Haemoctin Sdh 250

Tratamentul trebuie efectuat sub supravegherea unui medic cu experienţă în tratamentul hemofiliei.

Monitorizarea tratamentului Pe durata tratamentului se recomandă determinarea adecvată a valorilor factorului VIII pentru a se putea stabili doza care trebuie administrată şi frecvenţa de administrare a perfuziilor consecutive. Pacienţii pot prezenta diferenţe privind răspunsul individual la administrarea de factor VIII, exprimat prin valori diferite ale timpului de înjumătăţire şi de recuperare. Doza bazată pe greutatea corporală poate să necesite ajustare la pacienţii subponderali sau supraponderali. În special în cazul intervenţiilor chirurgicale majore, este indispensabilă monitorizarea atentă a tratamentului de substituţie prin intermediul testelor de coagulare (activitatea factorului VIII plasmatic).

Atunci când se utilizează testul de coagulare in vitro într-o singură fază, bazat pe timpul de tromboplastină (aPTT), pentru determinarea activităţii factorului VIII în probele de sânge ale pacienţilor, rezultatele privind activitatea plasmatică a factorului VIII pot fi afectate în mod semnificativ atât de tipul de reactiv aPTT cât şi de standardul de referinţă utilizat în cadrul testului. Pot exista de asemenea diferenţe între rezultatele testelor obţinute prin testul de coagulare într-o singură fază, bazat pe aPTT, şi testul cromogen conform Farmacopeei Europene. Acest lucru este deosebit de important atunci când se schimbă laboratorul şi/sau reactivii utilizaţi în cadrul testului.

Doze Dozele şi durata tratamentului de substituţie depind de severitatea deficitului de factor VIII, de localizarea şi intensitatea sângerării, precum şi de starea clinică a pacientului.

Numărul de unităţi de factor VIII administrate este exprimat în Unităţi Internaţionale (UI), definite în conformitate cu reglementările OMS privind concentratul standard pentru medicamente care conţin factorul VIII. Activitatea plasmatică a factorului VIII este exprimată fie procentual (prin comparaţie cu plasma umană normală), fie, de preferinţă, în Unităţi Internaţionale (prin comparaţie cu un standard internaţional pentru factorul VIII plasmatic).

O unitate internaţională (UI) de activitate a factorului VIII reprezintă echivalentul cantităţii de factor VIII conţinut într-un ml de plasmă umană normală.

Tratament în funcţie de necesităţi Calcularea dozei necesare de factor VIII se bazează pe observaţia experimentală conform căreia administrarea a 1 Unitate Internaţională (UI) de factor VIII pe kg corp determină creşterea activităţii factorului VIII plasmatic cu 1% până la 2% din activitatea normală. Dozele necesare se stabilesc utilizând următoarea formulă de calcul:

Numărul de unităţi necesare = greutatea (kg) x creşterea dorită a factorului VIII (%) x 0,5

Doza administrată şi frecvenţa administrării trebuie să aibă întotdeauna în vedere eficacitatea clinică în mod individual.

În cazul următoarelor evenimente de tip hemoragic, nivelul de activitate a factorului VIII nu trebuie să scadă sub valorile date ale nivelului de activitate plasmatică (în % din valoarea normală), în intervalul de timp corespunzător. Datele din tabelul următor pot fi utilizate ca referinţă pentru stabilirea dozelor în episoadele de sângerare şi intervenţiile chirurgicale:

Intensitatea hemoragiei / Nivelul de activitate a Frecvenţa de administrare a dozelor Tipul procedurii chirurgicale factorului VIII (ore) / Durata tratamentului (zile) necesar (%) Hemoragie Hemartroză precoce, sângerare 20 – 40 Se repetă la intervale de 12 până la 24 musculară sau la nivelul cavităţii de ore. Cel puţin 1 zi, până la oprirea bucale episodului hemoragic, după cum o indică dispariţia durerii sau vindecarea. Hemartroză mai extinsă, 30 – 60 Se repetă la intervale de 12 până la 24 sângerare musculară sau de ore, timp de 3 – 4 zile sau mai mult, hematom până la dispariţia durerii şi a manifestărilor acute. Hemoragii care pun viaţa în 60 – 100 Se repetă la intervale de 8 până la 24 pericol de ore, până la înlăturarea riscului. Intervenţii chirurgicale Intervenţii chirurgicale minore 30 – 60 La intervale de 24 de ore, cel puţin o incluzând extracţii dentare zi, până la vindecare. Intervenţii chirurgicale majore 80 – 100 Se repetă la intervale de 8 până la 24 (pre-şi postoperatorii) de ore, până la vindecarea adecvată a plăgii, apoi a se continua tratamentul timp de cel puţin 7 zile, pentru a menţine un nivel de activitate a factorului VIII de 30-60%.

Profilaxie Dozele uzuale pentru profilaxia pe termen lung a hemoragiilor la pacienţii cu hemofilie A severă sunt de 20 până la 40 UI de factor VIII pe kg greutate corporală, la intervale de 2 până la 3 zile. În unele cazuri, în special la pacienţii mai tineri, pot fi necesare intervale de dozaj mai mici sau doze mai mari.

Mod de administrare Administrare intravenoasă. Se recomandă să nu se administreze mai mult de 2 – 3 ml/minut Haemoctin SDH. Pentru instrucțiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

Trasabilitate Pentru a avea sub control trasabilitatea medicamentelor biologice, numele și numărul lotului medicamentului administrat trebuie înregistrate cu atenție.

Hipersensibilitate Este posibilă apariţia reacţiilor de hipersensibilitate de tip alergic cu Haemoctin SDH. Medicamentul conţine cantităţi infime de proteine umane, altele decât factorul VIII. În cazul apariţiei simptomelor hipesensibilității, pacienţii trebuie sfătuiţi să întrerupă imediat utilizarea medicamentului şi să se adreseze medicului curant. Pacienţii trebuie informaţi cu privire la semnele precoce ale reacţiilor de hipersensibilitate, incluzând erupţie cutanată, urticarie generalizată, constricţie toracică, wheezing, hipotensiune arterială şi anafilaxie. În cazul apariţiei şocului, trebuie aplicate măsurile terapeutice în vigoare pentru tratamentul şocului.

Inhibitori Formarea anticorpilor neutralizanţi (inhibitori) faţă de factorul VIII este o complicaţie cunoscută în tratamentul pacienţilor cu hemofilie A. Aceşti inhibitori sunt, de obicei, imunoglobuline IgG direcţionate împotriva acţiunii procoagulante a factorului VIII, şi sunt măsuraţi în unităţi Bethesda (BU)/ml de plasmă, utilizând testul modificat. Riscul dezvoltării inhibitorilor este corelat cu severitatea afecțiunii, precum și cu expunerea la factor VIII, acest risc fiind maxim în primele 50 de zile de expunere, însă continuând pe toată durata vieții, deși riscul este mai puțin frecvent.

Relevanța clinică a dezvoltării inhibitorilor va depinde de titrul inhibitorilor, astfel: cazurile cu titru scăzut prezintă un risc mai scăzut de apariție a unui răspuns clinic insuficient, în comparație cu cazurile cu inhibitori în titru crescut.

În general, toţi pacienţii trataţi cu medicamente care conțin factor VIII de coagulare uman recombinant trebuie monitorizaţi cu atenţie, prin examinare clinică şi teste de laborator, pentru a decela dezvoltarea anticorpilor inhibitori. Dacă nu se atinge gradul dorit de activitate plasmatică a factorului VIII sau dacă hemoragia nu poate fi controlată după administrarea unei doze adecvate, se va efectua un test pentru a detecta prezenţa inhibitorilor față de factor VIII. Este posibil ca la pacienţii cu titruri crescute de inhibitori, tratamentul cu factor VIII să nu fie eficace, în acest caz fiind necesară luarea în considerare a altor opţiuni terapeutice. Tratamentul acestor pacienţi trebuie efectuat de către medici cu experienţă în abordarea terapeutică a pacienţilor cu hemofilie şi inhibitori ai factorului VIII prezenți.

Reacţii adverse cardiovasculare La pacienţii cu factori de risc cardiovascular preexistenţi, tratamentul de substituţie cu factor VIII poate creşte riscul cardiovascular.

Complicații legate de cateter În cazul în care se impune utilizarea unui dispozitiv de acces venos central (DAVC), trebuie să se ia în considerare riscul unor complicaţii legate de DAVC, incluzând infecţii locale, bacteriemie şi tromboză la locul de inserţie a cateterului.

Agenți transmisibili Măsurile standard privind prevenirea infecţiilor care apar ca urmare a utilizării medicamentelor preparate din sânge sau plasmă umană includ selectarea donatorilor, screening-ul transfuziilor individuale şi al rezervelor de plasmă în vederea identificării markerilor specifici de infecţie şi includerea în procesul de fabricaţie a unor etape eficace pentru inactivarea/eliminarea virusurilor. Cu toate acestea, când se administrează medicamente preparate din sânge sau plasmă umană, posibilitatea transmiterii agenţilor infecţioşi nu poate fi exclusă total. Acest lucru este valabil, de asemenea, în cazul virusurilor sau altor agenţi patogeni necunoscuţi sau nou-apăruţi.

Astfel de măsuri sunt considerate eficace pentru virusuri încapsulate, cum sunt virusul imunodeficienţei umane (HIV), virusul hepatitei B (VHB) şi virusul hepatitei C (VHC), şi pentru virusul neîncapsulat al hepatitei A (HAV). Măsurile întreprinse pot avea valoare limitată împotriva virusurilor neîncapsulate, cum este parvovirusul B19.

Infecţia cu parvovirusul B19 poate fi gravă la femeile însărcinate (infecţie fetală) şi persoanele cu imunodeficienţă sau eritropoieză crescută (de exemplu anemie hemolitică).

La pacienţii cărora li se administrează în mod periodic sau repetat medicamente care conţin factor VIII derivat din plasmă umană, trebuie luată în considerare vaccinarea corespunzătoare (împotriva hepatitei A şi B).

Copii și adolescenți Atenţionările şi precauţiile speciale pentru utilizare menţionate în cazul adulţilor trebuie, de asemenea, avute în vedere în cazul copiilor şi adolescenţilor.

Conținut în sodiu

Acest medicament conţine până la 32,2 mg sodiu (1,4 mmol) per flacon, echivalent cu 1,61 % din doza zilnică maximă recomandată de OMS pentru adulți, de 2 g de sodiu.

Rezumatul profilului de siguranță Reacţiile de hipersensibilitate sau alergice (care pot include angioedem, senzaţie de arsură sau înţepătură la locul perfuziei, frisoane, hiperemie facială tranzitorie, urticarie generalizată, cefalee, erupţii cutanate, hipotensiune arterială, letargie, greaţă, agitaţie, tahicardie, senzaţie de constricţie toracică, furnicături, vărsături, wheezing) au fost observate rar şi în unele cazuri pot evolua până la anafilaxie severă (inclusiv şoc).

Dezvoltarea anticorpilor neutralizanți (inhibitori) poate apărea la pacienții cu hemofilie A tratați cu factor VIII, inclusiv cu Haemoctin SDH. Apariţia acestor inhibitori, ca atare, se poate manifesta printr-un răspuns clinic insuficient la tratament. În astfel de cazuri, se recomandă contactarea unui centru specializat pentru hemofilie.

Pentru informaţii referitoare la agenţii patogeni transmisibili, vezi pct. 4.4.

Următoarele reacţii adverse apărute în cazul administrării Haemoctin SDH au fost raportate în cadrul studiilor clinice, studiilor observaţionale, raportările spontane şi screening-ul periodic al literaturii de specialitate publicate:

Frecvența se bazează pe studii efectuate cu medicamente care conțin FVIII, care au inclus pacienți cu hemofilie A severă. PTA = pacienți tratați anterior, PNA = pacienți netratați anterior

Copii și adolescenți Cu excepția inhibării factorului VIII, reacțiile adverse la copii și adolescenți se preconizează să fie similare cu ale adulţilor.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la: Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro