Glucoza Stada Hemofarm 100 mg/ml

Dozajul se va adapta în funcţie de vârsta pacientului, greutatea corporală şi severitatea stării clinice.

Adulţi: Doza zilnică uzuală, recomandată la adulţi este de 15-20 ml/kg, echivalând cu 1,5-2 g glucoză/kg.

Doza maximă zilnică la adulţi nu trebuie să depăşească 6 g glucoză/kg.

Pentru cresterea vitezei de utilizare a glucozei la nivel tisular, ocazional este nevoie de administrarea a 4-12 UI insulină/500 ml solutie glucoză.

Pentru evitarea leziunilor la nivel venos periferic, viteza de administrare va fi restricţionată la maxim 0,5 g glucoză/kg şi oră (5 ml solutie perfuzabilă Glucoză STADA HEMOFARM 100 mg/ml /kg şi oră). Viteza de administrare maxim admisă este de 0,8 g glucoză/kg şi oră (8 ml soluţie perfuzabilă Glucoză STADA HEMOFARM 100 mg/ml /kg şi oră). O viteză mai mare va depăşi capacitatea de excreţie a rinichiului, ducând nu numai la pierderi de glucoză, dar şi de lichide.

Viteza de administrare uzuală pentru adulţi este de 1,75 – 2,5 ml soluţie perfuzabilă Glucoză STADA HEMOFARM 100 mg/ml /kg şi oră.

Copii şi adolescenţi: viteza de administrare recomandată este de 0,25 g glucoză/kg şi oră (2,5 ml soluţie perfuzabilă Glucoză STADA HEMOFARM 100 mg/ml /kg şi oră) cu maxim zilnic de 1,5-3,0 g glucoză/kg (15-30 ml soluţie perfuzabilă Glucoză STADA HEMOFARM 100 mg/ml /kg).

Poate fi necesar ca echilibrul hidric, glucoza serică, sodiul seric și alți electroliți să fie monitorizați înainte și în timpul administrării, în special la pacienții cu eliberare non-osmotică de vasopresină (sindrom de secreție inadecvată de hormon antidiuretic, SIADH) și la pacienții tratați simultan cu medicamente antagoniste de vasopresină, din cauza riscului de hiponatremie. Monitorizarea sodiului seric este importantă în mod special pentru soluțiile fiziologice hipotone. Glucoza STADA HEMOFARM 100 mg/ml solutie perfuzabilă poate deveni extrem de hipotonă după administrare, din cauza metabolizării glucozei în corp (vezi punctele 4.4, 4.5 și 4.8).

În caz de insuficienţă renală, volumul total de soluţie administrată nu va depăşi 500 ml/zi. Soluţiile de glucoză nu se vor folosi pentru diluţii sanguine, şi nu vor fi administrate impreună cu sânge sau prin aceleaşi sisteme. Pentru pacienţii care suferă de pierderi masive de electroliţi, soluţia de glucoză poate determina accentuarea hemodiluţiei şi a hipokaliemiei. Doar soluţiile absolut clare din recipiente intacte pot fi utilizate. În timpul tratamentului trebuie supravegheată starea clinică şi biologică ale pacientului, în principal echilibrul hidrosodat, glicemia, glicozuria, kaliemia şi fosfatemia. Când se adaugă un medicament în soluţia perfuzabilă de Glucoză STADA HEMOFARM 100 mg/ml, amestecul trebuie administrat imediat.

Perfuziile intravenoase cu glucoză sunt, de obicei, soluții izotone. Cu toate acestea, în corp, soluțiile care conțin glucoză pot deveni extrem de hipotone din punct de vedere fiziologic, din cauza metabolizării rapide a glucozei (vezi punctul 4.2). În funcție de tonicitatea soluției, volumul și ritmul de perfuzare și în funcție de starea clinică de bază a pacientului și de capacitatea de metabolizare a glucozei, administrarea intravenoasă a glucozei poate provoca perturbări ale electroliților, cea mai importantă fiind hiponatremia hipo-sau hiperosmotică.

Hiponatremia: Pacienții cu eliberare non-osmotică a vasopresinei (de exemplu în boli acute, durere, stres postoperatoriu, infecții, arsuri și boli ale SNC), pacienții cu boli cardiace, hepatice și renale și pacienții expuși la antagoniștii de vasopresină (vezi punctul 4.5) prezintă un risc special de hiponatremie acută după perfuzarea soluțiilor hipotone. Hiponatremia acută poate duce la encefalopatie hiponatremică acută (edem cerebral) caracterizată prin cefalee, greață, convulsii, letargie și vărsături. Pacienții cu edem cerebral prezintă un risc special de leziune cerebrală severă, ireversibilă și care poate pune viața în pericol.

Copiii, femeile aflate la vârstă fertilă și pacienții cu complianță cerebrală redusă (de exemplu meningită, hemoragie intracraniană și contuzii cerebrale) prezintă un risc special de edem cerebral sever și care poate pune viața în pericol, provocat de hiponatremia acută.

Administrarea cu o viteza mai mare decât cea recomandată poate produce leziuni locale la nivelul peretelui venos, hiperglicemie, glicozurie, pierderi nedorite de lichide.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului

naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro. Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România str. Aviator Maior Ștefan Sănătescu nr.48, sector 1 Bucureşti 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.