapinei concomitent cu alte antidepresive.

Risc metabolic Ţinând cont de riscul agravării profilului metabolic, observat la pacienţii din studiile clinice, parametrii metabolici cum sunt greutatea, glicemia (vezi,,Hiperglicemie”) şi lipidemia trebuie evaluaţi la iniţierea tratamentului, iar modificările acestor parametri trebuie controlate regulat în cursul tratamentului. Modificările acestor parametri trebuie tratate corespunzător în funcţie de simptomatologia clinică (vezi și pct. 4.8).

Simptome extrapiramidale În studiile clinice placebo-controlate la adulţi, quetiapina, în comparaţie cu placebo, a fost asociată cu o incidenţă crescută a simptomelor extrapiramidale (SEP) la pacienţii trataţi pentru episoade depresive majore în cadrul tulburării afective bipolare şi a tulburării depresive majore (vezi pct. 4.8 şi 5.1). Utilizarea quetiapinei a fost asociată cu apariţia acatiziei, manifestată prin agitaţie deranjantă sau neplăcută la nivel subiectiv şi prin nevoia de a se mişca, frecvent însoţită de incapacitatea de a sta pe loc sau de a sta liniştit. Acest lucru este cel mai probabil să se întâmple în primele câteva săptămâni de tratament. La pacienţii la care apar astfel de simptome, creşterea dozelor poate fi dăunătoare.

Diskinezie tardivă Dacă apar semne şi simptome de diskinezie tardivă, trebuie luată în considerare scăderea dozelor sau întreruperea tratamentului cu quetiapină. Simptomele de diskinezie tardivă se pot agrava sau pot apărea chiar după întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.8).

Somnolenţă şi ameţeli Tratamentul cu quetiapină a fost asociat cu apariţia somnolenţei şi a altor simptome asemănătoare, cum ar fi sedarea (vezi pct. 4.8.). În studiile clinice pentru tratamentul pacienţilor cu depresie din cadrul tulburării bipolare, somnolenţa a apărut în general în primele 3 zile de tratament şi a fost, în special, de intensitate medie sau moderată. Pacienţii la care apare somnolenţă de intensitate severă pot necesita monitorizare mai atentă pentru o perioadă de minim 2 săptămâni de la debutul somnolenţei, sau până când simptomele se remit; întreruperea tratamentului poate să fie luată în considerare, dacă este nevoie.

Hipotensiune arterială ortostatică Tratamentul cu quetiapină a fost asociat cu hipotensiune arterială ortostatică şi ameţeli consecutive (vezi pct. 4.8) care, similar somnolenţei, au debutat, în general, în timpul perioadei de iniţiere a terapiei şi de creştere treptată a dozelor. Acest lucru poate să determine creşterea incidenței leziunilor accidentale (căderi), în special la pacienţii vârstnici. Ca urmare, pacienţii trebuie sfătuiţi să fie precauţi până când se obişnuiesc cu efectele potenţiale ale medicamentului. Quetiapina trebuie administrată cu prudenţă la pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare cunoscute, boli cerebrovasculare sau alte afecţiuni care predispun la hipotensiune arterială. În cazul în care apare hipotensiunea arterială ortostatică, trebuie luată în considerare reducerea dozelor sau o creştere mai lentă a acestora, în special la pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare de fond.

Sindrom de apnee în somn Sindromul de apnee în somn a fost raportat la pacienții care au folosit quetiapina. Quetiapina trebuie utilizată cu precauţie la pacienții care primesc concomitent deprimante ale sistemului nervos central și care au antecedente sau risc de apnee în somn, cum sunt persoanele supraponderale/obeze sau bărbații.

Convulsii În studiile clinice controlate nu s-a observat nicio diferenţă în ceea ce priveşte incidenţa convulsiilor la pacienţii trataţi cu quetiapină, faţă de cei cărora li s-a administrat placebo. Nu sunt disponibile date referitoare la incidenţa convulsiilor la pacienţii cu istoric de convulsii. Similar altor antipsihotice, se recomandă prudenţă în cazul pacienţilor cu antecedente de convulsii (vezi pct. 4.8).

Sindrom neuroleptic malign Sindromul neuroleptic malign a fost asociat cu tratamentul cu medicamente antipsihotice, inclusiv cu tratamentul cu quetiapină (vezi pct. 4.8). Manifestările clinice includ hipertermie, alterare a statusului mental, rigiditate musculară, instabilitate vegetativă şi creştere a concentraţiei plasmatice a creatin-fosfokinazei. În cazul unui astfel de eveniment, administrarea de quetiapină trebuie întreruptă şi trebuie administrat tratament medical adecvat.

Sindromul serotoninergic Administrarea concomitentă a Kventiax și a altor medicamente serotoninergice, cum ar fi inhibitorii MAO, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI), inhibitorii recaptării serotoninei și noradrenalinei (SNRI) sau antidepresivele triciclice poate determina apariția sindromului serotoninergic, o afecțiune care poate pune în pericol viața (vezi pct. 4.5). Dacă tratamentul concomitent cu alte medicamente serotoninergice este justificat din punct de vedere clinic, se recomandă observarea atentă a pacientului, în special în timpul inițierii tratamentului și al creșterii dozelor. Simptomele sindromului serotoninergic pot include modificări ale stării mentale, instabilitate autonomă, anomalii neuromusculare și/sau simptome gastrointestinale. Dacă se suspectează sindromul serotoninergic, trebuie luată în considerare o reducere a dozei sau întreruperea tratamentului, în funcție de severitatea simptomelor.

Neutropenie severă şi agranulocitoză Neutropenia severă (număr de neutrofile < 0,5 X 109/l) a fost raportată în studiile clinice cu quetiapină. Cele mai multe cazuri de neutropenie severă au apărut în interval de 2 luni de la iniţierea tratamentului cu quetiapină. Nu a existat, aparent, o relaţie cu doza administrată. După punerea pe piaţă, au fost raportate câteva cazuri letale. Posibilii factori de risc pentru neutropenie includ pre-existenţa unui număr scăzut de leucocite în sânge şi antecedente de neutropenie indusă medicamentos. Totuşi, unele cazuri au apărut la pacienţi fără factori de risc preexistenţi. Tratamentul cu quetiapină trebuie întrerupt la pacienţii cu un număr de neutrofile < 1,0 X 109/l. Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru semne şi simptome de infecţie, iar numărul de neutrofile monitorizat permanent (până când depăşeşte 1,5 X 109/l) (vezi pct 5.1). Posibilitatea apariţiei neutropeniei trebuie luată în considerare la pacienţii care prezintă o infecţie sau febră, în special în absenţa unui/unor factor(i) de risc predispozant(ţi) şi aceasta trebuie tratată corespunzător, în funcţie de simptomatologia clinică. Pacienţii trebuie sfătuiţi să raporteze imediat apariţia unor semne/simptome caracteristice pentru agranulocitoză sau infecţie (de exemplu febră, slăbiciune, letargie sau durere în gât) la orice moment în timpul tratamentului cu Kventiax. La aceşti pacienţi, numărul de neutrofile trebuie monitorizat permanent şi trebuie determinată imediat valoarea absolută a numărului de neutrofile, în special în absenţa factorilor predispozanţi.

Efecte anticolinergice (muscarinice) Norquetiapina, un metabolit activ al quetiapinei, are o afinitate moderată spre mare pentru câteva subtipuri de receptori muscarinici. Aceasta contribuie la apariția RAM, ce reflectă efecte anticolinergice când quetiapina este utilizată la doze recomandate, când este utilizată concomitent cu alte medicamente cu efecte anticolinergice și în caz de supradozaj. Quetiapina trebuie utilizată cu precauție la pacienții care primesc medicație cu efecte anticolinergice (muscarinice). Quetiapina trebuie utilizată cu precauție la pacienții cu un diagnostic curent sau cu antecedente de retenție urinară, hipertrofie prostatică semnificativă clinic, obstrucție intestinală sau afecțiuni asociate, presiune intraoculară crescută sau glaucom cu unghi inchis (vezi pct. 4.5, 4.8, 5.1 și 4.9).

Interacţiuni Vezi și pct. 4.5.

Administrarea concomitentă a quetiapinei cu inductori puternici ai enzimelor hepatice de tipul carbamazepinei sau fenitoinei conduce la o scădere semnificativă a concentraţiilor plasmatice de quetiapină, fapt care poate afecta eficacitatea terapiei cu quetiapină. Iniţierea terapiei cu quetiapină la pacienţii trataţi cu inductori enzimatici hepatici trebuie să aibă loc numai în cazul în care medicul consideră că beneficiile administrării quetiapinei depăşesc riscurile asociate eliminării din tratament a inductorului enzimatic hepatic. Este important ca orice modificare a administrării inductorilor enzimatici să se facă gradat şi ca aceştia să fie înlocuiţi, dacă este necesar, cu medicamente care nu au efect inductor (de exemplu, valproat de sodiu).

Greutate La pacienţii trataţi cu quetiapină s-a raportat creştere în greutate şi aceasta trebuie monitorizată şi abordată terapeutic în mod adecvat din punct de vedere clinic, în conformitate cu ghidurile referitoare la utilizarea antipsihoticelor (vezi pct. 4.8 şi 5.1).

Hiperglicemie Rar au fost raportate hiperglicemie şi/sau apariţia ori exacerbarea diabetului zaharat, asociate ocazional cu cetoacidoză sau comă, incluzând câteva cazuri cu evoluţie letală (vezi pct. 4.8). În unele cazuri, s-a raportat creşterea anterioară a greutăţii corporale, care ar putea fi un factor predispozant. Se recomandă monitorizarea clinică adecvată în conformitate cu ghidurile privind utilizarea antipsihoticelor. Pacienţii trataţi cu orice medicament antipsihotic, incluzând quetiapina, trebuie monitorizaţi pentru decelarea semnelor şi simptomelor de hiperglicemie (cum sunt polidipsia, poliuria, polifagia şi slăbiciunea), iar pacienţii cu diabet zaharat sau cu factori de risc pentru diabet zaharat trebuie monitorizaţi periodic, pentru decelarea deteriorării controlului glicemiei. Greutatea trebuie monitorizată periodic.

Lipide Creşterea concentraţiilor plasmatice ale trigliceridelor, LDL colesterolului şi colesterolului total, şi scăderea concentraţiilor plasmatice ale HDL colesterolului au fost observate în studiile clinice cu quetiapină (vezi pct. 4.8.). Creşterea lipidemiei va fi tratată în funcţie de starea clinică.

Prelungire a intervalului QT În cursul studiilor clinice şi al administrării conform cu recomandările de dozaj, utilizarea quetiapinei nu a fost asociată cu o prelungire persistentă, în valoare absolută, a intervalului QT. Ulterior punerii pe piaţă, s-a raportat prelungirea intervalului QT în cazul administrării de quetiapină la doze terapeutice (vezi pct. 4.8) şi în cazurile de supradozaj (vezi pct. 4.9). Similar altor antipsihotice, se recomandă ca prescrierea quetiapinei să se facă cu precauţie la pacienţii cu boli cardiovasculare sau cu antecedente familiale de interval QT prelungit. De asemenea, sunt necesare măsuri de precauţie atunci când quetiapina este prescrisă concomitent cu medicamente despre care se cunoaşte că prelungesc intervalul QT sau cu neuroleptice, în special la vârstnici, la pacienţi cu sindrom de QT prelungit congenital, insuficienţă cardiacă congestivă, hipertrofie cardiacă, hipopotasemie sau hipomagneziemie (vezi pct. 4.5).

