Hartil Hct 5 mg/25 mg

Doze

Se recomandă ca Hartil HCT să fie administrat în doză zilnică unică, aproximativ în aceeaşi perioadă a zilei, de preferat dimineaţa.

Adulţi: Doza trebuie individualizată în funcţie de profilul fiecărui pacient (vezi pct. 4.4) şi de controlul hipertensiunii arteriale. Administrarea combinaţiei în doză fixă de ramipril/hidroclorotiazidă este recomandată numai după stabilirea gradată a dozelor pentru fiecare componentă în parte.

Tratamentul cu Hartil HCT trebuie iniţiat cu cele mai mici doze eficace terapeutic. Dacă este necesar, doza poate fi crescută pentru a obţine valorile optime ale tensiunii arteriale. Doza maximă recomandată pentru monocomponente este de 10 mg ramipril şi 25 mg hidroclorotiazidă pe zi. Doza maximă zilnică recomandată este de un comprimat din acest medicament.

Grupe speciale de pacienţi

Pacienţi trataţi cu diuretice La pacienţii trataţi cu diuretice este recomandată precauţie deoarece după administrarea primei doze poate să apară hipotensiune arterială. Poate fi luată în considerare reducerea dozei de diuretic sau întreruperea tratamentului cu acesta înainte de iniţierea tratamentului cu Hartil HCT.

Dacă întreruperea tratamentului cu diuretic nu este posibilă, se recomandă inițierea tratamentului cu cele mai mici doze de ramipril (1,25 mg pe zi) administrat separat de diuretic. Ulterior se recomandă ca trecerea la combinația în doză fixă să se facă cu o doză zilnică de ramipril 2,5 mg și hidrocolorotiazidă 12,5 mg.

Insuficienţă renală: Din cauza componentei tiazidice, Hartil HCT este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei <30 ml/min) (vezi pct. 4.3). La pacienţii cu funcţie renală afectată poate fi necesară reducerea dozelor de Hartil HCT. Pacienţii cu clearance-ul creatininei cuprins între 30-60 ml/min, trebuie tratați cu cea mai mică doză din combinația în doză fixă de ramipril şi hidroclorotiazidă numai după administrarea ramiprilului în monoterapie. Doza maximă zilnică recomandată este de 5 mg ramipril şi 25 mg hidroclorotiazidă.

Insuficienţă hepatică La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată tratamentul cu Hartil HCT trebuie iniţiat numai sub supraveghere medicală, iar doza maximă zilnică recomandată este de 2,5 mg ramipril şi 12,5 mg hidroclorotiazidă. Hartil HCT este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.3).

Vârstnici Dozele iniţiale trebuie să fie mai mici iar stabilirea treptată a dozelor trebuie efectuată mai gradat, din cauza reacţiilor adverse care pot să apară, mai ales la pacienţii foarte vârstnici şi la cei debilitaţi.

Copii şi adolescenţi Hartil HCT nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, din cauza lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea. Nu au fost stabilite încă siguranţa şi eficacitatea administrării ramiprilului la copii. Informaţiile actuale valabile pentru ramipril sunt prezentate la pct. 4.8, 5.1, 5.2 şi 5.3, dar nu există recomandări specifice privind modul de administrare pentru această categorie de pacienţi.

Mod de administrare Administrare orală Hartil HCT poate fi administrat înainte, în timpul sau după mese, doarece ingerarea alimentelor nu modifică biodisponibilitatea sa (vezi pct. 5.2). Comprimatele de Hartil HCT trebuie înghițite cu ajutorul unei cantități de lichid. Nu trebuie mestecate sau sfărâmate.

Toxicitate respiratorie acută După administrarea de hidroclorotiazidă au fost raportate foarte rar cazuri severe de toxicitate respiratorie acută, inclusiv sindrom de detresă respiratorie acută (ARDS). Edemul pulmonar apare de obicei în decurs de câteva minute până la câteva ore de la administrarea de hidroclorotiazidă. La debut, simptomele includ dispnee, febră, deteriorare pulmonară și hipotensiune arterială. Dacă se suspectează diagnosticul de ARDS, trebuie întreruptă utilizarea Hartil HCT și trebuie administrat tratament adecvat. Hidroclorotiazida nu trebuie administrată la pacienți care au prezentat anterior ARDS ca urmare a utilizării de hidroclorotiazidă.

Grupe speciale de pacienţi

Sarcina: tratamentul cu inhibitori ai ECA cum este ramiprilul, sau cu Antagoniști ai Receptorilor Angiotensinei II (ARA II) nu trebuie inițiat în timpul sarcinii. În cazul în care continuarea tratamentului cu IECA/ARA II nu este considerată esenţială, pacientele care planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ, cu profil de siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei sarcini, tratamentul cu IECA/ARA II trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se începe un tratament alternativ (vezi pct. 4.3 şi 4.6).

• Pacienţi cu risc crescut de hipotensiune arterială

• Pacienţi cu sistemul renină-angiotensină-aldosteron puternic activat Pacienţii cu sistemul renină-angiotensină-aldosteron puternic activat prezintă un risc crescut de scădere bruscă a tensiunii arteriale şi de deteriorare a funcţiei renale din cauza inhibării ECA, mai ales la prima administrare a unui inhibitor ECA în monoterapie sau în asociere cu un diuretic sau la prima creştere a dozei. Este de aşteptat o activare semnificativă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron şi, de aceea, este necesară o monitorizare, inclusiv a tensiunii arteriale, de exemplu la:
• pacienţi cu hipotensiune arterială severă
• pacienţi cu insuficienţă cardiacă congestivă decompensată
• pacienţi cu obstrucţie relevantă hemodinamic a ejecţiei sau a pătrunderii sângelui în ventriculul stâng (de exemplu stenoză aortică sau stenoză a valvei mitrale)
• pacienţi cu stenoză de arteră renală unilaterală cu funcţie renală secundară
• pacienţi care pot dezvolta sau prezintă depleţie volemică sau de săruri (inclusiv pacienţi trataţi cu diuretice)
• pacienţi cu ciroză hepatică şi/sau ascită
• pacienţi la care urmează să se efectueze intervenţii chirurgicale majore care necesită administrarea de anestezice care determină hipotensiune arterială În general, se recomandă corectarea deshidratării, hipovolemiei sau depleţiei de săruri înainte de iniţierea tratamentului (totuşi, la pacienţii cu insuficienţă cardiacă, aceste măsuri corective trebuie făcute cu precauţie, din cauza riscului de suprasarcină volemică).

• Pacienţi cu risc de ischemie cardiacă sau cerebrală în cazul unei hipotensiuni arteriale acute Faza iniţială a tratamentului necesită o monitorizare medicală specială.

• Hiperaldosteronism primar Combinaţia ramipril + hidroclorotiazidă nu reprezintă un tratament de primă intenţie în cazul unui hiperaldosteronism primar. În cazul tratamentului cu ramipril + hidroclorotiazidă la pacienţii cu hiperaldosteronism primar este necesară monitorizarea atentă a concentraţiei plasmatice a potasiului.

• Vârstnici Vezi pct. 4.2

• Pacienţi cu afecţiuni hepatice Dezechilibrul balanţei electrolitice determinat de tratamentul cu diuretice, incluzând hidroclorotiazida, poate provoca apariţia encefalopatiei hepatice la pacienţii cu afecţiuni ale ficatului.

Intervenţii chirurgicale Dacă este posibil, se recomandă întreruperea tratamentului cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, cum este ramiprilul, înainte cu o zi de intervenţia chirurgicală.

Monitorizarea funcţiei renale Funcţia renală trebuie evaluată înainte şi în timpul tratamentului şi ajustarea dozelor poate fi necesară, mai ales în primele săptămâni de tratament. Este necesară monitorizarea atentă, mai ales a pacienţilor cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.2). Există un risc crescut de insuficienţă renală la pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă sau după transplant renal sau cu afecțiune renovasculară inclusiv pacienți cu stenoză unilaterală de arteră renală semnificativă hemodinamic.

Insuficienţă renală La pacienţii cu afecţiuni renale, tiazidele pot determina creşterea uremiei. Pot apărea efecte cumulative ale substanţei active la pacienţii cu insuficienţă renală. Dacă evoluţia insuficienţei renale devine evidentă, prin creşterea concentraţiei plasmatice a azotului non-proteic, este necesară o reconsiderare a tratamentului, luând în calcul întreruperea tratamentului diuretic (vezi pct. 4.3).

Dezechilibrul balanţei electrolitice Similar oricărui tratament cu diuretice este necesar controlul periodic al valorii serice a electroliţilor, la intervale adecvate. Tiazidele, inclusiv hidroclorotiazida, pot determina dezechilibre hidro-electrolitice (hipokaliemie, hiponatremie şi alcaloză hipoclorică). Cu toate că diureticele tiazidice determină apariţia hipokaliemiei, administrarea concomitentă de ramipril atenuează hipokaliemia indusă de tiazide. Posibilitatea apariţiei hipokaliemiei este favorizată mai ales de prezenţa unei ciroze hepatice, diureza rapidă, aportul oral inadecvat de electroliţi şi tratamentul concomitent cu corticosteroizi sau cu ACTH (vezi pct. 4.5). Prima determinare a concentraţiei plasmatice a potasiului trebuie făcută din prima săptămână de iniţiere a tratamentului. Dacă apare hipokaliemie este necesară aplicarea imediată a măsurilor de corecţie. Poate să apară o uşoară hiponatremie. Scăderea concentraţiilor plasmatice de sodiu poate fi la început asimptomatică, de aceea este absolut necesară determinarea concentraţiei plasmatice de sodiu. Determinările trebuie făcute mai frecvent la pacienţii vârstnici şi la cei cu ciroză. Tiazidele pot determina o creştere a excreţiei urinare de magneziu, ceea ce poate duce la hipomagneziemie.

Monitorizarea electroliților: Hiperkaliemie Inhibitorii ECA pot provoca hiperkaliemie, deoarece inhibă eliberarea aldosteronului. Efectul este de obicei nesemnificativ la pacienții cu funcție renală normală. Cu toate acestea, la pacienții cu insuficiență renală, vârstnici (> 70 ani), cu diabet zaharat necontrolat, poate apărea hiperkaliemie la pacienții care utilizează suplimente de potasiu (inclusiv înlocuitori de sare), diuretice care economisesc potasiul, trimetoprim sau cotrimoxazol cunoscute și sub denumirea de trimetoprim/sulfametoxazol și în special antagoniști ai aldosteronului sau blocante ale receptorilor de angiotensină sau ale substanțe active care cresc concentrația plasmatică de potasiu sau afecțiuni cum sunt deshidratarea, decompensarea cardiacă acută, acidoza metabolică. Diureticele care economisesc potasiul și blocantele receptorilor de angiotensină și medicamentele menționate mai sus trebuie utilizate cu prudență la pacienții cărora li se administrează

concomitent inhibitori ai ECA și se recomandă monitorizarea regulată a potasemiei și a funcției renale (vezi pct. 4.5).

Monitorizarea electroliților: Hiponatremie La unii pacienți tratați cu ramipril a fost observat sindromul secreției inadecvate de hormon antidiuretic (SIADH) și prin urmare hiponatremie. La pacienții vârstnici și la pacienții cu risc de a dezvolta hiponatremie se recomandă monitorizarea regulată a concentrației plasmatice de sodiu.

Encefalopatie hepatică Dezechilibrul balanţei electrolitice determinat de tratamentul cu diuretice, incluzând hidroclorotiazida, poate provoca apariţia encefalopatiei hepatice la pacienţii cu afecţiuni ale ficatului. Tratamentul trebuie întrerupt imediat în cazul apariţiei encefalopatiei hepatice.

Hipercalcemie Hidroclorotiazida stimulează reabsorbţia renală a calciului şi poate determina hipercalcemie. Acest lucru poate interfera cu testele funcţionale ale paratiroidei.

Angioedem Utilizarea concomitentă a inhibitorilor ECA – incluzând Hartil HCT – cu sacubitril/valsartan este contraindicată din cauza riscului crescut de angioedem. Tratamentul cu sacubitril/valsartan nu trebuie inițiat mai devreme de 36 de ore după ultima doză de Hartil HCT. Tratamentul cu Hartil HCT nu trebuie inițiat mai devreme de 36 de ore după ultima doză de sacubitril/valsartan (vezi pct. 4.3 și 4.5).

Utilizarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu inhibitori ai neprilizinei (NEP) (așa cum este racecadotril), inhibitori ai mTOR (de exemplu, temsirolimus, everolimus, sirolimus) și vildagliptin poate determina un risc crescut de angioedem (de exemplu tumefiere a căilor respiratorii sau limbii, cu sau fără insuficiență respiratorie) (vezi pct 4.5). Se recomandă prudență la inițierea racecadotrilului, inhibitorilor mTOR (ţinta rapamicinei la mamifere) (de exemplu temsirolimus, everolimus, sirolimus) și vildagliptin la un pacient care deja ia un inhibitor ECA.

În cazul apariţiei angioedemului, tratamentul cu Hartil HCT trebuie întrerupt. Trebuie instituit imediat tratament de urgenţă. Pacientul trebuie ţinut sub observaţie timp de 12-24 ore şi monitorizat până la dispariţia completă a simptomelor, înainte de a fi externat.

A fost raportat angioedem intestinal la pacienţii trataţi cu inhibitori ai ECA, inclusiv Hartil HCT (vezi pct. 4.8). Aceşti pacienţi au prezentat dureri abdominale (cu sau fără greaţă sau vărsături). Simptomele angioedemului intestinal s-au remis după întreruperea tratamentului cu inhibitori ai ECA.

Reacţii anafilactice în timpul tratamentului de desensibilizare Probabilitatea şi severitatea reacţiilor anafilactice sau de tip anafilactoid la veninul insectelor sau la acţiunea altor alergeni sunt crescute în prezenţa inhibitorilor ECA. Înaintea tratamentului de desensibilizare trebuie luată în considerare întreruperea temporară a tratamentului cu Hartil HCT.

Neutropenie/agranulocitoză Neutropenia /agranulocitoza ca și trombocitopenia și anemia au fost semnalate rar şi, de asemenea, a fost raportată deprimarea medulară. Se recomandă monitorizarea numărului de leucocite pentru a detecta o posibilă leucopenie. Se recomandă monitorizarea frecventă, mai ales în faza iniţială a tratamentului şi la pacienţii cu funcţie renală afectată, cu boli de colagen concomitente (de exemplu lupus eritematos sau sclerodermie) şi cei trataţi cu substanţe care pot influenţa formula sanguină (vezi pct. 4.5 şi 4.8).

Efuziune coroidiană, miopie acută și glaucom secundar cu unghi închis Sulfonamidele sau derivatele de sulfonamide pot determina apariția de reacție idiosincratică, având ca rezultat efuziune coroidiană cu defect de câmp vizual, miopie acută tranzitorie și glaucom acut cu unghi închis. Simptomele includ o scădere acută a acuității vizuale cu debut brusc sau durere oculară, simptome care apar de regulă după câteva ore sau săptămâni de la inițierea tratamentului. Glaucomul acut cu unghi

închis netratat poate duce la pierderea permanentă a vederii. Tratamentul imediat este de întrerupere a tratamentului cu hidroclorotiazidă cât mai repede posibil. Tratamentele medicale prompte sau intervenția chirurgicală pot fi luate în considerare dacă tensiunea intraoculară rămâne incontrolabilă. Factorii de risc care pot conduce la glaucom acut cu unghi închis pot include o alergie la sulfonamide sau la penicilină în antecedente.

Diferenţe de rasă Inhibitorii ECA determină o frecvenţă mai mare de producere a angioedemului la pacienţii aparţinând rasei negre decât la pacienţii din celelalte rase. Similar altor inhibitori ai ECA, ramiprilul poate fi mai puţin eficace în scăderea tensiunii arteriale la pacienţii aparţinând rasei negre decât la celelalte rase, posibil din cauza prevalenţei mai mari a valorilor mici de renină la populaţia hipertensivă aparţinând rasei negre.

Sportivi Hidroclorotiazida poate determina pozitivarea testelor anti-doping.

Efecte asupra metabolismului şi a sistemului endocrin Tratamentul cu tiazide poate influenţa toleranţa la glucoză. La pacienţii cu diabet zaharat poate fi necesară ajustarea dozei de insulină sau de antidiabetice orale. Un diabet zaharat latent poate deveni manifest în timpul tratamentului cu tiazide. Terapia cu tiazide se poate asocia cu mărirea concentraţiilor plasmatice ale colesterolului şi trigliceridelor. La unii pacienţi trataţi cu diuretice tiazidice poate apărea hiperuricemie sau gută.

Tuse Apariția tusei a fost raportată în cazul utilizării inhibitorilor ECA. Caracteristic, tusea este neproductivă, persistentă şi dispare după întreruperea tratamentului. Inducerea tusei de către inhibitorul ECA trebuie luată în considerare în cadrul diagnosticului diferenţial al tusei.

Altele Reacțiile de sensibilitate pot să apară la pacienții cu sau fără antecedente de alergie sau astm bronșic. A fost raportată posibilitatea exacerbării sau activarea lupusului eritematos sistemic.

Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA) Există dovezi că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului creşte riscul de apariţie a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei şi de diminuare a funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută). Prin urmare, nu este recomandată blocarea dublă a SRAA prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului (vezi pct. 4.5 şi 5.1). Dacă terapia de blocare dublă este considerată absolut necesară, aceasta trebuie administrată numai sub supravegherea unui medic specialist şi cu monitorizarea atentă şi frecventă a funcţiei renale, valorilor electroliţilor şi tensiunii arteriale. Inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizaţi concomitent la pacienţii cu nefropatie diabetică.

Cancer de piele non-melanom Două studii farmacoepidemiologice recente, realizate folosind datele din Registrul Danez al Cancerului au arătat o creștere a riscului cancerului de piele non-melanom (CPNM) (carcinomul bazocelular (CBC) și carcinomul cu celule scuamoase (CCS) cu creșterea expunerii la doze cumulative de hidroclorotiazidă (HCTZ). Acțiunea de fotosensibilizare a HCTZ ar putea acționa ca un posibil mecanism pentru apariţia CPNM. Pacienții care utilizează HCTZ trebuie să fie informați cu privire la riscul de CPNM și sfătuiți să-și verifice, în mod regulat, pielea pentru a detecta orice leziuni noi, precum și să raporteze orice leziuni suspecte ale pielii. Pacienții trebuie sfătuiți să limiteze expunerea la lumina soarelui și la razele ultraviolete și să utilizeze o protecție adecvată atunci când se expun la lumina soarelui și la razele ultraviolete, pentru a reduce astfel riscul de apariție a cancerului de piele. Leziunile cutanate suspecte trebuie examinate, eventual incluzând şi

examinări histologice ale biopsiilor. Este posibil să fie necesară reconsiderarea cu atenție a utilizării HCTZ la pacienții care au avut anterior CPNM (vezi de asemenea pct. 4.8).

Hartil HCT conține lactoză monohidrat și sodiu. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament. Acest medicament conține mai puțin de 1 mmol sodiu (23 mg) per fiecare comprimat, adică practic ”nu conţine sodiu”.

Rezumatul profilului de siguranţă

Profilul de siguranţă al combinaţiei ramipril+hidroclorotiazidă include reacţii adverse apărute ca urmare a hipotensiunii arteriale şi/sau depleţiei volemice induse de creşterea diurezei. Ramiprilul poate determina tuse seacă, în timp ce hidroclorotiazida poate determina afectarea metabolismului glucozei, lipidelor şi acidului uric. Cele două substanţe active au efecte inverse asupra concentraţiei plasmatice a potasiului. Reacţiile adverse grave includ angioedem sau reacţii anafilactice, afectare a funcţiilor hepatică şi renală, pancreatită, reacţii cutanate severe şi neutropenie/agranulocitoză.

Lista sub formă de tabel a reacţiilor adverse

Frecvente Mai puţin Foarte rare Cu frecvenţă frecvente necunoscută Tumori benigne, Cancer de piele non-maligne şi melanom (carcinom nespecificate bazocelular, carcinom (incluzând cu celule scuamoase) chisturi şi polipi) Tulburări Scădere a Insuficienţă medulară, hematologice şi numărului de neutropenie incluzând limfatice leucocite, scădere agranulocitoză, a numărului de pancitopenie, hematii, scădere a eozinofilie, valorii hemoconcentraţie în hemoglobinei, contextul depleţiei anemie volemice hemolitică, scădere a numărului de trombocite Tulburări ale Reacţii anafilactice sistemului sau anafilactoide, atât imunitar la ramipril cât şi la hidroclorotiazidă, creştere a titrului anticorpilor nucleari Tulburări Sindromul secreției endocrine inadecvate de hormon antidiuretic (SIADH)

Tulburări Control Anorexie, scădere Creştere a Scădere a metabolice şi de neadecvat al a poftei de concentraţiei concentraţiei nutriţie diabetului mâncare plasmatice de potasiu plasmatice a sodiului zaharat, indusă de ramipril scădere a Scădere a Glicozurie, alcaloză toleranţei la concentraţiei metabolică, glucoză, plasmatice de hipocloremie, creştere a potasiu indusă de hipomagneziemie, glicemiei, hidroclorotiazidă hipercalcemie, creştere a deshidratare induse de concentraţiilor hidroclorotiazidă plasmatice ale acidului uric, agravare a gutei, creştere a concentraţiilor plasmatice ale colesterolului şi trigliceridelor induse de hidroclorotiazi dă Tulburări psihice Stare depresivă, Stare de confuzie, apatie, anxietate, nelinişte, tulburări de nervozitate, atenţie tulburări ale somnului, incluzând somnolență Tulburări ale Cefalee, Vertij, parestezie, Ischemie cerebrală, sistemului nervos ameţeli, tremor, tulburări incluzând accident de echilibru, vascular cerebral senzaţie de arsură, ischemic şi atac disgeuzie, ageuzie ischemic tranzitor, afectare psihomotorie, parosmie Tulburări oculare Tulburări de Xantopsie, scădere a vedere, incluzând secreţiei lacrimare vedere înceţoşată, indusă de conjunctivită hidroclorotiazidă, efuziune coroidiană, glaucom secundar acut cu unghi închis și/sau miopie acută induse de hidroclorotiazidă Tulburări Tinitus Tulburări de auz acustice şi vestibulare Tulburări Ischemie Infarct miocardic cardiace miocardică, incluzând angină pectorală, tahicardie,

aritmie, palpitaţii, edeme periferice Tulburări Hipotensiune Tromboză în contextul vasculare arterială, depleţiei volemice hipotensiune severe, stenoză arterială vasculară, ortostatică, hipoperfuzie, sindrom sincopă, eritem Raynaud, vasculită facial tranzitoriu Tulburări Tuse seacă, Sinuzită, dispnee, Sindrom de detresă Bronhospasm, inclusiv respiratorii, bronşită congestie nazală respiratorie acută agravare a astmului toracice şi (ARDS) (vezi punctul bronşic mediastinale 4.4) Alveolită alergică, edem pulmonar non-cardiogen indus de hidroclorotiazidă Tulburări gastro- Inflamaţie gastro- Vărsături, stomatită Pancreatită (au fost intestinale intestinală, aftoasă, glosită, raportate cazuri foarte tulburări diaree, dureri în partea rare cu sfârşit letal din digestive, superioară a cauza inhibitorilor disconfort abdomenului, ECA), creştere a abdominal, xerostomie concentraţiilor dispepsie, plasmatice ale gastrită, greaţă, enzimelor pancreatice, constipaţie angioedem intestinal

Gingivită indusă Sialoadenită indusă de de hidroclorotiazidă hidroclorotiazidă Tulburări Hepatită Insuficienţă hepatică hepatobiliare colestatică sau acută, icter colestatic, citolitică (foarte deteriorare rar cu sfârşit hepatocelulară letal), creştere a valorilor serice ale enzimelor hepatice şi/sau a concentraţiilor plasmatice ale bilirubinei conjugate

Calculi colecistici determinaţi de hidroclorotiazidă Afecţiuni Angioedem: Necroliză epidermică cutanate şi ale foarte rar toxică, sindrom ţesutului obstrucţia căilor Stevens-Johnson, subcutanat respiratorii eritem polimorf, determinată de pemfigus, psoriazis angioedem a avut agravat, dermatită sfârşit letal; exfoliativă, reacție de dermatită fotosensibilitate, psoriaziformă, onicoliză, exantem sau

hiperhidroză, enantem pemfigoid erupţie cutanată sau lichenoid, urticarie tranzitorie, mai ales maculo- Lupus eritematos papulară, prurit, sistemic indus de alopecie hidroclorotiazidă Tulburări Mialgie Artralgie, spasme musculo-musculare scheletice şi ale ţesutului Oboseală musculară, conjuctiv rigiditate musculară, tetanie indusă de hidroclorotiazidă Tulburări renale Insuficienţă Agravare a şi ale căilor renală inclusiv proteinuriei pre-urinare insuficienţă renală existente acută, creştere a volumului urinar, Nefrită interstiţială creştere a uremiei, indusă de creştere a hidroclorotiazidă creatininemiei Tulburări ale Impotenţă Scădere a libidoului, aparatului tranzitorie ginecomastie genital şi sânului Tulburări Oboseală, Dureri toracice, generale şi la astenie febră nivelul locului de administrare

Descrierea reacțiilor adverse selectate

Cancer de piele non-melonom: Pe baza datelor disponibile provenite din studii epidemiologice s-a observat o asociere dependentă de doza cumulativă între HCTZ și CPNM (vezi de asemenea pct. 4.4 și 5.1).

Copii și adolescenți Siguranța administrării ramiprilului a fost monitorizată la 325 de copii și adolescenți, cu vârsta cuprinsă între 2 și 16 ani, pe parcursul a două studii clinice. Cu toate că natura și severitatea evenimentelor adverse sunt similare cu cele întâlnite la adulți, frecvența următoarelor reacții adverse este mai mare la copii și adolescenți:

• Tahicardia, congestia nazală, rinita și conjunctivita sunt reacții adverse „frecvente” (adică ≥ 1/100 și < 1/10) la copii și adolescenți și “mai puțin frecvente” (adică ≥ 1/1000 și < 1/100) la adulți.

• Tremorul și urticaria sunt reacții adverse „mai puțin frecvente” (adică ≥ 1/1000 și < 1/100) la copii și adolescenți și “rare” (adică ≥ 1/10000 și < 1/1000) la adulți.

Profilul general de siguranță pentru ramipril la copii și adolescenți nu diferă semnificativ de profilul de siguranță la adulți.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro website: www.anm.ro