Iomeron 300 mg/ml

Dozele şi viteza de administrare pot varia de la caz la caz. Trebuie luaţi în considerare factori cum ar fi vârsta, greutatea, dimensiunea vaselor sanguine şi debitul sanguin, patologia anticipată, gradul de opacifiere şi extinderea necesară, structura/structurile sau zona care trebuie investigată, patologia pacientului, precum şi echipamentul şi tehnica folosită. Majoritatea dozelor prezentate mai jos reprezintă dozele cel mai frecvent utilizate. Trebuie însă să se ţină cont de dozele maxime menţionate în nota de subsol de la sfârşitul tabelului. Dozele recomandate pentru adulţi se referă la un adult de 70 Kg (greutatea medie normală). Dozele sunt indicate pentru o injectare unică sau pe kilogram (kg).

Indicaţie mg iod/ml Dozele propuse

Urografie intravenoasă 300, 350, 400 Adulţi: 50 – 150 ml Nou-născuţi: 3 – 4,8 ml/kg Sugari: 2,5 – 4 ml/kg Copii şi adolescenţi: 1 – 2,5 ml/kga

Flebografie periferică 300 Adulţi: 10 – 100 ml. Se repetă doza dacă este necesarb (10 – 50 ml membre superioare 50 – 100 ml membre inferioare

CT cerebral 300 Adulţi: 50 – 200 ml Copii şi adolescenţi a

CT corporal 300, 350, 400 Adulţi: 100-200 ml Copii şi adolescenţi a

Cavernografie 300 Adulţi: până la 100 ml

ASD intravenoasă 300, 350, 400 Adulţi: 100-250 ml Copii şi adolescenţi a Angiografie convenţională Arteriografia membrelor superioare: 300, 350 Adulţib

Arteriografie pelvină şi a extremităţilor inferioare: 300, 350, 400 Adulţib Arteriografie abdominală: 300, 350, 400 Adulţib

Arteriografia aortei descendente: 300, 350 Adulţib Angiografie pulmonară: 300, 350, 400 Adulţi: până la 170 ml Angiografie cerebrală: 300, 350 Adulţi: până la 100 ml

Arteriografie pediatrică: 300 Copii: până la 130 mla Intra-operator: 300, 350, 400 Adulţib Copii şi adolescenţia ASD intraarterială

• cerebrală: 300, 350 Adulţi: 30 – 60 ml pentru imagine de ansamblu; 5 – 10 ml pentru injectare selectivă Copii şi adolescenţia

• Toracică: 300 Adulţib: 20 – 25 ml (aortă), se repetă dacă este necesar 20 ml (în arterele bronşice)

Arcul aortic: 300, 350 Adulţic

• Abdomen: 300 Adulţic Aortografie 300, 350 Adulţic

Aortografie translombară 300 Adulţib

Arteriografie periferică: 300 Copii şi adolescenţia

Intra-operator: 300 Adulţi: 10-30 ml pentru injectare selectivă până la 250 ml Copii şi adolescenţia

Angiocardiografie 300, 350, 400 Adulţib Copii şi adolescenţia

Arterografie coronariană convenţională selectivă 300, 350, 400 Adulţi: 4-10 ml arterial. Se repetă doza dacă este necesar CPER 300 Adulţi:până la 100 ml

Artrografie 300, 350 Adulţi: până la 10 ml pe injecţie

Histerosalpingografie 300, 350 Adulţi: până la 35 ml

Fistulografie 300, 350, 400 Adulţi: până la 100 ml Discografie 300 Adulţi: până la 4 ml Galactografie 300, 350, 400 Adulţi: 0,15 – 1,2 ml pe injectare Dacriocistografie 300, 350, 400 Adulţi: 2,5 – 8 ml pe injectare Sialografie 300, 350, 400 Adulţi: 1 – 3 ml pe injectare Colangiografie retrogradă 300, 350 Adulţi: până la 60 ml Ureterografie retrogradă 300 Adulţi: 20 – 100 ml Pielo-ureterografie 300 Adulţi: 10 – 20 ml pe injectare retrogradă Mielografie 300 Adulţi:8-15 ml

a = În funcţie de masa corporală şi vârstă b = Nu se vor depăşi 250 ml. Volumul de injectare depinde de zona vasculară ce urmează a fi investigată c = Nu se vor depăşi 350 ml Nou-născuţi: 0-27 zile Sugari: de la 28 de zile la 12 luni

Dieta pacientului nu trebuie modificată, este suficientă limitarea alimentaţiei cu 2 ore înaintea explorării. La pacienţii cu insuficienţă renală moderată până la severă trebuie verificaţi parametrii funcţionali renali înainte de reexaminarea pacientului cu orice fel de mediu de contrast.

Precauţii generale Ţinând cont de posibilitatea instalării unor reacţii adverse grave, utilizarea mediilor de contrast cu iod trebuie limitată la cazurile în care există o justificare precisă a acestui tip de examinare. Necesitatea administrării trebuie evaluată pe baza stării clinice a pacientului, în special în legătură cu antecedentele de hipersensibilitate la medii de contrast, cu patologia asociată la nivel cardiovascular, renal şi/sau hepatobiliar, precum şi în cazul pacienţilor cu macroglobulinemie Waldenström şi mielom multiplu.

Procedurile de diagnostic cardioangiografice care implică utilizarea mediilor de contrast radioopace trebuie realizate numai în spital. Orice altă procedură de diagnostic care implică utilizarea unui mediu de contrast radioopac trebuie efectuată sub supravegherea personalului pregătit în mod corespunzător, care cunoaşte în profunzime procedura specifică ce urmează a fi realizată. Trebuie să fie disponibile echipamentele necesare pentru tratarea oricărei complicaţii a procedurii, precum şi pentru tratarea în regim de urgenţă a oricărei reacţii adverse severe faţă de mediul de contrast. Acestea includ, dar nu se reduc la, echipamentul de resuscitare şi personal antrenat pentru resuscitare şi tratarea şocului anafilactic. După administrarea parenterală a unui mediu radioopac, timp de 30 – 60 minute trebuie să fie disponibil personal calificat şi echipament de resuscitare, pentru a putea trata orice complicaţie a procedurii, ca şi pentru tratamentul de urgenţă al reacţiilor adverse severe acute sau întârziate faţă de mediul de contrast.

Hipersensibilitate faţă de medii de contrast cu iod, teren atopic şi astm bronşic Hipersensibilitatea sau existenţa în antecedente a unor reacţii adverse faţă de medii de contrast cu iod creşte de riscul de apariţie a unei reacţii severe faţă de mediile de contrast non-ionice. Se consideră în general că reacţiile adverse faţă de mediile de contrast cu iod sunt mai frecvente la pacienţii cu antecedente de alergie (cum ar fi: rinită alergică, urticarie şi alergie la alimente). Pacienții care utilizează blocante beta-adrenergici, în special pacienții astmatici, pot avea un prag mai scăzut pentru bronhospasm și sunt mai puțin sensibili la tratamentul cu agonişti beta și adrenalină, ceea ce poate necesita utilizarea de doze mai mari de adrenalină.. La pacienţii cu teren atopic, hipersensibilitate cunoscută faţă de medii de contrast şi antecedente de astm bronşic, se recomandă administrarea de antihistaminice şi/sau corticoizi pentru prevenirea posibilelor reacţii de tip anafilactic. Prin urmare, este absolut necesară o precauţie specială la administrarea în aceste condiţii şi este recomandat ca administrarea să se facă numai dacă sunt imediat disponibile măsuri de resuscitare şi de tratare eficientă a eventualelor manifestări alergice:

Risc de inflamație și extravazare O atenţie deosebită trebuie avută pe parcursul administrării substanţei de contrast pentru a observa o eventuală extravazare a acesteia.

Testarea hipersensibilităţii La pacienţii cu hipersensibilitate suspectată sau cunoscută faţă de medii de contrast, nu se recomandă administrarea unor doze pentru testarea sensibilităţii, deoarece nu se poate exclude instalarea unor reacţii adverse severe sau chiar letale faţă de mediile de contrast.