Cardiomiopatie şi miocardită Cardiomiopatia şi miocardita au fost raportate în studiile clinice şi după punerea pe piaţă (vezi pct. 4.8). Trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului la pacienţii cu suspiciune de cardiomiopatie sau miocardită.

Reacții adverse cutanate severe Reacții adverse cutanate severe (RACS), inclusiv sindromul Stevens-Johnson (SSJ), necroliza epidermică toxică (NET), pustuloză exantematoasă generalizată acută (PEGA), eritem polimorf (EP) și Reacția Medicamentoasă cu Eozinofilie și Simptome Sistemice (RMESS), care pot pune viața în pericol sau pot fi letale, au fost raportate foarte rar cu tratament cu quetiapină. RACS se prezintă frecvent cu unul sau mai multe din următoarele simptome: erupții cutanate extinse, care pot fi pruriginoase sau asociate cu pustule, dermatită exfoliativă, febră, limfadenopatie și posibilă eozinofilie sau neutrofilie. Majoritatea acestor reacții au aparut după 4 săptămâni de la inițierea tratamentului cu quetiapină, iar unele reacții RMESS au apărut după 6 săptămâni de la inițierea tratamentului cu quetiapină. Dacă apar semne și simptome care sugerează aceste reacții cutanate

severe, administrarea quetiapinei trebuie oprită imediat și trebuie luat în considerare un tratament alternativ.

Sindrom de întrerupere a tratamentului La întreruperea bruscă a quetiapinei au fost descrise simptome ca insomnie, greaţă, cefalee, diaree, vărsături, ameţeală şi iritabilitate. Se recomandă întreruperea gradată pe o perioadă de cel puţin 1 sau 2 săptămâni (vezi pct. 4.8).

Pacienții vârstnici cu psihoză în cadrul demenţei Quetiapina nu este recomandată pentru tratamentul psihozei asociate demenţei. Studii clinice randomizate, placebo-controlate, au pus în evidenţă la pacienţii cu demenţă creşterea de 3 ori a riscului apariţiei evenimentelor adverse cerebrovasculare în cazul tratamentului cu unele antipsihotice atipice. Mecanismul pentru creşterea acestui risc nu este cunoscut. O creştere a riscului nu poate fi exclusă pentru alte antipsihotice sau alte grupe de pacienți. Din acest motiv, quetiapina va fi utilizată cu precauţie la pacienţii cu factori de risc pentru accident vascular cerebral.

În cadrul unei meta-analize efectuate pentru medicamente antipsihotice atipice, s-a raportat o creştere a riscului de deces la pacienţii vârstnici cu psihoză în cadrul demenţei, comparativ cu placebo. În două studii placebo-controlate cu quetiapină, cu o durată de 10 săptămâni, la acelaşi grup de pacienţi (n = 710; vârsta medie: 83 ani; vârste cuprinse între 56 şi 99 ani) incidenţa mortalităţii la pacienţii trataţi cu quetiapină a fost de 5,5%, comparativ cu 3,2% în grupul la care s-a administrat placebo. Pacienţii din aceste studii au avut cauze variate de deces, care au corespuns aşteptărilor pentru această categorie de populaţie.

Pacienți vârstnici cu boală Parkinson (PD)/parkinsonism Un studiu clinic populațional retrospectiv cu quetiapină administrată în tratamentul pacienților cu MDD a evidențiat un risc crescut de deces în timpul utilizării quetiapinei la pacienții cu vârsta >65 de ani. Această asociere nu a fost prezentă atunci când pacienții cu PD au fost eliminați din analiză. Se recomandă prudență dacă se prescrie quetiapina la pacienții vârstnici cu PD.

Disfagie Disfagia (vezi pct. 4.8) a fost raportată la administrarea de quetiapină. Quetiapina trebuie utilizată cu precauție la pacienţii cu risc de pneumonie de aspiraţie.

Constipaţie şi obstrucţie intestinală Constipaţia reprezintă un factor de risc pentru obstrucţia intestinală. Constipaţia şi obstrucţia intestinală au fost raportate la administrarea quetiapinei (vezi pct. 4.8). Aceasta include şi raportări de cazuri letale la pacienţi care prezentau un risc mai crescut de obstrucţie intestinală, incluzându-i pe cei care utilizau concomitent mai multe medicamente care scad motilitatea intestinală şi/sau nu prezentau simptome de constipaţie. Pacienţii cu obstrucţie intestinală/ileus trebuie monitorizaţi atent şi îngrijiţi urgent.

Tromboembolism venos (TEV) La pacienţii trataţi cu medicamente antipsihotice au fost raportate cazuri de tromboembolism venos (TEV). Deoarece pacienţii trataţi cu antipsihotice prezintă adesea factori de risc pentru tromboembolism venos (TEV), aceştia trebuie identificaţi atât înainte cât şi în timpul tratamentului cu quetiapină şi trebuie luate măsurile preventive necesare.

Pancreatită Pancreatita a fost raportată în studiile clinice şi după punerea pe piaţă. Deşi nu toate cazurile au fost însoţite de factori de risc, printre raportările de după punerea pe piaţă, mulţi pacienţi au prezentat factori de risc care sunt cunoscuţi ca fiind asociaţi pancreatitei, cum sunt valori crescute ale trigliceridemiei (vezi pct. 4.4.), litiază biliară şi consum de alcool.

Informaţii suplimentare

Datele referitoare la administrarea de quetiapină în asociere cu divalproex sau litiu în episoadele maniacale moderate până la severe sunt limitate; cu toate acestea, terapia asociată a fost bine tolerată (vezi pct. 4.8 şi 5.1). Datele au evidenţiat un efect aditiv în săptămâna a 3-a.

Utilizare improprie și abuz Au fost raportate cazuri de utilizare improprie și abuz. Ar putea fi necesară precauție atunci când se prescrie quetiapină la pacienții cu antecedente de abuz de alcool sau de droguri.

Lactoză Acest medicament conţine lactoză. Ca urmare, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază total sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Sodiu Acest medicament conține mai puțin de 1 mmol sodiu (23 mg) per comprimat, adică poate fi considerat “fără sodiu”.

Reacţiile adverse la medicament (RAM) raportate cel mai frecvent în cazul quetiapinei (≥10%) sunt somnolenţă, ameţeli, cefalee, xerostomie, simptome de sevraj (întrerupere), creşteri ale nivelului trigliceridelor serice, creşteri ale colesterolului total (colesterol predominant LDL), scăderea colesterolului HDL, creştere în greutate, scăderea hemoglobinei şi simptome extrapiramidale. În asociere cu tratamentul cu quetiapină au fost raportate reacții adverse cutanate severe (SCAR), inclusiv sindrom Stevens-Johnson (SSJ), necroliză epidermică toxică (TEN), reacție iatrogenă cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS).

Incidenţa apariţiei RAM asociate cu tratamentul cu quetiapină este prezentată în tabelul de mai jos (Tabelul 1), în conformitate cu formatul recomandat de către Consiliul pentru Organizaţiile Internaţionale ale Ştiinţelor Medicale (Grupul de lucru CIOMS III; 1995).

(16) Poate determina căderi accidentale. (17) Valori ale HDL colesterolului: < 40 mg/dl (1,025 mmol/l) la bărbaţi; < 50 mg/dl (1,282 mmol/l) la femei, la orice determinare. (18) Incidenţa pacienţilor care au o modificare a QTc de la 132 mmol/l la < 132 mmol/l, la cel puţin o determinare. (20) Cazurile de ideaţie suicidară şi comportament suicidar au fost raportate în timpul fazei iniţiale de tratament cu quetiapină sau după întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.4 şi 5.1) (21) Vezi pct. 5.1 (22) Valoarea hemoglobinei scăzută la < 13 g/dl (8,07 mmol/l) la bărbaţi, la < 12 g/dl (7,45 mmol/l) la femei, cel puţin într-o situaţie, a apărut la 11% din pacienţii trataţi cu quetiapină în toate studiile clinice, incluzând extensiile deschise. Pentru aceşti pacienţi, media scăderii maxime a valorii hemoglobinei a fost în orice moment –1,50 g/dl. (23) Aceste raportări apar adesea cu ocazia diagnosticului de tahicardie, ameţeli, hipotensiune arterială ortostatică, şi/sau afecţiuni de bază cardiace/respiratorii. (24) Pe baza modificărilor de la valorile normale iniţiale până la valorile semnificative din punct de vedere clinic, în orice moment de după cel iniţial, în timpul tuturor studiilor clinice. Modificările T4 total, ale fracţiunii libere ale T4, a T3 total și ale fracțiunii libere ale T3 sunt definite ca fiind de 5 mIU/l, în orice moment. (25) Pe baza incidenţei crescute a vărsăturilor la pacienţii vârstnici (≥ 65 de ani). (26) Pe baza creşterii numărului neutrofilelor de la valorile bazale de ≥1,5 x 109/l, până la <0,5 x 109/l la orice determinare din timpul tratamentului și bazat pe numărul pacienților cu neutropenie severă (1 x 109 celule/l, la orice determinare. (28) În funcţie de creşteri de la valorile de bază la valori clinic importante la orice determinare din timpul tratamentului, în toate studiile. Creşterile numărului de leucocite sunt definite ca valori ≤3×109 celule/l la orice determinare din timpul tratamentului. (29) Pe baza reacţiilor adverse de tip sindrom metabolic din toate studiile clinice cu quetiapină. (30) La unii pacienţi din studiile clinice a fost observată o agravare a mai mult de un factor metabolic cum ar fi greutatea corporală, glicemia şi profilul lipidic (vezi secţiunea 4.4) (31) Vezi pct. 4.6. (32) Poate apărea la iniţierea sau imediat după iniţierea tratamentului şi poate fi asociată cu hipotensiune arterială şi/sau sincopă. Frecvenţa de apariţie este în funcţie de rapoartele asupra bradicardiei şi ale evenimentelor conexe din toate studiile clinice cu quetiapină. (33) Frecvenţă bazată pe un studiu epidemiologic retrospectiv non-randomizat.

Cazurile de prelungire a intervalului QT, aritmie ventriculară, moarte subită neexplicabilă, stop cardiac şi torsada vârfurilor, au fost raportate la utilizarea neurolepticelor şi sunt considerate efecte de clasă.

Copii şi adolescenţi Aceleaşi reacţii adverse la medicament (RAM) descrise mai sus pentru adulţi trebuie avute în vedere şi în cazul copiilor şi adolescenţilor. Următorul tabel prezintă pe scurt reacţiile adverse ce apar cu o frecvenţă mai mare la copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 10 şi 17 ani) decât la populaţia adultă sau RAM ce nu au fost identificate la populaţia adultă.

Tulburări endocrine

1. Concentraţiile plasmatice ale prolactinei (pacienţi 20 μg/l (> 869,56 pmol/l) la băieţi; >26 μg/l (>1130,428 pmol/l) la fetiţe, la orice moment. Mai puţin de 1% din pacienţi au prezentat o creştere a valorii de prolactină >100 μg/l. 2. Pe baza modificărilor clinice peste valorile prag semnificative (adaptate după criteriile Institutului Naţional de Sănătate) sau creşterea > 20 mm Hg pentru valoarea tensiunii arteriale sistolice sau >10 mm Hg pentru valoarea tensiunii arteriale diastolice la orice moment în 2 studii pe termen scurt (3-6 săptămâni) placebo-controlate la copii şi adolescenţi. 3. Notă: frecvenţa este concordantă cu cea observată la adulţi, dar poate avea implicaţii clinice diferite la copii şi adolescenţi, comparativ cu adulţii. 4. Vezi pct. 5.1

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după punerea pe piaţă a medicamentului este importantă. Aceasta permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la: Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro