Hydrocortisone Succinat Sodic Eipico 100 mg

Calea şi modul de administrare

Hydrocortisone poate fi administrat prin injectare intravenoasă (calea de administrare preferată pentru situaţiile de urgenţă), prin injectare intramusculară sau prin perfuzie intravenoasă.

Administrarea intravenoasă se recomandă pentru tratamentul urgenţelor; după depăşirea fazei critice se recomandă administrarea unui glucocorticoid cu durată mai lungă de acţiune sau trecerea la administrarea orală.

Dozajul variază în funcţie de gravitatea afecţiunii.Pentru a reduce la minimum reacţiile adverse, se vor utiliza dozele cele mai mici, pentru perioade cât mai scurte.

Doza uzuală

Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani şi cu greutate corporală ≥ 50 kg

Doza iniţială recomandată poate varia 100 mg şi 200 mg hidrocortizon (1-2 flacoane Hydrocortisone succinat sodic Eipico). Doza iniţială se administrează în 1-10 min; această doză se poate repeta la intervale de 2, 4 sau 6 ore, în functie de răspunsul terapeutic şi de starea clinică a pacientului.

Adolescenţi: 100 mg la interval de 6-8 ore, administrată prin injectare lentă sau perfuzie intravenoasă.

Copii cu vârsta cuprinsă între 3 şi 12 ani şi greutatea corporală < 50 kg La copii, doza poate ajunge la 5 mg/kg, in functie de severitatea bolii; se administrează in 1-10 min; doza la doza se poate repeta la 2, 4 sau 6 ore, în funcție de raspunsul pacientului la tratament și de stare clinică. Solventul conține alcool benzilic. Poate provoca reacţii toxice şi anafilactoide la sugari şi copii cu vârsta sub 3 ani.

Pacienţi vârstnici Pentru pacienţii vârstnici recomandările de dozaj sunt aceleaşi ca pentru adulţi.

Prescrierea glucocorticoizilor trebuie făcută cu atenţie, sub control medical, evitând tratamentul de lungă durată cu doze mari.

Glucocorticoizii administraţi timp îndelungat, în doze mari, deprimă axul hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian, cu fenomene de hipocorticism endogen şi dependenţă de tratamentul hormonal.

Întreruperea bruscă a administrării poate determina exacerbarea simptomelor bolii tratate, chiar fenomene de insuficienţă suprarenală. Pentru a evita apariţia insuficienţei corticosuprarenale este necesară indicarea cu discernământ a medicaţiei cortizonice şi evitarea tratamentului de lungă durată cu doze mari.

Pentru evitarea fenomenelor de hipocorticism endogen, întreruperea tratamentului cortizonic se va face prin scăderea treptată a dozelor. Pacienţii căriora li se administrează glucocorticoizi trebuie

avertizaţi asupra necesităţii creşterii dozei zilnice în situaţii de stres, de exemplu, în caz de intervenţii chirurgicale, traumatisme, infecţii etc.

Datorită efectului imunosupresiv, glucocorticoizii favorizează dezvoltarea infecţiilor – infecţiile bacteriene localizate se pot generaliza, tuberculoza poate fi reactivată, micozele locale pot deveni sistemice, virozele (în special herpesul ocular, zona zoster şi varicela) se pot exacerba, unele parazitoze se agravează. Semnele evolutive de infecţie pot fi mascate. Dacă apare o infecţie în timpul tratamentului cortizonic, este obligatorie instituirea tratamentului antiinfecţios specific. Pacienții fară antecedente de infecție cu virus varicelo-zosterian, cărora li se administrează tratament cortizonic și care sunt expuși la aceste infecții trebuie imunizați pasiv cu imunoglobuline specifice. Nu trebuie administrate vaccinuri cu germeni vii pacienților cărora li se administrează glucocorticoizi; răspunsul la alte tipuri de vaccinuri poate fi diminuat.

Glucocorticoizii pot fi utili în cazuri selecţionate de infecţii (acţionând prin creşterea capacităţii organismului de a face faţă situaţiei de criză şi/sau prin efectul antiinflamator). Pot beneficia de glucocorticoizi infecţiile grave însoţite de şoc, formele grave de tuberculoză, encefalitele virale acute.

Tratamentul cortizonic se efectuează obligatoriu sub protecţie cu chimioterapice antimicrobiene adecvate.

Administrarea hidrocortizonului în tuberculoză activă trebuie limitată formelor fulminante sau diseminate, în asociere cu tuberculostaticele adecvate. La pacienţii cu tuberculoză latentă sau hiperreactivitate tuberculinică se impune urmărirea atentă a pacientului pentru a nu se produce o reactivare a bolii.

Corticoterapia se va administra cu prudenţă în următoarele afecţiuni în care retenţia hidrosalină poate fi dăunătoare: insuficienţă cardiacă, hipertensiune arterială, epilepsie. În timpul tratamentului se recomandă regim hiposodat.

Doze mari şi tratamentul de lungă durată cu glucocorticoizi pot determina hipokaliemie.

Ulcerul gastroduodenal activ reprezintă o contraindicaţie relativă a corticoterapiei; dacă administrarea glucocorticoizilor este indispensabilă, se recomandă asocierea cu inhibitori ai secreţiei gastrice acide şi evitarea tratamentuluide lungă durată. În caz de ulcer în antecedente, administrarea glucocorticizilor necesită multă prudenţă şi supraveghere medicală atentă.

Glucocorticoizii favorizează dezvoltarea osteoporozei; femeile in perioada postmenopauză reprezintă grupă de risc.

Glucocorticoizii pot provoca fenomene de excitaţie centrală, chiar fenomene psihotice.Prescrierea la pacienţi cu antecedente psihotice este justificată numai în situaţii de excepţie, ţinând seama de posibilitatea decompensării afecţiunii psihice.

Glucocorticoizii au efect hiperglicemiant. Administrarea persoanele cu antecedente heredo-colaterale de diabet zaharat impune prudenţă. Când administrarea de glucocorticoizi este necesară la pacienţii cu diabet zaharat, tratamentului antidiabetic trebuie reevaluat, pentru menţinerea glicemiei sub control.

De asemenea, este necesară prudenţă la pacienţi cu glaucom, antecedente de tuberculoză, antecedente de miopatie cortizonică, insuficienţă hepatică sau ciroză, insuficienţă renală, intervenţii chirurgicale cu anastomoze intestinale recente, predispoziţie la tromboflebite, rectocolită ulcero-hemoragică (risc de perforaţie), diverticulită, miastenia gravis, hipotiroidie.

La copii, glucocorticoizii inhibă maturarea osoasă şi pot întârzia creşterea. Acest efect poate fi micşorat prin evitarea tratamentului îndelungat, cu doze mari.

Solventul conţine alcool benzilic si administrarea sa poate fi asociată cu manifestări toxice in cazul copiilor născuţi prematur (sindromul “gasping”).

La vârstnici, reacţiile adverse comune pot avea consecinţe importante: osteoporoză, hipertensiune arterială, hipokaliemie, diabet zaharat, susceptibilitatea la infecţii şi atrofie cutanată.

Medicamentul conţine alcool benzilic 18 mg/flacon. Nu trebuie administrat la prematuri sau nou-născuţi. Poate provoca reacţii toxice şi anafilactoide la sugari şi copii sub 3 ani.

Sportivii trebuie atenţionaţi că hidrocortizonul şi alţi glucocorticoizi sistemici pot determina o reacţie pozitivă la testele antidoping.

Uzual, tratamentul cu Hydrocortisone este de scurtă durată. Totuşi, similar tratamentului cu alţi cortecosteroizi, mai ales în cazul administrării de doze mari, este posibilă apariţia unor reacţii adverse.

Efectele secundare sunt dependente de doză, durata tratamentului, vârstă, sex şi prezenţa patologiei asociate.

În timpul tratamentului cu Hydrocortisone s-au observat următoarele reacţii adverse care se remit spontan sau după întreruperea tratamentului.

Reacţiile adverse sunt clasificate după cum urmează:

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Reactii adverse asociate cu administrarea parenterala: Frecvente: reactii anafilactoide (de exemplu, atrofie cutanata si subcutanata, abcese sterile, edem laringian si urticarie); Rare: bronhospasm, hipo-sau hiperpigmentatie

Tulburări ale sistemului imunitar Foarte frecvente:creşterea susceptibilităţii la infecţii si a severităţii acestora cu mascarea semnelor si simptomelor clinice, apariţiei infecţiilor oportuniste, reactivarea tuberculozei latente, reacţie diminuată la testele cutanate. Rare: reacţii anafilactoide (de exemplu bronhospasm).

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Frecvente: întârziere în vindecării plăgilor, peteşii, echimoze, vergeturi, hiperhidroză, teleangiectazii, acnee.

Tulburări psihice

Foarte frecvente: euforie, dependenţă psihică, tulburări ale dispoziţiei, depresie, tulburări ale personalităţii, insomnie, convulsii, psihoză, agravarea schizofreniei.

Tulburări ale sistemului nervos Rare: creşterea presiunii intracraniene cu edem papilar la copii, a fost raportată după întreruperea tratamentului cu hidrocortizon.

Tulburări gastro-intestinale Rare: dispepsie, ulcer peptic cu perforaţie si hemoragie, distensie abdominală, ulceraţie esofagiană, candidoză esofagiană, pancreatită acută, perforaţie intestinală.

Tulburări hepatobiliare Frecvente: creşteri ale valorilor serice ale transaminazelor şi fosfatazei alcaline; aceste modificări sunt, de obicei minore şi reversibile după întreruperea tratamentului.

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv Mai puțin frecvente: miopatie proximala, osteoporoză, fracturi vertebrale şi ale oaselor lungi, rupturi ale tendoanelor, necroză aseptică, slăbiciune musculară.

Tulburări metabolice şi de nutriţie Foarte frecvente: retenţie hidrosalină, hipokaliemie, alcaloză hipokaliemică.

Tulburări cardiace Rare: hipertensiune arterială, insuficienţă cardiacă congestiva la pacienţi susceptibili.

Tulburări endocrine Mai puțin frecvente: supresia axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian, întârzierea creşterii la copii şi adolescenţi, tulburări ale ciclului menstrual sau amenoree, facies cushingoid, hirsutism, creştere în greutate, scăderea tolerantei la glucoză cu creşterea necesarului de medicamente antidiabetice orale, dezechilibru în homeostazia azotului şi calciului, creşterea apetitului alimentar.

Tulburări oculare Rare: creşterea presiunii intraoculare, glaucom, edem papilar, cataractă cu posibilitatea afectării nervului optic, subţierea corneei şi sclerei, exacerbarea bolilor oculare de etiologie fungică sau virală.

Alte tulburări Leucocitoza, reactii de hipersensibilizare incusiv anafilaxie,trombembolism, greaţă, stare generală de rău,.

Fenomene care apar la întreruperea tratamentului Reducerea rapida a dozei administrate dupa un tratament prelungit poate duce la insuficienta corticosuprarenala acuta, hipotensiune arteriala si moarte. Aceste fenomene apar, de obicei, in cazurile in care este indicata terapie continua, de lunga durata. Pot aparea, de asemenea, febra, mialgii, artralgii, rinita, conjunctivita, noduli cutanaţi durerosi si pruriginosi, scădere in greutate.