Hydrea 500 mg

Doze Toate schemele terapeutice trebuie să se bazeze pe greutatea actuală a pacientului sau pe greutatea ideală şi anume aceea dintre ele care este mai mică.

Tumori solide Terapia intermitentă Doza uzuală este de 80 mg hidroxicarbamidă/kg, administrată oral, în priză unică, o dată la 3 zile.

Terapie continuă Doza uzuală este de 20-30 mg hidroxicarbamidă/kg şi zi, administrată oral, în priză unică.

Administrarea intermitentă oferă avantajul reducerii toxicităţii (de exemplu, deprimarea măduvei hematopoietice).

Asocierea cu radioterapia Carcinomul primar cu celule scuamoase (epidermoid) al capului şi gâtului (excluzând buzele) şi carcinomul de col uterin

Doza recomandată este de 80 mg hidroxicarbamidă/kg, administrată oral, în priză unică, o dată la fiecare 3 zile. Administrarea hidroxicarbamidei trebuie începută cu cel puţin 7 zile înaintea iniţierii iradierii şi trebuie continuată în timpul radioterapiei, precum şi ulterior, atât timp cât pacientul este ţinut sub observaţie şi nu prezintă reacţii adverse severe sau neobişnuite.

Leucemia mielocitară cronică rezistentă Terapie continuă Doza uzuală este de 20-30 mg hidroxicarbamidă/kg şi zi, administrată oral, în priză unică.

Evaluarea eficacităţii antineoplazice a hidroxicarbamidei se va face după 6 săptămâni de tratament. Când răspunsul clinic este semnificativ, terapia trebuie continuată pe termen nedefinit. Tratamentul trebuie întrerupt dacă numărul leucocitelor scade sub 2500/mm 3 sau numărul trombocitelor scade sub 100000/mm3. În aceste cazuri, determinarea numărului de celule sanguine trebuie reverificată după 3 zile şi terapia trebuie reluată când numărul lor creşte semnificativ spre limita normalului. De obicei, răspunsul hematopoietic este prompt. De asemenea, radioterapia trebuie întreruptă dacă răspunsul prompt nu apare în timpul tratamentului cu hidroxicarbamidă şi radioterapie în asociere. Anemia, chiar şi severă, poate fi corectată fără întreruperea terapiei cu Hydrea.

Trombocitemia esenţială Doza uzuală este de 15 mg hidroxicarbamidă/kg, administrată oral, sub forma unei doze unice zilnice; doza trebuie ajustată pentru a menţine numărul de trombocite sub 600 x 109/l, fără a scădea numărul de leucocite din sânge sub 4 x 109/l.

Tratamentul cu Hydrea trebuie continuat cu excepţia cazului în care numărul de trombocite şi/sau numărul de leucocite din sânge nu poate fi controlat în mod adecvat sau există dovezi de rezistenţă sau intoleranţă.

Policitemia vera Doza uzuală este de 15-20 mg hidroxicarbamidă/kg, administrată oral, sub forma unei doze unice zilnice; doza trebuie ajustată pentru a menţine valoarea hematocritului sub 45% şi numărul de trombocite sub 400 x 109/l. Pentru majoritatea pacienţilor, acest lucru poate fi realizat prin administrarea Hydrea în doză zilnică medie de 500 până la 1000 mg. Tratamentul cu Hydrea trebuie continuat cu excepţia cazului în care valoarea hematocritului şi numărul de trombocite nu pot fi controlate în mod adecvat sau există dovezi de rezistenţă sau intoleranţă.

Dacă pacientul preferă astfel sau nu poate înghiţi capsulele, conţinutul capsulelor poate fi pus într-un pahar cu apă şi înghiţit imediat (vezi pct. 6.6). În acest caz este posibil ca excipienţii din capsule să nu se dizolve şi să plutească la suprafaţa apei.

Insuficienţă renală Deoarece excreţia renală este o cale de eliminare, trebuie avută în vedere scăderea dozei de Hydrea la această populaţie (vezi pct. 4.4 şi 5.2). Se recomandă monitorizarea atentă a parametrilor hematologici.

Insuficienţă hepatică Nu există date care să susţină ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică. Se recomandă monitorizarea atentă a parametrilor hematologici.

Copii şi adolescenţi Vezi pct. 4.4.

Vârstnici Pacienţii vârstnici pot necesita doze mai scăzute (vezi pct. 4.4).

Terapie concomitentă Utilizarea concomitentă a hidroxicarbamidei cu alţi agenţi mielosupresori poate necesita ajustarea dozelor.

Deoarece hidroxiureea poate ridica nivelul seric al acidului uric, poate fi necesară ajustarea dozei de medicație uricozuric.

Hydrea trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cărora li s-a administrat recent radioterapie extensivă sau chimioterapie cu alte medicamente citotoxice (vezi pct. 4.4, 4.5 şi 4.8).

Tulburările gastrice severe, cum ar fi greaţa, vărsăturile şi anorexia, ca urmare a terapiei combinate, pot fi de obicei controlate prin întreruperea administrării de Hydrea.

Durerea sau disconfortul datorate inflamaţiei membranelor mucoase la locul iradiat (mucozită) sunt de obicei controlate prin administrarea de anestezice topice şi administrarea de analgezice orale. Dacă reacţia este severă, tratamentul cu hidroxicarbamidă poate fi întrerupt temporar; dacă reacţia este foarte severă, şedinţele de iradiere pot fi amânate temporar.

Atenţionări şi precauţii specifice produsului

Tratamentul cu hidroxicarbamidă nu trebuie iniţiat dacă funcţia hematopoietică este deprimată, de exemplu leucopenie (<2500/mm3) sau trombocitopenie (<100000/mm3) sau anemie severă. Hydrea poate produce supresia măduvei osoase. Prima şi cea mai frecventă manifestare a deprimării măduvei hematopoietice este leucopenia. Trombocitopenia şi anemia apar mai puţin frecvent şi rareori sunt întâlnite fără o leucopenie precedentă.

Trebuie reţinut că deprimarea măduvei hematopoietice apare predominant la pacienţii care au fost supuşi anterior radioterapiei sau chimioterapiei. Hidroxicarbamida trebuie utilizată cu precauţie la astfel de pacienţi. Refacerea după mielosupresie este rapidă după întreruperea tratamentului.

Au fost raportate cazuri de anemie hemolitică la pacienţii trataţi cu Hydrea pentru boli mieloproliferative (vezi 4.8 Reacţii Adverse). Pacienții care dezvoltă anemie persistentă ar trebui să efectueze teste de laborator pentru hemoliză. În timpul stabilirii diagnosticului de anemie hemolitică, tratametul cu Hydrea trebuie întrerupt.

Anemia severă trebuie corectată înaintea iniţierii terapiei cu Hydrea.

În cursul terapiei cu Hydrea, apar frecvent şi timpuriu anomalii eritrocitare ca eritropoieza megaloblastică care este autolimitată. Modificările morfologiei eritrocitare se aseamănă cu cele din anemia pernicioasă, dar nu rezultă în urma unor deficite de vitamina B12 sau de acid folic. Macrocitoza poate masca dezvoltarea neînsemnată a deficienţei de acid folic; sunt recomandate determinările periodice ale acidului folic seric. Hidroxicarbamida poate reduce clearance-ul plasmatic al fierului, precum şi utilizarea fierului de către eritrocite, dar nu pare să modifice durata de viaţă a eritrocitelor.

Pacienţii care au fost trataţi în trecut cu iradiere pot prezenta exacerbarea eritemului post-iradiere, atunci când li se administrează Hydrea.

La pacienţii infectaţi cu HIV şi trataţi cu hidroxicarbamidă şi didanozină, cu sau fără asociere de stavudină, s-a semnalat apariţia pancreatitei care poate fi letală şi neletală. Experienţa de după punerea pe piaţă la aceşti pacienţi trataţi cu hidroxicarbamidă în combinaţie cu alţi agenţi antiretrovirali, a semnalat hepatotoxicitate şi insuficienţă hepatică care au determinat decesul. Au fost raportate reacţii hepatice letale cel mai adesea la pacienţii trataţi cu combinaţia: hidroxicarbamidă, didanozină şi stavudină. Această combinaţie trebuie evitată. Au fost semnalate cazuri severe de neuropatie periferică la pacienţi infectaţi cu HIV care au primit hidroxicarbamidă în combinaţie cu agenţi antiretrovirali, incluzând didanozină, cu sau fără stavudină (vezi pct. 4.8).

La pacienţii cu tulburări mieloproliferative, pe durata tratamentului cu hidroxicarbamidă, au apărut toxicităţi vasculitice cutanate, inclusiv ulceraţii vasculitice şi cangrenă. Aceste toxicităţi vasculitice au fost raportate cel mai adesea la pacienţi care au efectuat sau efectuează tratament cu interferon. Datorită potenţialelor efecte clinice severe ale ulcerelor cutanate de origine vasculitică, raportate la pacienţii cu boală mieloproliferativă, se recomandă întreruperea tratamentului cu hidroxicarbamidă dacă apar ulceraţii cutanate de origine vasculitică şi trebuie iniţiat tratament cu agenţi citoreducători alternativi.

La pacienţii cărora li s-a administrat hidroxicarbamidă pe termen lung pentru tulburări mieloproliferative, cum ar fi policitemie vera şi trombocitemie, a fost raportată leucemie secundară; nu se cunoaşte dacă acest efect este secundar la hidroxicarbamidă sau la o boală subiacentă a pacienţilor. Cancerul de piele a fost, de asemenea, raportat la pacienţii care au primit hidroxicarbamidă pe termen lung. Pacienţilor trebuie să li se recomande să-şi protejeze pielea de expunerea la soare, să efectueze un autocontrol al pielii şi să fie consultaţi pentru afecţiuni maligne secundare în cadrul controalelor de rutină la medic.

Pacienţii trebuie sfătuiţi să consume o cantitate adecvată de lichide.

Interferență cu sistemele de monitorizare continuă a glucozei Hidroxicarbamida poate crește în mod fals rezultatele glucozei senzorului din anumite sisteme de monitorizare continuă a glucozei (MCG), ceea ce poate duce la hipoglicemie dacă se bazează pe rezultatele glucozei senzorului pentru a doza insulină. Dacă sistemele MCG urmează să fie utilizate concomitent cu tratamentul cu hidroxicarbamidă, consultați medicul care prescrie MCG despre necesitatea de a lua în considerare metode alternative de monitorizare a glucozei.

Tulburări respiratorii: A fost raportată boala pulmonară interstițială, inclusiv fibroză pulmonară, infiltrat pulmonar, pneumonită și alveolită/alveolită alergică la pacienții tratați pentru neoplasm mieloproliferativ și poate fi asociată cu deces. Pacienții care dezvoltă pirexie, tuse, dispnee sau alte simptome respiratorii trebuie să fie monitorizați îndeaproape, investigați și tratați. Întreruperea imediată a administrării hidroxicarbamidă și tratamentul cu corticosteroizi pare să fie asociată cu rezoluția evenimentelor pulmonare (vezi pct. 4.8)

Insuficienţa renală Hidroxicarbamida trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.2 şi 5.2).

Copii şi adolescenţi Siguranţa şi eficacitatea administrării la copii nu au fost stabilite.

Pacienţi vârstnici Vârstnicii pot fi mai sensibili la efectele hidroxicarbamidei şi pot necesita reducerea dozelor.

Vaccinări Utilizarea concomitentă a Hydrea cu un vaccin cu virus viu poate potenţa replicarea virusului din vaccin şi/sau poate creşte reacţiile adverse la virusul din vaccin, deoarece mecanismele normale de apărare pot fi suprimate de către Hydrea. Vaccinarea cu vaccin cu virus viu la un pacient care urmează tratament cu Hydrea poate duce la infecţie severă. Răspunsul anticorpilor pacientului la vaccinuri poate fi diminuat. Utilizarea vaccinurilor vii trebuie evitată şi trebuie cerut sfatul unui specialist (vezi pct. 4.5).

