Grimodin 800 mg

Doze

Pentru toate indicaţiile, în Tabelul 1 este descrisă schema terapeutică de stabilire treptată a dozei pentru iniţierea tratamentului, recomandată pentru adulţi şi adolescenţi cu vârsta de minim 12 ani. Recomandările privind dozajul la copii cu vârsta sub 12 ani sunt prezentate într-un alt paragraf al acestui punct.

Întreruperea tratamentului cu gabapentină În conformitate cu practica clinică curentă, în cazul în care tratamentul cu gabapentină trebuie întrerupt, se recomandă ca acest lucru să se facă treptat, pe parcursul unei perioade de minim 1 săptămână, indiferent de indicația terapeutică.

Epilepsie Epilepsia necesită, în mod normal, un tratament de lungă durată. Dozele sunt stabilite de către medicul curant în funcţie de tolerabilitatea fiecărui pacient în parte şi de eficacitatea tratamentului.

Adulţi şi adolescenţi:

În cadrul studiilor clinice, dozele eficace au fost cuprinse între 900 şi 3600 mg pe zi. Tratamentul poate fi iniţiat prin stabilirea treptată a dozei, aşa cum a fost descris în Tabelul 1 sau prin administrarea a 300 mg de trei ori pe zi, în prima zi. Ulterior, în funcţie de răspunsul individual al pacientului şi de tolerabilitatea acestuia, doza poate fi crescută cu 300 mg pe zi la intervale de 2-3 zile, până la doza maximă de 3600 mg pe zi. La anumiţi pacienţi, poate fi adecvată stabilirea treptată mai lentă a dozei de gabapentină. Timpul minim necesar pentru atingerea dozei de 1800 mg pe zi este de o săptămână, pentru atingerea dozei de 2400 mg pe zi este de 2 săptămâni în total şi pentru atingerea dozei de 3600 mg pe zi de 3 săptămâni în total. Dozele de până la 4800 mg pe zi au fost bine tolerate în cadrul studiilor clinice de lungă durată. Doza zilnică totală trebuie divizată în trei doze, iar intervalul de timp maxim dintre doze nu trebuie să depăşească 12 ore, pentru a preveni apariţia convulsiilor de întrerupere.

Copii și adolescenți (cu vârsta de 6 ani și peste):

Doza iniţială trebuie să fie cuprinsă între 10 şi 15 mg/kg şi pe zi iar doza eficace este atinsă prin creşterea treptată a dozelor, pe parcursul unei perioade de aproximativ trei zile. Doza eficace de gabapentină la copiii cu vârsta de 6 ani și peste este de 25 până la 35 mg/kg şi pe zi. În cadrul unui studiu clinic de lungă durată au fost bine tolerate doze de până la 50 mg/kg şi pe zi. Doza totală zilnică trebuie divizată în trei doze, iar intervalul maxim dintre doze nu trebuie să depăşească 12 ore. Nu este necesară monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale gabapentinei pentru a optimiza tratamentul cu acest medicament. Mai mult, gabapentina poate fi administrată în asociere cu alte medicamente antiepileptice fără îngrijorare cu privire la influenţarea concentraţiilor plasmatice ale gabapentinei sau ale concentraţiilor plasmatice ale altor medicamente antiepileptice.

Durerea din cadrul neuropatiei periferice

Adulţi Tratamentul poate fi iniţiat prin stabilirea treptată a dozei, aşa cum este prezentat în Tabelul 1. Alternativ, doza iniţială este de 900 mg pe zi, divizată în trei doze egale. Ulterior, în funcţie de răspunsul individual al pacientului şi de tolerabilitatea individuală, doza poate fi crescută cu 300 mg pe zi la intervale de 2-3 zile, până la doza maximă de 3600 mg pe zi. La anumiţi pacienţi, poate fi adecvată stabilirea treptată mai lentă a dozei de gabapentină. Timpul minim pentru atingerea dozei de 1800 mg pe zi este de o săptămână, pentru atingerea dozei de 2400 mg pe zi este de 2 săptămâni în total şi pentru atingerea dozei de 3600 mg pe zi este de 3 săptămâni în total.

În tratamentul durerilor din cadrul neuropatiei periferice, cum sunt durerile din cadrul neuropatiei diabetice sau nevralgia post herpetică, eficacitatea şi siguranţa administrării gabapentinei nu au fost studiate în cadrul unor studii clinice cu durata mai mare de 5 luni. Dacă un pacient necesită tratament cu durată mai mare de 5 luni, medicul curant trebuie să evalueze starea clinică a pacientului şi să stabilească necesitatea unui tratament suplimentar.