Populație pediatrică Sugarii (în vârstă de < 1 an) şi mai ales nou-născuţii sunt în mod special predispuşi la instalarea unor dezechilibre electrolitice şi a unor tulburări de hemodinamică. Dozele trebuie stabilite cu prudenţă, la fel şi detaliile procedurii şi modul de supraveghere a evoluţiei clinice a pacientului. Suprimarea tiroidiană tranzitorie sau hipotiroidismul au fost observate la copii după expunerea la substanțe de contrast iodate. În urma unei proceduri de diagnostic, aceasta a fost observată mai frecvent la nou-născuți și prematuri și, de asemenea, în urma procedurilor asociate cu doze mai mari. Nou-născuții pot fi expuși și prin expunerea maternă. La nou-născuții, în special prematurii, care au fost expuși la iomeprol, fie prin intermediul mamei în timpul sarcinii, fie în perioada neonatală, se recomandă monitorizarea funcției tiroidiene. Dacă se detectează hipotiroidism, trebuie luată în considerare necesitatea tratamentului și trebuie monitorizată funcția tiroidiană până la normalizare.

Pacienţi vârstnici Persoanele vârstnice sunt mult mai predispuse la riscul de apariţie al unor reacţii adverse, ca urmare a reducerii funcţiilor fiziologice, în special atunci când se administrează medii de contrast în doze mari.

Echilibrul hidro-electrolitic Înainte de iniţierea procedurii trebuie corectat orice dezechilibru sever hidro-electrolitic. Pacienţii trebuie să fie suficient hidrataţi atât înainte de începerea procedurii radiologice cât şi după examinare în special cei cu perturbări funcționale severe ale rinichilor, mielom multiplu și alte paraproteinemii, boală hemolitică, diabet zaharat, poliurie, oligurie, hiperuricemie, sugarii, copiii şi pacienţii vârstnici.

Precauţii în timpul administrării intraarteriale şi intravenoase Insuficienţă renală Pre-existenţa unei insuficienţe renale poate predispune la insuficienţă renală acută ca urmare a administrării unor medii de contrast. Măsurile profilactice includ:

• identificarea pacienţilor cu risc crescut;
• asigurarea hidratării adecvate înainte de administrarea mediului de contrast, de preferinţă prin menţinerea unei perfuzii i.v. înainte şi în timpul procedurii şi până când mediul de contrast este eliminat pe cale renală;
• evitarea pe cât posibil, a administrării de medicamente nefrotoxice, a intervenţiilor chirurgicale majore sau a altor proceduri, cum ar fi angioplastia renală, până când mediul de contrast este eliminat din organism;
• amânarea unei noi examinări cu mediu de contrast până când funcţia renală revine la nivelul anterior examinării. Pacienţiilor dializaţi li se poate administra Iomeprol înainte de dializă.

Boli cardiace și hipertensiune pulmonară Riscul apariţiei de reacţii adverse severe este crescut la pacienţii cu afecţiuni cardiace severe, în special la cei cu insuficienţă cardiacă şi boală coronariană. Injectarea intravasculară a mediului de contrast poate precipita instalarea edemului pulmonar la pacienţii cu insuficienţă cardiacă manifestă sau incipientă, iar administrarea în hipertensiunea arterială pulmonară şi afecţiuni cardiace valvulare poate conduce la modificări accentuate ale hemodinamicii. La pacienţi vârstnici şi la cei cu afecţiuni cardiace pre-existente cel mai frecvent apar modificări ischemice evidenţiate pe ECG şi aritmiile majore: frecvenţa şi severitatea lor pare a fi corelată cu severitatea insuficienţei cardiace.

Funcția tiroidiană și testele funcției tiroidiene Cantitatea redusă de iod liber anorganic care poate fi prezentă în mediile de contrast, poate avea unele efecte asupra funcţiei tiroidiene: aceste efecte sunt mai evidente la pacienţii cu hipertiroidism latent sau manifest, ori la cei cu guşă. S-au raportat furtuni tiroidiene după administrarea unor medii de contrast cu iod. Folosirea Iomeron la aceşti pacienţi trebuie făcută cu precauţie.

Diabet zaharat Nefropatia diabetică poate predispune la insuficienţă renală după administrarea intravasculară a mediului de contrast. Aceasta poate precipita instalarea acidozei lactice la pacienţii trataţi cu biguanide. (vezi şi pct.4.5.)

Simptome neurologice Se recomandă o atenţie deosebită în cazul administrării intravasculare a mediului de contrast la pacienţii cu infarct cerebral acut, hemoragie intracraniană acută, în situaţiile în care bariera hemato-encefalică este afectată, în caz de edem cerebral şi demielinizare. Prezenţa tumorilor intracraniane sau a metastazelor, precum şi antecedentele de epilepsie, pot creşte probabilitatea apariţiei convulsiilor. La pacienţii epileptici sau cei cu antecedente de convulsii, terapia anticonvulsivante nu trebuie întreruptă şi trebuie continuată administrarea dozelor optime. Simptomele neurologice datorate unor patologii degenerative, ischemice, inflamatorii sau neoplazice cu localizare cerebrovasculară pot fi exacerbate de administrarea mediului de contrast. Acești pacienți prezintă un risc crescut de complicații neurologice tranzitorii. Injectarea intravasculară a mediului de contrast poate conduce la apariţia vasospasmului şi a fenomenelor ischemice ulterioare. La pacienţii epileptici sau care au antecedente de convulsii, terapia anticonvulsivă nu trebuie întreruptă şi trebuie continuată administrarea dozelor optime. Encefalopatia de contrast indusă S-a raportat encefalopatie cu utilizarea iomeprolului (vezi pct. 4.8). Encefalopatia de contrast se poate manifesta cu simptome și semne de disfuncție neurologică, cum ar fi cefalee, tulburări vizuale, orbire corticală, confuzie, convulsii, pierderea coordonării, hemipareză, afazie, inconștiență, comă și edem cerebral în câteva minute până la câteva ore după administrarea iomeprolului și, în general, se rezolvă în câteva zile.

Produsul trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu afecțiuni care perturbă integritatea barierei hematoencefalice (BBB), ceea ce poate duce la o permeabilitate crescută a mediilor de contrast în BBB și la creșterea riscului de encefalopatie. Dacă se suspectează encefalopatia de contrast, administrarea de iomeprol trebuie întreruptă și trebuie inițiat un tratament medical adecvat.

Tratamentul cu medicamente care scad pragul convulsivant, precum analgezice sau antiemetice din clasa fenotiazinelor, neuroleptice sau antidepresive, trebuie întrerupte cu 48 de ore înaintea examinării cu substanţă de contrast şi nu pot fi reluate decât la 24 de ore după examinare.

Alcoolism S-a dovedit experimental şi clinic faptul că alcoolismul acut şi cronic creşte permeabilitatea barierei hemato-encefalice. Acest lucru facilitează trecerea mediului de contrast în ţesutul cerebral, ceea ce poate duce la apariţia unor tulburări ale SNC. La pacienţii cu antecedente de abuz de alcool sau care în prezent fac un astfel de abuz trebuie manifestată prudenţă deoarece în acest caz pragul convulsivant poate fi scăzut.

Dependenţa de droguri La pacienţii cu antecedente de abuz de droguri sau de medicamente eliberate cu sau fără prescripţie medicală, trebuie manifestată prudenţă deoarece şi în acest caz pragul convulsivant poate fi scăzut.

Feocromocitom La aceşti pacienţi pot surveni crize hipertensive severe ca urmare a administrării intravasculare a mediului de contrast în timpul unor proceduri radiologice. Pentru a reduce riscul declanşării unei astfel de situaţii la pacienţii cu feocromocitom se recomandă un tratament prealabil cu blocanţi ai receptorilor alfa și beta – adrenergici. Starea de excitabilitate pronunţată, anxietatea şi durerea pot cauza sau intensifica reacţiile adverse la administrarea substanţei de contrast. Acest risc poate fi diminuat prin administrarea unui sedativ uşor. Terapia anticonvulsivantă nu trebuie oprită.

