Ibuvalen Duo 200 mg/12,8 mg

Doze

Ibuvalen Duo trebuie utilizat în doza minimă eficace şi pentru cea mai scurtă perioadă de timp necesară controlării simptomelor. Durata tratamentului trebuie limitată la 3 zile, iar dacă nu se obţine ameliorarea eficientă a durerii, pacienţii/persoanele care îi îngrijesc trebuie sfătuiţi să se adreseze unui medic.

Doze recomandate: Adulţi Doza recomandată este 1–2 comprimate filmate la fiecare 4–6 ore. A nu se administra mai mult de 6 comprimate filmate în 24 ore.

Adolescenţi şi copii cu vârsta între 12 şi 18 ani Doza recomandată este 1–2 comprimate filmate la fiecare 6 ore. A nu se administra mai mult de 6 comprimate filmate în 24 ore.

Copii cu vârsta mai mică de 12 ani Ibuvalen Duo nu trebuie utilizat la copii cu vârsta sub 12 ani, din cauza riscului de toxicitate la opioide, ca urmare a metabolizării variabile şi imprevizibile a codeinei la morfină (vezi pct. 4.3 şi 4.4).

Vârstnici Nu sunt necesare modificări ale dozei la pacienţii vârstnici, cu excepţia cazului în care sunt prezente insuficienţa hepatică sau renală. În astfel de cazuri, doza trebuie stabilită individual.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin administrarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile gastro-intestinale şi cardiovasculare prezentate mai jos).

Persoanele vârstnice prezintă o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse la AINS, în special a hemoragiei şi perforaţiei gastro-intestinale, care pot fi letale (vezi pct. 4.2).

Ibuprofen Duo trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu tensiune intracraniană crescută sau cu leziuni cerebrale.

IBUPROFEN

Efecte respiratorii: Bronhospasmul se poate accentua la pacienţii care au sau care au avut în antecedente astm bronşic sau o afecţiune alergică.

Alte AINS: Utilizarea acestui medicament concomitent cu AINS, inclusiv cu inhibitori selectivi de 2-ciclooxigenază şi acid acetilsalicilic, trebuie evitată (vezi pct. 4.5).

Lupusul eritematos systemic (LES), boala mixtă a ţesutului conjunctiv: Se recomandă precauție în administrare în LES și în boala mixtă a țesutului conjunctiv, din cauza riscului crescut de meningită aseptică (vezi pct. 4.8).

Efecte renale: Insuficienţa renală, deoarece funcţia renală se poate deteriora (vezi pct. 4.3 şi 4.8).

Efecte hepatice: Disfuncţie hepatică (vezi pct. 4.3 şi 4.8).

Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare: La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la moderată sunt necesare monitorizare şi consiliere adecvate deoarece au fost raportate retenţie de lichide şi edeme asociate cu tratamentul cu AINS.

Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează faptul că utilizarea ibuprofenului, în special la doze mari (2400 mg pe zi) şi în tratament de lungă durată poate fi asociată cu un risc uşor crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral). În general, studiile epidemiologice nu sugerează că administrarea de doze mici de ibuprofen (de exemplu ≤ 1200 mg pe zi) se asociază cu un risc crescut de infarct miocardic.

Dozele mari de ibuprofen trebuie evitate la pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare [de exemplu, hipertensiune necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă (clasa NYHA II-III), boală cardiacă ischemică confirmată, boală arterială periferică şi afecţiuni cerebrovasculare].

La pacienţii care prezintă factori de risc pentru apariţia unor evenimente cardiovasculare (ca de exemplu hipertensiune, hiperlipidemie, diabet zaharat şi fumat) dozele mari de ibuprofen trebuie administrate numai după o evaluare atentă. Afectarea fertilităţii la femei: Există date limitate care susţin faptul că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/sinteza de prostaglandine pot determina afectarea fertilităţii printr–un efect direct asupra ovulaţiei. Aceasta este reversibilă după oprirea tratamentului.

Efecte gastro-intestinale: AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu antecedente de boli gastro-intestinale (colită ulcerativă sau boală Crohn), deoarece această stare se poate agrava (vezi pct. 4.8).

În cazul administrării tuturor antiinflamatoarelor nesteriodiene (AINS) s-au raportat hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastro-intestinală care pot fi letale, stări apărute oricând în timpul tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare.

Riscul de sângerare, ulceraţie sau perforaţie gastrointestinală este mai mare cu creşterea dozelor de AINS, la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special dacă a fost complicat cu hemoragie sau perforaţie (vezi pct 4.3), precum şi la vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă. La aceşti pacienţi, cât şi la pacienţii care necesită concomitent acid acetilsalicilic în doze mici, sau alte medicamente care pot creşte riscul de afectare gastro-intestinală, trebuie luată în considerare terapia

asociată cu medicamente protectoare (de exemplu misoprostol sau inhibitori de pompă de protoni) (vezi pct. 4.5).

Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală (GI), mai ales vârstnicii, trebuie să raporteze orice simptome abdominale neobişnuite (în special hemoragie GI), mai ales în fazele iniţiale ale tratamentului.

Se recomandă precauţie la pacienţii care utilizează concomitent tratament cu medicamente care pot creşte riscul de ulcerare sau sângerare, cum sunt corticosteroizi cu administrare orală, anticoagulante cum este warfarina, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sau antiagregante plachetare cum este acidul acetilsalicilic (vezi pct 4.5).

Tratamentul cu ibuprofen trebuie întrerupt în cazul în care pacientul prezintă hemoragie sau ulceraţie gastro-intestinală.

Efecte dermatologice: Reacţii cutanate grave, unele dintre ele letale, incluzând dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică, au fost raportate foarte rar în asociere cu utilizarea de AINS (vezi pct. 4.8). Pacienţii prezintă cel mai mare risc pentru aceste reacţii la începutul tratamentului, debutul reacţiei survenind în majoritatea cazurilor în timpul primei luni de tratament. Administrarea ibuprofenului trebuie întreruptă la prima apariţie a erupţiei cutanate, a leziunilor mucoasei sau a oricărui alt semn de hipersensibilitate.

CODEINĂ

Codeina este un analgezic narcotic. Codeina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu hipotensiune arterială, hipotiroidism, insuficienţă corticosuprarenaliană, şoc, tulburări intestinale obstructive, afecţiuni abdominale acute (de exemplu ulcer peptic), intervenţii chirurgicale gastro-intestinale recente, calculi biliari, miastenia gravis, antecedente de ulcer gastro-duodenal sau convulsii şi, de asemenea, în cazul pacienţilor cu antecedente de abuz de droguri.

Vârstnicii pot metaboliza sau elimina analgezicele opioide mai lent decat adulţii mai tineri. Codeina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii vârstnici şi la cei slăbiţi deoarece aceştia pot fi mai sensibili la efectele deprimante respiratorii.

Utilizarea periodică prelungită de codeină, cu excepţia celei sub supraveghere medicală, poate duce la dependenţă fizică şi psihică şi poate determina simptome de întrerupere a tratamentului, cum ar fi nelinişte si iritabilitate.

Dacă sunteţi gravidă sau vă sunt prescrise medicamente de către medicul dumneavoastră, solicitaţi sfatul acestuia înainte de a lua acest medicament. Este recomandată precauţie în administrarea acestui produs la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă sau insuficienţă renală severă.

Metabolismul CYP2D6 Codeina este metabolizată la morfină, metabolitul său activ, de către enzima hepatică CYP2D6.

Dacă pacientul prezintă un deficit enzimatic sau lipsa completă a enzimei, nu se va obţine un efect analgezic adecvat. Estimările indică faptul că până la 7% din populaţia caucaziană poate avea acest deficit.

Dacă însă pacientul este un metabolizator rapid sau ultra-rapid, există un risc crescut de apariţie a reacţiilor adverse ale toxicităţii la opioide, chiar şi pentru dozele prescrise uzual. Aceşti pacienţi metabolizează rapid codeina la morfină, ceea ce determină concentraţii plasmatice de morfină mai mari decât cele preconizate.

Simptomele generale ale toxicităţii la opioide includ confuzie, somnolenţă, respiraţie superficială, mioză, greaţă, vărsături, constipaţie şi lipsa poftei de mâncare. În cazuri severe, acestea pot include

simptome ale deprimării circulatorii şi respiratorii, care pot pune viaţa în pericol şi, foarte rar, pot fi letale.

Estimările prevalenţei metabolizatorilor ultra-rapizi în diferitele populaţii sunt rezumate mai jos:

Populaţia Prevalenţa, % Afro-etiopiană 29 % Afro-americană 3,4 % până la 6,5 % Asiatică 1,2 % până la 2 % Caucaziană 3,6 % până la 6,5 % Greacă 6,0 % Ungară 1,9 % Nord-europeană 1 % până la 2 %

Utilizare post-chirurgicală la copii Au existat raportări în publicaţii despre faptul că administrarea post-chirurgicală a codeinei la copii, după tonsilectomie şi/sau adenoidectomie efectuate pentru tratamentul sindromului de apnee obstructivă în somn, a provocat evenimente adverse rare, dar care au pus viaţa în pericol, inclusiv deces (vezi şi pct. 4.3).

Toţi copiii au fost trataţi cu doze de codeină aflate în intervalul de doze adecvat; cu toate acestea, s-a evidenţiat că aceşti copii erau, fie metabolizatori ultra-rapizi, fie metabolizatori rapizi, în ceea ce priveşte capacitatea lor de a metaboliza codeina la morfină.

Copii cu funcţia respiratorie compromisă Utilizarea codeinei nu este recomandată la copii care pot avea funcţia respiratorie compromisă, ca în cazul tulburărilor neuromusculare, afecţiunilor cardiace sau respiratorii severe, infecţiilor tractului respirator superior sau pulmonare, politraumatismelor sau procedurilor chirurgicale ample. Aceşti factori pot agrava simptomele toxicităţii la morfină.

Reacţiile adverse prezentate mai jos se referă la cele experimentate în urma administrării ibuprofen şi codeină la doze OTC (maxim 1200 mg ibuprofen pe zi) şi utilizare pe termen scurt. În tratamentul unor afecţiuni cronice, în tratament pe termen lung, pot apărea evenimente adverse suplimentare. Evenimentele adverse care au fost asociate cu ibuprofen şi codeină sunt prezentate mai jos, clasificate pe aparate şi sisteme, şi în funcţie de frecvenţă. Frecvenţele sunt definite astfel:

• foarte rare (<1/10, 000)
• cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii. Efectele adverse sunt mai puţin frecvente atunci când doza zilnică maximă recomandată nu este depăşită.

IBUPROFEN Evenimentele adverse observate cel mai frecvent sunt de natură gastrointestinală. Evenimentele adverse sunt în majoritate dependente de doză, în special riscul de apariţie a hemoragiilor gastro-intestinale, care este dependent de doză şi de durata tratamentului. Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg zilnic) şi în tratament de lungă durată, se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).

Reacţii adverse datorate ibuprofenului:

Afecţiuni cutanate şi ale Foarte rare Forme severe de reacţii cutanate precum ţesutului subcutanat reacţii buloase incluzând sindromul Stevens-Johnson, necroliza epidermică toxică şi eritemul polimorf pot apărea. Tulburări renale şi ale căilor Foarte rare Insuficienţă renală acută, necroză urinare papilară mai ales la tratament îndelungat, asociată cu un nivel seric crescut al concentraţiei de uree şi edem. Investigaţii Foarte rare Nivel scăzut de hemoglobină Reacţii de hipersensibilitate au fost raportate după tratamentul cu ibuprofen. Acestea pot fi reprezentate de (a) reacţii alergice nespecifice şi anafilaxie, (b) reactivitatea tractului respirator cuprinzând astm bronşic, astm bronşic agravat, bronhospasm sau dispnee, sau (c) diverse reacţii cutanate de exemplu, erupţii cutanate de diferite tipuri, prurit, urticarie, purpură, angioedem şi, în cazuri extrem de rare, dermatoze exfoliative şi buloase (inclusiv necroliză epidermică toxică, sindrom Stevens-Johnson şi eritem polimorf). Mecanismul patogenic al meningitei aseptice induse de medicament nu este pe deplin înţeles. Cu toate acestea, datele disponibile privind meningita aseptică determinată de AINS sugerează o reacţie de hipersensibilitate (din cauza unei relaţii temporale cu administrarea medicamentului, precum şi dispariţia simptomelor după întreruperea tratamentului). De notat, la pacienţii cu tulburări autoimune existente (cum ar fi lupusul eritematos sistemic, boala mixtă de ţesut conjunctiv) în timpul tratamentului cu ibuprofen au fost observate cazuri izolate de simptome de meningită aseptică, cum ar fi torticolis, dureri de cap, greaţă, vărsături, febră sau dezorientare.

Reacţii adverse datorate codeinei:

Clasificare pe aparate, Frecvenţă Reacţie adversă sisteme şi organe Tulburări ale sistemului Cu frecvenţă necunoscută Hipersensibilitate, edem al feţei, erupţii imunitar cutanate, prurit. Tulburari psihice Cu frecvenţă necunoscută Depresie, halucinaţii, confuzie, dependenţă, modificări de dispoziţie, stare de nelinişte, coşmaruri Tulburări ale sistemului Cu frecvenţă necunoscută Ameţeală, somnolenţă, convulsii, nervos tensiune intracraniană crescută, cefaleee, diskinezie Tulburări oculare Cu frecvenţă necunoscută Vedere înceţoşată, vedere dublă. Tulburări acustice şi Cu frecvenţă necunoscută Vertij vestibulare Tulburari cardiace Cu frecvenţă necunoscută Bradicardie, palpitaţii Tulburari vasculare Cu frecvenţă necunoscută Hipotensiune ortostatică Tulburări respiratorii, Cu frecvenţă necunoscută Deprimare respiratorie, dispnee, toracice şi mediastinale suprimarea tusei. Tulburări gastro-intestinale Cu frecvenţă necunoscută Durere abdominală, greaţă, vărsături, constipaţie, uscăciunea gurii Tulburări hepato-biliare Cu frecvenţă necunoscută Colică biliară Tulburări cutanate şi ale Cu frecvenţă necunoscută Înroşirea feţei ţesutului subcutanat Tulburări renale şi ale căilor Cu frecvenţă necunoscută Colică ureterică, disurie (frecvenţă urinare crescută, scădere în cantitate). Tulburări metabolice şi de Cu frecvenţă necunoscută Scaderea apetitului nutriţie Tulburări musculo- Cu frecvenţă necunoscută Rigiditate musculară scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Tulburări generale şi la Cu frecvenţă necunoscută Hipotermie, hiperhidroză, iritabilitate, nivelul locului de oboseală, stare de rău administrare

• Nu sunt disponibile date clinice pentru a determina frecvenţa reacţiilor adverse, acestea fiind teoretice pentru clasa de medicamente.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro. Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro