Acasă/ Medicamente/ Ilomedin 20
B01AC11 · Antitrombotice antiagregante plachetare Prescripție restrictivă

Ilomedin 20

Concentrat pentru soluție perfuzabilă · DCI: Iloprostum

Ilomedin 20 conţine ca substanţă activă iloprost.

Cum citiți informația
De unde vin aceste informații? Pacient = Prospect · Medic = RCP. Ambele aprobate de ANMDMR.

Nu reformulăm liber textul medical. „Pentru pacient” urmează Prospectul; „Pentru medic” urmează Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP). Fiecare secțiune indică documentul-sursă.

Ilomedin 20 conţine ca substanţă activă iloprost. Aceasta este asemănătoare unei substanţe naturale produse în organism, numită prostaciclină. Ilomedin 20 şi prostaciclina inhibă blocarea sau îngustarea nedorită a vaselor de sânge şi permit circulaţia unei cantităţi mai mari de sânge prin artere.

Ilomedin 20 ajută la vindecarea ulceraţiilor care apar când fluxul de sânge este insuficient pentru a realiza o oxigenare adecvată a ţesuturilor (ischemie) şi ameliorează durerea în tulburările severe cronice ale circulaţiei arteriale.

Ilomedin 20 este utilizat în:

  • tratamentul trombangeitei obliterante avansate (boala Buerger) cu ischemie critică a membrelor, în cazurile în care revascularizarea nu este indicată;
  • tratamentul pacienţilor cu arteriopatie periferică severă, în special al acelora cu risc de amputaţie, la care intervenţia chirurgicală sau angioplastia nu sunt posibile;
  • tratamentul pacienţilor cu fenomen Raynaud sever, care nu au răspuns la alte terapii.

Boala Buerger (trombangeita obliterantă) este o afecţiune inflamatorie a arterelor şi a venelor de calibru mic şi mediu de la nivelul membrelor. Simptomele tipice sunt reprezentate de durere în picioare şi/sau mâini, survenită în timpul efortului fizic (claudicaţie), produsă de fluxul de sânge insuficient, sau durere de repaus în aceste zone.

Arteriopatia periferică este o afecţiune în care se produce îngustarea arterelor periferice, care poate determina reducerea aportului de oxigen în aceste zone. Simptomele pot fi reprezentate de oboseală musculară rapidă, de exemplu a muşchilor membrelor inferioare, care impune repaus frecvent, de exemplu la mers. În stadiile avansate pot să apară dureri permanente în repaus şi ulceraţii ale membrelor inferioare.

Boala Raynaud este o afecţiune a vaselor de sânge de la nivelul degetelor, determinată de o stimulare excesivă a sistemului nervos simpatic. În boala Raynaud, fluxul de sânge este diminuat, iar degetele se colorează adesea în albastru (devin cianotice) datorită insuficientei circulaţii a sângelui.

Tratamentul trombangeitei obliterante avansate (boala Buerger) cu ischemie gravă a membrelor, în cazurile în care revascularizarea nu este indicată. Tratamentul pacienţilor cu boală arterială periferică ocluzivă severă, în special cei cu risc de amputaţie şi la care intervenţia chirurgicală sau angioplastia nu sunt posibile. Tratamentul pacienţilor cu sindrom Raynaud invalidant, care nu au răspuns la alte tratamente.

Text oficial · Prospect · pct. 1RCP · pct. 4.1

Dozaj & administrare

Prospect · pct. 3 RCP · pct. 4.2

Ilomedin 20 trebuie administrat numai sub strictă supraveghere medicală, în spital sau în policlinici, dacă există condiţii adecvate.

La femei, trebuie exclusă prezenţa unei sarcini înainte de începerea tratamentului.

Cum se pregăteşte Ilomedin 20 pentru utilizare Ilomedin 20 este o soluţie în fiolă de sticlă. Conţinutul fiolei este extras şi se diluează cu soluţie de ser fiziologic (0,9%) sau cu o soluţie de glucoză (5%). Soluţia perfuzabilă trebuie preparată proaspăt imediat înainte de administrare în fiecare zi, pentru a se asigura sterilitatea. Conţinutul din fiolă şi diluantul trebuie amestecate bine. Ilomedin 20 trebuie utilizat numai după diluare. Pentru informaţii suplimentare de preparare a soluţiei diluate, pentru personalul medical, vezi pct. 6 Informaţii suplimentare.

Cum se administrează Ilomedin 20

Soluţia este apoi administrată în perfuzie într-una din venele braţului sau într-un cateter intravenos central, care a fost introdus într-o venă aproape de gât. Ilomedin 20 este perfuzat zilnic timp de 6 ore.

de 0,5 până la 2,0 ng iloprost /
kg corp / min. Tensiunea arterială şi ritmul cardiac vor fi măsurate la începutul perfuziei şi după
fiecare creştere a dozei.
şi
doza de perfuzare. Vă rugăm să interpolaţi pentru a se potrivi greutăţii corporale reale a pacientului
apoi setaţi rata ţintă a dozei de perfuzie, în ng/kgc/min.
şi la
doza de perfuzare. Vă rugăm să corelați informaţiile pentru a se potrivi greutăţii corporale reale a
pacientului apoi setaţi rata ţintă a dozei de perfuzie, în ng/kgc/min.

Cât de mult se administrează

În primele 2-3 zile se stabileşte doza eficace pentru fiecare pacient.

În acest scop, medicul dumneavoastră va începe tratamentul cu o doză mică. Tratamentul trebuie început cu o viteză de perfuzare de 0,5 nanograme/kgc/min, timp de 30 minute. Apoi, doza trebuie crescută la intervale de aproximativ 30 de minute, cu câte 0,5 nanograme/kgc/minut până la maximum 2,0 nanograme/kgc/minut. Viteza exactă de perfuzare va fi calculată de medicul dumneavoastră în funcţie de greutatea corporală, în limitele de 0,5-2,0 nanograme/kgc/min (vezi tabelele de mai jos la utilizarea unei pompe de perfuzie sau la utilizarea unui injectomat).

Dacă în timpul perfuziei manifestaţi reacţii adverse cum sunt: dureri de cap, greaţă sau scădere marcată a tensiunii arteriale, informaţi-l imediat pe medicul dumneavoastră. Viteza de perfuzie va fi redusă până la nivelul dozei tolerate. Dacă reacţiile adverse sunt severe, perfuzia trebuie întreruptă. Pentru restul perioadei de tratament, tratamentul trebuie continuat cu doza tolerată de dumneavoastră, stabilită în primele 2-3 zile.

Medicul dumneavoastră va decide dacă Ilomedin 20 trebuie administrat cu o pompă de perfuzie sau cu un injectomat. Dacă Ilomedin 20 vă va fi administrat cu o pompă de perfuzie, va fi diluat anterior administrării la o concentraţie de 0,2 µg/mililitru. Dacă Ilomedin 20 vă va fi administrat cu un injectomat, va fi diluat anterior administrării la o concentraţie de 2 µg/mililitru.

Următoarele paragrafe dau mai multe detalii medicului dumneavoastră pentru cazul în care se utilizează o pompă de perfuzie sau un injectomat pentru administrarea Ilomedin 20.

Rata de perfuzare (ml/oră), pentru diferite doze, la utilizarea unei pompe de perfuzie

În general, soluţia diluată (gata de utilizare) este perfuzată intravenos, prin intermediul unei pompe de perfuzie (de exemplu Infuzomat). Pentru instrucţiunile de diluţie pentru utilizare cu pompa de perfuzie vezi pct. 6 – Informaţii suplimentare.

În cazul Ilomedin 20, rata de perfuzare necesară, trebuie determinată în conformitate cu schema descrisă mai sus, în intervalul de 0,5 până la 2,0 ng/kgc/min.

Doze (ng/kgc şi min) Greutatea corporală (kg) 0,5 1,0 1,5 2,0 Rata de perfuzare (ml/oră) 40 6,0 12 18,0 24 50 7,5 15 22,5 30 60 9,0 18 27,0 36 70 10,5 21 31,5 42 80 12,0 24 36,0 48 90 13,5 27 40,5 54 100 15,0 30 45,0 60 110 16,5 33 49,5 66

Rata de perfuzare (ml/oră), pentru diferite doze, la utilizarea unui injectomat

Poate fi folosit, de asemenea, un injectomat cu o seringă de 50 ml (de ex. Perfuzor). Pentru instrucţiunile de diluţie la utilizarea injectomatului vezi pct. 6 – Conţinutul ambalajului şi alte informaţii.

În cazul unei concentraţii de Ilomedin 20 de 2 µg/ml, viteza de perfuzare necesară, trebuie să fie determinată în conformitate cu sistemul descris mai jos pentru a administra doze în intervalul de 0,5 până la 2,0 ng/kg şi min.

Doze (ng/kgc/min) Greutatea corporală (kg) 0,5 1,0 1,5 2,0 Rata de perfuzare (ml/oră) 40 0,6 1,2 1,80 2,4 50 0,75 1,5 2,25 3,0 60 0,90 1,8 2,70 3,6 70 1,05 2,1 3,15 4,2 80 1,20 2,4 3,60 4,8 90 1,35 2,7 4,05 5,4 100 1,50 3,0 4,50 6,0 110 1,65 3,3 4,95 6,6

Dacă aveţi insuficienţă renală care necesită dializă sau ciroză hepatică, excreţia iloprost este redusă, iar doza trebuie micşorată, de exemplu, la jumătate din doza recomandată. Discutaţi cu medicul dacă aveţi afecţiuni hepatice sau renale.

Pentru cât timp este administrat Ilomedin 20 Durata tratamentului este de până la 4 săptămâni. Un tratament mai scurt (de 3 – 5 zile) este adesea suficient în sindromul Raynaud, pentru obţinerea unei ameliorări de câteva săptămâni.

Nu se recomandă perfuzia continuă timp de câteva zile, deoarece poate duce la o diminuare a efectului şi la o creştere a agregării trombocitelor (agregare plachetară crescută) la terminarea tratamentului. Nu au fost raportate complicaţii clinice asociate acestor fenomene.

Dacă aveţi impresia că efectul Ilomedin 20 este prea puternic sau prea slab, discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul.

Dacă s-a utilizat mai mult Ilomedin 20 decât trebuie Ar putea fi anticipată o scădere a tensiunii arteriale (reacţie hipotensivă) precum şi dureri de cap, înroşirea trecătoare a feţei şi a gâtului, greaţă, vărsături şi diaree. Este posibil să apară o creştere a tensiunii arteriale, bătăi rapide sau lente ale inimii şi dureri ale membrelor sau dureri lombare.

Nu se cunoaşte un antidot specific.

În cazul unui supradozaj, se recomandă ca medicul să oprească perfuzia cu iloprost, să vă supravegheze şi să vă administreze un tratament simptomatic.

Efecte care apar atunci când tratamentul cu Ilomedin 20 este întrerupt

Dacă tratamentul cu Ilomedin 20 este întrerupt, medicul dumneavoastră va avea grijă ca modificările datorate acţiunii Ilomedin 20 asupra altor medicamente pe care le luaţi (de exemplu reduceri de doză), să revină la normal.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Ilomedin 20 trebuie administrat numai sub strictă supraveghere în spital sau în policlinici, dacă există condiţii adecvate.

Trebuie exclusă posibilitatea unei sarcini înainte de a începe tratamentul la femei.

Ilomedin 20 se administrează după diluare conform instrucţiunilor de la pct. 6.6, zilnic sub formă de perfuzie intravenoasă cu durata de 6 ore, într-o venă periferică sau printr-un cateter într-o venă centrală. Doza este ajustată în funcţie de tolerabilitatea individuală, fiind cuprinsă între 0,5 – 2 nanograme iloprost/kgc/minut.

Soluţia perfuzabilă trebuie să fie proaspăt preparată în fiecare zi pentru a asigura sterilitatea. Conţinutul fiolei şi diluantul trebuie amestecate bine.

La începutul perfuziei şi după fiecare creştere a dozei trebuie măsurate tensiunea arterială şi frecvenţa cardiacă.

În timpul primelor 2-3 zile de tratament se stabileşte doza minimă tolerată pentru fiecare pacient. Astfel, tratamentul trebuie început cu o viteză de perfuzare de 0,5 nanograme/kgc/minut, timp de 30 minute. Apoi doza trebuie crescută la intervale de aproximativ 30 de minute, cu câte 0,5 nanograme/kgc/minut până la maximum 2,0 nanograme/kgc/minut. Viteza exactă de perfuzare trebuie calculată în funcţie de greutatea corporală, în intervalul de 0,5-2,0 nanograme/kgc/min (vezi tabelele de mai jos pentru administrarea cu ajutorul unei pompe pentru perfuzie sau injectomat).

În funcţie de reacţiile adverse care apar, cum ar fi cefaleea, greaţa sau scăderea nedorită a tensiunii arteriale, viteza de perfuzare trebuie micşorată până la stabilirea dozei optime. Dacă reacţiile adverse sunt severe perfuzia trebuie întreruptă. Apoi tratamentul trebuie continuat – în general, timp de 4 săptămâni cu doza optimă stabilită în primele 2-3 zile.

În funcţie de tehnica de perfuzie, există două diluţii diferite ale substanţei. Una dintre aceste două diluţii este de 10 ori mai puţin concentrată decât cealaltă (0,2 µg/ml, respectiv 2 µg/ml) şi poate fi administrată numai cu o pompă de perfuzie (de exemplu Infuzomat). Soluţia cu concentraţie mai mare se administrează cu un injectomat (de exemplu Perfusor); pentru instrucţiunile de administrare, vezi pct. 6.6.

Viteza de perfuzare (ml/oră) pentru diferite doze administrate cu pompa de perfuzie. În general, soluţia preparată este perfuzată intravenos printr-o pompă pentru perfuzie (de exemplu Infuzomat). Pentru instrucţiunile de diluţie în cazul administrării cu ajutorul unei pompe de perfuzie, vezi pct. 6.6. Pentru soluţia de Ilomedin 20 astfel obţinută, cu concentraţia de 0,2 µg/ml, viteza de perfuzare între 0,5 – 2,0 nanograme/kgc/minut, trebuie stabilită în acord cu tabelul de mai jos.

Tabelul următor poate fi utilizat pentru calcularea vitezei de perfuzare corespunzătoare greutăţii pacientului şi dozei care trebuie administrată. Vă rugăm să încadraţi corect greutatea corporală reală a pacientului într-unul din intervalele de mai jos şi apoi să stabiliţi viteza de perfuzare corespunzătoare dozei ţintă în ng/kgc/min.

Doza (nanograme/kgc şi minut)
0,51,01,52,0
Viteza de perfuzare (ml/oră)
6,01218,024
7,51522,530
9,01827,036
10,52131,542
12,02436,048
13,52740,554
15,03045,060
16,53349,566
Doza (nanograme/kgc/minut)
0,51,01,52,0
Viteza de perfuzare (ml/oră)
0,601,21,802,4
0,751,52,253,0
0,901,82,703,6
1,052,13,154,2
1,202,43,604,8
1,352,74,055,4
1,503,04,506,0
1,653,34,956,6

Viteza de perfuzare (ml/oră) pentru doze diferite pentru administrare cu injectomat Poate fi utilizat un injectomat de 50 de ml (de exemplu Perfuzor). Pentru instrucţiunile de diluţie pentru administrare cu ajutorul unui injectomat, vezi pct. 6.6.

Pentru soluţia de Ilomedin 20 cu concentraţia de 2 µg/ml, viteza de perfuzare pentru doze cuprinse în intervalul 0,5 – 2,0 nanograme/kgc/minut trebuie stabilită în acord cu tabelul de mai jos.

Tabelul următor poate fi utilizat pentru calcularea vitezei de perfuzare corespunzătoare greutăţii corporale a pacientului şi dozei care trebuie administrată. Vă rugăm să încadraţi corect greutatea corporală reală a pacientului într-unul din intervalele de mai jos şi apoi să stabiliţi viteza de perfuzare corespunzătoare.

Durata tratamentului este de până la 4 săptămâni. Un tratament mai scurt (3 – 5 zile) este adesea suficient în sindromul Raynaud, pentru obţinerea unei ameliorări de câteva săptămâni.

Nu se recomandă perfuzia continuă timp de câteva zile, datorită dezvoltării posibile a tahifilaxiei la nivelul trombocitelor şi a posibilei reveniri a stării de hiperagregabilitate plachetară la terminarea tratamentului, deşi nu au fost raportate complicaţii clinice asociate acestor fenomene.

Copii şi adolescenţi Nu sunt date disponibile cu privire la utilizarea Ilomedin 20 la acest grup de vârstă.

Pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică Trebuie avut în vedere că eliminarea iloprost este scăzută la pacienţii cu insuficienţă renală care necesită dializă şi la pacienţii cu ciroză hepatică. La aceşti pacienţi este necesară reducerea dozei (de exemplu, la jumătate faţă de doza recomandată).

Text oficial · Prospect · pct. 3RCP · pct. 4.2

Vă rugăm să discutaţi cu medicul dumneavoastră dacă vreuna dintre următoarele situaţii vi se potriveşte:

  • dacă sunteţi hipersensibil (alergic) la iloprost sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6);
  • dacă aveţi afecţiuni cu risc de sângerare – de exemplu: ulcer gastric/duodenal activ, traumatisme, sângerări la nivelul creierului;
  • dacă vi se suspectează o acumulare de lichid în plămâni, cu dificultăţi de respiraţie;
  • dacă aveţi o afecţiune cardiacă, de exemplu:
  • infarct miocardic în ultimele 6 luni;
  • tulburări severe ale ritmului cardiac;
  • un aport insuficient de sânge către muşchiul inimii (boală coronariană severă sau angină instabilă) – simptomele pot fi dureri în capul pieptului;
  • dacă aveţi o inimă slăbită (insuficienţă cardiacă congestivă acută sau cronică (NYHA II – IV)).

Ilomedin 20 nu se utilizează la femeile gravide Dacă sunteţi gravidă sau credeţi că aţi putea fi gravidă, spuneţi imediat medicului dumneavoastră. Ilomedin 20 nu trebuie administrat dacă sunteţi gravidă. Dacă este posibil să rămâneţi gravidă, utilizaţi metode contraceptive eficiente pe durata tratamentului.

Ilomedin 20 nu se utilizează la femeile care alăptează Întrerupeţi alăptarea când începeţi tratamentul cu Ilomedin 20. Ilomedin 20 nu trebuie administrat la femeile care alăptează, deoarece nu se cunoaşte dacă medicamentul trece în laptele uman.

  • Sarcină
  • Alăptare
  • Condiţii în care efectele Ilomedin 20 asupra trombocitelor ar putea creşte riscul de hemoragie (de exemplu, ulcer gastro-duodenal activ, traumatisme, hemoragie intracraniană)
  • Afecţiuni coronariene severe sau angină pectorală instabilă
  • Infarct miocardic în ultimele 6 luni
  • Insuficienţă cardiacă congestivă cronică sau acută (NYHA II-IV)
  • Aritmii severe
  • Suspiciune de edem pulmonar
  • Hipersensibilitate la iloprost sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la punctul 6.1.
Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.3

Atenționări & precauții

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.4

Trebuie să luaţi măsuri de precauţie speciale dacă vreuna dintre următoarele situaţii vi se potriveşte:

  • dacă necesitaţi amputare de urgenţă; intervenţia chirurgicală nu trebuie amânată la pacienţii care necesită amputare urgentă (de exemplu, în gangrena infectată);
  • dacă fumaţi; vi se recomandă ferm să renunţaţi la fumat;
  • dacă aveţi probleme cu ficatul sau probleme foarte severe cu rinichii, adresaţi-vă medicului dumneavoastră; este posibil să vi se administreze o doză mai mică de Ilomedin 20;
  • dacă aveţi tensiunea arterială mică, trebuie luate precauţii pentru a evita scăderea suplimentară a tensiunii arteriale (hipotensiune arterială) şi dacă aveţi o afecţiune cardiacă semnificativă veţi fi supravegheat cu atenţie;
  • dacă la sfârşitul administrării Ilomedin 20 vă ridicaţi în picioare din poziţia culcat, este posibil să apară o scădere a tensiunii arteriale; acest lucru vă poate face să vă simţiţi ameţit pentru o scurtă perioadă de timp, până la normalizarea tensiunii arteriale (hipotensiune ortostatică); ridicaţi-vă lent, când vă daţi jos din pat; astfel, veţi ajuta organismul să se obişnuiască cu modificarea de poziţie şi de tensiune arterială;
  • dacă aţi avut un accident vascular cerebral în ultimele 3 luni, sau orice altă întrerupere a aportului de sânge la creier (de exemplu atac ischemic tranzitor), vezi de asemenea „Nu utilizaţi Ilomedin 20”, risc de sângerare.

Dacă Ilomedin 20 nediluat pătrunde în afara venei (paravascular), acest lucru poate să determine reacţii la locul de injectare.

Dacă Ilomedin 20 vine în contact cu pielea Evitaţi contactul soluţiei de Ilomedin 20 cu pielea sau cu ochii; nu înghiţiţi Ilomedin 20. În contact cu pielea, iloprost poate provoca o înroşire de lungă durată, dar nedureroasă a acesteia (eritem). În acest caz, spălaţi imediat pielea sau ochii cu apă sau cu ser fiziologic.

Nu trebuie amânată intervenţia chirurgicală la pacienţii care necesită de urgenţă amputare (de exemplu gangrenă infectată).

Pacienţii trebuie sfătuiţi insistent să renunţe la fumat.

Excreţia iloprost este redusă la pacienţii cu disfuncţie hepatică şi la cei cu insuficienţă renală care necesită dializă (vezi pct. 4.2 şi 5.2).

Trebuie luate măsuri de precauţie la pacienţii cu valori mici ale tensiunii arteriale, pentru evitarea unei scăderi suplimentare a tensiunii arteriale, iar pacienţii cu afecţiuni cardiace semnificative trebuie atent monitorizaţi.

Trebuie avută în vedere posibilitatea apariţiei hipotensiunii arteriale ortostatice la pacienţii care trec din clinostatism în ortostatism după terminarea administrării.

La pacienţii cu evenimente cerebrovasculare (de exemplu, atac ischemic tranzitor, accident vascular cerebral în ultimele 3 luni) este necesară o evaluare atentă a raportului risc – beneficiu (vezi şi pct. 4.3).

În prezent sunt disponibile numai raportări sporadice referitoare la administrarea la copii şi adolescenţi. Administrarea paravasculară a Ilomedin 20 nediluat poate determina modificări locale la locul de injectare.

Trebuie evitate ingestia orală şi contactul cu mucoasele. În contact cu tegumentele, iloprost poate determina eritem de lungă durată, dar nedureros. De aceea, trebuie luate precauţii corespunzătoare pentru a evita contactul iloprost cu tegumentele. În eventualitatea unui contact, suprafaţa afectată trebuie spălată imediat cu multă apă sau ser fiziologic.

Ilomedin 20 conține etanol și sodiu

Un mililitru din acest medicament conţine 1,62 mg alcool (etanol 96%) și este echivalentul a 0,04 ml bere sau 0,02 ml vin.

Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic „nu conţine sodiu”.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.4

Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre medicamentele eliberate fără prescripţie medicală. Ilomedin 20 şi anumite medicamente îşi pot influenţa reciproc modul cum acţionează asupra organismului. Menţionaţi în special oricare dintre acestea:

  • medicamente utilizate pentru tratamentul hipertensiunii arteriale sau a bolilor de inimă. Tensiunea arterială poate să scadă şi mai mult. Informaţi-l pe medicul dumneavoastră dacă luaţi oricare dintre aceste medicamente. Acesta vă poate modifica doza de Ilomedin 20.
  • medicamente care „subţiază” sângele sau inhibă formarea de cheaguri de sânge (acestea includ acidul acetilsalicilic [AAS – un compus găsit în multe medicamente, care scade febra şi ameliorează durerea], ca şi alte medicamente). Riscul de sângerare poate fi crescut. Dacă apar sângerări, tratamentul cu Ilomedin 20 trebuie întrerupt.
  • medicamente utilizate pentru tratamentul inflamaţiei, cum sunt steroizii (corticosteroizii). Este posibil ca efectul iloprost de dilatare a vaselor de sânge să fie redus de către acestea.

Medicul sau farmacistul dumneavoastră deţin mai multe informaţii referitoare la medicamentele care trebuie utilizate cu atenţie sau evitate pe parcursul tratamentului cu Ilomedin 20, aşa încât, trebuie să-i spuneţi dacă luaţi alte medicamente.

Medicamentele la care nu au fost evidenţiate până în prezent interacţiuni sunt: digoxina şi activatorul tisular al plasminogenului (t-PA). Studiile in vitro nu au evidenţiat un potenţial inhibitor relevant al iloprost asupra activităţii enzimelor hepatice care metabolizează numeroase alte medicamente (enzimele citocromului P450).

Iloprost poate creşte efectul antihipertensiv al beta-blocantelor adrenergice, al blocantelor canalelor de calciu, al vasodilatatoarelor şi al inhibitorilor enzimei de conversie ai angiotensinei. Dacă apare hipotensiune arterială semnificativă, aceasta poate fi corectată prin reducerea dozei de iloprost.

Deoarece iloprost inhibă funcţia plachetară, utilizarea sa cu anticoagulante (cum sunt: heparină, anticoagulante cumarinice) sau cu alţi inhibitori ai agregării plachetare (cum sunt: acidul acetilsalicilic, antiinflamatoarele nesteroidiene, inhibitorii de fosfodiesterază şi nitriţii vasodilatatori, de exemplu molsidomină) poate creşte riscul de sângerare. Dacă aceasta apare, administrarea iloprost trebuie întreruptă.

Tratamentul oral anterior cu acid acetilsalicilic în doze de până la 300 mg pe zi, timp de 8 zile, nu a avut niciun impact asupra farmacocineticii iloprostului. Într-un studiu la animale, s-a demonstrat că iloprost poate determina o reducere a concentraţiei plasmatice de t-PA (tissue plasminogen activator – activatorul tisular de plasminogen) la starea de echilibru. Rezultatele studiilor la om demonstrează faptul că perfuziile cu iloprost nu influenţează farmacocinetica dozelor orale multiple de digoxină şi nu au niciun impact asupra farmacocineticii t-PA administrat concomitent.

În experimentele la animale, efectul vasodilatator al iloprostului a fost scăzut dacă animalelor li s-au administrat anterior glucocorticoizi, în timp ce efectul inhibitor asupra agregării plachetare nu s-a modificat. La om, semnificaţia acestor date este necunoscută.

Deşi nu au fost efectuate studii clinice, studiile in vitro care au evaluat potenţialul inhibitor al iloprost asupra activităţii enzimelor citocromului P450 au demonstrat că nu este de aşteptat o inhibare relevantă a metabolizării medicamentelor prin intermediul acestor enzime.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.5

Sarcină, alăptare & fertilitate

Prospect · pct. 2 RCP · pct. 4.6

Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament. Nu trebuie să vi se administreze Ilomedin 20 dacă sunteți gravidă, ați putea fi gravidă, intenționați să rămâneți gravidă. Dacă sunteți în perioada fertilă și luați tratament cu Ilomedin 20, trebuie să folosiți mijloace de contraceptive eficiente pe durata acestui tratament.

Ilomedin 20 nu se utilizează la femeile care alăptează Întrerupeţi alăptarea când începeţi tratamentul cu Ilomedin 20. Ilomedin 20 nu trebuie administrat la femeile care alăptează, deoarece nu se cunoaşte dacă medicamentul trece în laptele uman.

Adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament.

Ilomedin 20 nu trebuie administrat femeilor gravide sau celor care alăptează (vezi pct. 4.3).

Sarcină Nu sunt date adecvate referitoare la administrarea iloprost la femeile gravide. Studiile preclinice au furnizat dovezi de toxicitate fetală la şobolan, dar nu şi la iepure şi maimuţă (vezi pct. 5.3).

Deoarece nu se cunoaşte riscul potenţial al administrării iloprost în timpul sarcinii, femeile aflate în perioada fertilă trebuie să utilizeze metode contraceptive eficace pe durata tratamentului.

Alăptare Nu se cunoaşte dacă iloprost este secretat în laptele uman. Deoarece s-a observat că la şobolani cantităţi foarte mici de iloprost se secretă în lapte, acesta nu trebuie administrat femeilor care alăptează.

Text oficial · Prospect · pct. 2RCP · pct. 4.6

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Cele mai frecvente reacţii adverse observate la pacienţii trataţi cu iloprost (pot afecta mai mult de 1 din 10 pacienţi) sunt dureri de cap, înroşirea trecătoare a feţei, hiperhidroză (transpiraţie) şi simptome gastrointestinale precum greaţa şi voma. Acestea sunt de aşteptat să apară mai frecvent la începutul tratamentului, în perioada de creştere treptată a dozei, pentru stabilirea dozei optime cu efect terapeutic pentru fiecare pacient. Cu toate acestea, în general, toate aceste reacţii adverse se remit rapid la scăderea dozei.

Cele mai serioase reacţii adverse observate la pacienţii trataţi cu iloprost, letale sau care au pus viaţa în pericol, sunt:

  • accident vascular cerebral;
  • infarct miocardic;
  • embolie pulmonară (dificultăţi de respiraţie sau dureri în piept cauzate de un cheag de sânge în plămâni);
  • insuficienţă cardiacă;
  • convulsii;
  • hipotensiune (scădere anormală a tensiunii arteriale);
  • tahicardie (creşterea frecvenţei cardiace);
  • astm bronşic;
  • angină pectorală (dureri în piept sau presiune cauzată de debitul sanguin insuficient către inimă);
  • dispnee (dificultate în respiraţie);
  • edem pulmonar (dificultate în respiraţie sau tuse cu eliminare de sânge cauzată de acumulare de lichid în plămâni).

Alte reacţii adverse sunt reacţii locale la locul injectării. De exemplu, la locul perfuzării pot să apară înroşirea pielii şi durere sau o vasodilataţie cutanată care poate duce la eritem cu aspect dungat.

Următoarele reacții adverse au fost raportate la administrarea iloprost:

Rezumatul profilului de siguranţă

Profilul general de siguranţă al Ilomedin se bazează pe datele din studiile efectuate după punerea pe piaţă şi datele centralizate din studiile clinice. Datele de incidenţă brute s-au bazat pe datele cumulate de la 3.325 pacienţi care au primit iloprost fie în cadrul studiilor clinice controlate sau necontrolate sau datele din raportări de la utilizatori incluşi în programele speciale de utilizare a produsului, din datele de la pacienţii vârstnici, în general, şi datele de la pacienţi cu morbidităţi multiple şi cu boală ocluzivă arterială periferică (BOAP), în stadii avansate III şi IV, precum şi datele de la pacienţii cu trombangeită obliterantă (TAO), pentru detalii a se vedea tabelul 1.

Reacţiile adverse observate cel mai frecvent (10%) la pacienţii la care s-a administrat iloprost în studiile clinice sunt cefalee, ameţeală, stare de vomă şi hiperhidroză.

Cel mai probabil apar în perioada de început a tratamentului când se stabileşte doza optimă tolerată pentru fiecare pacient în parte. Totuşi, toate aceste reacţii adverse dispar de obicei rapid după reducerea dozei.

În general, cele mai grave reacţii adverse la pacienţii trataţi cu iloprost sunt accidentul vascular cerebral, infarctul miocardic, embolismul pulmonar, insuficienţa cardiacă, convulsii, hipotensiune, tahicardie, astm, angina pectorală, dispnee şi edem pulmonar.

O altă categorie de reacţii adverse este reprezentată de reacţiile locale la locul injectării. De exemplu, la locul perfuziei pot să apară roşeaţă, durere sau o vasodilataţie cutanată care poate da naştere unui eritem dungat în zona de deasupra venei perfuzate.

  • au fost raportate cazuri care ameninţă viaţa şi/sau fatale

Iloprost poate determina crize de angină pectorală, în special la pacienţii cu boală coronariană.

Riscul de sângerare este crescut la pacienţii cărora li se administrează concomitent inhibitori ai agregării plachetare, heparină sau anticoagulante cumarinice.

Raportarea reacţiilor adverse Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a rapotului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro

Text oficial · Prospect · pct. 4RCP · pct. 4.8

Compoziție & excipienți

Prospect · pct. 6 RCP · pct. 2 + 6.1

Ce conţine Ilomedin 20

  • Substanţa activă este iloprost. Un mililitru concentrat pentru soluţie perfuzabilă conţine iloprost 20 µg (sub formă de iloprost trometamol 27 µg). O fiolă de 1 ml conţine iloprost 20 µg (sub formă de iloprost trometamol 27 µg. O fiolă de 2,5 ml conţine iloprost 50 µg (sub formă de iloprost trometamol 67,5 µg.
  • Celelalte componente sunt: trometamol, alcool etilic 96%, clorură de sodiu, acid clorhidric 1N, apă pentru preparate injectabile.

Cum arată Ilomedin 20 şi conţinutul ambalajului

Soluție limpede, fără particule vizibile.

Cutie cu 5 fiole din sticlă incoloră, cu punct de rupere, a câte 1 ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă Cutie cu 5 fiole din sticlă incoloră, cu punct de rupere, a câte 2,5 ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi fabricantul

Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă Bayer AG Kaiser-Wilhelm-Allee 1, 51373 Leverkusen, Germania

Fabricantul

BERLIMED SA Poligono Industrial Santa Rosa S/N 28806 Alcala de Henares, Madrid, Spania

Acest prospect a fost aprobat în octombrie 2022.

1 ml soluţie apoasă conţine 27 µg iloprost trometamol (echivalent la 20 µg iloprost). 2,5 ml soluţie apoasă conţine 67,5 µg iloprost trometamol (echivalent la 50 µg iloprost). Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Trometamol Alcool etilic 96% (v/v) Clorura de sodiu Acid clorhidric 1N Apă pentru preparate injectabile.

27 µg iloprost trometamol (echivalent la 20 µg iloprost) · substanță activă
Trometamol · excipient
Alcool etilic 96% (v/v) · excipient
Clorura de sodiu · excipient
Acid clorhidric 1N · excipient
Apă pentru preparate injectabile · excipient
Text oficial · Prospect · pct. 6RCP · pct. 2 + 6.1

Păstrare & valabilitate

Prospect · pct. 5 RCP · pct. 6.3 + 6.4

Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.

Acest medicament un necesită condiţii speciale de păstrare.

Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe ambalaj după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

4 ani

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstare.

Text oficial · Prospect · pct. 5RCP · pct. 6.3 + 6.4

Ambalaje

Cutie x 5 fiole sticla incolora x 1 ml conc. pt. sol. perf. · 1325/2008/01
1 ml
Cutie x 5 fiole sticla incolora x 2,5 ml conc. pt. sol. perf. · 1325/2008/02
2,5 ml

Documente oficiale