Miastenia gravis Administrarea mediului de contrast cu iod poate agrava semnele şi simptomele miasteniei.

Alte atenţionări O proprietate a mediilor de contrast non-ionice este interferenţa extrem de redusă cu funcţiile fiziologice normale. In vitro, mediile de contrast non-ionice au o activitate anti-coagulantă mai redusă decât cea a mediilor ionice. Personalul medical care realizează procedurile de cateterizare vasculară trebuie să cunoască acest lucru şi să acorde o atenţie deosebită tehnicilor angiografice, pentru a reduce cât mai mult riscul trombozelor şi emboliilor induse de procedură, inclusiv prin curăţarea cateterelor cu ser fiziologic (cu adaus de heparină, dacă se dovedeşte necesar).

Precauţii în timpul administrării intrarahidiene Ca şi în cazul altor medii de contrast cu iod, se recomandă atenţie deosebită pe durata administrării Iomeprol la pacienţii cu presiune intracraniană crescută sau cu suspiciune de tumori, abcese sau hematoame intracraniene. Înainte şi după procedurile mielografice trebuie instituită terapia anticonvulsivantă la pacienţii cunoscuţi cu potenţial convulsivant.

Supravegherea pacienţilor Administrare intravasculară Datorită posibilităţii de apariţie a reacţiilor adverse, pacientul trebuie menţinut sub observaţie timp de cel puţin 60 minute după administrare. Administrare intrarahidiană După efectuarea procedurii directe cervicale sau cervico-lombare, spătarul trebuie ridicat (la un unghi de 45°) timp de circa două minute, pentru a facilita distribuţia mediului de contrast la nivele mai joase. Pacienţii trebuie să evite mişcările excesive şi în special eforturile active şi vor fi ţinuţi sub supraveghere atentă. În primele ore după administrare pacienţii trebuie aşezaţi în decubit, cu capul uşor ridicat. Administrarea intra-cisternală sau ventriculară Nu se recomandă administrarea directă intra-cisternală sau ventriculară pentru radiografiile standard, fără prelucrare computerizată.

Generalităţi Utilizarea mediilor de contrast cu iod poate conduce la apariţia reacţiilor adverse. Acestea sunt de obicei tranzitorii şi reduse sau moderate ca intensitate. Cu toate acestea, uneori au fost raportate şi reacţii adverse

severe, care pun în pericol viaţa pacientului. De obicei acestea apar la câteva minute după administrarea substanţei, dar sunt citate şi cazuri în care reacţiile adverse au apărut şi la un interval de timp mai mare.

După administrarea intratecală Cele mai multe reacţii adverse s-au înregistrat la câteva ore de la încheierea administrării (3-6 ore), datorită trecerii mediului de contrast din zona de injectare în spaţiul de circulaţie al lichidului cefalo-rahidian. Majoritatea reacţiilor apar în primele 24 de ore de la injectare. Trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu medicamente care reduc episoadele convulsive până la 24 de ore post procedură.

După injectarea în cavităţi anatomice Majoritatea reacţiilor apar la câteva ore de la administrarea datorită absorbţiei lente din mediul cavitar în circulaţie.

Anafilaxia (reacţii anafilactoide/de hipersensibilitate) poate avea simptome diverse, şi rareori pacientul prezintă toate aceste simptome. Tipic, în 1 până la 15 min (dar rareori chiar şi după 2 ore) pacientul prezintă o stare generală de rău, agitaţie, hiperemie facială, bufeuri, hipersudoraţie, ameţeli, epiforă, rinită, palpitaţii, parestezii, prurit, pulsaţii la nivelul capului, dureri faringolaringiene şi senzaţie de compresie la nivelul gâtului, disfagie, tuse, strănut, urticarie, eritem, edeme localizate sau edem angioneurotic, precum şi dispnee datorată unor edeme ale limbii şi laringelui şi/sau laringospasm, ce se manifestă prin respiraţie şuierătoare şi bronhospasm. Simptomele de greaţă, vărsături, dureri abdominale şi diaree sunt mai puţin frecvente. Aceste reacţii, care pot apare independent de doza administrată sau de calea de administrare, pot reprezenta primele semne ale unui colaps circulator. Se impune întreruperea imediată a administrării mediului de contrast şi, dacă este necesar, iniţierea de urgenţă a tratamentului specific, pe cale intravenoasă. Reacţiile cardiovasculare severe, cum ar fi vasodilataţia însoţită de hipotensiune arterială accentuată, tahicardie, cianoză şi pierderea conştienţei ce progresează spre stop respirator şi/sau cardiac, pot fi letale. Aceste evenimente pot avea o derulare rapidă şi pot impune instituirea unei resuscitări cardio-pulmonare complete şi susţinute. Colapsul circulator primar poate apare şi izolat, ca singurul şi/sau primul semn, fără simptome respiratorii sau fără celelalte semne sau simptome descrise mai sus.

Reacţiile adverse raportate de pacienţii trataţi cu Iomeprol în timpul studiilor clinice sunt prezentate în tabelul următor cu parametrii de frecvenţă, iar în cazul raportărilor spontane acestea au fost introduse la categoria „cu frecvenţă necunoscută”:

Reacţii adverse la administrarea intravasculară şi intratecală

oligurie Tulburări generale Senzaţia de Durere în piept, Astenie Edem, stare de şi la nivelul locului arsură sau frison, hemoragie la rău, senzaţie de de administrare căldură, locul de injectare, căldură, durere hiperemie la pirexie şi alte reacţii la locul de locul de injectare injectare Investigaţii Valori crescute ale Anomalii ECG diagnostice concentraţiei plasmatice de creatinină

• Reacţiile cardiace pot fi şi consecinţa cateterizării coronariene. Acestea pot include: tromboze şi embolii ale arterelor coronare. Ca şi în cazul altor medii de contrast iodate, după administrarea de Iomeron au fost raportate cazuri foarte rare de afecţiuni cutaneo-mucoase precum: sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică (sindrom Lyell) şi eritem polimorf. Uneori pot să apară umflarea şi durerea la locul de injectare. În cea mai mare parte a cazurilor aceste fenomene se datorează extravazării mediului de contrast. Aceste reacţii sunt tranzitorii şi se remit fără sechele. Totuşi, în situaţii extrem de rare au fost observate inflamaţia şi chiar necroza cutanată. În cazuri cu totul izolate extravazarea a condus la formarea unui sindrom „de compartiment”. Encefalopatia se poate manifesta cu simptome și semne de disfuncție neurologică, cum ar fi cefalee, tulburări vizuale, orbire corticală, confuzie, convulsii, pierderea coordonării, hemipareză, afazie, inconștiență, comă, edem cerebral.

Populația pediatrică Hipotiroidismul tranzitoriu poate apărea la nou-născuți atunci când sunt expuși la iomeprol, în special la nou-născuții prematuri sau cu greutate mică la naștere.

Administrare intracavitară După CPER, valorile concentraţiei plasmatice de amilază cresc frecvent. Rar au fost descrise cazuri de pancreatită. Reacţiile raportate în legătură cu artrografia şi fistulografia reprezintă de obicei manifestări iritative suprapuse pe stări inflamatorii pre-existente. Reacţiile de hipersensibilitate sunt rare, în general uşoare şi îmbracă forma reacţiilor cutanate. Cu toate acestea, nu poate fi exclusă posibilitatea apariţiei unor reacţii severe de tip anafilactic. (vezi subtitlul “Generalităţi” pentru descrierea completă a reacţiilor de tip anafilactic). Ca şi în cazul altor medii de contrast cu iod, după histerosalpingografie pot apare dureri pelvine şi stare generală alterată.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro.