Immunine 1200 UI

Tratamentul trebuie iniţiat sub supravegherea unui medic cu experienţă în tratamentul hemofiliei.

Doze

Doza şi durata terapiei de substituţie depind de severitatea deficitului de factor IX, de locul şi gravitatea sângerării şi de starea clinică a pacientului.

Numărul de unităţi de factor IX administrat este exprimat în Unităţi Internaţionale (UI), care corespund standardului actual al OMS pentru medicamentele care conţin factor IX. Activitatea factorului IX în plasmă este exprimată fie ca procent (raportat la plasma umană normală), fie în unităţi internaţionale (raportat la un standard internaţional pentru activitatea în plasmă a concentratelor care conţin factor IX). O unitate internaţională (UI) de activitate pentru factorul IX este echivalentă cu cantitatea de factor IX dintr-un mililitru de plasmă umană normală.

Tratamentul la cerere

Calculul dozei necesare de factor IX se bazează pe observaţia empirică, conform căreia 1 Unitate Internaţională (UI) de factor IX per kg creşte activitatea plasmatică a factorului IX cu 1,1% din activitatea normală la pacienţii cu vârsta de 12 ani şi peste.

Doza necesară se calculează utilizând următoarea formulă:

Unităţi necesare = greutate (kg) x creşterea dorită de factor IX (%) (UI/dl) x 0,9

Cantitatea de administrat şi frecvenţa administrării trebuie întotdeauna orientate în funcţie de eficacitatea clinică, în cazuri individuale. Medicamentele care conţin factor IX necesită rareori administrare mai mult de o dată pe zi. În cazul următoarelor evenimente hemoragice, activitatea factorului IX nu trebuie să scadă sub nivelul de activitate plasmatic dorit (exprimat în % din normal sau în UI/dl), în perioada corespunzătoare.

Tabelul următor poate fi utilizat drept ghid pentru dozaj în sângerări şi intervenţii chirurgicale:

Profilaxie

Pentru profilaxia pe termen lung a sângerărilor la pacienţii cu hemofilie B severă, dozele uzuale sunt 20-40 UI factor IX/kg,la intervale de 3-4 zile. În unele cazuri, în special la pacienţii tineri, pot fi necesare intervale mai scurte între doze sau doze mai mari.

Pe durata tratamentului se recomandă determinarea adecvată a valorilor de factor IX, pentru a adapta doza administrată şi frecvenţa administrării perfuziilor repetate. În special în cazul intervenţiilor chirurgicale majore este indispensabilă monitorizarea exactă a terapiei de substituţie, pe baza coagulogramei (activitatea plasmatică a factorului IX). Pacienţii pot prezenta variaţii interindividuale ale răspunsului faţă de factorul IX, având nivele diferite de recuperare in vivo şi timpi de înjumătăţire plasmatică prin eliminare diferiţi.

Copii şi adolescenţi Datele disponibile din studiile la copii și adolescenți sunt descrise la pct “4.8 Reacții adverse posibile”, în noul paragraf „Categorii speciale de pacienți” și sunt descrise la pct. “5.2 Proprietăți farmacocinetice”. În baza datelor disponibile din studiile clinice, recomandări, privind dozajul la pacienți copii și adolsecenți pot fi făcute doar pentru grupul de pacienți cu vârsta peste 12 ani.Pentru grupul de vârsta 6-12 ani, datele clinice disponibile nu sunt suficiente pentru a se putea face recomandări cu privire la doze.

Mod de administrare Administrare intravenoasă. Se recomandă a nu se administra mai mult de 2 ml pe minut. Pentru instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

Trasabilitate Pentru a avea sub control trasabilitatea medicamentelor biologice, numele și numărul lotului medicamentului administrat trebuie să fie înregistrate cu atenție.

Hipersensibilitate La administrarea de IMMUNINE sunt posibile reacţii de hipersensibilitate de tip alergic. Acest medicament conţine urme de proteine umane, altele decât factorul IX Dacă apar simptome de hipersensibilitate, pacienţii trebuie sfătuiţi să întrerupă imediat administrarea medicului şi să contacteze medicul. Pacienţii şi/sau aparţinătorii acestora trebuie informaţi despre semnele precoce ale reacţiilor de hipersensibilitate care includ urticarie localizată şi generalizată, senzaţie de constricţie toracică, wheezing, hipotensiune arterială şi anafilaxie.

În caz de şoc anafilactic, trebuie respectate standardele medicale actuale privind tratamentul şocului.

Inhibitori După tratamentul repetat cu medicamente care conţin factor IX, pacienţii trebuie monitorizaţi pentru dezvoltarea anticorpilor neutralizanţi (inhibitori) care pot fi cuantificaţi în unităţi Bethesda (UB), utilizând teste biologice adecvate.

Dacă nivelul activităţii plasmatice estimate pentru factorul IX nu este atins, sau dacă sângerarea nu este controlată prin administrarea unei doze adecvate, trebuie efectuată examinarea pentru determinarea prezenţei unui inhibitor de factor IX. La pacienţii cu un nivel crescut de inhibitori, este

posibil ca tratamentul cu factor IX să nu fie eficient, astfel că trebuie avute în vedere alte opţiuni terapeutice. Abordarea terapeutică a acestor pacienţi trebuie stabilită de un medic cu experienţă în tratamentul pacienţilor cu hemofilie şi ca urmare trebuie contactat un centru specializat în tratarea hemofiliei.

Literatura de specialitate semnalează o corelaţie între apariţia unui inhibitor de factor IX şi reacţiile alergice. De aceea, pacienţii cu reacţii alergice trebuie examinaţi pentru detectarea prezenţei unui inhibitor. Este de notat că pacienţii cu inhibitori de factor IX prezintă un risc sporit de anafilaxie în cazul readministrării de factor IX.

Ca urmare a riscului de apariţie a reacţiilor alergice la medicamentele ce conţin factor IX, administrarea iniţială a factorului IX trebuie, ţinând cont de opinia medicului curant, să se efectueze sub observaţie medicală, pentru a se putea acorda ajutor de urgenţă în caz de reacţii alergice.

Tromboembolism, CID, Fibrinoliză Deoarece utilizarea concentratelor complexe de factor IX a fost asociată de-a lungul timpului cu dezvoltarea complicaţiilor tromboembolice, riscul fiind mai mare la medicamentele cu puritate mai mică, utilizarea medicamentelor care conţin factor IX poate prezenta risc potenţial la pacienţii cu semne de fibrinoliză şi la pacienţii cu coagulare intravasculară diseminată (CID). În cazul administrării acestui medicament la pacienţii cu boală hepatică, trombofilie, hipercoagulabilitate, angină pectorală, boli coronariene sau infarct miocardic acut, la pacienţii în perioada post-operatorie, la nou-născuţi prematuri sau la sugari sau la pacienţii cu risc de tromboză sau CID, datorită riscului potenţial de complicaţii trombotice, se recomandă supraveghere clinică pentru observarea semnelor precoce de tromboză şi de coagulopatie de consum şi testare biologică corespunzătoare. În fiecare dintre aceste situaţii, beneficiul tratamentului cu IMMUNINE trebuie evaluat în raport cu riscul acestor complicaţii. La pacienţii care sunt suspectaţi de CID utilizarea de IMMUNINE trebuie oprită imediat.

Siguranţa virală  Măsurile standard pentru prevenirea infecţiilor transmise prin utilizarea medicamentelor preparate din sânge sau plasmă umană includ selecţia donatorilor, screeningul donărilor individuale şi a băncilor de sânge pentru markeri specifici ai infecţiilor şi includerea unor etape pentru inactivarea/îndepărtarea virusurilor în procesul de fabricaţie. În ciuda acestora, când sunt administrate medicamente preparate din sânge sau plasmă umană, nu poate fi exclusă total posibilitatea de transmitere a agenţilor infecţioşi. Acest lucru se aplică şi pentru virusurile necunoscute sau emergente, precum şi pentru alţi agenţi patogeni.  Măsurile luate sunt considerate eficace în cazul virusurilor încapsulate cum sunt virusul imunodeficienţei umane (HIV), virusul hepatitei B (VHB) şi al hepatitei C (VHC), precum şi pentru virusul neîncapsulat al hepatitei A (VHA).  Măsurile aplicate pot avea valoare limitată împotriva virusurilor neîncapsulate, cum este parvovirusul B19. Infecţia cu parvovirusul B19 poate fi gravă pentru gravide (infecţie fetală) şi pentru persoanele cu imunodeficienţă sau turnover crescut al hematiilor (de exemplu în anemia hemolitică).  Poate fi luată în considerare vaccinarea adecvată (hepatita A şi B) pentru pacienţii trataţi regulat/repetat cu concentrate de factor IX derivate din plasmă umană.

Precauţii la utilizare

Conţinutul de sodiu Acest medicament conține sodiu 41 mg per flacon, echivalent la 2% din aportul zilnic maxim recomandat de OMS de 2 g de sodiu pentru un adult.

Rezumatul profilului de siguranţă

Hipersensibilitatea sau reacţiile alergice care pot include edem angioneurotic, arsuri şi înţepături la nivelul locului de perfuzare, frisoane, hiperemie facială, urticarie generalizată, cefalee, urticarie, hipotensiune arterială, letargie, greaţă, agitaţie, tahicardie, constricţie toracică, furnicături, vărsături, wheezing au fost observate mai puţin frecvent la pacienţii trataţi cu medicamente care conţin factor IX. În anumite cazuri, aceste reacţii au condus la reacţii anafilactice severe care au survenit în strânsă asociere temporală cu dezvoltarea inhibitorilor de factor IX (vezi şi pct. 4.4).

S-a semnalat sindromul nefrotic în urma încercării de inducere a toleranţei imune la pacienţii cu hemofilie B şi inhibitori de factor IX prezenţi şi cu un istoric de reacţii alergice.

În cazuri rare s-a observat apariţia febrei.

Pacienţii cu hemofilia B pot dezvolta anticorpi neutralizanți (inhibitori) de factor IX (vezi pct. 4.4). Dacă apar astfel de inhibitori, modul de manifestare va fi un răspuns clinic insuficient. În astfel de cazuri, se recomandă contactarea unui centru specializat în tratarea hemofiliei.

Există un risc potenţial de episoade tromboembolice în urma administrării de medicamente pe bază de factor IX, cu un risc mai mare în cazul preparatelor cu puritate redusă. Utilizarea medicamentelor care conţin factor IX de puritate redusă a fost asociată cu cazuri de infarct miocardic, coagulare intravasculară diseminată, tromboză venoasă şi embolie pulmonară. Utilizarea medicamentelor care conţin factor IX de puritate înaltă a fost rar asociată cu astfel de reacţii adverse.

Pentru informaţii referitoare la siguranţa virală vezi pct. 4.4.

Tabel privind reacţiile adverse

Tabelul prezentat mai jos corespunde clasificării MedDRA pe clase de sisteme şi organe (în ordinea severităţii şi după termenul preferat).

Reacţiile adverse raportate, prezentate în continuare, au la bază raportările din şase studii clinice desfaşurate cu IMMUNINE pe 197 subiecţi, precum şi supravegherea după punerea pe piaţă.

TULBURĂRI Inhibarea factorului IX Cu frecvenţă necunoscută HEMATOLOGICE ŞI LIMFATICE Coagulare intravasculară Cu frecvenţă necunoscută diseminată

TULBURĂRI ALE Reacţii alergice Cu frecvenţă necunoscută SISTEMULUI IMUNITAR Reacţii anafilactice/anafilactoide Cu frecvenţă necunoscută Edem angioneurotic Cu frecvenţă necunoscută Urticarie Cu frecvenţă necunoscută În prezenţa inhibitorilor: Cu frecvenţă necunoscută Boală serică Reacţii de hipersensibilitate Cu frecvenţă necunoscută TULBURĂRI ALE Cefalee Cu frecvenţă necunoscută SISTEMULUI NERVOS Agitaţie Cu frecvenţă necunoscută Furnicături Cu frecvenţă necunoscută TULBURĂRI CARDIACE Infarct miocardic Cu frecvenţă necunoscută Tahicardie Cu frecvenţă necunoscută TULBURĂRI VASCULARE Hipotensiune arterială Cu frecvenţă necunoscută Episoade tromboembolice (de exemplu Embolism pulmonar, Tromboză venoasă, Tromboză arterială, Tromboză arterială cerebrală) Cu frecvenţă necunoscută Hiperemie facială Cu frecvenţă necunoscută

TULBURĂRI RESPIRATORII, Iritaţia gâtului Mai puţin frecvent TORACICE ŞI Durere orofaringiană MEDIASTINALE Mai puţin frecvent Tuse (uscată) Mai puţin frecvent Wheezing Cu frecvenţă necunoscută Dispnee Cu frecvenţă necunoscută TULBURĂRI Greaţă Cu frecvenţă necunoscută GASTROINTESTINALE Vărsături Cu frecvenţă necunoscută AFECŢIUNI CUTANATE ŞI Erupţii cutanate tranzitorii Mai puţin frecvent ALE SISTEMULUI Prurit Mai puţin frecvent SUBCUTANAT Urticarie Cu frecvenţă necunoscută TULBURĂRI RENALE ŞI Sindrom nefrotic1 Cu frecvenţă necunoscută ALE CĂILOR URINARE TULBURĂRI GENERALE ŞI Pirexie Mai puţin frecvent LA NIVELUL LOCULUI DE Frisoane Cu frecvenţă necunoscută ADMINISTRARE Arsuri şi înţepături la nivelul Cu frecvenţă necunoscută locului de perfuzare Letargie Cu frecvenţă necunoscută Constricţie toracică Cu frecvenţă necunoscută ca urmare a inducerii toleranţei la immunine

Inhibitori de factor IX În studiile clinice cu IMMUNINE nu au fost identificaţi inhibitori de factor IX. În studiile clinice au fost înrolaţi pacienţi care nu au mai fost trataţi anterior cu IMMUNINE.

Categorii speciale de pacienți Utilizarea IMMUNINE a fost studiată la copii și adolescenți, în grupe cu vârsta cuprinsă între 6 și 12 ani și peste 12 ani cu Hemofilie B. Profilul de siguranță a fost similar celui pentru adulți care utilizează IMMUNINE.

Utilizarea IMMUNINE a fost studiată în două studii observaționale la copii cu vârsta până la 6 ani și, respectiv, pacienți cu vârsta între 0 și 64 ani cu Hemofilie B. Profilul de siguranță la copiii cu vârsta până la 6 ani a fost similar celui pentru copiii cu vârsta peste 6 ani și adulți care utlizează IMMUNINE.

Reacţii adverse posibile la concentratele care conţin factor IX de coagulare uman: Parestezie

Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro. Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.