Acest medicament conţine 42,2 g lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

REACŢII ADVERSE LA MEDICAMENT RAPORTATE ÎN TIMPUL STUDIILOR CLINICE SAU DUPĂ PUNEREA PE PIAŢĂ

Tulburări hematologice Deprimarea măduvei hematopoetice: leucopenie, anemie, anemie hemolitică şi trombocitopenie (vezi pct. 4.4).

Tulburări gastro-intestinale Greaţă, vărsături, diaree, constipaţie, anorexie şi stomatită.

Tulburări dermatologice Erupţii cutanate maculopapulare, eritem facial şi periferic, ulceraţii cutanate, lupus eritomatos cutanat şi dermatomiozită. La unii pacienţi, după câţiva ani de terapie de întreţinere zilnică cu hidroxicarbamidă, au fost observate hiperpigmentare, eritem, atrofia pielii şi a unghiilor, formarea de scuame, papule violete şi alopecie. Alopecia apare rar. Rareori a fost raportat cancer de piele.

La pacienţii cu tulburări mieloproliferative, pe durata tratamentului cu hidroxicarbamidă, au apărut toxicităţi vasculitice cutanate, inclusiv ulceraţii vasculitice şi cangrenă. Aceste toxicităţi vasculitice au fost raportate cel mai adesea la pacienţi care au efectuat sau efectuează tratament cu interferon (vezi pct. 4.4).

Tulburări musculo-scheletice și ale țesutului conjunctiv Lupus eritematos sistemic.

Tulburări neurologice Somnolenţă, rar au apărut: cefalee, ameţeli, dezorientare, halucinaţii şi convulsii.

Tulburări respiratorii Boală pulmonară interstițială, pneumonită, alveolită, alveolită alergică, tuse.

Tulburări renale Creşteri ale concentraţiei plasmatice ale acidului uric, ureei şi creatininei; rar, disurie.

Hipersensibilitate Febră indusă de medicament Febră ridicată (> 39°C) care a necesitat în unele cazuri spitalizare a fost raportată concomitent cu manifestări gastrointestinale, pulmonare, musculoscheletale, hepatobiliare, dermatologice sau cardiovasculare. Debutul de obicei se manifestă în primele 6 săptămâni de la iniţiere şi dispare prompt după întreruperea administrării hidroxicarbamidei. La reluarea administrării febra se va manifesta în primele 24 de ore.

Alte reacţii adverse Febră, frisoane, stare generală de rău, astenie, azoospermie, oligospermie, creşteri ale concentraţiilor enzimelor hepatice, colestază, hepatită, sindrom de liză tumorală. Rareori s-au raportat reacţii pulmonare acute (infiltrate pulmonare difuze/fibroză şi dispnee). La pacienţii infectaţi cu HIV cărora li s-a administrat hidroxicarbamidă în combinaţie cu agenţi antiretrovirali, în special didanozină plus stavudină, s-au raportat pancreatită letală şi nonletală şi hepatotoxicitate, pigmentarea unghiilor şi neuropatie periferică severă. Pacienţii trataţi cu hidroxicarbamidă în combinaţie cu didanozină, stavudină şi indinavir în studiul ACTG 5025 au prezentat un declin median al numărului de celule CD4 de aproximativ 100/mm3 (vezi pct. 4.4).

Tratamentul asociat (hidroxicarbamidă şi radioterapie) Reacţiile adverse observate sunt similare cu cele raportate în cazul utilizării hidroxicarbamidei în monoterapie. Aceste reacţii includ în principal, deprimare medulară (leucopenie şi anemie) şi iritaţii gastrice. Majoritatea pacienţilor care au primit tratament asociat au prezentat leucopenie. Scăderea trombocitelor sub 100000/mm3 a apărut rar şi, de obicei, numai în prezenţa leucopeniei semnificative. Hydrea poate determina reacţii adverse cum sunt tulburări gastrice şi mucozită apărute şi în cazul radioterapiei ca unic tratament.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro. Website: www.anm.ro