Recomandare pentru toate indicaţiile terapeutice

La pacienţii cu o stare medicală generală compromisă, adică greutate corporală mică, status post-transplant de organe etc., doza trebuie stabilită treptat mai lent, fie prin administrarea unor doze mai mici, fie prin administrarea la intervale de timp mai mari.

Vârstnici (cu vârsta peste 65 ani)

La pacienţii vârstnici poate fi necesară ajustarea dozei, din cauza deteriorării funcţiei renale consecutive vârstei (vezi Tabelul 2). La aceşti pacienţi pot să apară mai frecvent somnolenţă, edeme periferice şi astenie.

Insuficienţă renală Ajustarea dozelor este recomandată la pacienţii cu funcție renală compromisă, aşa cum este descris în Tabelul 2 şi/sau la pacienţii care efectuează şedinţe de hemodializă. La pacienţii cu insuficienţă renală poate fi utilizat gabapentină 100 mg capsule, conform următoarelor recomandări de dozaj.

≥ 80 900-3600

50-79 600-1800

30-49 300-900

15-29 150b-600

< 15c 150b-300

a Doza zilnică totală trebuie administrată fracţionat în trei doze. Dozele scăzute sunt destinate pacienţilor cu insuficienţă renală (clearance-ul creatininei 79 ml/min). b Doza zilnică de 150 mg trebuie administrată sub formă de 300 mg o dată la două zile. c Pentru pacienţii cu clearance-ul creatininei 15 ml/min, doza zilnică trebuie scăzută proporţional cu clearance-ul creatininei (de exemplu, la pacienţii cu clearance-ul creatininei 7,5 ml/min trebuie să se administreze jumătate din doza zilnică a pacienţilor cu clearance-ul creatininei de 15 ml/min).

Utilizarea la pacienţi care efectuează şedinţe de hemodializă

Pentru pacienţii cu anurie care efectuează şedinţe de hemodializă, care nu au fost trataţi niciodată cu gabapentină, doza iniţială recomandată este de 300 mg până la 400 mg, urmată de administrarea unei doze de 200 mg până la 300 mg la fiecare 4 ore de şedinţă de hemodializă. Gabapentina nu trebuie administrată în zilele în care pacienţii nu efectuează şedinţe de dializă. Pentru pacienţii cu insuficienţă renală care efectuează şedinţe de hemodializă, doza de întreţinere de gabapentină trebuie să fie în conformitate cu recomandările din Tabelul 2. În plus faţă de doza de întreţinere, se recomandă o doză suplimentară de 200 mg până la 300 mg, după fiecare 4 ore de şedinţă de hemodializă.

Mod de administrare Administrare orală.

Gabapentina poate fi administrată cu sau fără alimente iar comprimatul trebuie înghiţit întreg, cu o cantitate suficientă de lichid (de exemplu, un pahar cu apă).

Reacții adverse cutanate severe (SCAR) Reacții adverse cutanate severe (SCAR), inclusiv sindromul Stevens-Johnson (SJS), necroza epidermică toxică (NET) și erupții cutanate medicamentoase cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS), care pot pune viața în pericol sau pot fi fatale, au fost raportate în asociere cu tratamentul cu gabapentină. La momentul prescrierii, pacienții trebuie informați cu privire la semne și simptome și monitorizați îndeaproape pentru reacții cutanate. Dacă apar semne și simptome sugestive pentru aceste reacții, gabapentina trebuie întreruptă imediat și trebuie luat în considerare un tratament alternativ (după caz). Dacă pacientul a dezvoltat o reacție gravă, cum ar fi SJS, NET sau DRESS, în urma utilizării gabapentinei, tratamentul cu gabapentină nu trebuie reluat niciodată la acest pacient.

Anafilaxie Gabapentina poate provoca anafilaxie. Semnele și simptomele aferente cazurilor raportate au inclus dificultăți la respirație, umflare a buzelor, gâtului și limbii și hipotensiune arterială, necesitând tratament de urgență. Pacienții trebuie instruiți să întrerupă administrarea gabapentinei și să solicite asistență medicală de urgenţă în eventualitatea în care prezintă semne sau simptome de anafilaxie (vezi pct. 4.8).

Ideaţie şi comportament suicidar La pacienţii trataţi cu medicamente antiepileptice pentru diverse indicaţii, s-au raportat ideaţie suicidară şi comportament suicidar. În urma unei meta-analize a studiilor clinice randomizate, controlate cu placebo în care s-au utilizat medicamente antiepileptice, s-a evidenţiat un risc uşor crescut de apariţie a ideaţiei suicidare şi a comportamentului suicidar. Mecanismul apariţiei acestui risc nu este cunoscut. Din datele disponibile după punerea pe piață au fost observate ideație și comportament suicidar la pacienții tratați cu gabapentină (vezi pct. 4.8).

Pacienţilor (şi aparţinătorilor acestora) trebuie să li se recomande să ceară sfatul medicului în cazul apariţiei semnelor de ideaţie suicidară şi comportament suicidar. Pacienții trebuie monitorizați în scopul identificării semnelor de ideaţie suicidară şi comportament suicidar şi trebuie avută în vedere iniţierea unui tratament adecvat. Dacă apar semne de ideaţie suicidară şi comportament suicidar trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu gabapentină.

Pancreatită acută În cazul în care pacientul prezintă pancreatită acută în timpul tratamentului cu gabapentină, trebuie luată în considerare întreruperea terapiei (vezi pct. 4.8).

Convulsii Deşi nu există dovezi privind apariţia convulsiilor de rebound în cazul gabapentinei, întreruperea bruscă a tratamentului anticonvulsivant la pacienţii epileptici poate precipita apariţia formei clinice denumită status epilepticus (vezi pct. 4.2).

Similar altor medicamente antiepileptice, la unii pacienţi poate să apară o creştere a frecvenţei de apariţie a convulsiilor sau debutul unor noi tipuri de convulsii în timpul tratamentului cu gabapentină.

Similar altor medicamente antiepileptice, la pacienţii refractari la tratament, trataţi cu mai mult de un medicament antiepileptic, tentativele de întrerupere a antiepilepticelor administrate concomitent cu scopul de a obţine monoterapia cu gabapentină au o rată mică de succes.

Gabapentina nu este considerată eficace în tratamentul convulsiilor primare generalizate cum sunt cele de tipul absenţelor, iar la unii pacienţi poate agrava aceste convulsii. Ca urmare, gabapentina trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu convulsii mixte, incluzând cele de tipul absenţelor.

Amețeli, somnolență, confuzie, pierdere a conștienței și afectare mentală Tratamentul cu gabapentină a fost asociat cu apariția amețelilor și a somnolenței, care pot crește frecvența leziunilor accidentale (căderi). De asemenea, după punerea pe piață au fost raportate confuzie, pierdere a conștienței și afectare mentală. De aceea, pacienții trebuie sfătuiți să fie precauți până când se familiarizează cu efectele potențiale ale medicamentului.

Utilizare concomitentă cu opioide și alte deprimante ale SNC Pacienții care necesită tratament concomitent cu deprimante ale sistemului nervos central (SNC), inclusiv opioide, trebuie monitorizați cu atenție pentru semne ale deprimării sistemului nervos central (SNC) cum sunt somnolență, sedare și depresie respiratorie. Pacienții care utilizează concomitent gabapentină și morfină pot prezenta creșteri ale concentrațiilor de gabapentină. Doza de gabapentină, sau tratamentul concomitent cu depresante SNC, inclusiv opioide, trebuie scăzută în mod corespunzător (vezi pct. 4.5).

Se recomandă prudență atunci când se prescrie gabapentină concomitent cu opioide din cauza riscului de depresie a SNC. În cadrul unui studiu observațional la nivelul populației, de tip caz-control la consumatorii de opioide, prescrierea concomitentă de opioide și gabapentină a fost asociată cu un risc crescut de deces cauzat de opioide în comparație cu prescrierea în monoterapie a opioidelor (raportul de cote ajustat [aOR], 1,49). [IÎ 95%, 1,18 până la 1,88, p < 0,001]).

Deprimare respiratorie Gabapentina a fost asociată cu deprimare respiratorie severă. Pacienții cu funcție respiratorie compromisă, boală respiratorie sau neurologică, insuficiență renală, tratați concomitent cu substanțe cu efect depresor asupra SNC și vârstnicii pot fi expuși unui risc mai mare de a prezenta această reacție adversă severă. La acești pacienți pot fi necesare ajustări ale dozelor administrate.

Vârstnici (cu vârsta peste 65 ani) Nu au fost efectuate studii sistematice privind utilizarea gabapentinei la pacienţii cu vârsta de peste 65 ani. În cadrul unui studiu dublu orb, efectuat la pacienţi cu dureri neuropate, somnolenţa, edemele periferice şi astenia au apărut într-un procent oarecum mai mare la pacienţii cu vârsta de 65 ani sau peste, comparativ cu pacienţii mai tineri. În plus faţă de aceste rezultate, investigaţiile clinice la această grupă de vârstă nu au indicat evenimente adverse diferite faţă de cele observate la pacienţii mai tineri.

Copii și adolescenți Efectele tratamentului de lungă durată cu gabapentină (mai mult de 36 de săptămâni) la copii şi adolescenţi asupra capacităţii de învăţare, inteligenţei şi dezvoltării nu au fost studiate în mod adecvat. Ca urmare, beneficiile tratamentului de lungă durată trebuie evaluate în raport cu riscurile potenţiale ale unei astfel de terapii.

Utilizare greșită, potențial de abuz și dependență Gabapentina poate provoca dependență de medicamente, care poate apărea la doze terapeutice. Au fost raportate cazuri de abuz. Pacienții cu antecedente de abuz de substanțe pot prezenta un risc mai mare de abuz și dependență la gabapentină, iar gabapentina trebuie utilizată cu prudență la acești pacienți. Înainte de a prescrie gabapentină, riscul pacientului de abuz sau dependență trebuie evaluat cu atenție.

Pacienții tratați cu gabapentină trebuie monitorizați pentru simptome de abuz sau dependență de gabapentină, cum ar fi dezvoltarea toleranței, creșterea dozei și comportamentul de căutare a medicamentelor.

Simptome de sevraj După întreruperea tratamentului pe termen scurt și lung cu gabapentină, au fost observate simptome de sevraj. Simptomele de sevraj pot apărea la scurt timp după întreruperea tratamentului, de obicei în 48 de ore. Cel mai frecvent raportate simptome includ anxietate, insomnie, greață, dureri, transpirație, tremor, cefalee, depresie, senzație de anormalitate, amețeli și stare de rău. Apariţia simptomelor de sevraj după întreruperea tratamentului cu gabapentină poate indica dependenţa de medicamente (vezi pct. 4.8). Pacientul trebuie informat despre acest lucru la începutul tratamentului. Dacă administrarea

de gabapentină trebuie întreruptă, se recomandă ca aceasta să se facă treptat pe o perioadă de minim 1 săptămână, independent de indicație (vezi pct. 4.2).

Analize de laborator În cazul determinării semi-cantitative a proteinelor totale din urină, utilizând testele dipstick, pot fi obţinute rezultate fals pozitive. Ca urmare, se recomandă verificarea unor astfel de rezultate pozitive ale testelor dipstick, prin metode bazate pe alte principii analitice, cum sunt metoda biuretei, metoda turbidimetrică sau metoda de dye-binding sau utilizarea acestor metode alternative încă de la început.

Reacţiile adverse suplimentare raportate după punerea pe piaţă sunt incluse la frecvenţă necunoscută şi sunt prezentate mai jos cu litere în stil italic.

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

• După întreruperea tratamentului pe termen scurt și lung cu gabapentină, au fost observate simptome de sevraj. Simptomele de sevraj pot apărea la scurt timp după întreruperea tratamentului, de obicei în 48 de ore. Cele mai frecvent raportate simptome includ anxietate, insomnie, greață, dureri, transpirații, tremor, cefalee, depresie, senzație de anormalitate, amețeli și stare de rău (vezi pct. 4.4). Apariţia simptomelor de sevraj după întreruperea tratamentului cu gabapentină poate indica dependenţa de medicamente (vezi pct. 4.8). Pacientul trebuie informat despre acest lucru la începutul tratamentului. Dacă administrarea gabapentinei trebuie întreruptă, se recomandă ca aceasta să se facă treptat pe o perioadă de minim 1 săptămână, independent de indicație (vezi pct. 4.2).

În timpul tratamentului cu gabapentină, au fost raportate cazuri de pancreatită acută. Nu este clară relaţia de cauzalitate cu gabapentina (vezi pct. 4.4).

La pacienţii care efectuează şedinţe de hemodializă datorită insuficienţei renale în stadiu final a fost raportată miopatie cu concentraţii ridicate ale creatinkinazei.

Copii și adolescenți

Infecţiile tractului respirator, otita medie, convulsiile şi bronşitele au fost raportate numai în cadrul studiilor clinice efectuate la copii. În plus, în cadrul studiilor clinice efectuate la copii au fost raportate frecvent comportament agresiv şi hiperkinezie.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la: Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro. Website: www.anm.ro